2.

Un cercetător este interesat să compare salariul de încadrare pentru bărbaţii şi femeile care
intră în serviciu imediat după absolvirea facultăţii. Sunt cercetaţi 100 de bărbaţi şi 100 de
femei:
a) Descrieţi populaţia;
b) Descrieţi eşantionul;
c) Descrieţi inferenţa care interesează;

3. Deseori, locuitorii unui oraş preferă să achiziţioneze produse şi servicii din afara ariei lor
comerciale locale. Acest fenomen afectează îndeosebi localităţile mici, întrucât dacă el ia
amploare, poate influenţa negativ prosperitatea localităţii. Pentru a reduce dimensiunea unui
astfel de fenomen şi a determina motivele care îi fac pe unii localnici să cumpere produse şi
servicii din afara localităţii lor, un grup de cercetători au făcut un studiu pe 200 de locuitori ai
unei aşezări.
a) Identificaţi populaţia statistică, eşantionul şi unitatea statistică;
b) Identificaţi câteva caracteristici ce ar putea fi înregistrate.; clasificaţi-le, conform
criteriilor învaţate.

5. Scale de măsurare a datelor statistice

Pentru ca datele statistice să poată fi supuse prelucrării prin metode statistice, ele
trebuie măsurate, adică exprimate cantitativ, cu ajutorul numerelor.

Măsurarea este operaţia prin care fiecărei observaţii, fiecărui aspect cantitativ sau
calitativ al unităţilor statistice (obiectelor, evenimentelor etc.) li se atribuie în mod
sistematic numere.
Modalitatea prin care se atribuie această valoare numerică, precum şi semnificaţia ei
depinde de nivelul de măsurare. Fiecărui nivel de măsurare îi corespunde o anumită scală de
măsurare, care poate fi identificată în funcţie de operaţiile matematice ce pot fi efectuate cu
datele statistice. Toate operaţiile matematice permise pentru o anumită scală sunt valabile şi
pentru toate scalele inferioare ei, dar nu şi pentru cele următoare.
Cele patru scale de măsurare, în ordinea crescătoare a preciziei, sunt:
a. Scala nominală (categorială)

11
 Este scala cu cel mai scăzut nivel al preciziei, utilizată pentru a atribui variantelor
caracteristicii măsurate „însuşiri”, cu scopul de a stabili diferenţe calitative între
observaţii.

Altfel spus, „numerele” atribuite pe această scală au rolul de a identifica, de a

reprezenta diferitele clase sau categorii, fără a impune o anumită relaţie de ordine între ele,
fără ca aceste „numere” (însuşiri) să aibă vreo semnificaţie cantitativă.
Rolul scalei nominale: de a încadra unităţile statistice în grupe/clase/categorii
diferite, după un anumit criteriu, fără a indica dacă o categorie este mai bună sau mai puţin
bună decât alta, dacă o categorie este mai largă sau mai restrânsă decât alta.
Operaţii admise pe scala nominală: singurele relaţii matematice permise pe scala
nominală sunt echivalenţa şi non-echivalenţa. Astfel, o unitate statistică poate avea
caracteristica definitorie pentru o anumită clasă (=) sau nu (≠). Putem spune, de exemplu,
„masculin” (≠) „feminin”, dar nu şi „masculin” > „feminin”.

☺ Exemplul nr. 8
Clasificarea persoanelor intervievate în cadrul unui studiu statistic, după statutul civil
(căsătorit/necăsătorit), după gen (masculin/feminin), după profesie
(inginer/economist/arhitect/avocat etc.).

