Sileanu Catalin-Stefan

MS 11
 ADHD (Attention Deficit/Hyperactivity Disorder), în româneşte tulburarea
de hiperactivitate cu deficit de atenţie, este o afecţiune comportamentală,
manifestată prin deficit de atenţie şi impulsivitate sau/şi hiperactivitate. În
ADHD, aceste manifestări sunt nepotrivite capacităţii intelectuale sau
stadiului de dezvoltare ale copilului și adolescentului.
 Simptomele centrale ale ADHD sunt deficitul de
atenţie şi hiperactivitatea – impulsivitatea. Tipul combinat
Hiperactivitatea şi impulsivitatea sunt mai des
întâlnite la băieţi, în timp ce la fete se descrie
Tipul predominant hiperactiv
mai frecvent deficitul de atenţie2 . În practica Tipul predominant neactiv
curentă sunt identificaţi de 3 - 4 ori mai mulţi
băieţi cu ADHD, explicaţia fiind că aceştia
prezintă de obicei toate cele trei simptome
centrale, în timp ce fetele nu prezintă
întotdeauna factorul hiperactivitate şi pot rămâne
astfel nediagnosticate 3 . Există 3 subtipuri de
ADHD: †
 Tipul predominant neatent: cu probleme de
atenţie, distractibilitate, afectarea memoriei pe
termen scurt şi a procesului de învăţare †
 Tipul predominant hiperactiv: comportament
impulsiv, autocontrol slab †
 Tipul combinat: majoritatea copiilor cu ADHD
intră în această categorie
ADHD-9 ani - Fără
medicamente
 Pentru copiii diagnosticati cu ADHD, o banala plimbare prin parc dupa ore, de
20 de minute, ajuta la imbunatatirea atentiei si reducerea simptomelor
tulburarii, potrivit celor mai noi studii. Cele mai bune activitati sunt cele de
care copilul se arata interesat, implica participarea a nu mai mult de un adult
si alti cinci copii, asigura supravegherea atenta a micutului si se desfasoara in
aer liber sau solicita copilul din punct de vedere fizic.
 Din gama diversa de posibile activitati extracurriculare, cele mai bune pentru
elevii care sufera de ADHD sunt urmatoarele
 - Artele martiale - acestea antreneaza autocontrolul, sunt foarte bine structurate si
implica efort fizic, deci consuma energia in mod constructiv. Toate aceste atribute vin in
beneficiul copiilor cu ADHD.
 - Explorarea mediului inconjurator - aceasta activitate este distractiva si educativa,
fiind potrivita pentru copiii cu ADHD care manifesta un interes deosebit pentru natura.
Este de preferat ca explorarea sa se desfasoare in grupuri mici.
 - Cursurile de arta si muzica - aceste activitati creative sunt potrivite pentru copiii cu
ADHD care au interese specifice in acest sens, nu si pentru cei care se lupta zilnic sa isi
mentina concentrarea la ore. Cursurile de arta sunt o optiune care functioneaza in mai
multe cazuri decat muzica, intrucat cea din urma implica eforturi repetitive, rareori
agreate de micutii cu aceasta tulburare.
 - Sporturile de echipa - orice sport care implica un efort fizic sustinut poate fi benefic
pentru un copil cu ADHD (fotbal, baschet, handbal, volei etc.). Sporturile de echipa
ofera posibilitatea deprinderii unor aptitudini sociale importante si observarii altor
copii cum coopereaza si respecta reguli.
 - Inotul - cand un copil cu ADHD nu este interesat de un sport de echipa, cea mai buna
alternativa este inotul, deoarece solicita atat efortul fizic, cat si concentrarea.
 - Cursurile de actorie - posibilitatea de a interpreta mai multe personaje si scenete
reprezinta, pentru un copil creativ cu ADHD, o forma importanta de relaxare si
distractie.
 - Activitatile mecanice - copiii cu ADHD sunt atrasi deseori de rezolvarea
problemelor si a puzzle-urilor, constuirea de machete sau obiecte din lemn.
Ducerea la bun sfarsit a unui astfel de proiect si satisfactia obtinerii unui rezultat
palpabil sunt doua componente importante in dezvoltarea sanatoasa a unui
copil cu deficit de atentie.
 Specialistii avertizeaza parintii si asupra activitatilor extrascolare
nerecomandate copiilor cu ADHD
 - Vizionarea programelor TV - aceasta activitate este una pasiva, izolata, care
poate agrava simptomele ADHD-ului. Academia Americana de Pediatrie
recomanda nu mai mult de doua ore zilnice de vizionare a emisiunilor TV
educative pentru copiii mai mari de 2 ani.
