INTRODUCERE 

Fumatul este unul din cele mai controversate comportamente patogene. Decizia de a fuma depinde
de atitudinile şi convingerile despre fumat, de suficienta sau insuficienta informare despre prevalenţa şi
riscurile acestui comportament. Adesea, cei care iau decizia de a fuma dau dovadă de
un optimism nerealist, chiar defensiv, atunci când evaluează relaţia comportament patogen-consecinţe.
Ei au o percepţie distorsionată a riscului şi a vulnerabilităţii la boală, considerând că sunt mai puţin
expuşi riscurilor la bolile asociate fumatului. Prevalenţa acestor convingeri eronate este din păcate mult
mai mare în rândul adolescenţilor. De aceea, prevenirea comportamentelor adictive cum este fumatul,
consumul de alcool sau
de droguri constituie o adevărată provocare atât pentru cei care practică regulat aceste comportamente
cât şi pentru cei specialiştii din domeniul psihologiei sănătăţii care elaborează diverse programe de
prevenţie sau intervenţie în scopul reducerii frecvenţei acestor comportamente. Fumatul este problema
numărul 1 în domeniul sănătăţii publice în ciuda sondajelor care arată rate scăzute de prevalenţă în
rândul comunităţilor (Shiffman ,1993 apud Conner & Norman, 1999). Aproximativ 100 de articole
publicate în fiecare an în diverse reviste ştiinţifice se referă la aspectul renunţării la fumat.

La nivel mondial, consumul de tutun reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa
sănătății publice, omorând peste 8 milioane de persoane pe an. Nicotina din tutun creează dependență,
iar consumul de tutun este un factor major de risc pentru afecțiuni respiratorii și cardiovasculare, poate
produce peste 20 de tipuri diferite de cancere, precum și alte probleme severe de sănătate (4, 5).
Tutunul poate fi mortal și pentru nefumători. Expunerea pasivă la fumul de tutun, fumatul pasiv, este
implicat în producerea multor probleme de sănătate, fiind responsabil de 1,2 milioane de decese anual.
La nivel mondial, aproape jumătate dintre copii respiră aer poluat de fumul de tutun, iar 65.000 copii
mor în fiecare an datorită unor afecțiuni produse de fumatul pasiv. De asemenea, fumatul în timpul
sarcinii poate produce copilului multe probleme de sănătate pe termen lung (4). Tutunul este singurul
produs consumat legal care poate ucide până la jumătate dintre cei care îl folosesc ca atare.

Există dovezi puternice care arată că intervențiile realizate pentru reducerea consumului de tutun
contribuie la creșterea calității vieții celor care renunță la fumat sau reduc consumul de tutun, dar și la
reducerea costurilor asistenței medicale (5). Cu toate acestea, sunt necesare mai multe intervenții care
să se adreseze fumătorilor, care să includă consiliere, suport, tratament medicamentos. Intervențiile
scurte cu fumătorii pot determina renunțarea la fumat sau reducerea consumului, contribuind astfel la
prevenirea îmbolnăvirilor și a decesului premature.

OBIECTIV GENERAL: prevenirea fumatului

2) OBIECTIVE SPECIFICE: a) elevii vor fi informați cu privire la efectele fumatului; b) elevii vor înţelege
presiunile anturajului şi vor dezvolta capacitatea de a le rezista; c) elevii vor învăţa să construiască
motive concrete de a spune „nu” fumatului; d) elevii vor conştientiza faptul că fiecare persoană este
responsabilă pentru propria sănătate

GRUPUL ŢINTĂ: elevi de clasa a VIII-a 5) IDENTIFICAREA GRUPULUI ŢINTĂ: programul de prevenţie se
adresează elevilor de clasa a VIII-a cu risc crescut pentru dezvoltarea comportamentului de a fuma,
identificaţi prin intermediul şcolii, în special elevi proveniţi din medii unde nivelul de cultură şi de
informare este scăzut.