☺ Exemplul nr. 9
Pentru uşurarea procesului de prelucrare a datelor, aceste variante/categorii nominative se
pot codifica numeric, sub forma: (0 = masculin, 1 = feminin); (1 = inginer, 2 = economist, 3 =
arhitect etc.). Aceste numere nu sunt purtătoare ale vreunei informaţii cantitative, ci doar
separă subiecţii în clase/categorii distincte din punctul de vedere al statutului civil, al sexului,
al profesiei etc. La fel cum numerele de pe tricourile unor jucători de fotbal nu reflectă
importanţa jucătorilor sau nivelul la care evoluează în timpul unui meci, ci în principal au
rolul de a identifica jucătorii. Cu aceste coduri numerice nu se pot determina medii sau alţi
indicatori statistici, nu se pot efectua comparaţii. Putem însă să determinăm frecvenţele de
apariţie ale ficărei categorii (numărul de unităţi care se încadrează în fiecare clasă/categorie).

b. Scala ordinală (categorială)

12
 Oferă un plus de precizie în „măsurare”, faţă de scala nominală, deoarece ea nu numai
că împarte unităţile colectivităţii studiate în clase/grupe omogene diferite, din punct de
vedere al unei caracteristici, ci permite şi stabilirea unei relaţii de ordine între aceste
clase/grupe.

În acest caz, valorile numerice atribuite pe această scală pot avea nişte numere de
ordine (numite şi „ranguri”), între care se pot scrie relaţii în termenii unor „inegalităţi”: a<b
sau a>b. Astfel, relaţiile de ordine întâlnite între categoriile acestei scale pot fi: mai mare sau
mai mic, mai rapid sau mai lent, mai mult sau mai puţin inteligent, mai mult sau mai puţin
important etc.

☺ Exemplul nr. 10
Popularitatea de care se bucură candidaţii la o funcţie politică (1 = deloc popular, 10 =
foarte popular); preferinţele consumatorilor faţă de o marcă de băuturi răcoritoare (1 = nu este
deloc bună; 5 = foarte bună); ordinea în care sosesc înotătorii dintr-o cursă acvatică (primul,
al doilea, al treilea etc., fără a putea spune cu câte minute şi secunde a sosit primul înotător
mai repede decât al doilea); calificativele obţinute de şcolarii claselor I-IV la o materie
(insuficient, bine, foarte bine); autopercepţia unor persoane privind greutatea lor corporală
(sub greutatea normală, cu greutate normală, peste greutatea normală); salariul obţinut de
angajaţii unei companii (sub salariul mediu, egal cu salariul mediu, peste salariul mediu);
temperatura înregistrată într-o staţiune montană în 10 zile din luna august (sub cea normală,
normală, peste cea normală sau foarte scăzută, scăzută, normală, ridicată, foarte ridicată).

Aceste expresii numerice sau nenumerice, ce constituie categoriile scalei conţin mai
multă informaţie cantitativă decât în cazul scalei nominale, dar mai puţină decât informaţia
numerică inclusă în cazul scalelor următoare. Scala ordinală indică poziţia unui element într-o
serie ordonată, nu şi magnitudinea sau mărimea diferenţei existente între două poziţii ale
scalei (această scală nu ne permite să afirmăm cu câte „unităţi de măsură” diferă o categorie
de categoria învecinată).

☺ Exemplul nr. 11
Nu putem afirma cu câte grade Celsius diferă temperatura „scăzută” de cea „normală”,
sau cu câte kilograme este mai grea o persoană din categoria „peste greutatea normală” decât
una din categoria „cu greutatea normală”.

c. Scala de interval (cardinală)

13
 Caracteristici:
- este prima scală numerică (se aplică variabilelor numerice);
- permite, pe lângă stabilirea unei relaţii de ordine între variantele numerice ale
acestei scale şi determinarea şi interpretarea diferenţelor dintre acestea;
- valorile numerice acordate pe această scală au semnificaţie cantitativă, de aceea
este permisă însumarea sau scăderea lor;
- fixarea punctului de origine (zero) poate fi făcută arbitrar (originea nu este fixă);
- unitatea de măsură poate fi aleasă arbitrar.