 - Jocurile video - cercetarile de specialitate au descoperit ca jocurile video
agraveaza probleme de atentie ale copiilor de toate varstele, mai ales ale
copiilor diagnosticati cu ADHD.
 - Activitatile care implica asteptarea - orice joc sau activitate ce implica
perioade lungi de lipsa de activitate sau parcurgerea unei liste lungi de pasi
poate constitui o provocare prea mare pentru un copil cu deficit de atentie.
Asteptarea la coada in parcurile de distractii sau jocurile de societate complexe
nu aduc beneficii micutilor care sufera de ADHD.
 1. Prinde-ma!
Copilul va alerga si noi vom incerca sa-l prindem. Daca am reusit sa-l
atingem, copilul „va ingheta” si va trebui sa ramana nemiscat 10 secunde.
Apoi, poate fugi din nou. Jocul este distractiv si antreneaza autocontrolul.
 2. Tine sacul bine!
Avem nevoie de un mic saculet umplut cu fasole ce se poate aseza pe capul
copilului. Vom folosi si noi un astfel de saculet, iar copilul va imita miscarile
noastre: plimbare, ne aplecam usor in fata, ne lasam pe genunchi, fara a
scapa sacul de pe cap.
 3. Printesa din padurea adormita
Copiii au dificultati in mentinerea atentiei in sarcinile date sau la
joaca. Aceasta activitate le ofera posibilitatea de a-si antrena
capacitatea de concentrare. Avem nevoie de o bagheta magica si daca
reusim sa atingem copilul acesta va adormi ca si personajul din
poveste. Copilul va sta intins, fara sa se miste, pana cand va simti
pupicul salvator al printului (parintele). Pe parcursul jocului copilul isi
va focusa atentia pentru a evita atingerea baghetei magice, apoi isi va
exersa capacitatea de autocontrol pentru a ramane nemiscat. In final,
va mentine atentia activa pentru a simti pupicul eliberator.
 4. Jocuri cu mingea
Aruncam mingea de la unul la altul, ii explicam copilului ca in
momentul in care spunem „Rosu!” va trebui sa ridice mingea
deasupra capului. Jocul solicita concentrarea si viteza de reactie a
copilului.
 5. Pamant, apa, cer
Stabilim cu copilul locatiile: la dreapta este apa, la stanga cerul,
iar in mijloc pamantul. Parintele va indica o directie cu mana,
iar copilul va trebui sa se aseze in locul potrivit. Uneori
parintele va indica eronat: le va arata alt loc decat a strigat.
Jocul il va ajuta pe copil in operarea cu informatii de mai multe
tipuri, la dezvoltarea memoria de lucru si concentrarea
atentiei.
 6. Construieste modelul
Pentru acest joc, putem utiliza nasturi sau creioane. Vom
realiza un pattern: 2 creioane rosii, 3 creioane verzi, 2 creioane
rosii. Punem deoparte creioanele si cerem copilului sa repete
modelul. Copiii cu deficit de atentie, nu reusesc intotdeauna sa
urmeze instructiunile date. In acest caz, formularea
instructiunilor concomitent cu demonstrarea il va ajuta pe copil
sa se concentreze asupra ce are de realizat.
 7. Twister pentru degete
Pregatim copilului o foaie cu cercuri colorate de diferite dimensiuni. Ii
oferim diferite instructiuni: pune un deget pe un cerc rosu, pune
aratatorul pe un cerc albastru, etc. Putem creste complexitatea
jocului, daca vedem ca reuseste sa urmeze instructiunile (pune
inelarul de la mana stanga pe un cerc verde mic). Jocul poate
contribui la imbunatatirea concentrarii, memoriei si sa incurajeze
controlul asupra comportamentului impulsiv.
 8. Unde canta toba?
Copilul va inchide ochii, apoi vom bate intr-o toba. Trebuie identificat
din care colt al camerei a auzit sunetul tobei.
 9. Spune dupa mine!
Aruncam o jucarie de plus copilului si rostim un nume cu o anumita
intensitate. Copilul ne va arunca jucaria, reproducand intensitatea
numelui (tare sau incet).
 10. Gaseste diferentele
Vom folosi un set de obiecte (cate doua din fiecare) si le vom aseza intr-o
anumita ordine cu mici diferente. Copilul va analiza obiectele si va
identifica diferentele.
Activitatea permite copilului sa maximizeze atentia acordata detaliilor.
 Cel mai important lucru pentru copii este sa aiba parte de experienta
succesului, sa se bucure de reusita in cadrul jocurilor. Ei sunt la fel de
inteligenti si capabili ca ceilalti copii. Acest sentiment va conduce la
intarirea stimei de sine si a autoeficacitatii.