Această publicație, caracterizată de o serie de inițiative,
experiență și bună practică, este dedicată
Copiii cu părinți în detenție
Perspective europene pentru o bună practică
profesioniștilor, voluntarilor și factorilor de decizie ale
căror contacte de lucru au impact asupra copiilor cu
părinți în detenție, fie direct (ex. Personal din închisori)
sau indirect (ex. Judecători și procurori). Căutând să
promoveze, să extindă și să inspire buna practică și
modificarea politicii pentru acest grup de copii,
lucrarea abordează aproximativ șapte teme de interes
larg:
• Cadrul legal: convențiile naționale și Europene,
legislația națională, menținerea legăturilor familiale și
cele mai bune interese ale copilului;
• Impactul arestării parentale asupra copiilor și a
vieților tinerilor;
• Îngrijirea părintească din închisoare: sprijin
pentru părintele deținut și relația copil-părinte;
• Cum păstrează copiii contactul cu un părinte
deținut;
• Mamele și copiii mici din închisori;
• Instruire, instrumente și metodologii pentru a ajuta
la reducerea efectelor adverse ale arestării asupra
copiilor;
• Advocacy pentru schimbarea politicii și practicii,
pentru a sprijini copiii cu părinți în detenție.
Fiecare capitol prezintă diferite abordări naționale și
perspective asupra lucrărilor în curs, desfășurate în
Europa, explorând probleme care depășesc granițele și
politicile naționale judiciare și penale, mai degrabă,
decât să asigure o abordare exhaustivă la nivelul
fiecărei națiuni. Per ansamblu, publicația oferă un
ghid centrat pe copil, cu idei și inițiative pentru
sporirea rezistenței copiilor ai căror părinți se află în
închisoare, protejarea dezvoltării lor emoționale,
psihosociale și sociale, precum și găzduirea și
consolidarea legăturilor familiale.
Această ediție secundă actualizată celebrează cea de-a
25-a aniversare a adoptării Convenției ONU pentru
Drepturile Copilului, un punct decisiv pentru
drepturile copiilor, și lansarea Children of
Prisoners Europe (fostă Eurochips) în 2014.
 Copiii cu părinți în detenție

Perspective europene pentru o bună practică

Editat de Kate Philbrick, Liz Ayre și Hannah Lynn

Ediția în limba română: Asociația Alternative Sociale
Traducere efectuată de: Centrul de traduceri și interpretariat Poliglotis
 Discrimanarea este o funie care leagă
Sufletul și îi diminuează lumina. Respingerea
devine o parte a vieții de zi cu zi, sufocând
exprimarea individuală și exprimările umane.
Copiii cu părinți în detenție suferă frecvent
multe forme de discriminare. Nu numai că sunt
privați de un părinte, ci adeseori sunt supuși
unor acte de agresiune, dificultăți economice,
stigmate, excludere socială și rușine. Totuși,
acești copii nu au făcut nimic rău, și, în ciuda
diferitelor provocări cu care se confruntă, nu
sunt văzuți ca un grup cu drepturi proprii.
Am petrecut mulți ani luând atitudine
împotriva tuturor formelor de discriminare și
apărând activ dreptul la libera exprimare.
Existența acestui grup de copii și
discriminarea cu care se confruntă merită
recunoaștere, la fel ca și numeroasele
inițiative și idei pozitive explorate în acest ghid
de bune practici. Scopul este de a ajuta acești
copii să își depășească dificultățile, să aibă o
existență bine consolidată și să meargă
înainte spre lumină.

Taslima Nasrin
Romancier, poet, activist pentru drepturile omului
CUPRINS

Prefață 9

Capitol 1 Introducere 12

Capitol 2 Fundalul istoric și juridic 24

Capitol 3 Impactul arestării părinților asupra

tinerilor 41

Capitol 4 Calitatea de părinți și închisoarea 65

Capitol 5 Copii vizitând închisoarea și

alte forme de contact 87

Capitol 6 Femeile din detenție și copiii care

trăiesc împreună cu mamele 112
încarcerate

Capitol 7 Instruirea copiilor afectați de

sistemul de justiție penală 135

Capitol 8 Advocacy pentru copiii cu părinți în detenție 160

Bibliografie selectată 189

Index 195

Lista membrilor Children of Prisoners Europe 198

 Children of Prisoners Europe, notă la ediția poliglotă 2015
Un grant din partea Comisiei Europene a făcut posibilă traducerea ediției din anul 2014,
în diferite limbi. Textul nu este modificat, cu unele erori omise. Acest sprijin suplimentar
din partea UE și recunoașterea, fac parte dintr-o activitate tot mai mare în folosul
copiilor cu părinți în detenție din Europa, pe care rețeaua COPE speră să o continue și să
o promoveze mai departe prin intermediul acestor publicații poliglote. Sperăm că
informațiile și indicațiile în propria limbă să fie disponibile pentru toți cei care lucrează
cu copiii afectați de detenția părinților, pe teritoriul continentului.
Principalele evenimente din Europa, începând cu luna martie 2014:
 Convenția Italiană din anul 20141 s-a bazat, în principal, pe campaniile recente
ale rețelei COPE și adaptarea acesteia pentru alte contexte naționale care sunt
apărate acum în mod activ;
 Un inter-grup al Drepturilor Copilului a fost înființat în cadrul Parlamentului
European;2
 Hotărârea Parlamentului European de la cea de-a 25-a Aniversare a Convenției
ONU pentru Drepturile Copilului, menționează, în Articolul 13, copiii cu
părinți în detenție (folosind o statistică a COPE, de 800,000);3
 COPE îi mulțumește domnului Jean Lambert MPE pentru înaintarea unei
Întrebări Scrise către Parlamentul European, cu privire la copiii cu părinți
6 deținuți, precum și doamnei Vera Jourova, Comisarul UE pentru Justiție,
Drepturile Consumatorului și Egalitatea între Sexe, pentru răspunsul său;4
 Reprezentanții COPE au luat cuvântul în cadrul celei de-a 20-a ediție anuală a
Conferinței Consiliului Europei adresată directorilor de închisori și servicii de
probațiune din București, din luna iunie 2015. Sperăm că toate acestea, vor
face ca toți copiii cu părinți în detenție să devină o temă pentru conferința de
anul viitor, urmând sugestia d-lui Jan Kleijssen, Directorul Agenției de
Informații și Acțiuni împotriva Criminalității, Consiliul Europei.

1
Referire în textul de la pagina 180
2
http://www.europarl.europa.eu/aboutparliament/en/20150201PVL00010/Organisation
3
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=MOTION&reference=B8-2014-0285&language=EN
4
Întrebare:
http://childrenofprisonerseurope.wildapricot.org/Resources/Documents/Question%20for%20written%20answer%
20a311910.pdf
Răspuns:
http://childrenofprisonerseurope.wildapricot.org/Resources/Documents/Answer%20given%20by%20Ms%20Jour
ova%20a311911.pdf
 „Când am aflat că tata a fost arestat și că nu se mai întoarce voiam să merg atunci, în
seara aia, să-l văd. Să-i văd fața. Mi-era frică că o să-l uit.‖
(Marius, 11 ani)

Alternative Sociale a început să ofere servicii directe copiilor deținuților din anul
2013, după participarea în proiectul de cercetare COPING care a vizat sănătatea mintală
a acestor copii, alături de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza‖ din Iași, Universitatea
Huddersfield (coordonatorul proiectului) și Partners of Prisoners din Marea Britanie,
Universitatea Tehnologică Dresden şi Treffpunkt din Germania, Karolinska Institutet şi
Riksbryggan din Suedia, Quaqer United Nations Office şi Children of Prisoners Europe
(fost EUROCHIPS). Rezultatele cercetării desfășurate în România arată o serie de
probleme cu care se confruntă copiii cu părinți deținuți: stimă de sine scăzută,
sentimente de confuzie și teamă, autoculpabilizare, randament școlar scăzut,
supraveghere deficitară din partea persoanelor de îngrijire și sărăcie (Jones et. al., 2013).
În anul 2014, Alternative Sociale a renovat și dotat camerele de vizită din
penitenciarele Iași și Vaslui astfel încât să fie prietenoase pentru copii și pentru
interacțiunea copil - părinte aflat în detenție. În perioada 2014 – 2015, Alternative
Sociale a derulat campania regională „Părintele meu este în închisoare. De ce mă
condamnați pentru fapta lui?‖. De asemenea, a fost dezvoltat un set de recomandări 7
pentru instituții ai căror specialiști intră în contact cu copii cu părinți deținuți,
recomandări dezbătute într-un eveniment public desfășurat în aprilie 2015, la București,
sub titlul „Este nedrept să punem sentințe pe visurile copiilor cu părinți deținuți‖. Până
în prezent, peste 100 de copii au primit asistență de la specialiștii Alternative Sociale.
Lucrarea de față aparține Children of Prisoners Europe și se adresează
profesioniștilor, reprezentanților autorităților și voluntarilor. Aceasta propune o trecere
în revistă a aspectelor legate de legislația europeană și a literaturii de specialitate
referitoare la impactul detenției unui părinte asupra vieții copiilor, atingând în același
timp teme de interes pentru specialiștii care lucrează cu copiii: continuarea
responsabilităților parentale din detenție, vizitele copiilor la părinții aflați în închisoare și
exemple de acțiuni care pot influența politicile publice în interesul copiilor. În consens
cu subiectele abordate, Alternative Sociale s-a implicat la traducerea cărții de față pe
care o recomandăm atât practicienilor, cât și studenților și reprezentanților instituțiilor
din România care au rol în protecția copilului.
Conform unei investigații care a fost făcută de Alternative Sociale în perioada
februarie – aprilie 2015 cu sprijinul penitenciarelor și direcțiilor generale de asistență
socială și protecție a copiilor, în România au fost identificați 16.764 copii cu părinți în
închisoare. Acest număr nu include copiii pe care părinții nu i-au declarat la intrarea în
penitenciar pentru executarea pedepsei și nici acei copii ai căror părinți se află în
închisorile din afara țării.

Alternative Sociale
 Mulțumiri

Rețeaua CHILDREN OF PRISONERS EUROPE dorește să mulțumească

Fundației Bernard van Leer pentru sprijinul oferit la elaborarea, dezvoltarea și
promovarea rețelei, precum și DG pentru Justiție din Uniunea Europeană, care a
făcut posibilă publicarea acestei cărți. Punctele de vedere exprimate mai jos nu
pot fi considerate, în niciun caz, ca reflectând părerea oficială a Comisiei
Europene. De asemenea, dorim să mulțumim tuturor specialiștilor,
profesioniștilor și experților care au participat la discuțiile și la ședințele pentru
elaborarea proiectelor diferitelor capitole, precum și celor care au contribuit,
efectiv, la redactarea acestei cărți. Contribuția acestora este inestimabilă. Pentru
entuziasmul și dedicația lor față de Children of Prisoners Europe și pentru
dorința lor de a asista la cercetările pentru această ediție actualizată, editorii
mulțumesc membrilor tot mai numeroși și mai puternici ai organizației de pe
teritoriul Europei, în special pentru sprijinul personalului și comisiei, inclusiv
fondatorului Alain Bouregba și Președintelui actual al rețelei, Lucy Gampell,
ambii contribuind semnificativ la ediția precedentă a acestei cărți.

8 Această lucrare este alimentată de inspirația copiilor, autorilor,

profesioniștilor și altor persoane care lucrează în domeniu. Mulțumim, în mod
special, doamnei Hannah Lynn pentru copierea-editarea și inputul său, precum și
dlui. Marc Stettler și dnei. Monica Malone pentru ajutorul lor la elaborarea
prezentei publicații. Paola Costa a încurajat implicarea mea în actualizarea
acestui ghid și a fost un partener de nădejde în toată această perioadă, efectuând
toate studiile de cercetare în limba franceză, italiană și spaniolă pentru acest
volum. Îi mulțumesc, în mod special, dnei. Liz Ayre, Director al rețelei Children
of Prisoners Europe, pentru abordarea sa vizionară, rigoarea intelectuală,
înțelegerea și încurajarea pentru redactarea acestei cărți și pentru implicarea sa în
cadrul rețelei. Sperăm că acest document se va dovedi a fi de ajutor și că
sprijinul și înțelegerea pentru copiii care au părinții deținuți va crește. – Kate
Philbrick
“Copiii nu sunt oam enii de m âine, ci oam enii de
acum , chiar din acest m om ent, de astăzi. Ei au
dreptul de a fi luați în serios. Ei au dreptul să fie
tratați de către adulți cu tandrețe și respect, ca fiind egali.”

Janusz Korczak (1879 –1942), militant pentru drepturile copiilor


Prefață:
Copiii cu părinți în detenție:
Perspective europene
Perspectiva drepturilor copilului
―Drepturile omului nu sunt lăsate
în spatele porții închisorii: ele se
aplică pentru orice persoană arestată
sau încarcerată.5‖ De aceea, se aplică
și pentru copii... și pentru părinții
acestora.
Examinată din perspectiva
drepturilor copilului, situația dureroasă
a copiilor cu părinți în detenție
denotă o nedreptate: părinții sunt
privați de libertate și copilul este
pedepsit ca rezultat al acestei
sentințe, deoarece, la rândul lui, este
privat de părintele aflat în închisoare.
Această problemă este abordată
de o cerință specifică din Convenția
Națiunilor Unite pentru Drepturile
Copilului din 1989 (UNCRC), dar o
putem lega ușor de diferite prevederi
din acest tratat, începând cu
reamintirea că, în această Convenție,
familia este considerată a fi nucleul
fundamental (sau celula) societății:
―... Având convingerea că familiei,
ca grup fundamental al societății și
ca mediu natural pentru creșterea și
dezvoltarea tuturor membrilor săi și,
în special, a copiilor, trebuie să îi fie
acordată protecția și asistența
necesară, astfel încât să își poată
asuma, pe deplin, responsabilitățile
din cadrul comunității...‖.6
De aceea, este necesar să
permitem oricărui copil, indiferent de
situația sa, să păstreze o relație strânsă
și contactul cu familia sa, pe cât
posibil, în special cu părinții săi.
Când această prevedere din UN-
CRC este examinată mai detaliat, pare
clar că atunci când un copil este
privat, total sau parțial, de structura
sa familială, acesta are dreptul la
protecție specială; Articolul 20
subliniază că ―Un copil privat,
temporar sau permanent, de mediul său
familial, sau în interesul căruia nu se
poate permite să rămână în acel
mediu, va avea dreptul la protecție
specială și asistență asigurată de
Stat‖. De asemenea, trebuie să
remarcăm Articolul 9, paragraful 3, 9
care subliniază principiul dreptului
copilului de a păstra relațiile cu ambii
săi părinți. În mod clar, această
prevedere poate fi aplicată drepturilor
copilului care este separat de părintele
său aflat în detenție (uneori ambii
părinți), pentru a păstra relațiile (în
special, vizitele) cu părintele deținut.
Acest punct de vedere a fost
confirmat de recomandările efectuate
în timpul Comitetului Națiunilor
Unite pentru Drepturile Copilului,
Ziua de Dezbateri Generale, 2011:
Pentru copiii lăsați afară, atunci
când părintele este încarcerat
38. Comitetul a subliniat că acești copii
au dreptul de a-și vizita regulat părinții,
dacă acest lucru reprezintă cele mai
bune interese ale copilului. În acest
context, Comitetul recomandă să fie luate
măsuri pentru a se asigura că acest context
al vizitei respectă demnitatea și dreptul la
intimitate al copilului.7
 Mai mult, să nu uităm să facem După părerea mea, statele care își
referire la Articolul 5, care recunoaște dau interesul în aplicarea punctului
drepturile și obligațiile părinților de a de vedere al ―drepturilor copilului‖ în
ghida educația copiilor lor și la deciziile lor, ar trebui să se întrebe
Articolul 18, care stabilește principiul dacă înlăturarea libertății nu ar putea
că responsabilitatea creșterii copilului duce la riscul de dezechilibrare
și asigurarea dezvoltării acestuia completă a situației familiale care
aparține, în principal, părinților săi. este, adesea, foarte precară, precum și
Mai mult, principiile generale ale la afectarea serioasă a dezvoltării
UNCRC trebuie să dicteze aplicarea echilibrate și sigure a copilului pe care
drepturilor copilului. Desigur, ne Articolul 6 din UNCRC caută să le
gândim la dreptul copilului de a-și protejeze?
vedea propriile interese luate în Acest ghid de bună practică ar
calcul, ca și considerent principal trebui să ajute la revigorarea acestei
(Articolul 3, paragraful 1) și dreptul dezbateri fundamentale și la
copilului de a fi audiat în orice consolidarea poziției copiilor într-o
hotărâre care îl afectează; punctele situație în care este foarte dureroasă,
lor de vedere sunt cântărite în atât pentru ei, cât și pentru părinții lor.
10 conformitate cu vârsta și maturitatea Jean Zermatten 8
copilului.
Câte decizii cu privire la părinții
condamnați la închisoare sunt
examinate prin prisma intereselor
copilului de a păstra relații normale și
un contact normal cu părinții săi?
Într-adevăr, cât de des sunt respinse
condamnările la închisoare în
favoarea vieții de familie? Câte păreri
ale copiilor sunt audiate de către
autoritatea relevantă cu privire la
această întrebare?
Foarte puține; Prea puține!