☺ Exemplul nr. 12
Pe această scală se măsoară punctajul obţinut la un test de inteligenţă. O persoană X, care
a obţinut la aceste test 60 de puncte a totalizat cu 30 de puncte mai mult decât o altă persoană,
Y, care a obţinut doar 30 de puncte, dar nu putem spune că persoana X este de două ori mai
inteligentă decât persoana Y; pe această scală nu este, aşadar, permisă, multiplicarea sau
divizarea valorilor, ele neavând nici un sens.

Am văzut că o altă trăsătură caracteristică a scalei de interval derivă din posibilitatea

alegerii arbitrare a punctului de origine. Rezultă, de aici, că punctul „zero” nu înseamnă,
neapărat, şi absenţa caracteristicii, ci este doar o stare, un nivel al acesteia, ca oricare altul.

☺ Exemplul nr. 13
Să presupunem că avem caracteristica „temperatura medie zilnică într-o localitate în 20
de zile consecutive din luna decembrie”. Dacă în una din zile s-a înregistrat o temperatură de
0 grade Celsius, acest lucru nu înseamnă că în acea zi nu a existat temperatură., ci acesta este
nivelul temperaturii înregistrat în acea zi.

d. Scala de raport (proporţională)

Caracteristici:
- se aplică variabilelor numerice, având cel mai înalt nivel de precizie;
- două valori, măsurate pe această scală se află, indiferent de unitatea de măsură
folosită, în acelaşi raport una faţă de alta;
- pe această scală sunt permise şi operaţiile de multiplicare şi de divizare;
- punctul de origine (zero) este unul fix, rigid, este zero absolut, matematic şi
reprezintă absenţa caracteristicii;
- unitatea de măsură poate fi aleasă arbitrar.

14
 ☺ Exemplul nr. 14
Dacă un agent economic are 20 de angajaţi şi un altul are 10 angajaţi, putem afirma că
primul are de 2 ori mai mulţi angajaţi decât cel de-al doilea, sau dacă o persoană cântăreşte 90
de kg. şi o alta doar 30 de kg., se poate spune că a doua persoană cântăreşte de 3 ori mai puţin
decât prima persoană.

☺ Exemplul nr. 15
Deşi pe scala de raport valoarea zero a unei variabile înseamnă „absenţă”, nu este necesar
ca această valoare să se fi înregistrat, în practică, la una din unităţile statistice. De exemplu,
vârsta se măsoară cu scala de raport, deşi nu există nici o persoană care să aibă 0 ani (adică 0
ani, 0 luni, 0 zile etc.). Timpul după care participanţii la un concurs de atletism parcurg
distanţa de 400 m se măsoară pe scala de raport, deşi nu există nici o persoană care să străbată
această distanţă în 0,00 minute.

În practică este posibil ca o aceeaşi variabilă să se măsoare cu ajutorul mai multor

scale de măsurare. Alegerea scalei adecvate se face, în funcţie de variantele acelei
caracteristici. Dacă avem caracteristica „salariu”, ne gândim imediat la o scală numerică
(scala de raport, de exemplu). Într-adevăr, dacă variantele sunt: 750 RON, 1200 RON, 500
RON etc. vom utiliza pentru măsurare scala de raport. Dacă însă variantele sunt: „sub salariul
mediu”, „egal cu salariul mediu”, „peste salariul mediu”, atunci vom utiliza o scală calitativă:
scala ordinală.

DENUMIREA CARACTERISTICI ALE EXEMPLE DE UTILIZARE

SCALEI SCALEI
NOMINALĂ Absenţa relaţiei de ordine Sex, stare civilă, stagiul militar,
profesia, culoarea părului,
ORDINALĂ Relaţie de ordine Calificative pentru activitatea
şcolară, ordinea sosirii alergătorilor
dintr-o cursă, preferinţele
consumatorilor pentru un produs,
INTERVAL Relaţie de ordine Temperatura
(CARDINALĂ) Diferenţe (intervale) Timpul calendaristic
semnificative Punctajul obţinut la un test de
Origine arbitrară verificare a cunoştinţelor
Valoarea 0 nu înseamnă absenţă
RAPORT Relaţie de ordine Vârsta, greutatea corporală, salariul,

