SPECIFICUL ANALIZEI COMPARATE

1. Conceptualizarea metodei de analiză în politică comparată

2. Etapele analizei comparate

1. Conceptualizarea metodei de analiză în politică comparată

Analiză: procesul de separare mentală a unui obiect cercetat în părțile sale constitutive
pentru a-i studia natura și a determina legătura reciprocă dintre părți și față de întreg
Metoda comparativă constă în căutarea explicaţiei faptelor prin compararea lor cu altele -
 De același gen,
 asemănătoare sau
 contrastante.

Comparatia inseamna:
 apropierea și confruntarea faptelor descrise, prealabil, în mod separat;
 degajarea asemănărilor și deosebirilor,
 gruparea lor în genuri și clase;

Trebuie să facem distincția între:

 metodă = generalizatoare= strategie de cercetare
 Tehnică= contretă, specializata
Științele exacte Științele teoretice
-există o singură teorie care este verificată - există o multitudine de teorii, iar
și valabilă pentru toate științele exacte, ea cercetătorul decinde pe care sa se axeze,
se schimba doar atunci cand se schimba pornind de la propriile convingeri și
paradigma orientări valorice
-abordarea pragmatica utilizeaza - abstractizarea duce deseori la apelarea la
abstractizarea si face o corelație cu alte modele ipotetice sau ideale
elemente in mod indirect - reproducerea experimentelor pentru
-se bazează pe tehnica experimentului comparație în mod repretat în cadrul
științelor sociale este imposibila

1. Logica și esența comparativismului

Scopul analizei comparate:

 interpretarea și justificarea similarităţilor și diferenţelor dintre fapte cu scopul
descoperirii elementelor universale dintr-un fenomen local,
 descoperirea unor regularităţi tendenţiale și eventuale legităţi cu valoare
generalizatoare și funcţie explicativă.

Scopul analizei comparate:

 compararea trecutului și prezentului propriei naţiuni cu al altor naţiuni ajută în
procesele de evaluare și aprofundare a experienţei instituţiilor naţionale
 examinarea politicii altor societăţi permite lărgirea perspectivei asupra
alternativelor politice și relevă soluţii la nivelul vieţii politice naţionale
 facilitează testarea teoriilor schimbării și modernizării politice
Logica și esența comparativismului. Ce comparăm?
1.Unități care sunt asemănătoare pe cel puțin o dimensiune,dar diferitePe restul dimensiunilor
2.Unități care sunt asemanatoare din multe perspective, dar cel puțin o dimensiune variază
3.Aceeasi unitate, dar la momente diferite de timp
4.Studiul de caz( analiza este structurat ă potrivit unor abordări teoretice prealabile, în
contrast cu care se realizează studiul de caz
2. Logica și esența comparativismului
Marile probleme ale metodei comparate:
•Prea multe variabile (N) –prea puține cazuri (G. Almond)
•Problema Galton
•Problema universalității conceptelor
•Problema echivalenței conceptelor și procedurilor utilizate în cercetare
Cum soluționăm problema multe variabile (N) –prea puține cazuri
1.creșterea la maximum a numărului de cazuri posibile supuse analizei
2.reducerea spațiului de analiză(dacă nr. de cazuri nu poate fi mărit scădem nr.
de variabile, putem să le restructurăm grupăndu-le după clase mai generale)
3.axarea analizei comparate pe cazuri ”comparabile”.
Comparabil înseamnă:similar îtnr -un număr mare de caracteristici (variabile), în care una
este constantă și dissimilar în măsura în care celelate variabile generează o relație de
intercongruenț ă
4.axarea analizei comparate pe variabile-cheie,omițându- le pe cele
complementare (marginale)
Problema Galton!?
El a fost primul care a aplicat metode statistice pentru studia diferenț ele umane
și inteligența ereditară și a introdus utilizarea chestionarelor
și a sondajului pentru colectarea de date de la comunitățile umane ,de care avea
nevoie pentru lucrările genealogice și biografice și pentru studiile sale antropometrice
.El a fost pionier în eugenism,a utilizat pentru prima oară termenul în sine și expresia
„natura versus educație” („nature versus nurture”). Cartea sa Hereditary Genius
(1869) a fost prima încercare de a studia social științific geniul și măretia

S2.Etapele cercetării comparate

1.definirea subiectului, a temei de cercetare – încadrarea într-un domeniu și subdomeniu al

știintelor politice
2.formularea ipotezelor – pe baza literature iiconsultate
anterior
3.operationalizarea conceptelor –cât se poate de precisă,întrucât în cazul comparațiilor
Conceptele pot să aiba diferite înțelesuri în funcțiede unitățile analizate
4. delimitarea câmpului de cercetare: alegerea cazurilor conform temei de cercetare
și a ipotezei, ținând cont de existe ța datelor
5. selectarea datelor și alegerea măsurilor (aici se vorbeste de echivalența funcțională)
6. interpretarea datelor, fie prin metode apartinând epistemologiei pozitiviste
(metode empirice cantitative sau calitative ), fie prin metode interpretative
7.constructia unui model:abstractizarea și generalizarea rezultatelor
8.constructia de tipologii și taxonomii – considerând în prealabil clasificările
Pre -existente, și justificând nevoia de a le modifica.
9.evaluarea și predicția