5Practica din închisori. Bunul uz al regulilor internaționale ale închisorilor. Penal Reform
International, ediția a 2-a, 2005. (Pratique de la Prison. Du bon usage des règles pénitentiaires
internationales. Penal Reform International, réédition 2005)
6Preambul al CRC
7Raport și recomandări din ziua de dezbateri generale cu privire la ―Copiii cu părinți în
detenție‖, 30/09/2011, Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului
8Director al Institutului Internațional pentru Drepturile Copilului (IDE), Sion, Elveția,
Președinte al ONU pentru Drepturile Copilului (2011–2013)

Cpitolul unu:
Introducere
Această nouă ediție a lucrării Copiii
cu părinți în detenție – Perspective
europene de bună practică reflectă
schimbarea în ceea ce înseamnă
conștientizare, cunoștințe și practici
cu privire la ceea ce este făcut și la
ce poate fi făcut pentru a sprijini
necesitățile și drepturile copiilor cu
părinți în detenție.I
De asemenea, anul 2014 oferă și o
oportunitate de a celebra cea de-a
douăzeci și cincea aniversare a
Convenției ONU pentru Drepturile
Copilului, pe care Adunarea Generală
a ONU a adoptat-o și a deschis-o
pentru semnare, în anul 1989. Această
convenție include prevederi generale
cu privire la drepturile copiilor care se
aplică și copiilor cu părinții
încarcerați; Articolul 9 se adresează, în
mod clar, copiilor separați de părinții
lor, care includ copiii cu părinți
deținuți. De atunci, la nivel European
— în special prin eforturile rețelei
Children of Prisoners Europe (fostă
Eurochips) și membrilor acesteia -
vizibilitatea acestui grup de copii a
crescut și au fost implementate
modificări ale politicii și practicii pe
teritoriul Europei. Un reper
semnificativ în acest process a fost
Comitetul ONU pentru Drepturile
Copilului, Ziua de dezbateri generale,
care a avut loc în anul 2011, care,
împreună cu atelierele de susținere
organizate de Biroul Națiunilor Unite
Quaker, au generat prima dezbatere
international dintre ONG-uri, și
factorii de decizie din jurul problemei
copiilor cu părinți în detenție, precum
și primul grup internațional de
Capitolul unu: Introducere
recomandări.II Progresul nu s-a oprit
aici și, în anul 2011, respectiv 2012,
lansarea lucrării Copiii cu părinți în
detenție, un studiu efectuat de
Institutul Danez pentru Drepturile
Omului, și studiul Copiii cu părinți în
detenție: Intervenții și mediatizări
pentru consolidarea sănătății mintale
(Colaborare) au împins limitele mai
departe, deschizând noi căi de
activitate în Europa și în afara
acesteia.III
Ediția originală a acestei 11
publicații a fost un Turn Babel, un
recipient pentru cunoștințe,
experiențe și idei ale autorilor cu
diferite profesii și diferite pregătiri din
Europa, cu capitole și paragrafe
traduse din limbile franceză, germană,
italiană, norvegiană, suedeză și
spaniolă, sau scrise direct în limba
engleză. Diversitatea lingvistică și
culturală a conținutului original este
păstrată, actualizată și extinsă în acest
material: abordări bazate pe drepturi,
psihologice, sociologice și alte
abordări teoretice versus fapte
concrete; concepte versus fapte;
abstract versus aplicat, sublinierea
obstacolelor versus opțiuni de bună
practică în lucrul în interesul copiilor
cu părinți în detenție. Această
eterogenitate în sine este cea care
conferă caracterul unic și bogăția
materialului, deoarece încearcă să
facă o punte peste golurile lingvistice
și culturale și să deschidă noi căi de
acționare și pentru interacționarea cu
copiii care au părinții deținuți.
 În această revizuire, rețeaua
Children of Prisoners Europe
(COPE), cunoscută sub numele de
Eurochips până în luna decembrie
2013, s-a gândit să capteze
instantanee ale modului în care sunt
susținuți copiii cu părinți deținuți de
către membrii săi din Europa.
Rețeaua a fost creată ca acțiune
informativă a comitetului de cercetare,
în anul 1990, la inițiativa organizației
franceze Relais Enfant Parents și a
fundației Bernard van Leer, pentru a
asigura vocea copiilor deținuților și
pentru a explora abordări inovatoare,
centrate pe copil, pentru a menține
legătura copil-părinte în diferite țări
din Europa. Echipa multidisciplinară
12 inițială de experți lucrând în domeniul
închisorilor sau al bunăstării copiilor
s-a mărit până în anul 2013, ajungând
să fie formată din organizații de câte
paisprezece membri cu drept deplin și
alți șapte membri în devenire, din
paisprezece țări europene, precum și
afiliați din alte regiuni din Europa și
din întreaga lume. Conținutul acestei
publicații se adresează
profesioniștilor, practicanților și
factorilor de decizie, precum și
studenților și oricărei persoane
interesate să învețe mai multe despre
acest subiect. Cartea abordează
aspecte juridice, impactul încarcerării
asupra copiilor, exercitarea
drepturilor părintești din închisoare,
copii care trăiesc cu mamele din
detenție, instruirea necesară pentru
profesioniști și alte persoane ale căror
acțiuni au impact asupra copiilor
afectați de încarcerare, dar și aspect
de advocacy pentru copiii cu părinți
deținuți. Merită sărbătorit faptul că
există mai mult sprijin și recunoaștere
pentru acest grup de copii
marginalizat în trecut, mai mult decât
poate fi cuprins în acest volum.
Children of Prisoners Europe va
continua să lucreze în beneficiul
copiilor cu părinții deținuți, la nivel
național, european și internațional.

Cronologia rețelei Children of Prisoners EuropeIV:
Salvați Copiii este
solicitată de Societatea
Religioasă a Prietenilor să aibă
grijă de copiii cu părinți 1975
deținuți în Maze, Irlanda de
Nord
Convenția ONU
pentru Drepturile 1989
Copilului adoptată
de ONU
Prezentarea Eurochips la
conferința internațională de la
1997
Bruxelles cu privire la situația
din 8 țări
Conferința Eurochips din Paris
Lansarea ― Children of
Prisoners Europe‖: Perspective 2006
europene pentru buna practică‖
10 membri, 8 țări
Lansarea ― Children of
Prisoners Europe‖ (DIHR
et al) la UNCRC, Ziua de
2011
Discuții Generale
Eurochips primește subvenția
de funcționare de la Comisia
Europeană
Redenumirea rețelei 2013
cu numele Children of
Prisoners Europe
50 de membri și afiliați
din 20 de țări la nivel
mondial
Capitolul unu: Introducere
Relais Enfants Parents
1985 fondată în Franța
Relațiile cu fundația
Bernard van Leer au
stabilit acțiunea
europeană
1990 Comitetul de Cercetare pentru
Copiii cu Părinți în detenție
13
Lansarea
oficială a
Eurochips
2000
Justiția Albie
2007 Sachs landmark
judgement S v M
(2007) ZACC 18
Lansarea raportului de cooperare și
conferința de la Bruxelles
Includerea copiilor cu părinți deținuți
în definițiile ―copiilor vulnerabili‖
2012folosite atât de
UNICEF, cât și de Comisia Europeană
Hotărârea Consiliului pentru
Drepturile Omului, referitor la
Drepturile Copilului (Martie 2012)
subliniază nevoia de comunicare către
copii a locului de încarcerare
 COPE recunoaște că fiecare
persoană în parte este unică și că
există multe căi prin care încarcerarea
părinților poate afecta bunăstarea
copilului. Fiecare situație este diferită
și, în mod ideal, sprijinul pentru copiii
afectați de încarcerarea părinților
trebuie să fie individualizat, conform
celor mai bune interese ale fiecărui
copil. Totuși, care sunt, mai exact,
interesele „superioare‖ ale copilului
și cum pot fi acestea evaluate și
stabilite? Autorii, colaboratorii,
persoanele intervievate și editorii
acestui volum recunosc aceste
limitări, prezentând consensuri și
14 indicații despre modul de sprijinire al
copiilor afectați de încarcerarea
părinților, pentru a forma cele mai
bune relații posibile cu părintele
încarcerat, și, în ultimul rând, cu
sine. Acestea implică eforturi pentru
asigurarea legăturilor familiale și
pentru formarea unui simț intern al
copilului, ceea ce John Bowlby a
denumit ―bază de siguranță‖.V
Viziunea noastră include:
Recunoașterea drepturilor copiilor
cu părinți în detenție.
Cadrul de lucru al Convenției
ONU din 1989 despre Drepturile
Copilului, și, în special, Articolele 1,
2, 3, 6, 8, 9, 12, 20 și 30, cuprind
aceste probleme. Articolul 3(1)
menționeză: ―În toate acțiunile care
privesc copiii, întreprinse de servicii
sociale publice sau private, tribunale,
autorități administrative sau organe
legislative, interesul superior al
copilului va fi un considerent
primar.‖
Articolul 9(3) oferă declarații despre
―respectarea dreptului copilului care
este separat de unul sau de ambii
părinți pentru a menține relațiile
personale și contactul direct cu ambii
părinți, în mod regulat, dacă nu
contravine interesului superior al
copilului‖. Conform Articolului 12,
copiii au dreptul de a avea opinii în
problemele care îi afectează, și acele
puncte de vedere trebuie să fie
cântărite ―în conformitate cu vârsta și
maturitatea copilului‖ — cu alte
cuvinte, copiii au dreptul de a fi auziți
și de a li se lua în serios punctele de
vedere, inclusiv în orice proceduri
judiciare sau administrative, care îi
afectează.
La nivel european, sub Tratatul
de la Lisabona, Carta Drepturilor
Fundamentale ale Uniunii Europene
din 2000 a devenit executorie în
implementarea legislației UE. Drepturile
copilului sunt menționate în Articolul
24. Carta Drepturilor Fundamentale,
UNCRC, Convenția Europeană
pentru Drepturile Omului și alte
tratate în care sunt menționate
drepturile copiilor cu părinți în
detenție sunt explorate în Capitolul 2
din această carte.
Recunoașterea faptului că un număr
considerabil de copii sunt afectați de
încarcerarea părinților pe teritoriul
Europei
În ciuda recunoașterii copiilor cu
părinți în detenție ca și posesori de
drepturi, numărul lor rămâne incert și
sunt păstrate câteva înregistrări
statistice despre statutul parental al
deținuților.

Este foarte mare nevoie de dezvoltare
de sisteme pentru colectarea
informațiilor despre statutul parental
și, de asemenea, pentru
sistematizarea acestor informații la
nivel național. Totuși, rețeaua COPE
estimează că peste un milion de copii
din Uniunea Europeană sunt
despărțiți de părinții încarcerați pe
parcursul unui an. Această estimare
folosește o ―rată parentală‖
demografică de 1.3 urmași per acuzat,
în baza rezultatelor unui studiu din
1999 elaborat de institutul francez de
statistică națională INSEE ca parte a
recensământului național, care a
inclus o mie șapte sute de acuzați de
sex masculin.VI Au fost folosite și
alte metode de estimare. Un studiu al
Ministerului de Justiție, din anul
2012, din Anglia și WalesVII a folosit
un raport de 1.14 copii per deținut,
corespunzând, în mare parte, cu
estimările lui Murray și Farrington
cum că bărbații deținuți au, în medie,
1.15 copii în timp ce media pentru
femei este de 1.36.VIII The Center for
the Children of Imprisoned Parents
din Statele Unite folosesc formule
bazate pe descoperirile din diverse
studii care au stabilit procentajele
medii ale bărbaților și femeilor din
detenție cu copii în întreținere și
numărul mediu de copii în întreținere
per mamă în detenție și per tată în
detenție:
# acuzați de sex masculin x 0.56 x 2
și # acuzați de sex feminin x 0.67 x
2.4.IX Estimările numărului de copii
afectați de arestarea părinților trebuie
să specifice dacă numerele se referă la
populația aflată în închisoare
(numărul de copii cu un părinte în
închisoare la un anumit moment)
Capitolul unu: Introducere
sau la ―fluxul‖ de populație
(numerele la același moment dintr-un
an). Per total, cifrele sunt departe de
a fi concluzive și oferă doar o
estimare brută a numărului de copii
implicați. Adunarea Parlamentului
Consiliului Europei apelează la
statutul membrilor pentru
înregistrarea numărului, vârstei și
locației copiilor cu părinți în detenție
la intrarea în închisoare.X
Children of Prisoners Europe
lucrează, în prezent, cu ONG-ul
Europris, cu sediul la Bruxelles, pentru
a explora extinderea datelor personale
după serviciile din închisorile statelor
membre UE referitoare la informarea
despre statutul parental și numerele
de copii per deținut, în ciuda
limitărilor intrinseci ale acestei
metode.XI
Ca notă finală, această publicație
se concentrează pe copii cu părinți în
detenție, deoarece toți copiii cu un
membru al familiei în închisoare —
copii, nepoți, veri, etc. — pot să se
confrunte și cu repersusiuni ale
încarcerării, în special cu privire la
stigmat. Acestea nu sunt cuantificate
în eșantioanele țărilor care apar pe
pagina următoare, arătând estimări
brute ale ―stocului‖ de populații în
baza unui raport COPE de 1.3 urmași
per deținut.
 Țara Populația Raportul Număr de copii Număr de copii
din populației din seperați de un tată separate de o mama
închisoare închisoare per încarcerat încarcerată
100,000 (extrapolare) (extrapolatre)

Belgia 12,126 108 15,763 545

Croația 4,741 108 6,163 307
Republica Cehă 1,6257 154 21,134 1,999
16 Danemarca 4,091 73 5,318 232
Finlanda 3,134 58 4,074 296
Franța 62,443 98 81,175 3,134
Germania 64,379 79 8,3692 5,029
Grecia 12,479 111 16,222 720
Irlanda 4,068 88 5,288 204
Italia 64,835 106 84,285 3,650
Luxembourg 656 122 787 46
Olanda 13,749 82 17,873 950
Norvegia 3,649 72 4,743 271
România 33,015 155 42,920 1,656
Slovenia 1,357 66 1,764 65
Spania 68,220 147 88,686 6,988
Suedia 6,364 67 8,273 507
Elveția 6,599 82 8,578 421
Regatul Unit
Anglia/Wales 84,430 148 109,759 5,278
Irlanda de Nord 1,851 101 2,406 57
Scoția 7,855 147 10,211 583

Sursa: Children of Prisoners Europe, în baza datelor studiilor Centrelor Internaționale

pentru Închisori: Lista populației din închisori, la nivel mondial (ediția a 10-a, 2013).
Notă: Cifrele populației din închisori variază cu raportul de încarcerare al fiecărei națiuni și,
de aceea, nu se corelează cu dimensiunea populației la scară largă. În baza cifrelor pentru
țările din tabel reprezintând date pentru anul 2013 în comparație cu datele pentru 2005.
http://www.prisonstudies.org/sites/prisonstudies.org/files/resources/downloads/world-
prison-population-list-2005.pdf