15
(PROPORŢIONA Diferenţe (intervale) profitul, cifra de afaceri, număr de
LĂ) semnificative angajaţi
Origine fixă, valoarea 0
înseamnă absenţă
Operaţii de multiplicare /
divizare

Test de autoevaluare 2
1. Precizaţi care din următoarele asocieri între variabilele statistice şi scalele de măsurare nu
este adevărată;
a) marca de calculator cumpărat cel mai de curând de către 20 de oameni de afaceri – scală
nominală.
b) salariul mediu pe ramuri ale economiei naţionale – scală de raport.
c) luna din anul 2000 în care 41 de firme selectate aleator au realizat cele mai mari vânzări –
scală nominală
d) punctajul obţinut de către 10 concurenţi la un concurs de cultură generală – scală nominală
e) afilierea la un partid politic a 50 de directori executivi selectaţi aleator – scală nominală

2. O companie de produse alimentare doreşte să comercializeze un nou produs de snack-food.

Pentru a vedea cum reacţionează cumpărătorii la acest produs, compania organizează o testare
a gusturilor pentru 100 de cumpărători selectaţi întâmplător la un magazin suburban.
Cumpărătorii sunt rugaţi să guste produsul şi apoi să completeze un chestionar cu următoarele
întrebări:
a) Care este vârsta dumneavoastră?
b) Sunteţi persoana care face de obicei cumpărături pentru familia dv.?
c) Câte persoane sunt în familia dv.?
d) Cum notaţi, pe o scală de la 1 la 10, gustul produsului, dacă 1 este cel mai puţin gustos?
e) Veţi cumpăra acest produs dacă va fi disponibil în magazine?
f) Dacă răspunsul la e) este “Da”, cât de des veţi cumpăra produsul?
Clasificaţi datele oferite de răspunsuri în cantitative şi calitative şi indicaţi scala de măsurare
pentru fiecare dintre ele.

3. Ordinea în care sosesc alergătorii dintr-o cursă reprezintă o variabilă statistică ale cărei
valori pot fi măsurate pe o scală:
a) nominală;

16
b) proporţională;
c) de interval;
d) ordinală
e) cardinală

6. Etapele procesului de investigaţie statistică

Produsul final al oricărui proces de cercetare statistică îl reprezintă ansamblul de

informaţii rezultate. Aşa cum am văzut, dacă aceste informaţii îmbracă o formă numerică,
atunci ele constituie date statistice. Cercetătorul trebuie să sistematizeze, să centralizeze, să
interpreteze aceste date, astfel încât, după prelucrarea lor, să obţinem soluţii valide şi sigure la
problemele apărute. Aici intervine rolul statisticii, prin analiza datelor şi obţinerea de
concluzii pertinente, prin deducerea unor inferenţe pe baza acestor date.

Identificarea Transpunerea Organizarea şi

şi formularea problemei în desfăşurarea
problemei termeni procesului de
reale statistici investigaţie
statistică

Fundamentarea Adoptarea deciziei

deciziilor pe baza pentru soluţionarea
rezultatelor problemei
cercetării statistice

Figura 1. Locul cercetării statistice în cadrul procesului decizional

Procesul de cercetare statistică presupune parcurgerea următoarelor etape, succesive şi

distincte, în funcţie de scopul şi obiectivele urmărite:

culegerea şi înregistrarea datelor (observarea statistică);

prelucrarea datelor;

analiza şi interpretarea rezultatelor,

astfel încât să se obţină un volum suficient de informaţii, cu un grad de exactitate acceptabil,

utilizându-se, totodată, un minim de resurse materiale, financiare şi umane.