6) STRATEGII UTILIZATE: Şcoală Program de prevenţie

7) DURATA PROGRAMULUI: - durata programului este de 5 săptămâni, constând în cinci şedinţe, câte
una în fiecare săptămână; - durata unei şedinţe este de 50 minute; - programul se va desfăşura în şcoală
în cadrul orelor de dirigenţie; - prima şedinţă are caracter introductiv şi evaluativ.

evaluare
- evaluarea informaţiilor pe care le deţin elevii despre fumat;
- evaluarea riscului elevilor de a se apuca de fumat;
- depistarea printre elevi a eventualilor fumători;
- încurajarea elevilor să vorbească sincer asigurându-i de confidenţialitate şi înţelegere;
- evaluarea se face prin discuţie la nivelul clasei, fiind obiectivul primei şedinţe. Informaţii
solicitate:
 Pentru cei care nu fumează:
- Dacă au fost vreodată tentaţi să fumeze?
-În ce situaţie?
- La ce s-au gândit în acel moment?
- Ce au simţit în acel moment?
-Cum au rezistat tentaţiei?
-Dacă le-a cerut cineva să fumeze? –
Ce părere au despre cei care fumează?
 Pentru cei care fumează:
- Când au început să fumeze?
- Ce i-a determinat?
-I-a influenţat cineva în luarea acestei decizii?
- Ce au simţit când au fumat prima dată? Dar după aceea?
- Ce au gândit despre acel comportament?
-Cât de des fumează? (număr de ţigări pe zi)
Ce îi determină să fumeze?
- Cu cine se află atunci când fumează?
- Ce părere au despre comportamentul lor de a fuma?
- Ce înseamnă fumatul pentru ei?
- Cine ştie despre acest comportament?
- Au încercat vreodată să renunţe la fumat?
 În general:
- Dacă au în familie persoane care fumează?
-Dacă au prieteni care fumează?
- În ce mod îi influenţează comportamentul lor?

Plan de interventie
PLAN DE INTERVENŢIE:
1. Prima şedinţă (introductivă)
Obiective:
 Evaluarea cunoştinţelor elevilor cu privire la fumat

 Evaluarea atitudinilor elevilor faţă de fumat

 Prezentarea scopurilor programului Metode:

 conversaţia, discursul, chestionarul

Activităţi:

 Conducătorul programului se prezintă pe el şi programul pe care-l desfăşoară;

 Evaluarea atitudinilor elevilor cu privire la fumat, depistarea elevilor care fumează şi a celor cu risc
crescut pentru fumat;

 Chestionarea cunoştinţelor elevilor cu privire la fumat;

 Tema de casă: elevii sunt anunţaţi că ora viitoare vor discuta despre efectele fumatului asupra
sănătăţii şi sunt rugaţi ca pentru ora viitoare să se informeze despre acest lucru. Se sugerează notarea
pe o coală de hârtie a câtorva dintre aceste efecte.

2. Şedinţa a doua

Obiective:

 Elevii vor recunoaşte efectele negative ale fumatului asupra sănătăţii;

 Elevii vor identifica alte efecte negative secundare ale fumatului;

 Vor identifica decizia de a fuma ca una negativă.

Metode:

 discuţia, exerciţiul, exemplificarea, jocul-concurs

Activităţi:

 Jocul „Pozitiv-negativ” (ANEXA 2);

 Discutarea şi sistematizarea efectelor fumatului (propunătorul programului oferă elevilor informaţii

suplimentare pe lângă cele desprinse de ei cu privire la efectele fumatului asupra sănătăţii; se discută cu
elevii);

 Judecă ce e mai bine pentru tine „să fumezi sau nu” (pe baza comparării listei cu efecte pozitive cu cea
cu efecte negative, se cere elevilor să decidă care dintre cele două opţiuni este cea mai adecvată).

3. Şedinţa a treia

Obiective:

 Să-şi identifice trăsăturile pozitive şi relaţia lor cu fumatul;

 Să identifice factorii care pot influenţa luarea deciziilor, cum ar fi decizia de a fuma sau de a nu fuma.

Metode:

 jocul de rol, explicaţia, exerciţiul

Activităţi:

 „Ce-mi place la mine” (ANEXA 3)

 „Deci, ce credeţi?” (ANEXA 3)

 Luarea deciziilor (ANEXA 3)

 Jocul de rol (implică luarea unei decizii) (ANEXA 3)

4. Şedinţa a patra

Obiective:
 Să identifice presiunea anturajului ca stimul foarte puternic pentru ca cineva să se apuce de fumat;

 Să distingă între reclamă și realitate.

Metode:

 jocul de rol, explicaţia, conversaţia

Activităţi:

 Joc de rol „Puterea anturajului” (ANEXA 4)

 Analiza conţinutului unor reclame despre fumat. (ANEXA 4)

5. Şedinţa a cincea

Obiective:

 Să evalueze corect informaţiile cu privire la fumat;

 Să găsească alternative pentru comportamentul de a fuma;

 Să prevadă consecinţele deciziilor lor.