Recunoașterea copiilor cu părinți în
detenție ca fiind un grup de copii
vulnerabili, cu nevoi speciale.
Copiii despărțiți de părinții
deținuți au fost numiți ―copii uitați‖,
―victime colaterale‖, ―victime ascunse
ale încarcerării‖ sau ―orfani ai
justiției‖. Abia în ultimii ani acest
grup a fost recunoscut ca unul care se
confruntă cu dificultăți speciale și
multiple și situații neplăcute, parțial
ca rezultat al muncii COPE și a
membrilor săi la nivel european, și a
Quaker United Nations Office
(QUNO) la nivel internațional. Într-
adevăr, în ciuda cercetărilor în
creștere, acești copii sunt încă,
frecvent, omiși din politicile
naționale ca formând un grup cu
drepturi proprii și cu nevoi speciale.
Cercetarea asupra copiilor cu părinți în
detenție nu este, sub nicio formă,
completă. Studiile longitudinale și
alte studii care examinează
experiențele copiilor în baza
propriilor declarații sunt necesare
pentru a identifica și înțelege mai bine
mecanismele prin care încarcerarea
parentală afectează copiii. Au fost
făcute progrese în asigurarea unor
baze științifice pentru profesioniștii
care lucrează cu copii. Cunoștințele
curente, din experiență și cercetare,
menționează că impactul
încarcerărilor asupra familiilor poate
fi sever și de lungă durată, în special
pentru copii care pot suferi din punct
de vedere emoțional, social, financiar
și educațional, ca rezultat al
încarcerării parentale. Este necesară
încă o cercetare robustă centrată pe
copil pentru a informa și rafina
dezvoltarea politicii și practicii pentru
ajutarea la soluționarea acestor riscuri.
Capitolul unu: Introducere
Pe scurt, așa cum a subliniat
XII
Shaw , acești copii reprezintă un
grup cu risc, și eșuarea amortizării
impactului încarcerării asupra
copiilor poate avea repercusiuni
asupra dezvoltării lor. Din punct de
vedere sociologic, studiul COPING a
luat în considerare riscurile
dificultăților sănătății mintale,
precum și strategii pentru creșterea
rezistenței copiilor cu părinți în
detenție, intervievând peste șapte sute
de copii.XIII Psihoanalistul francez
Alain Bouregba care a avut o
influență foarte mare în dezvoltarea
gândirii cu privire la copiii cu părinți 17
în detenție, aduce în vedere riscul
socializării unui copil, maturitatea lor
emoțională și capacitatea lor de a
învăța. Alți cercetători se
concentrează pe studii care
demonstrează riscul ca copilul să
repete, în cele din urmă,
comportamentul delincvent al
părintelui, la vârsta adultă. XIV
Totuși, unii profesioniști care lucrează
cu copii, resping orice fel de abordare
reducționistă. Psihiatrul pediatru
francez Marcel Rufo,XV de exemplu,
critică teoriile de peste generații ca
―mituri extrem de devastatoare‖. Boris
Cyrulnik,XVI un neuropsihiatru
francez care are o vastă experiență pe
tema copiilor victime ale traumelor
din copilărie, menționează că ―nimic
nu este jucat în avans și [că] multe
experiențe traumatice din timpul
copilăriei pot duce la dezvoltarea
unor strategii de cooperare uimitor de
eficiente la unii subiecți.‖ Toată
munca în numele său cu copiii cu
părinți deținuți, colectiv sau
individual, trebuie să fie profund
 gândită pentru a se asigura că nu se
adaugă la povara sau stigmatul lor, ci,
mai degrabă, îi împuternicește și le
sporește stima de sine. Sensibilitatea
lor dovedită la dificultățile inerente
ale încarcerării a făcut ca rețeaua
Children of Prisoners Europe să
sublinieze riscurile asupra acestor
copii constituie ca problemă de
sănătatea publică.
Recunoașterea că profesioniștii și alte
persoane ale căror acțiuni sau
comportamente au un impact asupra
vieților acestor copii și le poate da un
start mai bun în viață, luând în
considerare necesitățile lor.
S-a recunoscut tot mai mult, din
ascultarea copiilor cu părinți
18 deținuți, că efectele potențial adverse
care rezultă din arestare și procesul
penal au impact asupra copilului
înainte ca părintele să ajungă la
închisoare.
Forțele de poliție pot să minimalize
traumele, asigurându-se că un ofițer
însărcinat cu arestarea are o instruire
specifică pentru explicarea către
copil a ceea ce se întâmplă și pentru
ducerea copilului în altă cameră,
pentru ca acesta să nu fie martor când
părintelui său i se pun cătușele, de
exemplu. Protocoalele relevante
specifice poliției sunt în vigoare în
țări cum ar fi Statele Unite (San
Francisco), Polonia și Danemarca.
Judecătorii pot lua în calcul copiii
atunci când pronunță sentința
părinților lor, luând în considerare
potențialele repercursiuni pentru ei,
de exemplu, prin folosirea
declarațiilor de impact asupra
copiilor, în baza UNCRC Articolul
3(1). La luarea deciziilor hotărâtoare
în Tribunalele Constituționale din
Africa de Sud, S v M (2007),XVIIJustice
Albie Sachs a creat un precedent
juridic, considerând că principalii
întreținători ar putea să nu trimită la
închisoare, în anumite cazuri, și dacă
sunt încarcerați, tribunalul trebuie să
își asume responsabilitatea cu privire
la ceea ce se întâmplă cu copiii. În
Slovenia, dacă ambii părinți sunt
condamnați la închisoare, este posibil
ca aceștia să își alterneze ispășirea
sentințelor, pentru a asigura
continuitatea pentru copiii lor.
Angajații închisorilor au nevoie de
instruire pentru a ști cum să
amortizeze violența din lumea dură a
închisorii. Contactul cu un părinte
încarcerat se poate confrunta cu
obstacole sistemice, cum ar fi lipsa
facilităților de vizitare corespunzătoare.
În timp ce majoritatea deținuților din
Norvegia și Suedia au vizite private,
majoritatea țărilor au facilități comune
mai restrânse. Totuși, unele închisori
reușesc să asigure contactul de calitate,
ex., Spazio GialloXVIII; și trilieux run
din Belgia (vedeți Capitolul 5), care
oferă contactul fizic și emoțional într-un
decor îmbunătățit. Designul închisorii
plăcut pentru copii, facilitățile de
vizitare, regulile și aranjamente
sensibile la vârsta și necesitățile
copiilor ajută copiii și părinții să se
reunească. Au existat unele progrese în
utilizarea IT pentru a permite
modificările spontane pentru
evenimente simbolice, proiecte pilot
care folosesc Skype în Norvegia și
folosirea telefoanelor mobile de către
prizonieri, de exemplu, în unele
închisori din Anglia și Slovenia.

Profesorii, sensibilizați de ceea
ce suferă copilul, vor fi mai bine
dotați pentru a sigura sprijinul.
Families Outside din Scoția au un
program pentru a ajuta la creșterea
conștientizării profesorilor. FFP
Norvegia sensibilizează atât profesorii,
cât și elevii prin inițiative cu jocuri de
rol în școli.
Media poate hărțui familia
deținuților în special în timpul
perioadei de probațiune. Protejarea
copiilor de media este un element
crucial al acestui sprijin.
Voluntarii și alte persoane care
lucrează cu copiii pot ajuta la
furnizarea unei baze de siguranță.
Baroneasa Hale, Judecătoarea
Curții Supreme din UK, a spus:
―Oricine joacă un rol - fie în sistemul
judiciar penal, fie în acordarea
îngrijirii părintești și educației
copiilor implicați — trebuie să
recunoască necesitățile acestor
copii și să le asigure în mod
corespunzător.‖XIX
Recunoașterea importanței
inițiativelor de promovare care
protejează și sprijină legătura copil-
părinte
Inițiativele specifice din mai
multe țări europene sprijină activ
copilul despărțit de părintele
încarcerat, pentru a ajuta la
minimalizarea experiențelor
traumtice și pentru a proteja
dezvoltarea copilului. Gama de
inițiative, de la promovarea de zone de
vizitare plăcute pentru copii în
închisori până la schemele de
voluntariat pentru însoțirea copiilor la
Capitolul unu: Introducere
vizitarea părinților în detenție.
Vizitele la închisoare pot fi o sursă de
anxietate pentru copii. Un mod de a
alunga anxietatea este prin
comunicare deschisă, care a fost
descrisă de studii ca factor de protecție
pentru rezistența copiilor.
Sunt multe moduri prin care
voluntarii pot furniza o ―bază de
siguranță‖.
Prezența unui voluntar care
însoțește copilul poate reprezenta o
bază de siguranță deoarece voluntarul
este asociat gradual cu căminul
copilului, continuitatea și securitatea
(voluntarii din multe programe de
vizitare la închisoare iau copiii de
acasă și îi însoțesc în vizitele la 19
închisoare în mod regulat, asigurând,
astfel, un sentiment de continuitate
pentru copil). În mod ideal, voluntarul
însoțește copilul la închisoare și
asigură sprijinul atât pentru copil, cât
și pentru părintele încarcerat—
asigurând comunicarea emoțională și
ajutând părintele încarcerat să fie atent
la semnalele copilului. Voluntarul
poate neutraliza situațiile într-un mod
sensibil. Ce este de făcut cu stresul
copilului atunci când părintele este
sursa stresului? Voluntarul joacă un
rol cheie. Dacă un părinte încarcerat
folosește copilul pentru a obține
informații despre partener, de
exemplu, copilul, simțind disconfort
prin plasarea sa în acest rol, are
tendința de a vorbi voluntarului
despre conflictul său, nu
părintelui/întreținătorului. Dacă există
un conflict între cei doi părinți,
copilul se poate simți împărțit și are
tendința de a nu vorbi cu părintele sau
 cu întreținătorul, ci cu voluntarul.
Acestea sunt doar unele din multele
moduri în care voluntarii pot furniza
o bază de siguranță.
De asemenea, unele initiative sprijină
părinții încarcerați. Încarcerarea
implică, inevitabil, pierderea libertății;
nu trebuie să exacerbeze excluderea
și izolarea emoțională a acuzatului, ci
merge mână în mână cu o abordare
bine definită pentru combaterea
excluderii. Inițiativele de sprijin
prizonier-părinte pot ajuta la
reafirmarea simțului părintesc,
sprijinirea relației copil-părinte, și
permiterea părinților de a-și ajuta mai
bine copiii. Rămânând conștienți de
20
ceea ce se întâmplă în viețile copiilor
lor, fiind consultați cu privire la
deciziile referitoare la copiii lor, și
posibilitatea de a-și exercita
autoritatea părintească pot să
împuternicească acuzații, în special
într-un context în care este eliminată
responsabilitatea și deciziile sunt luate
de alte persoane. Permisiunea
părintelui de a menține legăturile
familiale sprijină procesul de
soluționare. Un studiu din anul 1972
despre prizonierii din CaliforniaXX a
descoperit că acuzații care primeau
vizite regulate aveau de șase ori mai
puține șanse să revină în închisoare în
timpul primului lor an după eliberare
decât cei care nu au avut vizitatori;
acestea au fost descoperite de
centrele de cercetare.XXI Cercetătorii
din anul 1972 sugerează că ―ar fi bine
să privim familia pârâtului ca prim
agent de tratament și contactele
familiale ca pe o tehnică majoră de
corecție‖.
Și studiul din 2011 din Minnesota XXII
subliniază cum “revizuirea politicilor de
vizitare a închisorii pentru a o face mai
‗plăcută pentru vizitator‘ poate spori
beneficiile siguranței publice ajutând
acuzații să stabilească o continuitate a
sprijinului social, dinspre închisoare către
comunitate‖. Problema etică a folosirii
copiilor ca pârghii pe ordinea de zi a
reabilitării este una cu care ONG-urile
din Europa sunt tot mai familiarizate;
totuși, în unele țări din Europa, unde
reabilitarea este văzută ca o cheie, ONG-
urile consideră acest fapt ca fiind cel mai
puternic argument care declanșează
schimbarea plăcută pentru copil din partea
autorităților închisorii. Necesitatea
închisorilor de a păstra un anumit control
în timp ce respectă nevoile copiilor pentru
o bună vizitare este o problematică când
comportamentul deținutului pune
probleme. Rețeaua Children of Prisoners
Europe subliniază că dreptul copilului de a
păstra contactul cu un părinte încarcerat
este inviolabil, când acest contact este în
cele mai bune interese ale copilului.
Dreptul unui copil de a păstra contactul
cu un părinte încarcerat nu trebuie să fie
redus la o măsură disciplinară.
Problemele de securitate nu trebuie să
prevaleze asupra bunăstării copiilor, ci,
mai degrabă, să fie făcute compatibile cu
acest drept.
Recunoașterea că toți copiii trebuie să fie în
centrul lucrării și să fie consultați și
implicați.
Copiii trebuie să participe pentru a exercita
dreptulde agent; în loc de ―să se facă
pentru‖, ei pot ―să acționeze pentru‖,
găsind înțelesul pentru acestea și asistând
la evaluarea nevoilor lor. În Norvegia,
grupurile de consiliere ale tinerilor cu
părinți în închisoare sunt consultate
pentru a descrie nevoile lor, pentru a da

sfaturi și sugestii și pentru a contribui
la rapoartele CRC. Modelul de
cercetare al studiului COPING a
integrat participarea copiilor în
metodologia sa. Copiii pot fi
consultați mai puțin formal pentru a se
asigura că vocile lor sunt auzite, ca în
Conferința COPING la nivelul
UEXXIII unde tinerii din Suedia și
UK au efectuat prezentări, și așa cum
doi tineri din UK au făcut în Ziua
Dezbaterilor Generale a ONU, din
2011. Un bun exemplu de practică a
implicării informale a copiilor este
abordarea adoptată de Relais Enfants
Parents Romands din ElvețiaXXIV,
care lucrează pentru agenții dedicate
copilului în timpul sesiunilor de
sprijin, permițând o înlănțuire a lumii
imaginare proprii copilului cu
realitatea întâlnirii cu părintele.
Deși populațiile din închisoare
fluctuează în funcție de țară, a existat
o creștere generală în Europa a
numărului de deținuți atât în
închisorile pentru bărbați, cât și
pentru femei, din anul 2005, mulți
dintre aceștia fiind mame și tați.XXV
Numărul de deținuți non-naționali
este, de asemenea, în creștere,
aducând alte dificultăți de
comunicare cu familiile din
străinătate. Criza economică,
reducerea serviciilor și finanțării
prezintă alte provocări pentru mulți
din cei care lucrează în beneficiul
copiilor cu părinți în detenție. Totuși,
rezistența și neimplicarea celor care
sprijină copiii cu părinți în detenție
rămân ridicate în ciuda acestor
provocări, așa cum a fost demonstrat
de exemplele de bună practică din
această carte. Îmbrățișând temele
prezentate mai sus, următoarele
capitole prezintă schimbările la nivel
Capitolul unu: Introducere
european generate de rețeaua Children
of Prisoners Europe. Este un proces în
curs de desfășurare pentru reflectare,
asimilare și adaptare, pentru a asigura
că bunele noastre sunt făcute și mai
bune, pe măsură ce cresc experiența
și cunoștințele noastre. Ca fondator al
rețelei, Alain Bouregba a spus:
Copilăria este timpul pentru zbor,
pentru o explorare atentă a lumii
din jur. Trebuie să fie protejată 21
de obligații care o pot afecta în
mod advers. Un simț al
responsabilității nu trebuie să
aibă rădăcinile într-o obligație,
ci într-o acțiune nerestricționată
de un anumit mediu.
Copiii care trebuie să facă față
încarcerării părinților riscă să își
piardă inocența în acest proces.
Dificultățile lor sunt reale, dar
invizibile. Sublinierea acestor
dificultăți este principalul
obiectiv al membrilor rețelei
COPE. Acțiunea lor nu numai că
sprijină copiii, ci și consolidează
valorile umane pe care se
bazează însăși civilizația.
Totuși, doar bunele intenții nu
sunt suficiente pentru a face
acțiunea corespunzătoare,.
Pentru a traduce bunele intenții
în acțiunea corectă, acestea
trebuie să fie bine formate și
subliniate – proces care necesită
o analiză critică riguroasă a
acțiunii unei persoane în mod
regulat.
 Calitatea și profunzimea
reflecției despre inițiativele de
sprijin pentru copii demonstrează
abilitatea membrilor rețelei COPE
de a elabora acțiunea corectă, în
baza bunelor lor intenții.
Acest ghid de bună practică este
o ilustrație perfectă a acestei
abilități.
Introducere originală redactată de
Liz Ayre (Franța) cu contribuții
din partea: Kate Philbrick (Marea
Britanie) și Marie-Jeanne Schmitt
(Luxembourg); Editorii celei de-a
doua ediții Kate Philbrick, Liz
Ayre și Hannah Lynn, cu
cercetări de Paola Costa.