17
 În etapa de observare statistică are loc culegerea şi înregistrarea datelor de la unităţile
colectivităţii, referitoare la toate variabilele studiate, pe baza unui program riguros şi
sistematic.
În etapa de prelucrare datele sunt sistematizate, centralizate şi sunt calculaţi indicatori
statistici ce caracterizează toate laturile fenomenului urmărit.
În etapa de analiză şi interpretare are loc compararea rezultatelor obţinute, verificarea
ipotezelor, formularea concluziilor şi fundamentarea calculelor de prognoză, cu alte cuvinte se
construieşte fundamentul ştiinţific pe baza căruia se vor adopta deciziile manageriale care să
ducă la soluţionarea problemei reale.

7. Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare

Test de autoevaluare 1
1. a) unitatea statistică: firma; variabila statistică: cifra de afaceri – cantitativă, continuă.
b) unitatea statistică: angajatul; variabila statistică: numărul de zile absentate – numerică,
discretă.
c) unitatea statistică: salariatul; variabila statistică: profesia – calitativă.
d) unitatea statistică: întreprinderea; variabila statistică: numărul de personal – cantitativă,
discretă.
e) unitatea statistică: familia; variabila statistică: numărul de copii – cantitativă, discretă.
2. a) două populaţii - cea a femeilor care s-au încadrat pe un post imediat după absolvirea
facultăţii şi cea a bărbaţilor care s-au încadrat imediat după absolvirea facultăţii;
b) eşantioanele – cei 100 de bărbaţi şi cele 100 de femei;
c) inferenţele – salariile medii de încadrare pentru bărbaţi şi pentru femei
3. a) Populaţia statistică: totalitatea cumpărătorilor din localitatea studiată; Eşantionul: cei
200 de cumpărători; Unitatea statistică: cumpărătorul
b) Caracteristici statistice:
- vârsta cumpărătorilor (numerică, continuă, scală de raport);
- sexul cumpărătorilor (nenumerică, scală nominală);
- ocupaţia cumpărătorilor (nenumerică, scală nominală);
- venitul cumpărătorilor (numerică, continuă, scală de raport);
- tipul produselor preferate a fi achiziţionate din afara localităţii (nenumerică, scală
nominală);

18
 - frecvenţa cu care cumpărătorii achiziţionează produse şi servicii din afara
localităţii. Ea poate fi nenumerică, scală ordinală (dacă variantele de răspuns sunt: niciodată,
foarte rar, rar, des, foarte des etc.) sau numerică, discontinuă, scală de raport (dacă variantele
sunt: o dată, de două ori etc.).
Test de autoevaluare 2
1. c), d).
2. a) cantitativă – scală de raport
b) calitativă – scală nominală
c) cantitativă – scală de raport
d) calitativă – scală ordinală
e) calitativă – scală nominală
f) calitativă – scală ordinală (dacă răspunsul este de tipul: rar, des, foarte des etc.)
3. d).

8. Teme de control

1. Pentru următoarele exemple, arătaţi unitatea statistică, variabila statistică, tipul variabilei şi
scala ei de măsurare:
a) numărul de pagini a 300 de cărţi dintr-o bibliotecă;
b) profitul obţinut în anul 2001 de către 200 de agenţi economici;
c) temperatura la sol înregistrată în 30 de zile consecutive, la ora 6 a.m., la staţia Filaret;
d) localitatea de naştere a 100 de salariaţi ai unei întreprinderi;
e) calificativele obţinute de 50 de studenţi la un test de psihologie.

2. Arătaţi dacă următoarele exemple reprezintă o variabilă statistică sau o constantă:

a) numărul de zile din luna august
b) numărul acţiunilor tranzacţionate în 100 de zile diferite ale anului la Bursa din New York;
c) vârsta studenţilor care au intrat la Academia de Studii Economice;
d) timpul necesar unor persoane pentru a completa un formular;
e) vârsta la care o persoană poate vota pentru prima dată;
f) punctajul obţinut de 100 de participanţi la un concurs de cultură generală;
g) punctajul maxim posibil a fi obţinut la un test de economie.