Metode:

 analiza, explicaţia, conversaţia, problematizarea

Activităţi:

 Recapitularea cunoştinţelor învăţate despre efectele fumatului;

 Recapitularea modului în care trebuie să luăm decizii - elevii exemplifică cu ultimele decizii pe care le-
au luat;

 Listarea unor soluţii alternative pentru fumat;

 „Ce trebuie să ştiu pentru a rezolva o problemă?”(ANEXA 5);

 Se fac aprecieri asupra modului cum s-a desfăşurat programul, se dau indicaţii cu privire la persoanele
care pot să le ofere ajutor dacă au probleme cu fumatul.

10) EVALUAREA REZULTATELOR:

- participanţii la program îşi exprimă părerile cu privire la eficienţa şi utilitatea programului; -
propunătorul programului evaluează modul de implicare al elevilor în desfăşurarea activităţilor,
seriozitatea acestora; - se evaluează atingerea obiectivelor propuse prin: verificarea informaţiilor despre
fumat pe care le deţin elevii la finalul programului şi indirect păstrând legătura cu şcoala şi aflând câţi
dintre participanţii acestui program au început să fumeze sau au renunţat la fumat în urma lui.

Concluzii
Programul propune câteva tehnici utile pentru a-i impiedica pe tineri să fumeze, bazându-se pe
evidenţierea informaţiilor privind sănătatea şi libertatea de a alege. Este important pentru elevi să-şi dea
seama că există mulţi ca ei care nu fumează, care îşi creează singuri alternative sănătoase, care sunt
totuşi agreaţi de ceilalţi şi au deplin control asupra vieţii lor.

De fiecare dată când fumează, oamenii obţin beneficii imediate: plăcere, relaxare, calm, elimină
plictiseala, starea de nelinişte, disconfortul din situaţiile de aşteptare, stări emoţionale neplăcute (furie,
teamă). Prin urmare, ei învaţă să utilizeze comportamentul de a fuma pentru a răspunde nevoilor lor
cotidiene dar şi din situaţii critice. Astfel, fumatul este perceput ca având un rol pozitiv în viaţa persoanei
şi de aceea este repetat. Dar, prin repetarea unui comportament în anumite contexte, acesta devine un
automatism (la fel ca atunci când aprindem lumina imediat ce intrăm în casă) adică este realizat fără ca
gesturile să fie realizate conștient, voluntar. Aşa se explică, din perspectivă psihologică, afirmaţii de
genul „îmi aprind ţigara fără ca să îmi dau seama”, „TREBUIE să îmi aprind o ţigară la cafea/ după masă/
în ocazii sociale/ la calculator”. 

 In concluzie, renuntarea la fumat este un process mai complex decat pare la prima vedere si implica
unele aspect de care este important sa tinem cont: nevoile biologica si psihologica amintite anterior,
particularitatile personale si anturajul pe care-l frecventam.

Asigurarea unui mediu de viaţă sănătos pentru copiii de azi, adulţii de mâine, este o responsabilitate ce
revine, atât societăţii, prin elaborarea unor măsuri legislative, menite să diminueze actuale dimensiuni
ale consumului de tutun, dar şi şcolii şi familiei, prin educarea copiilor şi promovarea unui stil de viaţă
sănătos.

Consumul de tutun reprezintă una dintre provocările cele mai importante de sănătate publică, atât la
nivel mondial, cât şi în ţara noastră, prin faptul că acesta este un factor de risc major pentru bolile
cronice. Cu toate că țara noastră nu se diferenţiază semnificativ faţă de Uniunea Europeană în ceea ce
priveşte comportamentul de fumat, incidenţa şi mortalitatea cauzate de patologiile asociate fumatului
ne poziționează cu mult deasupra mediei UE. Este binecunoscută afirmaţia potrivit căreia prevenţia
reprezintă medicina viitorului, iar consumul de tutun este recunoscut ca fiind cea mai importantă cauză
evitabilă a bolilor cronice astfel încât reducerea lui se asociază cu cea mai semnificativă îmbunătăţire a
indicatorilor care reflectă calitatea vieţii. Mai mult, bolile cronice provocate de fumat nu apar imediat, ci
după 15 – 20 de ani de consum.