22

I
Ayre, L. et al. (2006). Children of Imprisoned Parents: European Perspectives on Good Practi-
CE. PARIS: EUROCHIPS
II
Robertson, O. (2012). Collateral Convicts: Children of incarcerated parents. Recommendations
and good practice from the UN Committee on the Rights of the Child Day of General
Discussion - 2011.Geneva: Quaker United Nations Office.
III
Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011). Children of Imprisoned Parents. University of Ulster
and Bambinisenzasbarre, The Danish Institute for Human Rights, Denmark, European Network
for Children of Imprisoned Parents. Disponibil online : http://childrenofprisoners.eu/wp-con-
tent/uploads/2013/12/DIHR.pdf
Children of Prisoners: Interventions and mitigations to strengthen mental health. (2013).
Jones, Adele, Bernard Gallagher, Martin Manby, Oliver Robertson, Matthias Schützwohl, Anne
H. Berman, Alexander Hirschfield, Liz Ayre, Mirjam Urban, and Kathryn Sharratt. Available
online at: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf
IV
A se vedea Children of Imprisoned Parents; Family Ties and Separation (1996). Raport cu
privire la situația din opt țări europene, Comitetul European de Acțiune -Cercetare
privind copiii cu părinți încarcerați: Paris.
A se vedea de asemenea: Consiliul Drepturilor Omului, sesiunea a 19-a, Rezoluția
drepturilor copiilor, 23 March 2012, A/HRC/RES/19/37, para 69(e). Disponibil online pe :
http://srsg.violenceagainstchildren.org/sites/default/files/documents/docs/A-HRC-RES-19-
37_ENG.pdf
V
Bowlby, J. (2008). A secure base: Parent-child attachment and healthy human development.
Basic Books.
VI
Cassan, F. (2002). L‘histoire familiale des hommes détenus (Vol. 59). INSEE. Disponibil online:
http://www.insee.fr/fr/ffc/docs_ffc/ip706.pdf
VII
Williams, K. et al. (2012). Prisoners‘ childhood and family backgrounds. Results from the
Surveying Prisoner Crime Reduction (SPCR) longitudinal cohort study of prisoners. London:
 Capitolul unu: Introducere

Ministry of Justice. Research Series 4/12. Disponibil online:

