CURS 11

MĂSURAREA. TEORII DESPRE DATE.

Măsurarea este procedura prin care fenomenelor, proceselor sociale li se

asociază niște numere, ca urmare constatării și înregistrării unei/unor anumite
însușiri ale acestora, pe baza unor cercetării bazate pe reguli coerente,
prestabilite ce cercetători.
Măsurarea este o operaȀiune cheie în știinȀele sociale deoarece ne ajută să
interpretăm și înȀelegem informaȀiile pe care le primim din datul social, în procesul de
cercetare.
Însușirile care caracterizează datul, „entităȀile” sociale, poti fi de două feluri, în
funcȀie de modul în care se manifestă ele, anume:
- Care au un caracter de gradualitate;
- Care nu au un caracter de gradualitate.
De exemplu, însușiri precum vârsta, numărul de ani de studiu, intensitatea unei
opinii sunt însușiri care se caracterizează printr-o variabilitate, adică ele cunosc o
creștere sau descreștere a intensităȀii manifestării acelei însușiri. În schimb, însusiri
precum sexul, etnia, votul la ultimele alegeri generale nu au acest caracter.

Doar însușirile cu caracter de gradualitate pot fi măsurate în mod strict. Indiferent de

însușirea avută în vedere, obiectele pot fi împărȀite în categorii exhaustive și mutual
exclusive. Adică obiectele pot intra în aceeași categorie numai dacă posedă aceeași
stare a însușirii. Obiectele care prezintă stări diferite ale unei însușiri, vor intra în
categorii diferite. Această procedură de clasificare devine ceea ce numim măsurare
numai atunci când categoriilor le pot fi atașate valori numerice care au o semnificaȀie
cu privire la conȀinutul acelei însușiri. Evident, atașarea de numere nu se face la
întâmplare, ci urmând regulie clar stabilite.
Să luam un exemplu: Tuturor indivizilor care au împlinit 18 ani, indiferent
dacă acest lucru s-a petrecut cu o zi înainte sau cu 11 luni înainte, li se poate
atașa numărul 18. Această atribuire semnifică faptul că toȀi cei din această
categorie au împlinit 18 ani., deci nu au implinit nici 19, nici nu au 17. O astfel
de categorie este exhaustivă deoarece orice subiect care are această însușire
va intra în această categorie. La fel se întâmplă și cu celelalte categorii
exhaustive, care între ele sunt automat și mutual exclusive. Numerele atașate
categoriilor ne indică atât vârsta indivizilor, cât și diferenȀele de vârstă dintre
aceștia.

TESTAREA UNEI IPOTEZE TEORETICE. In cercetarea socială acest mod de

atribuire de numere Și plasare a obiectelor sociale într-o anumită categorie exhaustivă
nu reprezintă un scop în sine, și presupune testarea unei ipoteze teoretice. Adică orice
operaȀie de măsurare are la bază existenȀa unui model teoretic formal pe baza căruia
urmează să intepretăm și explicăm datele sociale înregistrate. Acest model teoretic
formal conȀine un set de numere reale și anumite proprietăȀi ale acestora. Prin
măsurare aplicăm acest model teoretic abstract unei însușiri pe care o constatăm la o
mulȀime de obiecte. BineînȀeles că acest model teoretic poate măsura și reprezenta
realitatea cu acurateȀe mai mare sau mai mică. Pentru a verfica dacă modelul teoretic
reflectă îndeaproape realitatea empirică, atunci se vor compara implicaȀiile sale logice
cu comportamentul obiectelor empirice. Dacă acestea sunt consistente cu predicȀiile
bazate pe model, atunci putem trage concluzia că măsura dată de modelul teoretic ne
dă o descriere acceptabilă a realităȀii sociale supuse observării și cercetării.
Măsura și măsurarea nu sunt niciodată definitive. Ele pofi atât alterate, cât și
îmbunătăȀite. Adică la un moment dat orice teorie poate să fie faslificată iar în locul ei
să fie adoptată o altă ipoteză teoretică cu mai mare forȀă explicativ-interpretativă. La
fel, sistemul de măsurare nu este nici el perfect. Așa cum se falsifică o teorie, tot așa
se poate falsifica și un sistem de măsurare. De fapt faslificarea unui sistem de
măsurare, în mod normal, ar trebui să fie o preocupare curentă a specialiștilor. Asta
întrucât întotdeauna verificarea și validarea oricărei ipoteze teoretice a cercetării
depinde de validarea modelului de măsurare utilizat. Adică o ipoteză teoretică poate
să fie invalidată nu nepărat pentru că ea nu ar fi adevărată, ci numai pentru faptul că
sistemul de măsurare implicat în acea ipoteză nu redă și nu măsoară corect realitatea.