19
3. Pentru caracterizarea unei grupe de studenţi din anul I al Facultăţii de Cibernetică,
Statistică şi Informatică Economică, în funcţie de media la admitere, unitatea de observare
este:
a) grupa;
b) studentul;
c) media la admitere;
d) facultatea;
e) anul de studiu.

4. Care din următoarele variante reprezintă un eşantion şi nu o colectivitate totală pentru

încasările zilnice, din anul trecut, ale unui magazin?
a) Lista încasărilor zilnice din anul trecut;
b) Lista încasărilor zilnice de acum doi ani în urmă;
c) Lista încasărilor din fiecare zi de sâmbătă a anului trecut;
d) Totalul încasărilor săptămânale de anul trecut;
e) Lista încasărilor zilnice previzionate pentru anul trecut.

5. Următoarele date reprezintă vânzările (mld. lei) şi profitul (pierderile) (mil. lei), realizate de
o firmă în primele 6 luni ale anului 2003:
Vânzări Profit (Pierderi)
105 900
81 700
42 (6)00
84 500
123 1600
117 1400
a) Care este unitatea statistică pentru acest set de date?
b) Datele sunt univariate, bivariate sau multivariate? Justificaţi.
c) Datele sunt cantitative sau calitative?
d) Pe ce scală sunt măsurate variabilele prezentate?
e) Datele sunt statice sau dinamice? Justificaţi.

9. Rezumatul Unităţii de învăţare

În această unitate de învăţare aţi făcut cunoştinţă cu ceea ce înseamnă STATISTICA, adică
ştiinţa colectării datelor, a prezentării lor într-o formă sistematică, a analizării acestora şi a
interpretării informaţiilor numerice obţinute.

20
Obiectul de studiu al statisticii îl reprezintă fenomenele de masă – adică fenomenele şi procesele care
prezintă următoarele particularităţi:
- se întâlnesc la un număr mare de unităţi;
- variază ca nivel de la o unitate la alta;
- sunt definite, circumscrise în timp, în spaţiu şi ca structură organizatorică (adică sunt entităţi
distincte circumscrise în timp, spaţiu şi organizatoric);
Principalele concepte de bază cu care opereză statistica sunt:
- populaţia statistică - totalitatea elementelor de acelaşi fel, cu trăsături esenţiale comune,
supuse studiului statistic;
- unitatea statistică – elementul unei populaţii statistice;
- variabila statistică – o trăsătură, o însuşire a unităţii statistice;
- varianta unei variabile – nivelul pe care-l înregistrează variabila la o unitate statistică;
- frecvenţa unei variante – numărul de apariţii al unei variante;
- date statistice – ansamblul valorilor colectate în urma unei cercetări statistice.
Pentru măsurarea datelor statistice se folosesc patru scale de măsurare:
- scala nominală – destinată variabilelor calitative
- scala ordinală - destinată variabilelor calitative
- scala de inverval - destinată variabilelor numerice
- scala de raport - destinată variabilelor numerice
Efectuarea unui proces de investigaţie statistică presupune parcurgerea a trei etape distincte,
succesive:
- etapa de culege şi înregistrare a datelor (observarea statistică);
- etapa de prelucrare a datelor;
- etapa de analiză şi interpretare a rezultatelor.

10. Bibliografia Unităţii de învăţare

1. Anderson D., Sweeney D.,Williams T., Statistics for Business and Economics, Thomson
South Western, 2008
2. Ghiţă S. – “Statistică”, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2006.
3. Isaic-Maniu Al., Mitruţ C., Voineagu V., Statistică, Editura Universitară, Bucureşti, 2003;
4. Ţiţan, E.- Statistică. Teorie şi aplicaţii în sectorul terţiar, Ed. Meteor Press, Bucureşti,
5. Voineagu V., Ţiţan E., Ghiţă S., Boboc C., Todose D. – Statistică. Baze teoretice şi
aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2007;

21