http://www.insidetime.co.uk/resources/MoJ_Research-Analysis/prisoners-childhood-family-
backgrounds-05-12.pdf
VIII
Murray, J and D.P. Farrington, (2008). ‗The effects of parental imprisonment on children‘. In
Tonry, M. (ed) Crime and Justice, a review of research, Vol. 37, pp. 133–206. Available online
at: http://www.jstor.org/discover/10.1086/520070?uid=3738016&uid=2&uid=4&sid=
21103487313687
IX
A se vedea Gabel, K. and Johnston, D. (eds) (1995). Children of Incarcerated Parents. New
York: Lexington Books.
X
Parliamentary Assembly of the Council of Europe (2009). Women in Prison. COE
Parliamentary Assembly Resolution 1663, 28 April 2009, pt 3.
XI
Obstacolele includ auto-raportarea de către părinți, dintre care unii sunt îngrijorați că ai
lor copii pot fi luați în grijă.
XII
Shaw, R. (Ed) (1992). Prisoners‘ Children: What are the issues? Routledge: London.
XIII
Jones, Adele, Gallagher, Bernard, Manby, Martin, Robertson, Oliver, Schützwohl, Matthias,
Berman, Anne H., Hirschfield, Alexander, Ayre , Liz, Urban , Mirjam, Sharratt, Kathryn and
Christmann, Kris (2013) Children of Prisoners: Interventions and mitigations to strengthen
mental health. University of Huddersfield, Huddersfield. Disponibil online :
http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf
XIV
A se vedea pentru exemple, Murray, J., Janson, C. G., and Farrington, D.P. (2007) Crime in
adult off- spring of prisoners: A cross-national comparison of two longitudinal samples. 23
Criminal Justice and Behaviour, 34, no 1, p. 133-149.
XV
Rufo, M. (1995). ‗Liens familiaux et détention‘. In: Transitions, n°39: Paris.
XVI
Cyrulnik, B. (1993). Les nourritures affectives. Odile Jacob: Paris.
XVII
Justice Albie Sachs on The Rights of the Children of Prisoners. (2009). Aceasta este o
ttransciere a unui curs livrat din Edinburgh prinJustice Albie Sachs on S v M [2007] ZACC 18.
Disponibil online: http://www.sccyp.org.uk/downloads/Policy/Justice_Sachs_Lecture_
Transcribed.pdf
Informații suplimentare cu privire la caz S v M [2007] ZACC 18 disponibile online:
http://www.saflii.org/za/cases/ZACC/2007/18.html
XVIII
Informații suplimentare despre Spazio Giallo disponibile online:
http://www.bambinisenzasbar- re.org/
XIX
Hale, Baroness. (2013). Conference Outcome Report. In: Coping with a Parent in Prison:
An agenda for policy reform, COPE Special Edition Newsletter. p. 2. Disponibil online:
http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/ConferenceOutcome.pdf
XX
Holt, N., & Miller, D. (1972). Explorations in inmate-family relationships (No. 46). Sacramen-
to, CA: California Department of Corrections.
XXI
Bales, W. D., & Mears, D. P. (2008). Inmate Social Ties and the Transition to Society. Does
Visitation Reduce Recidivism? Journal of Research in Crime and Delinquency, 45(3), 287-321.
xxii
The effects of prison visitation on offender recidivism. (2011). St. Paul: Minnesota Depart-
ment of Corrections. Disponibil online: http://www.doc.state.mn.us/pages/files/large-
files/Publications/11-11MNPrisonVisitationStudy.pdf
XXIII
Conference Outcome Report. (2013) op. cit. Disponibil online:
http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/ConferenceOutcome.pdf
XXIV
Schekter, V. and L. Bornand, (2013). Relais Enfants Parents Romands (REPR): Our Values. In:
Prison Visits & Families: Impacts, Successes & Struggle, COPE Special Edition Newsletter. p. 6-7.
Disponibil online:: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/PrisonVisits
Newsletter4Site.pdf
XXV
Walmsley, R. (2005). World prison population list (sixth edition). King‘s College London: In-
ternational Centre for Prison Studies. Based on figures for the countries in the table represent-
ing data for 2013 compared with data for 2005. Disponibil online:
http://www.prisonstudies.org/sites/prisonstudies.org/files/resources/downloads/worldprison
-population-list-2005.pdf
 Capitolul doi:
Contextul istoric și juridic
În ultimii patruzeci de ani, organizațiile
europene au acționat asupra
problemelor umane, pentru a sprijini
copiii cu părinți în închisorile din
Europa. Tipul de sprijin a variat;
problema cheie a încercării de a
ajunge la copiii și de a minimaliza
daunele produse acestora de
încarcerarea părinților este împărțită.
În UK, primul centru pentru
vizitatorii închisorilor s-a deschis în
24 Birmingham, în 1969, și o discuție
clară despre modalitatea copiilor de a
vizita închisorile a luat naștere în anul
1975, dintr-o cerere din partea
Quakers către Salvați Copiii, pentru a
asigura îngrijirea copiilor în
închisoarea Maze, pentru deținuți
politici în timpul problemelor din
Irlanda de Nord.I Abordările
umanitare, dezvoltate ulterior în UK,
cu centre vaste de vizitare și un
număr crescut de locuri de joacă
supravegheate în interiorul
închisorilor, răspund pragmatic
problemelor vizibile ale copiilor și
familiilor care vizitează instituțiile
penale. Anii 1980 au văzut, în Franța,
dezvoltarea mișcării Relais Enfants
Parents, în baza principiilor
psihoanalitice și a drepturilor
părinților încarcerați de a-și vedea
copiii, cu condiția ca voluntarii special
instruiți să însoțească acești copii
pentru a-și vizita părinții în
închisoare. De asemenea, această
abordare, care sprijină și grupurile de
părinți din închisoare, a fost adoptată
în Franța și în Elveția, Belgia, Italia și
Luxemburg. În Scandinavia și Ger-
mania, au apărut probleme în anii
1990, punând un mare accent pe
abordarea drepturilor copilului, cum
trebuie să fie considerați copiii,
Convenția ONU pentru Drepturile
Copilului (UNCRC) fiind adoptată în
cadrul legislației norvegiene în 1992
și drepturile fiind bine conturate în
legislația suedeză. De la data unei
conferințe europene majore despre
subiectele organizate de Children of
Prisoners Europe (pe atunci
Eurochips) în 2006, a crescut
interesul în Europa Occidentală și
Orientală cu privire la problema
copiilor cu părinți în detenție, cu o
dezvoltare semnificativă a sprijinului
pentru aceștia și o mai mare
conștientizare a necesităților lor.II
Importanța asigurării ca acești
copii să își vadă părinții și măsura în
care conceptul de păstrare a unității
familiilor este considerat important
variază de la țară la țară, așa cum
variază și valoarea pusă pe contactul
parental. În UK, de exemplu, măsura
în care serviciile sociale plasează
copiii în îngrijire prematur din cauza
îngrijirii părintești considerate
nesatisfăcătoare, a ajuns la un nou
nivel.III Logica procesului este că
acești copii vor suferi mai puțin din
cauza acestui du-te vino în îngrijire
atunci când părinții îi dezamăgesc în
mod repetat; acest fapt are un impact
asupra efortului făcut pentru a asigura
că acești copii și alții aflați în
sistemul de protecție își văd părinții
aflați în închisoare. Norvegia, unde
majoritatea populației
 Capitolul doi: Contextul istoric și juridic
provine din comunități mici, unite,
promovează includerea tuturor, având
ca rezultat o stigmatizare mai redusă
și un sprijin mai mare pentru fiecare
familie, deși mai puțin în orașe. În
Italia, noțiunea de sprijin comunitar
este mai puțin dezvoltată, cu o
concentrare mai mare pe sprijinul
familiei. Conceptul de familie este
atât de puternic în Polonia, încât a
făcut o rezervă cu privire la drepturile
copilului, prin conectarea
implementării UNCRC pentru a
respecta drepturile părinților și
întreținătorilor și pentru cultura și
tradițiile poloneze cu privire la
poziția copilului în familie și
societate.IV
Această echilibrare a drepturilor
copilului cu cele ale părinților
formează, într-adevăr, o mare parte a
dificultății de creare a sprijinului
pentru drepturile acestor copii, când
chiar părintele lor este cel implicat în
sistemul judiciar penal.
―Pănă nu demult, problema
copiilor afectați de încarcerarea unui
părinte nu a fost considerată ca o
problemă a drepturilor copiilor —
dar este, cu siguranță, o problemă a
drepturilor copiilor. Articolul 8 al
Convenției Europene pentru
Drepturile Omului garantează
tuturor dreptul lor cu privire la viața
privată și familială. ‗Toți‘ include și
copiii și adulții. Prevenirea unei
dezordini sau infracțiuni este,
desigur, scopul legitim al
interferenței, dar rămâne problema
dacă gravitatea infracțiunii este
suficientă pentru a justifica
gravitatea imixtiunii drepturilor
copilului. Curtea Europeană de
Justiție a clarificat că trebuie
interpretată Convenția Europeană
prin prisma altor instrumente
internaționale; Articolul 8, în special,
trebuie să fie interpretat prin prisma
Convenției ONU despre Drepturile
Copilului. Articolul 3 din UNCRC
declară că în toate acțiunile cu
privire la copii, interesul superior al
copiilor va fi considerentul primar,
nu cel suprem, nici chiar considerentul
primar, dar, totuși, rămâne un
considerent primar, care a fost luat,
întotdeauna, în calcul. Articolul 24(2)
din carte Uniunii Europene pentru
Drepturile Fundamentale are exact
același scop. Articolul 9(3) din
UNCRC solicită ca statele părți ‗să
respecte drepturile copilului care este 25
despărțit de unul sau de ambii
părinți, pentru a păstra relațiile
personale și contactul direct cu ambii
părinți în mod regulat, dacă nu este
considerat necesar contrariul pentru
cele mai bune interese ale copilului.
Articolul 24(3) din Carta Uniunii
Europene a Drepturilor
Fundamentale spune exact la fel.
Articolul 9(4) din UNCRC declară
că, dacă un părinte este încarcerat,
‗Statele părți vor furniza informații
esențiale cu privire la locul în care se
află părintele, dacă furnizarea
informațiilor nu ar fi în detrimentul
bunăstării copilului‘— nu a
bunăstrăii sistemului. De aceea,
sistemul juridic din țările noastre
trebuie să recunoască și să respecte
drepturile acestor copii.‖
—The Right Hon the Baroness Hale
of Richmond,
2012V
 Legile europene care vizează
păstrarea contactului dintre copii și
părinții încarcerați au evoluat
considerabil, conform Smit și
Snacken: ―Acolo unde EComHR a
acceptat restricțiile asupra
responsabilităților pentru copii de a-și
vizita părintele încarcerat, justificat de
grija pentru sănătatea și moralitatea
lor, ECtHR a declarat, recent, că
acești copii sunt familia deținutului
și, de aceea, vizitele lor sunt protejate
de Articolul 8 al ECHR.‖VI
Pentru Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (ECtHR), dreptul
la protecția vieții de familie, descris
în Articolul 8, implică dreptul
26 părinților și copiilor de a se întâlni și
de a coresponda, și pentru părinți de
a-și exercita drepturile părintești
asupra copiilor lor. Părinții care sunt
încarcerați nu trebuie să își piardă,
sumar, drepturile lor părintești, și cele
mai bune interese ale copilului
trebuie să prevaleze întotdeauna.VII
Conform instanței, un aspect inerent
al dreptului deținuților la viața de
familie este că autoritățile din
închisoare îi sprijină în menținerea
acestui contact.VIII
În plus față de ECtHR, baza legală
pentru responsabilitatea statului poate fi
găsită în multe alte tratate pentru
drepturile omului: UNCRC, Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene, Regulile Închisorilor din
Europa 2006 și extrem de necesarele
Reguli de la Bangkok (Regulile
Națiunilor Unite pentru Tratamentul
Femeilor din detenție și Măsurile
Neprivative de Libertate pentru Femeile
Acuzate,
2010), acestea două din urmă
furnizând ghidarea internațională
neexecutorie din punct de vedere
legal.
Totuși, statutul legal al fiecărui
tratat este diferit și, până la
clarificarea proceselor, ar putea părea
că există un ―exces de drepturi,
pierdut în complexitate‖.IX Calitatea
de părinți a persoanelor care sunt
arestate sau care sunt judecate nu este
o problemă majoră în majoritatea
sistemelor juridice penale din Europa.
În multe jurisdicții sunt solicitate
rapoarte de prezentare de către
tribunal, care vor face referire la
situația familiei persoanei
condamnate, dar nu sunt decisive în
hotărârea soartei deținutului. Pentru
publicul larg, deținuții sunt persoane
care au încălcat legea și este dificil
pentru multe persoane să îi considere
tați și mame care doresc să continue
îngrijirea copiilor lor. Ar putea exista
un accept mai mare din partea
publicului larg pentru copiii a celor
puțini deținuți politici, dar acești
copii încă se confruntă cu dificultăți
generare de despărțire.
Copiii cu părinți deținuți nu sunt
singurii care sunt despărțiți de părinții
lor. Totuși, legal, poziția copiilor cu
părinți în detenție este, mai degrabă,
diferită, de exemplu, de cea a copiilor
cu părinți divorțați, sau cei care au
fost luați în îngrijire publică, deși, în
toate cazurile, comportamentul
propriu al copilului nu este relaționat
cu despărțirea.
În legislația privată a copilului, viața
de familie și legătura dintre părinți și
 Capitolul doi: Contextul istoric și juridic
copii este protejată în mare măsură.
Din perspectiva drepturilor omului, pot
exista discuții că statul are aceeași
obligație pozitivă de a pune la
dispoziție resurse și facilități pentru a
limita daunele cauzate de interferența
cu viața de familie care rezultă din
încarcerarea părintelui de către stat.
Într-un caz din UK, tatăl a ispășit o
condamnare la închisoare pe termen
lung și a solicitat contactul indirect cu
fiul său de trei ani, cu care nu a avut
nicio relație și care nu știe de
existența sa.x Mama s-a opus tuturor
formelor de contact. Tribunalul a
considerat că este dreptul
fundamental al copilului să crească
având unele cunoștințe, pe cât posibil,
și să aibă contact cu tatăl său
biologic. Mai mult, deoarece avocații
mamei au dorit să propună scrisori ale
părintelui către copil, a fost dispus un
ordin de contact indirect. Ceea ce este
interesant, a recunoscut faptul că
orice copil posedă unele drepturi
proprii — dreptul de a-și cunoaște
tatăl chiar dacă acesta din urmă se
află în închisoare. De asemenea,
trebuie luat în considerare un punct
critic în încercarea de a menține
relațiile dintre părintele încarcerat și
copil. Contactul indirect, prin
intermediul scrisorilor, nu trebuie să
fie uitat ca mijloc de dezvoltare a
relațiilor, în special când copilul
afișează o reticență în vizitarea
părintelui încarcerat.
Relevanța și legiferarea tratatelor cu
privire la copiii cu părinți deținuți
Convenția pentru Drepturile Copilului
1989: un instrument de referință
Convenția asigură, holistic, protecția
tuturor copiilor, inclusiv a copiilor cu
părinți în detenție.XI Subliniem aici
câteva articole de importanță deosebită
pentru copiii cu părinți deținuți:
Articolul 2(3)
Dreptul la protecție împotriva
discriminării
Statele membre vor lua toate măsurile
corespunzătoare pentru a se asigura că 27
este protejat copilul împotriva tuturor
formelor de discriminare sau pedeapsă
în baza statutului, activităților,
părerilor exprimate sau convingerilor
părinților copilului, tutorelui legal sau
membrilor familiei.
Articolul 3
În toate acțiunile care privesc copiii,
fie că sunt întreprinse de serviciile
sociale publice sau private, tribunale,
autorități administrative sau organe
legislative, cele mai bune interese ale
copilului trebuie să fie considerentul
primar.
Articolul 5
Statele membre vor respecta
responsabilitățile, drepturile și
obligațiile părinților, sau, după caz, ale
membrilor familiei extinse sau ale
comunității, așa cum este stabilit de
obiceiurile locale, tutorilor legali sau
altor persoane legal responsabile pentru
copil, pentru asigurarea, în mod
consistent, a capacităților de evoluare
 ale copilului, direcționarea și făcând lucruri ca sport, muzică și teatru.
ghidarea adecvată în exercitarea
drepturilor copilului, recunoscute în Comitetul ONU pentru
prezenta Convenție. Drepturile Copilului (CRC) declară
Articolul 9 că, în cazul oricărui conflict din
legislație, va predomina, întotdeauna,
Dreptul de a se ―asigura că un copil
UNCRC prin prisma Articolului 27 al
nu va fi despărțit de părinții săi
Convenției de la Viena, despre Legea
împotriva voinței acestora‖.
Tratatelor.
9(3) Statele membre vor respecta
dreptul copilului care este despărțit
UNCRC este aproape universal
de unul, sau de ambii părinți, de a
ratificat, cu excepția Statelor Unite și a
păstra relațiile personale și contactul
Somaliei.
direct cu ambii părinți, în mod
Este una din convențiile majore
regulat, cu excepția cazului când
pentru drepturile omului a ONU. Prin
contrariul este în cele mai bune
ratificarea UNCRC (chiar și în absența
interese ale copilului.
28 unei legislații interne), statele membre
Articolul 12
s-au obligat la implementarea
Dreptul la o opinie și ca aceasta să fie
acesteia. Fiecare stat național prezintă
ascultată și luată în serios. 12(1)
un raport despre implementarea
Statele membre vor asigura pentru
Convenției, la doi ani după ratificare
copilul care este capabil să își
și, apoi, la fiecare cinci ani.
formeze propriile puncte de vedere
Organizațiile non-guvernamentale pot
dreptul de a-și exprima liber aceste
încerca să influențeze judecata
puncte de vedere în toate problemele
Comitetului, prin prezentarea de
care îl afectează, acordându-se o
rapoarte false, de exemplu. Acestea au
pondere cuvenită acestor puncte de
fost folosite, efectiv, de multe
vedere, în conformitate cu vârsta și cu
organizații. Families Outside din
maturitatea copilului.
Scoția, de exemplu, trec în raportul
12(2) În acest scop, copilului i se va
național aspecte de interes pentru
oferi, în special, oportunitatea de a fi
copii cu părinți în detenție; guvernele
audiat în orice proceduri juridice sau
pot face la fel, așa cum a făcut și
administrative care afectează copilul,
Franța, în raportul său de stat
fie direct, sau printr-un reprezentant
participant la CRC, punând în ordine
sau un organ adecvat, într-un mod
cronologică evoluția inițiativelor care
care să corespundă cu regulile de
respectă articolele relevante ale
procedură ale legislației naționale.
Articolul 20 UNCRC.XII Comitetul ONU pentru
Dreptul la protecție specială și ajutor, Drepturile Copilului verifică
când copiii nu pot să locuiască rapoartele și formulează principii și
împreună cu părinții lor. indicații pentru interpretarea și
Articolul 31 judecarea rapoartelor de țară. De
exemplu, Hotărârea Consiliului
Dreptul de a se juca și de a se relaxa
pentru Drepturile Omului referitor la
Drepturile Copilului,
 Capitolul doi: Contextul istoric și juridic
adoptată în martie 2012, a subliniat
necesitatea asigurării că toți copiii din
afara închisorii, sau tutorii lor legali
sunt informați cu privire la locul de
încarcerare al părinților lor.XIII În
special, indicațiile Comitetului asupra
rapoartelor inițiale solicită statelor să
furnizeze informații despre măsurile
luate pentru armonizarea legislației
naționale și a politicii cu UNCRC,
precum și informații despre ―măsurile
legislative, judiciare, administrative și
de altă natură‖ luate pentru
continuarea implementării la nivel
național. S-a remarcat că, atunci când
statele se implică împreună cu
comitetul în procesul de revizuire, în
mod constructiv, poate și duce la
reformarea legislației și politicii,
precum și la îmbunătățirea practicii.
Există diferite grade de
implementare a UNCRC în legislația
internă a țărilor europene, direct,
indirect și sectorialXIV:
Încorporare Încorporare Încorporare
sectorială indirectă directă
• Încorporarea directă: UNCRC a
transformat pe deplin în legislație
internă, la nivel legislativ sau
constituțional;
• Încorporare indirectă: alte
mecanisme legale (ex. obligația
ministerelor din Wales de a
respecta UNCRC la elaborarea
29
unor noi legislații sau politici, sau
la revizuirea/schimbarea
legislației sau politicii existente,
din anul 2012xv);
• Încorporare sectorială:
transpunerea prevederilor
relevante ale UNCRC în legi
sectoriale relevante, (ex., legi
care se referă la educație sau la
familie).
Când legislația națională a
încorporat, pe deplin, UNCRC, cum
este, de exemplu, în Spania, Belgia,
Norvegia și Cipru, tribunalele
naționale se pot baza direct pe
prevederile acesteia pentru apărarea
drepturilor copilului. În special,
Convenția apare ca legislație
norvegiană și va prevala în cazul
apariției vreunui conflict între
Convenție și altă legislație
statutară.XVI Din acest motiv,
încorporarea este una dintre
principalele probleme de advocacy
pentru Bryggan, un ONG din Suedia:
Aceasta consideră că are cea mai
mare importanță pentru apărarea
 intereselor copiilor cu părinți în
detenție din Suedia. Când nu este
încorporată în legislația internă, are o
influență persuasivă numai asupra
tribunalelor naționale.XVII
Comitetul pentru Drepturile Copilului
a recunoscut importanța instituțiilor
pentru drepturile naționale umane în
promovarea și protejarea drepturilor
copilului la nivel național și asistența la
implementare.XVIII În majoritatea
țărilor europene au fost înființate
birouri ale Children‘s
Ombudspersons.
(Norvegia a fost prima țară care a
format o structură integral dedicată
drepturilor copilului încă din anul
30 1981.) Unele persoane au mandat
pentru vizitarea închisorilor,
monitorizează și raportează
condițiile din închisori, care ar putea fi
importante pentru copiii cu părinți
deținuți. XIX Children‘s
Ombudspersons din unele țări
europene, joacă un rol din punct de
vedere al abordării custodiei ca
problemă integrală a copilului și
familiei și nu doar din perspectiva unei
sancțiuni penale a acuzatului; ca formă
de sporire a conștientizării, aceasta a
fost foarte eficientă în țări cum ar fi
Croația și Cipru (vedeți Capitolul 8,
despre apărare). În plus,
Ombudspersons pot prelua cazuri
individuale. În Norvegia, de exemplu,
un tată - singurul întreținător al
urmașului— care a fost condamnat la
închisoare, s-a gândit la sprijinul
Children‘s Ombudspersons din
Norvegia a reușit să amâne executarea
sentinței sale până când bunicul patern
va putea să ia în grijă băiatul.
Când condamnarea nu a fost decalată,
copilul trebuie să fie plasat în îngrijire.
European Network of Ombuds-
persons for Children (ENOC) este tot
mai puternică și are o mai mare
influență în sprijinirea de lobby
individual și colectiv pentru drepturile
și interesele copiilor înainte organelor
europene și internaționale (ex.,
Uniunea Europeană, Consiliul Europei
și Strategia sa Europeană pentru Copii,
Comitetul pentru Drepturile
Copilului). Concentrarea lor pe
subiecte cum ar fi încarcerarea
parentală promovează și extinde buna
practică printre astfel de comisari.XX
Totuși, există unele absențe
surpinzătoare de pe lista membrilor
ENOC, cum ar fi Germania, Portugalia
și Elveția. Apărarea trebuie să continue
la nivel internațional, în timp ce se ține
evidența dezvoltărilor europene și se
lucrează pentru a pune drepturile
copiilor cu părinți în detenție pe
ordinele de zi europene.
Un alt factor cheie în implementarea
UNCRC este sectorul de voluntariat. În
plus față de creșterea conștientizării
existenței și necesităților copiilor
afectați de încarcerarea parentală la
nivel internațional, Quaker United
Nations Office a influențat conducerea
Comitetului ONU pentru Drepturile
Copilului prin punerea problemei în
diferite moduri, ducând la Ziua de
Dezbateri Generale despre Copiii cu