Despre validitatea și fidelitatea intrumentelor de măsură

Validitatea unui instrument de măsură se referă la corespondenȀa dintre

însușirea pe care dorim să o măsurăm și ceea ce de fapt măsoară instrumentul
nostru. Cu alte cuvinte un instrument este valid dacă el măsoară ceea ce își propune
să măsoare și nu altceva. De exemplu, prin aplicarea unui test de inteligenȀă oarecare
măsurăm intr-adevăr nivelul de inteligenȀă al unei persoane sau măsurăm de fapt doar
capacitatea de calcul aunei persoane, ceea nu coincide neapărat cu inteligenȀa în
întregul ei a cuiva.
Există mai multe tipuri de validitate a unui instrument de măsură:

a). Validitatea de conȀinut. Aceasta apreciază dacă instrumentul de măsură acoperă

întregul domeniul de manifestări (de conȀinut) al caracteristicii măsurate. Pentru a
putea obȀine validitate de conȀinut trebuie să identificăm toate dimensiunile acele
caracteristici si să construim o scală de măsurare care conȀine itemi pentru fiecare
dintre aceste dimensiuni de măsurat.

b). Validitatea privind un criteriu. Aceasta se referă la corelaȀia dintre măsură și o

variabilă-criteriu relevantă pentru caracteristica sau însușirea măsurată. De exemplu,
un test scris de cunoaștere a unei limbi străine poate fi validat ca măsură a cunoașterii
reale a limbii dacă se observă o corelaȀie puternică între scorurile luate la test și
capacitatea de a vorbi și înȀelege limba respectivă. Cu cât scorurile sunt mai mari, cu
atât persoana respectivă este mai fluentă în acea limbă străină.

c) Validitatea de construct. Aceasta este apreciată în raport cu un cadru teoretic.

Cercetătorul pornește de la o teorie care leagă caracteristica măsurată de alte
proprietăȀi. El formulează ipoteze vizavi de de relaȀia dintre caracteristica măsurată și
alte variabile, pe care le testează. Dacă ipotezele nu sunt falsificate, adică dacă
relaȀiile au loc in realitate așa cum au fost presupuse de teorie, atunci măsura
carcteristicii este validată. Nu este necesar ca teoria faȀă de care validăm măsura să
fie una perfectă, formal articulată.
Fidelitatea se referă la gradul de repetabilitate și coerenȀă al măsurării. O măsură
lipsită de fidelitate produce rezultate variabile și inconsistente la repetarea operaȀiei de
măsurare. Fidelitatea reprezintă un indicator al erorii variabile conȀinute de măsură. Cu
cât există o eroare mai mică a măsurării în condiȀiile procesului de testare-retestare,
cu atât măsurarea poate fi considerată mai fidelă. Cu toate acestea, nu există
niciodată o corelaȀie care să aibă valorea maximă de fidelitate, adică valoarea 1. De
ce oare? In primul rând datorită variabilităȀii naturale a însăși fenomenului respectiv pe
care-l cercetăm. ViaȀa socială ca și lumea în genere se află în permanentă schimbare,
de aceea nu doar instrumentele de măsurare trebuie să fie ajustate permanent, ci
chiar modelele/ipotezele noastre teoretice pe baza cărora ne străduim să inȀelegem si
explicăm lumea.

Ce măsurăm?
În domeniul cercetării noi ne putem focaliza interesul asupra mai multor perspective:

a. Ne putem concentra asupra populaȀiei de obiecte. De exemplu dorim să

vedem cum se structurează o populaȀie de obiecte in funcȀie de anumite
variabile. Concert, putem cerceta populaȀia de partide politice și să analizăm
cum se raportează ele unul la celălalt în funcȀie de ideologia lor, de alianȀele pe
care le pot face, de experienȀa la guvernare, de suportul popular etc.

b. Ne putem concentra asupra variabilelor. Dorim să inȀelegem cum

interacȀionează anumite variabile, cum una determină pe cealaltă etc. De
exemplu, putem investiga în ce măsură luarea unei poziȀii radicale faȀă de
fenomenul avortului crește sau diminuează susȀinerea pentru partid politic (de
ex. în Polonia) sau cum implicarea SUA in războiul din Irak a avut efecte asupra
popularităȀii partidelor din această Ȁară.

c. Putem să ne concentrăm și asupra fenomenelor. De exemplu, doresc să văd

care este percepȀia populaȀiei asupra fenomenului corupȀiei analizând
variabilele cum ar fi, bunăoară: corupȀia percepută la nivelul primăriilor;
percepȀia percepută la nivelul judecătorilor.
Ideea principală pe care trebuie să o reȀinem este aceea că nu trebuie să facem
confuzii între obiecte, caracteristicile obiectelor și fenomenle pe care le studiem.
Aceste lucruri trebuie să le stabilim foarte clar atunci când ne propunem să studiem un
set de date, căci fără înȀelegerea lor, aplicarea corectă a metodelor de analiză nu va fi
posibilă.