Înţelegerea şi conştientizarea importanţei prevenţiei încă de la cele mai fragede vârste şi adoptarea unor
comportamente şi a unui stil de viaţă sănătos, vor avea, pe termen scurt, un impact major asupra
conştientizării factorilor de risc şi schimbării mentalităţii populaţiei, iar pe termen lung, asupra
îmbunătăţirii stării de sănătate şi creşterii speranţei de viaţă în România. Întregul demers se înscrie într-
un context mai larg, acela al prevenţiei şi al educaţiei pentru sănătate, dat fiind faptul că un stil de viaţă
sănătos implică şi o alimentaţie echilibrată, activitate fizică şi evitarea comportamentelor nocive.
Principalul argument în schimbarea mentalităţii populaţiei nu trebuie să fie constrângerea, ci
informarea, prezentarea riscurilor, iar diseminarea informaţiei trebuie să vină de la specialişti, să aibă
fundament ştiinţific şi să fie comunicată la vârsta adecvată.

Cunoașterea efectului dăunător al fumatului spre scurtarea vieții are un efect protector puternic
împotriva încercării de a fuma vreodată. Este nevoie de o analiză structurată a evenimentelor legate de
fumat și a consecințelor lui dăunătoare, totodată este necesară lărgirea ariei studiilor în acest domeniu.

Elaborarea acestui proiect a avut în vedere problematica consumului cu risc în randul elevilor.

Fumatul este unul din cele mai vechi obiceiuri de pe glob, cu consecinţe extrem de grave privind
starea de sănătate a populaţiei. Tabloul morbidităţii şi al mortalităţii a fost şi este în mod serios
influenţat de acest flagel.

În România se constată aceeaşi tendinţă ca şi în plan mondial, o creştere a numărului de fumători în

rândul adolescenţilor şi tinerilor.

Fumatul reprezintă un risc major pentru starea de sănătate. Studii recente în şcoli privind consumul de
tutun indică că 64% din adolescenţi cu vârsta de 16 ani fumează. Se constată şi o scădere a vârstei de
debut a consumului de tutun (înainte de 14 ani).
În România datele ultimelor studii demonstrează că tendinţa şi ponderea mare a fumătorilor permanenţi
se regăseşte la vârste mai mici, acest lucru fiind un barometru al lipsei campaniilor susţinute anti-fumat
la aceste grupe de vârstă, dar şi al succesului minim în rândul adolescenţilor al acţiunilor de combatere a
acestui obicei.

Cei mai mulţi fumători, chiar dacă încearcă să abandoneze fumatul, nu reuşesc pentru că îl apreciază
drept un obicei la care este foarte dificil să renunţi pentru că se consolidează foarte repede şi puternic,
mai ales dacă debutează în adolescenţă. În cele mai multe cazuri, decizia de a fuma se ia în adolescenţă
şi, de regulă, în familiile în care părinţii sau bunicii sunt fumători.

În aceste condiţii acţiunile de informare-educare a adolescenţilor cu privire la riscurile consumului de

tutun trebuie însoţite şi de o serie de măsuri legislative, care să reducă accesibilitatea la aceste produse
şi să limiteze promovarea produselor din tutun prin mijloace mass-media.

Asigurarea unui mediu de viaţă sănătos pentru copiii de azi, adulţii de mâine, este o responsabilitate ce
revine, atât societăţii, prin elaborarea unor măsuri legislative, menite să diminueze actuale dimensiuni
ale consumului de tutun, dar şi şcolii şi familiei, prin educarea copiilor şi promovarea unui stil de viaţă
sănătos.

Scopul proiectului este sensibilizarea adolescenţilor cu privire la riscurile consumului de tutun şi

promovarea unui stil de viaţă sănătos.

disponibilitatea manifestă a elevilor, părinților, cadrelor didactice, personalului sanitar și auxiliar pentru

implicarea în activități extrașcolarecare vizează sănătatea;

Argumentare: Necesitatea conştientizării şi implicării elevilor în programe de prevenire şi combatere a

consumului de droguri

Puncte tari:

 Caracterul atractiv al proiectului

 Creativitatea elevilor

 Dorinţa de implicare a a elevilor

 Capacitatea de lucru în echipă

 Modalităţi alternative de petrecere a timpului liber

Bibliografie
Bloom, B., (1988) – Health Psychology, a Psychosocial perspective, Prentice Hall Inc

Manual de Educație pentru sănătate, (1998) – Editat de Fundaţia Soros