părinți în detenție în 2011.XXI
Conform abordării holistice a
drepturilor omului din UNCRC,
 Capitolul doi: Contextul istoric și juridic
drepturile copiilor nu trebuie să fie
privite numai dintr-un punct de vedere
(restricționat) psihologic despre viața
de familie, ci și dintr-un punct de
vedere social, economic și
comunitar (cultural).XXII Toate
drepturile sunt complementare între
ele și necesare pentru o dezvoltare
deplină și armonioasă a individului;
sunt inerente în asigurarea demnității
umane pentru copil. În procesul său
de marcă, din S v M (2007),
Judecătorul Albie Sachs de la
Tribunalul Constituțional din Africa
de Sud: ―Fiecare copil are propria sa
demnitate. Dacă un copil trebuie să
fie reprezentat constituțional ca și
individ cu o personalitate distinctă, și
nu doar ca un adult în miniatură care
așteaptă să ajungă la dimensiunea
integrală, nu poate fi tratat ca o
simplă extensie a părinților săi,
destinat ombilical să se scufunde sau
să înoate odată cu ei. Păcatele și
traumele taților și mamelor nu trebuie
să fie puse pe seama copiilor
lor.‖XXIII Tratarea copiilor ca
indivizi — nu doar ca urmași care
depind de părinții lor sau de asistența
profesională — le oferă, de
asemenea, spațiul și oportunitatea de
a explora strategiile de supraviețuire
și împuternicire la nivel personal și
împreună cu grupul lor.
Chiar dacă sunt luate în calcul
drepturile parentale ale familiei, când
există acuzații penale împotriva
părintelui, statul, la prima vedere,
trebuie să opereze cu obligații
conflictuale: protejarea drepturilor
familiei și intimității deținutului, dar
și siguranța societății și gravitatea
infracțiunii. Dar, prin considerarea
―interesului superior al copilului‖ ca
premiză de bază: statul, părinții și
copilul par a avea un interes comun
în dezvoltarea instituțiilor, facilităților
și serviciilor pentru îngrijirea copiilor
(Art. 18 §2 UNCRC).XXIV UNCRC,
în general și articolele specifice,
obligă statele să sprijine părinții în
îngrijirea și creșterea copiilor lor, și
acestea includ efectuarea de
previziuni corespunzătoare pentru a fi
posibile.
Conform speței din Africa de
Sud, menționată mai sus, au existat
mișcări de dezvoltare a impactului
Articolului 12 pentru a lua în 31
considerare punctele de vedere ale
copiilor la luarea unei decizii de
custodie parentală, în special în Scoția.
S-a sugerat că acestea necesită o
declarație de impact a copilului, dată
tribunalului, astfel încât acesta să ia
în considerare atât posibilul impact al
sentinței asupra copilului cât și
punctele de vedere ale copilului.
Aestea nu sunt în vigoare nicăieri în
Europa, deși Norvegia lucrează, în
prezent, pentru a legaliza includerea
copiilor în discuții. Această legislație
necesită ―copii ambasadori‖ în fiecare
închisoare, pentru a apăra cele mai
bune interese ale lor.
Într-un număr tot mai mare de
cazuri din diferite țări, este luat în
calcul rolul părintelui ca susținător
principal. În Serbia, faptul că un
acuzat este părinte poate fi folosit de
către tribunal ca o circumstanță
atenuantă, ceea ce ar putea duce la
minimalizarea pedepsei.
 În Anglia, o parte a procedurilor de
executare a pedepselor permit
reducerea pedepsei infractorului, care
include luarea în considerare a
bunăstării copilului. În practică, s-a
ținut cont de acestea în unele cazuri
notabile. Recent, s-a pronunțat în
Anglia și s-a confirmat de către Curtea
de Apel că drepturile copilului au fost
considerate un exercițiu de
echilibrare. Este discutabil dacă
tribunalele pun în balanță interesele
statului și ale copilului.XXV În acest
caz, când nevoile unui copil cu
dizabilități au fost ignorate, în mod
tragic, era responsabilitatea
32 tribunalului să ancheteze acest caz.
―Existența copiilor nu poate,
firește, să țină o persoană în afara
închisorii, persoană care ar trebui să
fie trimisă la închisoare, dar instanța
trebuie să poată să țină cont de ce
efect va avea acest lucru asupra
copiilor și, dacă există copii iar
instanța nu cunoaște acest fapt,
pentru a putea evalua efectele
încarcerării părintelui asupra copiilor,
atunci instanța trebuie să facă
cercetări pentru a fi pe deplin
informată. Astfel de cercetări nu au
fost făcute în acest caz.‖XXVI
Odată cu dezvoltările legislației
naționale și ale cazurilor, a fost
introdus un nou mecanism pentru
raportarea copiilor către CRC, î n
a n u l 2014, deși nu toate țările l-au
ratificat.XXVII Protocolul Opțional,
care a intrat în vigoare în aprilie 2014,
permite copiilor din statele care au
ratificat UNCRC să depună plângeri
pentru încălcarea drepturilor lor
direct la CRC dacă nu a fost găsită o
soluție la nivel național. Rămâne de
văzut cum vor fi folosite acestea
pentru protejarea drepturilor copiilor
și ale copiilor cu părinți în detenție.
Convenția Europeană pentru Drepturile
Omului:
O privire mai profundă
Articolul 8 Convenția Europeană
pentru Drepturile Omului
8(1) Oricine are dreptul să îi fie
respectată viața privată și cea de
familie, locuința și corespondența.
8(2) Nu va exista nicio interferență
a vreunei autorități publice în
exercitarea acestui drept, decât dacă
este în conformitate cu legea și este
necesar într-o societate democratică,
în interesele securității naționale,
siguranței publice sau bunăstării
economice a țării, pentru prevenirea
dezordinii sau criminalității, pentru
protejarea sănătății și moralității sau
pentru protejarea drepturilor și
libertăților celorlalte persoane.
Prevederile tratatului, care sunt,
deja, direct aplicabile, cum ar fi
Articolul 8 din Convenția Europeană
pentru Drepturile Omului (ECHR),
pot, totuși, să fie consolidate
aruncând o privire la prevederile din
Convenția pentru Drepturile
Copilului și alte tratate, indicații și
recomandări bazate pe aceste tratate.
Articolul 53 din ECHR prevede toate
acestea, în mod expres.
În 1989, de exemplu, Curtea Europeană
pentru Drepturile Omului a descoperit o
încălcare a ECHR într-un caz în care
aplicantei i s-a refuzat reunificarea cu
 Capitolul doi: Contextul istoric și juridic
fiica sa după eliberarea din închisoare
deoarece statul nu a putut lua
măsurile pozitive necesare pentru a
se asigura că mama și copilul pot fi
reuniți într-un mod care să respecte
drepturile ambelor persoane.XXVIII
Așa cum s-a discutat mai sus,
Articolul 8 din Convenție solicită
respectul pentru viața de familie a unei
persoane, viața privată, locuință și
corespondență. Nu este un drept
absolut și poate fi calificat conform
Art 8(2).XXIX Este articolul de cea
mai mare importanță pentru părinți și
pentru copii. Articolul 8, nu numai că
obligă statele să protejeze indivizii de
imixtiune, ci le și plasează sub
obligația pozitivă de a acționa pentru
asigurarea respectului pentru aceste
drepturi din articol. Această noțiune
a obligației pozitive poate fi o
modalitate de a pune presiune pe state
pentru ca acestea să se ocupe efectiv
de necesitățile copiilor care au părinții
în închisoare.
În societățile Occientale,
separarea căsătoriei de sexualitate și
procreare și numărul tot mai mare de
divorțuri au un impact major asupra
conceptului de ―familie‖ și asupra
legii familiei. Nu numai conflictele
din prevederile de stat și din legislație,
ci și drepturile conflictuale dintre
părinții în sine au fost prezentate
curții. Deși, practic, în multe cazuri,
numai funcția de audiere a copilului
se dovedește a fi prea puțin, ca bază
pentru a păstra
familia împreună, în general încă pare
să fie văzută ca fiind mediul ideal
pentru creșterea unui copil, bazat pe
idealurile tradiționale ale familiilor
din clasa de mijloc.
Un număr mare de cazuri
soluționate de ECtHR au fost
reprezentate de deținuți, și, în puține
cazuri, a fost luat în considerare
dreptul deținuților și copiilor lor de a
păstra viața de familie. Drepturile
separate și ―interesul superior‖ ale
copilului nu au fost încă examinate
exhaustiv, în contextul Articolul 8 din
ECHR.XXX Curtea Europeană a
făcut frecvent referire la cele mai
bune interese ale copilului conform
Articolului 8(2) insistând ca 33
justificarea pentru imixtiune să fie
necesară ―pentru protecția sănătății
și moralității, sau pentru protecția
drepturilor și libertăților altor
persoane‖, ia în calcul cele mai bune
interese ale copilului. Totuși,
―echilibrarea‖ drepturilor părinților și
a celor ale copilului, precum și alte
considerente continuă, caz după caz,
din cauza diferitelor circumstanțe și
contexte, și balanța se înclină,
frecvent, în favoarea drepturilor
părintelui; această sferă a legii încă
trebuie dezvoltată, deoarece au fost
prezentate doar puține cazuri de către
copii (sau de către unele persoane, în
numele lor, care nu erau părinții lor).
O grupare tot mai mare a legii
imigrației a considerat drepturile
copilului față de viața de familie,
conform Articolului 8, și, în unele
cazuri, a împiedicat deportarea
părinților pentru a respecta drepturile
copiilor.
 Cele mai bune interese ale copilului
sunt luate în considerarea cazurilor de
imigrare, atât în legea din Anglia, cât
și în legea din Suedia, deși interesele
față de alți factori din Articolul 8(2),
precum ar fi interesul securității
naționale sau prevenirea dezordinii și
criminalității, tind să prevaleze.
Totuși, Baroneasa Hale a declarat
următorul principiu:
Interesul superior al copilului
trebuie să fie considerentul
principal atunci când stabilim
dacă îndepărtarea unui părinte a
fost proporțională, conform
Articolului 8. Naționalitatea
britanică a unui copil a fost de o
34 importanță deosebită. Nu este
suficient să spunem că un copil se
poate adapta repede la viața din
altă țară, mai ales atunci când au
trăit în Marea Britanie toată viața
lor și acum se așteaptă să se mute
într-o țară pe care nu o cunosc.
Copiii au drepturi pe care nu le vor
putea exercita în cazul în care se vor
muta în altă țară.XXXI
Carta Drepturilor Fundamentalea a
Uniunii Europene: lucrul pentru o
legislație relevantă în UE
Conform Tratatului de la Lisabona,
Carta Drepturilor Fundamentale ale
Uniunii Europene 2000 d e v i n e
e x e c u t o r i e a t u n c i c â n d este
implementată legislația UE. Drepturile
copilului sunt specificate în Articolul 24.
Totuși, tratatul recunoaște, în mod specific
funcțiile fundamentale ale statului și
structurile constituționale la nivel
național, regional și local.
Articolul 24
24(1) Copiii vor avea dreptul la
protecția și îngrijirea necesară pentru
bunăstarea lor. Își pot exprima, liber,
punctele de vedere. Astfel de puncte de
vedere vor fi luate în considerare în
probleme care îi privesc, conform
vârstei și maturității lor..
24(2) În toate acțiunile care se
referă la copii, întreprinse fie de
autoritățile publice, fie de instituțiile
private, considerentul principal
trebuie să fie cele mai bune interese
ale copilului.
24(3) Fiecare copil va avea dreptul
de a păstra, regulat, relația personală și
contactul direct cu ambii săi părinți, dacă
nu se consideră că este contrar celor mai
bune interese ale sale.
Tratatul de la Lisabona a intrat în
vigoare în 2009 și fost o sursă de
alimentare pentru abilitatea UE de a
realiza drepturile copiilor, Articolul 3
conținând primul angajament explicit al
UE de a proteja drepturile copiilor din
UE, prin acțiuni interne și extern. Așa
cum a fost declarat, ―Tratatul de la
Lisabona reprezintă un reper important
pentru ceea ce Uniunea Europeană poate
și trebuie să facă pentru drepturile
copilului. Are întregul potențial juridic
pentru a permite Uniunii Europene, dacă
aceasta dorește, să dezvolte o strategie
legislativă eficientă pentru protejarea
drepturilor copilului. Aș dori să specific
că protejarea drepturilor copilului nu
înseamnă numai protejarea copilului
 Capitolul doi: Contextul istoric și juridic
împotriva infracțiunilor sau a
comportamentelor abuzive pe care le
pot avea adulții violenți asupra
copiilor. Protecția copilului
înseamnă, de asemenea, că drepturile
sale la o dezvoltare sănătoasă, prin
identificarea tuturor obligațiilor
persoanelor direct implicate în
îngrijirea lor.‖XXXII
Curtea de Justiție interpretează
legea pentru a se asigura că este
aplicată în același mod în toate țările
UE. Mai mult, Tratatul de la Lisabona
a extins jurisdicția Curții de Justiție
pentru a emite decizii preliminare din
sfera Libertate, Securitate și Justiție
(AFSJ), pentru a include măsurile
polițienești și ale justiției penale
adoptate înainte de intrarea în vigoare
a acestui Tratat. O astfel de jurisdicție
nu se va aplica până la 1 Decembrie
2014, la cinci ani după intrarea în
vigoare a Tratatului de la Lisabona.
Este de așteptat ca întregul impact
asupra tribunalului să nu fie simțit
până după acea dată, deși
nouăsprezece state membre au ales
deja să recunoască această jurisdicție a
tribunalului, și tribunalul a început
deja să audieze cazuri.XXXIII
Legile naționale
În unele țări, legile naționale
protejează copiii cu părinți în detenție
și drepturile lor la vizite. În Norvegia,
de exemplu, Actul Executării
Sentințelor, care a intrat în vigoare
în anul 2002, stipulează că ―trebuie
acordată o importanță deosebită
dreptului copilului de a avea acces la
părinții săi, în timpul executării unei
pedepse‖.... și că ―vizitele trebuie să
se desfășoare într-o cameră amenajată
în acest scop. Închisoarea va facilita
ca vizitele copiilor să fie efectuate
într-un mod atent.‖De asemenea,
Franța dezvoltă o legislație națională
pentru acești copii și solicită
tribunalelor să ia în considerare
alternative la custodie pentru femeile
care sunt singurele întreținătoare ale
copiilor sub 16 ani.XXXIV
Studiu de caz
Închisorile și copiii din Italia: Legi și
regulamente
Italia acordă o atenție tot mai
mare subiectului copiilor și
închisorilor, iar legislația relevantă
este în curs de evoluare. Stând la
baza întregului sistem penal,
35
Articolul 27 al Constituției din
1947 solicită folosirea pedepsei
pentru reabilitare și resocializare. În
ciuda aglomerării semnificative a
închisorilor din Italia, ministrul de
justiției din Italia a menționat nevoia
de a ―acorda o atenție deosebită
condițiilor și a modului în care este
primit un copil atunci când își
vizitează părintele în închisoare,
asupra modului în care se derulează
întâlnirea, asupra posibilității de a
petrece un timp la joacă, împreună
cu părintele, într-un spațiu adecvat.
Această zonă, care va fi înființată în
toate închisorile, este denumită, în
general, ‗Spațiul Galben‖. Se poate
spune că este o contribuție la
cerința legislației italiene prin care
legea protejează demnitatea și
drepturile omului pentru deținuți,
conform Legii nr. 354 din 26 iulie
1975.
În ceea ce privește relațiile cu
familia, sistemul a acceptat
principiul ca tratamentul din
penitenciar ―să faciliteze contactul
corespunzător cu lumea din exterior
 și relațiile cu familia‖ (Art. 15), cu
condiția posibilității muncii în afara
închisorii (Art. 21). Legea Gozzini
(nr. 663 din 10 octombrie 1986) a
fost un pas important către protecția
relațiilor familiale pentru
persoanele încarcerate, datorită
introducerii unor măsuri alternative
detenției, accesibile chiar și pentru
cei care nu au fost încă reținuți,
evitând întreruperea relațiilor
părinte-copil. Legea Simeone-
Saraceni (nr. 165 din 27 mai 1998)
a făcut această posibilitate
automată pentru pedepsele cu
închisoarea, cu o durată mai mică
36 de patru ani.
Există cel puțin trei căi judiciare
posibile pentru copii și pentru părinții
lor, în Europa, care pun în valoare
drepturile lor umane.
Mai întâi, pot aplica pentru
legiferarea drepturilor lor ca fiind
protejate de legislația națională, în
tribunalele lor naționale, de exemplu,
conform Actului pentru Drepturile
Omului din UK sau legislației
germane de bază. Acest lucru poate fi
mai ușor în țările în care legea
UNCRC a fost direct și complet
încorporată în legislația națională,
cum ar fi Norvegia, Spania și Belgia,
deși, și acest lucru depinde de
conștientizarea drepturilor copilului
în cadrul societății și profesioniștilor,
în particular.
În al doilea rând, dacă acesta
pică, odată ce au fost epuizate
remediile indigene, se pot adresa
Curții Europene pentru Drepturile
Omului, d in Strasbourg.
În al treilea rând, dacă problema
este una care cade în competența UE,
ar putea avea o reclamație conform
legislației UE, fie la tribunalele lor
naționale, la Curtea de Justiție a
Uniunii Europene, sau ambele. În
plus, Children‘s Ombudspersons
poate revizui cazurile, și ONG-urile
pot contribui la procesul de scrutin al
Comitetului pentru Drepturile
Copilului—descris, în continuare, în
Capitolul 8 despre apărare.
Standarde internaționale
În plus față de instrumentele deja
discutate, există și tratate persuasive
non-executorii.
Regulile închisorilor din Europa
Regulile închisorilor din Europa
s-au dezvoltat ca status din anul 1987
și au fost revizuite și actualizate în
ianuarie 2006, în baza recentului caz
de lege al Curții Europene pentru
Drepturile Omului și standardelor
elaborate de Comitetul pentru
Prevenirea Torturii.XXXV Instanțele
naționale și Europene, comitetele de
supervizare și organele de inspecție
trebuie să le cunoască. Pentru
moment, regulile au numai o valoare
extrem de persuasivă. Acestea
stabilesc cerințele minime pentru
tratamentul și condițiilor de detenție
ale deținuților. Cu privire la legăturile
familiale, regulile menționează că
―aranjamentele pentru vizite trebuie
făcute în așa fel încât să permită
deținuților să păstreze și să dezvolte
relațiile familiale într-o manieră cât
mai normlă cu putință‖. Regulile
revizuite sunt caracterizate de câteva
modificări dintre cele trasate în 1987,
 Capitolul doi: Contextul istoric și juridic
inclusiv secțiunile dedicate cu
privire la femei și la deținuții străini.
Secțiunea pentru femei declară că
necesitățile psihologice, sociale,
vocaționale și fizice ale femeilor din
detenție vor primi o atenție deosebită
în luarea de decizii referitor la
detenția acestora.
Femeile din detenție însărcinate
vor fi lăsate să nască în afara
închisorii; dacă nașterea are loc în
cadrul închisorii, autoritățile vor
asigura tot sprijinul necesar. De
asemenea, noile reguli surclasează
nevoia de servicii speciale pentru
femeile care sunt victime ale abuzului
mental, fizic sau sexual. Regula 36 se
adresează copiilor reținuți împreună
cu părinții deținuți. Pentru multe
persoane, schimbările nu sunt prea
mari: Children of Prisoners Europe
(denumită Eurochips la momentul
respectiv) a sugerat anterior o
revizuire înainte ca drepturile copiilor
cu părinți în detenție să fie introduse
în Regulile Închisorilor din Europa
2006 și se speră că acestea vor fi
incluse în orice revizuire. Quaker
Council for European Affairs, un
ONG cu sediul la Bruxelles, a efectuat
un studiu despre condițiile femeilor
aflate în detenție pe teritoriul statelor
membre ale Consiliului Europei, și a
compilat un ―Gender Critique‖ al
regulilor în 2007, citând
recomandările pentru reguli cum ar fi
protecția femeilor din detenție,
preveerile pentru vizitele copiilor și
înregistrarea numărului, vârstelor și
locației copiilor femeilor aflate în
detenție și tutorelui copiilor.XXXVI
În timp ce nu este publicat programul
pentru revizuirea lor, regulile se află
sub scrutinul Consiliului pentru
Cooperare Penologică (PC-CP),
înființat de comitetul de miniștri al
Consiliului Europei și se așteaptă o
revizuire până în anul 2015.
Regulile ONU Bangkok 2010 oferă o
nouă speranță pentru femeile din
detenție și pentru copiii acestora.
ONU a dezbătut îndelung Regulile
Standard Minime pentru Tratamentul
Deținuților (1955 și 1977), inclusiv
necesitatea lor de a primi vizite.
Quaker United Nations Office își
folosește lucrarea despre femeile din
37
detenție pentru a promova Regulile
specifice pe sexe ale ONU pentru
Tratamentul Femeilor din detenție și
Măsurile Non-Custodie ale Acuzatelor
Femei (―Regulile Bangkok‖ ale
ONU). Regulile Bangkok au fost
adoptate de Adunarea Generală a
ONU în luna decembrie 2010 și
completează o lipsă îndelungată de
standarde care să asigure
caracteristicile și nevoile specifice
femeilor acuzate și deținutelor,
precum și asigurarea de alternative la
detenție pentru întreținătorii unici ai
copiilor și asigurarea interesului
superior al copiilor.XXXVII Acestea
sunt discutate în Capitolul 6.
Copiii, în interiorul sau în afara
închisorii?
Când discutăm despre interesele
copiilor cu părinți încarcerați, trebuie
să fie făcută o distincție între copiii
din interiorul închisorii—adesea copii
mici și până la 2 ani, care locuiesc cu
mamele aflate în detenție, așa cum
este specificat în Capitolul 6 (deși
copiii pot locui și cu tații în detenție,
în Danemarca, în anumite
condiții)— și copii de la exteriorul
închisorii. Tot mai mult, Children‘s
Ombudspersons sugerează că, în
îngrijirea parentală modernă, trebuie
făcută o prevedere similară pentru
 bărbați, deși acest fapt încă nu s-a
produs.
Unghiul drepturilor copilului
pentru copii deținuților se dezvoltă
încet în tribunale și este considerat tot
mai mult un factor persuasiv de către
Children‘s Ombudspersons și ONG-
uri, și problemele cu privire la copii
și la închisori sunt recunoscute în
rapoartele de monitorizare
internațională. Legislația insuficientă
pentru caz înseamnă că nu există o
schimbare care poate fi conștientizată
a drepturilor deținuților față de cele ale
copilului cu părinți deținuți în
majoritatea țărilor; toate acestea,
38 parțial, deoarece fiecare caz rezultă
din propriile circumstanțe particulare.
Totuși, a fost făcut un progres uriaș în
ultimii douăzeci de ani.
De exemplu, Recomandarea
110.96 din Revizuirea Universală
Periodică din anul 2012 pentru UK
prezintă alte sectoare importante ale
drepturilor, inclusiv cele de
considerare a unor alternative pentru
custodia întreținătorilor unici.
Aceasta a fost: Asigurarea că cele
mai bune interese ale copilului sunt
luate în considerare la arestarea,
reținerea, condamnarea sau stabilirea
eliberării condiționate pentru un
singur, sau pentru întreținătorul
principal al copilului, având în vedere
faptul că vizitele unui părinte în
închisoare sunt, în principal,
drepturile unui copil, mai degrabă
decât un privilegiu al deținutului care
poate fi retras, ca măsură disciplinară.
Recomandarea se bucură de sprijinul
Regatului Unit.XXXVIII
Încă trebuie să fie făcut un progres
clar pentru protejarea prin lege a
acestor copii vulnerabili. Chiar și
dacă aceasta este activată, legislația
este doar o parte a unui puzzle,
deoarece necesită invocarea creșterii
conștientizării, poate fi eficientă
numai dacă se bazează pe o bună
practică, așa cum este descris în
celelalte capitole ale acestui ghid.
Schimbările culturale în evaluarea
necesităților copiilor cu părinți în
detenție pot influența modificarea
legislației și a interpretării legislației.
Capitol original redactat de Ria
Wolleswinkel (Olanda) în colaborare
cu Maryam Tabib (Marea Britanie),
cu contribuția Caroline Forder
(Olanda) și Gerard de Jonge (Olanda);
editorii celei de-a doua ediții Kate
Philbrick, Liz Ayre și Hannah
Lynn, cu cercetare efectuată de Paola
Costa.
 Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