TEORII DESPRE DATE

Teoriile despre date nu sunt altceva decât niște modele abstracte concepute
pentru a înȀelege informaȀia pe care o poartă observaȀiile din lumea reală exterioară.
Utilitatea lor constă în aceea că ne ajută să decidem care sunt cele mai potrivite
proceduri analitice într-o situaȀia particulară de cercetare socială. Două sunt cele mai
frecvent folosite modele de cercetare pentru a pune în ordine și sintetiza datele
obȀinute: modelul geometric și modelul matriceal.
 Modelul geometric constă în reprezentarea geometrică a datelor. Acesta oferă
posibilitatea obȀinerii unei reprezentări vizuale pentru structura datelor. Cea mai
utlizată metodă geometrică este cea care propune o reprezentare grafică, în care
variabilele sunt poziȀionate pe cel putin două axe sau coordonate. Fiecare variabilă
reprezintă o axă, apoi fiecare obiect ia o valoare pentru fiecare dintre variabile, iar
punctul geometric determinat de aceste valori va reprezenta poziȀia în spaȀiu a
obiectului. Acest mod de reprezentare a datelor este util atâta timp cât reprezentarea
conceptuală se poate traduce intr-o reprezentarea vizuală inteligibilă.
Modelul matriceal este un alt mod de reprezentare a datelor și permitea
cuprinderea unei informaȀii mai complexe și mai largi decât cel geometric, cel puȀin din
punctul de vedere al numărului de dimensiuni. Acesta este modelul cu care lucrează
pachetele de programe statistice pe calculator, în particular cunoscutul program SPSS
(Statistical Package for the Social Sciences).
(Aplicaţia SPSS („Statistical Package for the Social Sciences” – „pachet de
programe statistice aplicate ştiinţelor sociale”) a fost elaborată în anul 1965 de către
Universitatea Stanford din California. Programul SPSS este unul dintre cele mai
utilizate în analiza statistică a datelor. Acesta a evoluat şi aria lui de aplicabilitate s-a
extins, odată cu modul de operare şi cu facilităţile oferite. Programul este utilizat în
domeniul educaţiei, sănătăţii, marketing, cercetare experimentală, etc. Prin
intermediul programului se pot face diferite analize statistice, cât şi diferite
componente pentru managementul datelor (selectarea unor date, reconfigurarea
datelor, creare de date noi) şi pentru documentarea datelor (programul dispune de
un dicţionar metadata, care reţine caracteristicile datelor). Programul dispune de
flexibilitate în ceea ce priveşte datele acceptate şi oferă un model original de
construire a rapoartelor. Acest program este destinat atât elevilor cât şi studenţilor care
doresc să analizeze date din psihologie, sociologie, criminologie, sau date similare. În
prezent, SPSS este unul din cele mai utilizate programe statistice, fiind caracterizat
prin: - soluţii pentru diferite probleme; - prezentare rezultatelor; - precizie de prelucrare
a datelor prezente într-o mare diversitate)

Modelul matriceal folosit cel mai frecvent este acela al masricelor cu două intrări,
de formă tabelară, unde pe linii sunt reprezentate obiectele iar pe coloane sunt
reprezentate variabilele. La intersectia dintre o linie și o coloană se află valaorea pe
care obiectul o ia pentru acea variabilă

Dimensionalitatea datelor. Conceptul acesta pleacă de la o observaȀie de genul

umrător: o problemă de rezolvat are întotdeauna mai multe dimensiuni, adică mai
multe aspecte de luat în considerare atunci când se caută o soluȀie pentru rezolvarea
ei. Asemănător, observăm că noi trăim într-un spaȀiu tridimensional, adică observăm
rapid că există în jurul nostru mai mult de două dimensiuni clasice, de timp, de loc
(stânga-dreapta). Dimensionalitatea datelor nu se referă însă la realitatea obiectelor
(care este și ea multiplă), ci la activitatea cercetătorului de stabilire și selectare a
însușirilor relevante ale obiectelor studiate, însușiri relevante pentru derularea
cercetării sale. Adică cercetătorul este acela care construiește un model de
dimensionalitate a datelor care sa-i ușureze studiul obiectelor/ variabilelor/
fenomenelor. Există diferite tehnici utilizate de cercetăori pentru construirea unui
model dimensional al datelor, care să fie concis, inteligibil și interpretabil prin
reducerea dimensiunilor care descriu datele.
 Am discutat în cursurile anterioare despre colectarea datelor cu ajutorul diferitelor
metode si procedee sociologice precum chstionarele. Cea mai dificilă problemă a
cercetătorilor apare atunci când lucrează cu chestionare cu întrebări foarte multe,
ample și urmează să transpună datele obȀinute prin chestionar într-o bază de date. De
aceea grija aceasta a formulării întrebărilor astfel încât ele să poate primi ulterior și o
expresie grafică trebuie să o aibă cercetători încă din faza conceperii chestionarelor.
În general, este extrem de simpu să transpunem o întrebare dintr-un chestionar în
variabilă în SPSS. Exceptând cazul în care întrebarea cere un răspuns liber sau se
referă la o informaȀie pentru care există un format special în SPSS (de exemplu o dată
caledaristică sau o sumă de bani), toate variabilele pot fi definite ca variabile numerice
în baza de date.