I
Centrul vizitatorilor închisorii: construcție sau caravană în afara zonei de securitate a
închisorii unde copii și familiile lor pot fi primiți și sprijiniți de voluntari cu băuturi
răcoritoare, jocuri și alte servicii, înainte și după vizitele în închisoare- vedeți Capitolul 5
II
Lucrări ca proiectul Daphne ―Creșterea unui copil printre gratiile închisorii‖ a implicat
Grecia, Bulgaria și România. Informații despre proiect și accesarea informațiilor disponibile
online la: http://www.mothers-in-prison.eu/
III
În 2012, autoritățile locale au stabilit un record de 10,218 de cereri pentru luarea copiilor
de lângă părinți. Această cifră a fost cu 11% mai mare decât în 2010-2011 și cu 61.6% mai
mare decât în 2007-2008, conform Cafcass, respectivele cereri începând să apară de la cazul
lui Baby P în 2008. Părinții trebuie să plece din țară pentru a evita tribunalele familiei. (2014,
14 ianuarie). BBC News. Articolul disponibil online: http://www.bbc.co.uk/news/education-
25641247
IV
Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011). Children of imprisoned parents. University of Ulster
and Bambinisenzasbarre, The Danish Institute for Human Rights, Denmark, European Network
for Children of Imprisoned Parents. p. 190, footnote 9. Disponibil online:
http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/DIHR.pdf
V
Conference outcome report. (2012). Coping with a parent in prison: an agenda for policy
reform. Eurochips: Brussels. Disponibil online: http://childrenofprisoners.eu/wp-con-
tent/uploads/2013/12/ConferenceOutcome.pdf
VI
Smit, D. V. Z., & Snacken, S. (2009). Principles of European prison law and policy. Oxford
University Press. p. 332. 39
Ostrovar v. Moldova, 13 September 2005 este cazul citat de autori.
VII
Așa cum s-a demonstrat în: Sabou and Pircalab v. Romania, 28 September 2004:
―Retragerea drepturilor părintești unui tată ca o sancțiune accesorie în România.‖
VIII
A se vedea pentru exemple, Messina v. Italy, 26 February 1993. Un scurt rezumat al
cazului, disponibil pe:
http://sim.law.uu.nl/sIm/CaseLaw/hof.nsf/bd85b31af932d14bc125668
1002b47f0/163f54f895eec1a4c1256640004c205f?OpenDocument
IX
Van de Heyning, C. (2011). Fundamental Rights lost in complexity: The protection
of fundamental rights against violations by the rulemaker in converging national and
European legal systems (Doctoral dissertation, UNIVERSITEIT ANTWERPEN -BELGIUM).
X
A v. L [1998] 1 FLR 361. Un scurt rezumat al cazului, disponibil pe:
http://www.4pb.com/case-detail/a-v-l-contact
XI
A se vedea United Nations Convention on the Rights of the Child. (1989). United Nations,
General Assembly. Disponibil online:
http://www.ohchr.org/Documents/ProfessionalInterest/crc.pdf
XII
A se vedea Consideration of reports submitted by States Parties under Article 44 of the
Convention third and fourth periodic reports of States due in 2007: France. (2007).
Committee on the Rights of the Child, Convention on the Rights of the Child, United Nations.
XIII
A se vedea Resolution on the Rights of the Child. Human Rights Council, 19th session,
General As- sembly, United Nations, 23 March 2012, A/HRC/RES/19/37, 69(e). Disponibil
online: http://srsg.violenceagainstchildren.org/sites/default/files/documents/docs/A-HRC-
RES-19-37_ENG.pdf
XIV
Lundy, L., Kilkelly, U., Byrne, B. & Kang, F. (2012). The UN convention on the rights of
the child: a study of legal implementation in 12 countries. Queen’s University Belfast,
UNICEF United Kingdom. p. 20 and 109. Disponibil online:
http://www.unicef.org.uk/Documents/Publications/UNICEFUK_2012CRCimplementationre
port.pdf
XV
Ca răspuns la măsura în 2011 a votului unanim de către Adunarea Națională a Țării
Galilor în favoarea drepturilor copiilor și tinerilor (Țara Galilor)
XVI
Lurie, J., & Tjelflaat, T. (2012). Children’s rights and the UN convention on the rights of
the child: Monitoring and Implementation in Norway. Dialogue in Praxis: A Social Work
International Journal, 14(1), p. 41-56. Disponibil online:
http://dialogueinpraxis.net/index.php?id=5&a=article&aid=12
XVII
A se vedea General comment no. 5,General Measures of Implementation of the
Convention on the Rights of the Child. (2003). Committee on the Rights of the Child, United
Nations. CRC/GC/2003/5. Disponibil online: http://www1.umn.edu/humanrts/crc/crc-
generalcomment5.html
XVIII
General Comment no. 2 (2002). (2002). Committee on the Rights of the Child,
Convention on the Rights of the Child, United Nations. CRC/GC/2002/2. Disponibil online:
http://www.unhchr.ch/tbs/doc.nsf/898586b1dc7b4043c1256a450044f331/ec1dcd23712e20a
8c1256c4f0034fd50/$FILE/G0245736.pdf
XIX
A se vedea the European Network of Ombudspersons for Children (ENOC), online pe:
http://www.ombudsnet.org
XX
Ibid.
XXI
Robertson, O. (2012). Collateral Convicts: Children of incarcerated parents. Recommenda-
tions and good practice from the UN Committee on the Rights of the Child Day of General
Discussion 2011. Geneva: Quaker United Nations Office.
XXII
Wolleswinkel, R. (2002). Children of imprisoned parents. Developmental and autonomy
rights of children: empowering children, caregivers and communities. p. 191-207. Disponibil
online: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/Wolleswinkelfulltext.pdf
General Comment no. 1 (2001) article 29 (1): The aims of education. (2001). Convention
on the Rights of the Child, United Nations. CRC/GC/2001/1. Disponibil online:
http://daccessddsny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G01/412/53/PDF/G0141253.pdf?OpenEle
ment
XXIII
Justice Albie Sachs on The Rights of Children of Prisoners. (2009). Aceasta este o
tranciere a unui curs trimis în Edinburgh de către Justice Albie Sachs on S v M
[2007]ZACC 18. Disponibil online:
http://www.sccyp.org.uk/downloads/Policy/Justice_Sachs_Lecture_Transcribed.pdf
Informații suplimentare referitoare la caz S v M [2007] ZACC 18 disponibile online:
http://www.saflii.org/za/cases/ZACC/2007/18.html
XXIV
The best interests of child: literal analysis, function and implementation. (2010).
Institut International des Droits de L‘Enfant. Acest raport analizează principiul ―celor mai
bune interese ale copilului‖ subliniate în CRC din punct de vedere funcțional, conceptual,
și literal, luând în considerare interacțiunea dintre copil, carieră și stat în asigurarea
drepturilor copilului. Principiul ―celor mai bune interese ale copilului‖ trebuie să fie
cuprinzător și obiectiv înțeles pentru a efectua cu succes implementarea sa.
XXV
Epstein, R. (2013). Mothers in prison: Sentencing and the rights of the child. In: Police,
Judges & Sentencing: Arrests, Trials & Children‘s Rights, COPE Special edition newsletter.
p. 14-15 Disponibil online: http://childrenofprisoners.eu/wp-
content/uploads/2013/12/JudgesSentencingNewsletter.pdf
XXVI
Citat din hotărârea privind cazul: R (on the application of Amanda Aldous) v Dartford
Magistrates‘ Court [2011] EWHC 1919 (Admin) in the High Court
A se vedea de asemenea: R v Bishop [2011] WL 844007, Court of Appeal. Disponibil
online : http://www.doughtystreet.co.uk/documents/uploaded-
documents/110715_R_v_Bishop_
 Capitolul doi: Contextul istoric și juridic

(Wayne_Steven).pdf
R v Petherick [2012] EWCA Crim 2214. Un scurt rezumat online disponibil pe:
http://www.1itl.com/news/298
Citat de: Epstein,R, Masson, I, and Wise, I. (2011). Imprisonment For Debt: A Case Study.
Coventry University Law Journal, 16(2) p. 56-63. Disponibil online:
http://alumni.coventry.ac.uk/Document.Doc?id=114
XXVII
Țări din Europa care au ratificat Protocolul opțional din 2014: Albania, Germania,
Muntenegru, Portugalia, Spania și Slovacia. Informatii suplimentare sunt disponibile
online la: http://www.childrightsconnect.org/index.php/connect-with-the-un-2/op3-crc
XXVIII
A se vedea cazul : ECHR 22-6-1989 Eriksson v. Sweden, Series A, Vol. 156. Disponibil
online: http://www.humanrights.is/the-human-rights-
project/humanrightscasesandmaterials/cases/
regionalcases/europeancourtofhumanrights/nr/489
Se dezbate dacă cele mai bune interese ale copilului au fost, sau nu luate în calcul în acest
caz specific. Vedeți, de exemplu, cele cinci păreri contradictorii (parțiale).
XXIX
A se vedea cazul: Kuznetsov v. Ucraina, pentru un cont detaliat al răspunsului Curții
Europene pentru Drepturile Omului la încălcarea Articolului 8 ECHR. Disponibil online la:
http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-61060#{―itemid‖:[―001-
61060―]} – Întregul text al articolului 8 ECHR este disponibil online: http://echr-
online.com/art-8- echr/introduction#Text%20Article%208
40 XXX
A se vedea Fottrell, D. (2010). The impact of the human rights act on public law children act
pro- ceedings: An overview of the first decade. Family Law Week.
Articolul include o scurtă descriere a două cazuri de judecată Johansen v Norvegia [1996]
23 EHRR 33 și Yousef v Olanda [2003] 1 FLR 210 în care ECHR s-a adresat direct drepturilor
și celor mai bune interese ale copilului cu privire la relațiile lor cu părinții, care susține că
drepturile copilului pot surclasa drepturile părinților.
 XXXI
A se vedea cazul ZH (Tanzania) v Secretary of State for the Home Department [2011] UKSC
4 Disponibil online: http://www.bailii.org/uk/cases/UKSC/2011/4.html
XXXII
A se vedea Perillo, E. (2012). The Lisbon Treaty and the Rights of the Child. In C. Clouder, B.
Heys, M. Matthes & P. Sullivan (Eds.), Improving the Quality of Childhood in Europe 2012 (Vol. 3,
pp. 194-201). Forest Row: The European Council For Steiner Waldorf Education. Disponibil online
http://www.ecswe.com/downloads/publications/QOC-V3/Chapter-7.pdf
XXXIII
Lista de țări care recunosc jurisdicția Curții de Justiție: Austria, Belgia, Cipru, republica Cehă,
Finlanda Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Olanda,
Portugalia, România, Slovenia, Spania și Suedia.
XXXIV
A se vedea articolul 145-5 du CPP (issu de la loi n°2002-307 du 4 mars 2002) section 2.2
pentru o descriere detaliată a legislației franceze care subliniază procedura penală pentru
reținerea provizorie a persoanelor care au în îngrijire un minor cu vârsta sub 16 ani. Disponibil
online: http://www.vie- publique.fr/documents-vp/circ190302.pdf
XXXV
A se vedea Recommendation rec(2006)2 of the Committee of Ministers to Member States on
the European Prison Rules. (2006). Council of Europe, Committee of Ministers.
XXXVI
A se vedea Wetton, C. (2006). The European Prison Rules: A gender critique. Brussels: Quaker
Council for European Affairs. Disponibil online: http://www.qcea.org/wp-con-
tent/uploads/2011/04/resp-wip3-gencritique-en-mar-2006.pdf
XXXVII
A se vedea United Nations Rules for the Treatment of Women Prisoners and Non-custodial
Meas- ures for Women Offenders (the bangkok rules). (2010). General Assembly, United
Nations.A/ C.3/65/L.5. Disponibil online:
http://www.ohchr.org/Documents/ProfessionalInterest/BangkokRules.pdf
XXXVIII
Răspunsul integral al Regatului Unit la Perioada Universală de Revizuire a Națiunilor Unite
pentru UK poate fi accesat online la: http://www.upr-
info.org/IMG/pdf/a_hrc_21_9_uk_annex_ e.pdf – Infomații suplimentare referitoare la the UK‘s
Universal Periodic Review and Human rights sunt disponibile online:
http://www.equalityhumanrights.com/human-rights/our-human- rights-work/international-
framework/universal-periodic-review/
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului
Capitolul trei:
Impactul încarcerării asupra
copilului
De la ediția precedentă a acestei
cărți, diferite cercetări europene au
studiat impactul încarcerării
părinților asupra copiilor. Children
of Prisoners Europe a contribuit la o
astfel de cercetare cu o abordare
privind drepturile copiilor și la o altă
cercetare care a privit toate stadiile
procesului de încarcerare care ar
putea afecta copiii și efectele asupra
sănătății mentale și bunăstării, în
general, ca rezultat al încarcerării.I
Alte recomandări generale au fost
dezvoltate de aceste două studii
europene care au inclus prevederile
Comitetului Națiunilor Unite despre
Drepturile Copilului, Ziua
Dezbaterilor generale, din 2011.II
Copiii sunt afectați de
încarcerarea părintelui lor. Ei înșiși
ne-au relatat modul în care sunt
afectați. Putem avea acces la vocile
lor prin intermediul unui material
creat de o serie de ONG-uri care
lucrează cu copii ai căror părinți sunt
în închisoare, prin materiale video și
documentare și prin intermediul
interviurilor acordate
cercetătorilor.III
Mare parte a literaturii de
specialitate despre încarcerarea
parentală s-a bazat pe problemele cu
care se confruntă copiii și tinerii,
subliniind consecințele adverse ale
încarcerării asupra lor, bazându-se, în
principal, pe perspectivele părinților
și tutorilor și oferirea câtorva soluții
pentru a obține rezultate mai bune
pentru copii.IV Cercetări mai recente au
inlus experiențe raportate de către
copiiV, a v â n d o abordare din
psihologa pozitivă, subliniind factori
care promovează reziliența și 41
rezultatele mai bune pentru copiii
afectați de încarcerarea părinților. Așa
cum a fost menționat în introducerea
la această carte, există multe căi prin
care încarcerarea părinților poate
afecta bunăstarea unui copil, iar
consensul din literatură este că
impactul asupra copilului este
condiționat de o gamă largă de
factori, incluzând posibilitatea de a
menține un contact de calitate cu
părintele încarcerat, aranjamente de
îngrijire și răspunsul comunităților și
școlilor.VI Ceea ce este esențial este
încorporarea perspectivelor copiilor
într-o narațiune care încearcă să
documenteze impactul încarcerării
părintelui asupra tinerilor și să
sublinieze soluțiile pentru a ajuta la
consolidarea rezultatelor pentru
aceștia.
Copiii cu părinți în detenție:
Intervenții și soluționări pentru
consolidarea sănătății mentale,
cunoscut sub denumirea de studiul
Coping, a fost primul studiu pan-
European care a implicat un eșantion
mare de copii
 pentru a explora necesitățile sănătății
psihologice ale acestora, cu peste
1,500 de participanți la cercetare. În
ciuda limitărilor inerente ale
studiului—stabilirea unui eșantion
care să includă numai copiii care sunt
în contact cu părinții lor, nu și cei care
nu sunt în contact; și dificultățile care
separă impactul încarcerării de alți
factori de risc, care au existat înainte
de încarcerare, printre altele—
Coping a generat date robuste despre
acești copii la o scară care nu a mai
fost văzută înainte și a oferit dovezi
care se coroborează, în mod copleșitor,
cu experiențele practicienilor de pe
teritoriul Europei. De asemenea,
Coping a explorat unele din
42 experiențele mai subtile ale
încarcerării părinților, incluzând
sensul pe care îl atribuie copiii
evenimentului, experiența stigmatului
și izolării sociale care pot urma
încarcerării părinților, dar și
dinamica familiei înainte, în timpul și
după încarcerarea părinților.
Din stadiile incipiente ale proiectului,
descoperirile rezultate au sugerat teme
similare și consecvente cu privire la
copiii cu părinți în detenție din toate
cele patru națiuni avute în vedere.
La dezbaterea cu privire la cauzalitate,
Coping a confirmat semnificația
încarcerării părinților ca risc cheie
pentru copiii cu părinți în detenție (în
Suedia, UK și Germania, care sunt,
comparative, bogate, precum și în
România, o națiune relativ mai săracă).
În cazurile în care părinții au fost abuzivi
sau consumatori de substanțe, unii copii
se pot simți ușurați, inițial, când părinții
lor sunt încarcerați.
Relația vitală dintre copil și părintele
său încarcerat este discutată, detaliat,
în Capitolul 4. Calitatea acelei relații și
relația dintre copil și celălalt părinte
sau tutorele său contribuie semnificativ
la modul în care copilul face față
celorlalte obstacole pe care
încarcerarea le aruncă în calea sa. Unii
copii fac față mai bine despărțirii,
confuziei și pierderii, deși
comportamentul lor ar putea fi foarte
afectat.
Reziliența
Înțelegerea conceptului de reziliență,
adaptarea pozitivă la viața de după
evenimentele adverse, este de ajutor
pentru înțelegerea modului în care
copii fac față stigmatului, problemelor
de atașament și pierderilor ambigue.
Reziliența poate fi văzută ca un proces
afectat de factori de personalitate,
factori biologici și de mediu, și
interacțiunea dintre aceștia trei.
Deosebit de importante sunt aspectele de
mediu, în termenii protecției și
vulnerabilității sau factorilor de risc.
Strategiile de adaptare ale copiilor și
reziliența lor variază din multe motive,
unele din care au fost deja sugerate, iar
altele încă trebuie să fie explorate.
Gradul de reziliență al copiilor cu
părinți deținuți depinde de infracțiune
și de sentința părintelui lor.
Studii anterioare au sugerat că acești
copii sunt mai predispuși la dificultăți
de sănătate mintală; studiul Coping,
folosind chestionare standardizate, a
coroborat acestea, sugerând că acești
copii cu părinți în detenție au suferit un
risc mai mare de probleme de sănătate
mintală în comparație cu populația
generală de copii.
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului
(Cultural, utilizarea curentă a
―dificultăților de sănătate mintală‖ în
țările vorbitoare de limba engleză
acoperă o varietate uriașă de
dificultăți psihologice, emoționale și
mentale, mai degrabă decât sugerarea
că ei vor deveni, obligatoriu, bolnavi
mintal.) În ceea ce privește alte
dificultăți, impactul și modul de
manifestare al acestora poate varia și
în funcție de sex.
Prima linie de sprijin a copiilor
este familia lor de îngrijire și familia
lor extinsă. Acest fapt pote fi atât
pozitiv, cât și negativ. Dacă părinții
întreținători pot asigura un sprijin
stabil pentru copii și au o comunicare
deschisă cu aceștia, atunci copiii
cooperează, adesea, mai bine. Totuși,
nivelele generale de bunăstare fizică și
psihologică pentru părinții întreținători
sunt mai mici decât pentru populație,
în general; când sunt supuși la stres,
sunt mai puțin capabili să sprijine
copiii cu părinți în detenție, iar
tensiunea, secretele și deschiderea
mai redusă pot duce la furie și la o
reziliență scăzută. În mod contrar,
dacă un copil își poate exprima
sentimentele, o strategie cheie de
adaptare este recunoașterea și
împărtășirea problemelor cu
părintele lor din libertate, școala lor,
prietenii și ONG-urile, ajutând la
consolidarea rezilienței lor. ―Noi,
copiii, avem o imaginație bogată
atunci când nu ni se spune adevărul.
Adulții spun întotdeauna că
nu știu, dar … ei știu mai mult decât
noi și asta este ceea ce dorim noi să
știm.‖ (fetiță de 13 aniVII)
Școlile sunt tot mai mult
recunoscute ca cea mai importantă
resursă potențială pentru copiii cu
părinți în detenție, după familie; ele
pot ajuta în ceea ce privește
performanța academică și temele și
pot asigura sprijin emoțional prin
cabinete de consiliere.VIII Totuși, este
important să reținem că unele școli sunt
mai puțin de ajutor, chiar punitive.
Copiii care simt stresul și tensiunea
situației pot avea probleme la școală
și acasă, având nevoie de asistență
specializată precum și de o întreagă 43
politică școlară de includere și sprijin.
În afară de școală, în țările în care
există ONG-uri specializate,
majoritatea sprijinului pe care îl
primesc copiii (în exteriorul
închisorii) vine de la ONG-uri; unde
nu există astfel de ONG-uri (ca în
România), acești copii tind să nu
primească niciun fel de prijin extern
și se bazează mai mult pe familie.
În timp ce mulți copii sunt
traumatizați inițial la momentul
arestării și încarcerării părintelui, se
pare că majoritatea lor se adaptează
(ex. la vizitele în închisoare și la
controalele de securitate).IX
Posibilitățile pentru depășirea
obstacolelor din închisori sunt
discutate în Capitolul 5.
Așa cum a fost demonstrat de
Coping și de alte studii, buna calitate
a contactului și comunicarea deshisă
cu părintele încarcerat sunt importante
pentru reziliența copiilor.
 Totuși, întreruperea contactului, confuzia
cu privire la situație și incertitudinea
pot avea un impact negativ asupra
copiilor. (Vedeți paragraful de mai jos,
despre secrete: Copiii trebuie să afle
de încarcerarea părinților chiar de la
părinții lor.)
Copiii pot avea o stimă de sine
crescută, în ciuda încarcerăriiX;
aceasta depinde de cultura fiecărei
națiuni de a face față stresului, părând,
mai mult sau mai puțin, încrezători.
Majoritaea membrilor rețelei Children
of Prisoners Europe simt că nu au găsit
o stimă de sine ridicată în experiența
lor cu copiii cu părinți deținuți. Totuși,
aceștia pot înțelege atât necesitatea
părintelui, cât și a copilului de a părea
44 că face față cu bine încarcerării și, de
aceea, nu conștientizează niciun fel de
problem legate de stima de sine. Acest
simulacru de reziliență poate fi privit
ca un fel de rezistență sau mecanism
de apărare, o strategie de a face față.
Premiza generală pentru majoritatea
ONG-urilor este că lucrul cu copiii,
atât individual, cât și în grupurile care
îi afirmă, dându-le o voce și
posibilitatea de acțiune, va contribui la
o stimă de sine mai mare.
Pe scurt, copiii care trăiesc într-un
mediu care îi sprijină dezvoltă strategii
de reziliență și devin, în general, mai
rezistenți la stres, și acest lucru poate
ajuta la reducerea impactului factorilor
de stres și a evenimentelor de criză.
• De aceea, factorii care ajută
copiii să facă față situațiilor
stresante sunt următorii: O
relație sănătoasă cu cel puțin
un părinte sau un adult;
• Abilități sociale bine
dezvoltate și abilități de
soluționare a problemelor;
• Cel puțin o strategie de
cooperare;
• O stimă de sine pozitivă și
responsabilitate personală;
• Capacitatea de a-și concentra
atenția, interesele speciale și
hobby-urile.XI
Stigmatul
Ca și copil, o persoană poate fi
judecată ușor pentru ceea ce a făcut
părintele său.XII Practicienii au
recunoscut că copiii cu părinți în
închisoare sunt vulnerabili la
stigmatizare în școli și în comunitatea
în care locuiesc. Încarcerarea părintelui
poate duce la etichetarea copilului ca
fiind diferit, ca având caracteristici
indezirabile și ca făcând parte din
categoria ―ei‖ în opoziție cu „noi‖.
Principala emoție conectată la stigmat
este rușinea. A fi stigmatizat poate
avea efecte negative asupra sănătății
mintale, ducând la pierderea statutului
și la discriminare. Confirmare a
experienței membrilor rețelei COPE,
studiul Coping a descoperit că
stigmatul este recunoscut în Europa;
auto-stigmatizarea a fost destul de
pronunțată în Germania, unde
strategiile de reziliență ale copiilor au
inclus disocierea de vina părintelui
încarcerat; intervievarea altor copii de
deținuți și exprimarea dorințelor,
evitând sentimentele negative.XIII
Acestea au fost descris ca ―reducere a
disonanței cognitive‖, reducând
disconfortul de a avea emoții contrare.
O fată de 14 ani, din Germania, a spus:
―Sora mea și cu mine— noi suntem
adevărate maestre în suprimarea
lucrurilor.‖ Un părinte a comentat:
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului
―Există un stigmat și, noi, femeile și
copiii, avem brusc un defect pentru
care nu suntem responsabili. Nu putem
ieși în public cu acest defect. Și asta
este rău. Foarte rău.‖ Stigmatul și
rușinea par a afecta încrederea copiilor
de a povesti colegilor lor de la
școală despre încarcerare și acest
fapt afectează, din nou, necesitatea de
a păstra secrete. Poate fi de ajutor
crearea unui spațiu sigur, în care copiii
pot spune prietenilor și le pot simți
sprijinul.XIV Abuzul din partea
colegilor de școală crește riscul ca acei
copii să reacționeze violent la
batjocură sau la tristețea
evenimentelor. Problema
cyberbullying devine tot mai evidentă
pentru toți copiii vulnerabili. Chiar
mai mare decât stigmatizarea fizică
este auto-stigmatizarea și rușinea.XV
În Norvegia, ONG-ul FFP a dezvoltat
un mod de a lucra cu copiii pentru
normalizarea încarcerării părintelui,
descris în broșura O colecție de fapte
despre copiii obișnuiți, cu experiențe
neobișnuite de viață.XVI
Despărțirea / probleme de atașament
Când un părinte este în închisoare,
atașamentul normal, de zi cu zi, este
inevitabil alterat și problema este
modalitatea de a păstra legăturile
biologice. Conceptul de atașament se
referă la calitatea legăturii dintre un
părinte și copil. Atașamentele sigure
pot fi întrerupte atunci când un părinte
care prezenta încredere este, brusc,
dus la închisoare. Și atașamentele
nesigure— existente (din cauza
experiențelor cu părintele, înainte de
încarcerare) sau noi— pot duce la
dificultăți când copilul devine adult.
Cercetările recente demonstrează,
prin imagini ale dezvoltării
creierului copiilor, că în situația de
atașament nesigur, dezvoltarea fizică
este inhibată.XVII Impactul dăunător
cauzat de despărțire poate fi parțial
soluționat de rolul părinților din
libertate.XVIII Impacturile variază în 45
funcție de diferitele vârste ale copiilor
cu părinți în detenție și depind foarte
mult de calitatea relațiilor cu
părintele. Așa cum confirmă
psihologul Alain Bouregba,
încarcerarea nu trebuie să implice
abandonarea copilului, și, dacă
deținutul-părinte poate reuși să
păstreze o capacitate parentală
adecvată în ciuda restricțiilor fizice
ale încarcerării, riscurile pentru copil
sunt semnificativ mai mici (Vedeți
capitolul 4 despre drepturile
părintești și închisoare).
Confuzia cu privire la dispariția /
pierderea ambiguă a părintelui
Copiii care se confruntă cu
confuzia dacă părintele încarcerat mai
face parte sau nu din familie se
găsesc în situația în care nu-și pot
plânge absența părintelui.
Incertitudinea ulterioară și
sentimentul de stigmatizre pot duce
la stres post-traumatic și la păstrarea
problemelor în interiorul lor,
 internalizând comportamentul și Pe măsură ce copiii înaintează în
depresia, sau externalizând vârstă au dificultăți de concentrare la
comportamentul antisocial.XIX școală și se pot comporta antisocial,
Familiile și persoanele aflate în și, uneori, acest lucru implică un
detenție care au o comunicare comportament ofensator. Unele studii
deschisă amortizează, într-o oarecare s-au canalizat extensiv pe riscul
măsură, această problemă. criminalității dintre generații sau
Acest tip de pierdere poate dacă încarcerarea părinților crește
contribui la întreruperea unor tipare riscul ca și copii să crească și să
mai sigure de atașament. Pierderea comită infracțiuni.XXI Stigmatul,
ambiguă se referă la pierderea prin întreruperea atașamentului,
care o persoană iubită este absentă problemele financiare și sociale din
fizic, dar prezentă psihologic, cum ar familie și calitatea slabă a îngrijirii
fi divorțul, imigrarea sau încarcerarea: copilului sunt, de asemenea, associate
pierderea ambiguă este cel mai cu un comportament ulterior anti-
stresant tip de pierdere deoarece social. Totuși, sprijinul pozitiv al
doliul și ritualurile funerare normale serviciilor sociale și al ONG-urilor
46 poate minimaliza impactul
care permit ca exprimarea durerii să
ducă la acceptare și închidere sunt încarcerării părintelui asupra
XXII
absente.XX Modul prin care copiii criminalității dintre generații.
fac față și sunt rezilienți în Copiii cu părinți deținuți pot fi afectați
confruntarea cu pierderea și confuzia foarte tare de încarcerarea părinților lor
implică găsirea de către ei a sensului și acest concept teoretic oferă puncte
despărțirii și descoperirea speranței: de vedere relevante pentru lucrul cu
―Nu există nicio finalizare în aceste copiii cu părinți deținuți.
cazuri, provcarea este cum să trăiești Adoptând o viziune individuală a
cu ambiguitatea.‖ (vedeți studiul de fiecărui copil, știm că relația fiecărui
caz Bedford Row. p53) copil cu părintele său variază și acest
Comportament fapt este influențat de diferite seturi
Date fiind dificultățile psihologice de circumstanțe. Într-o relație ideală
ale confuziei, pierderii și rușinii, nu părinte-copil, ca și în alte relații, va
este surprinzător că se schimbă exista o întâlnire reală în care cele
comportamentul unor copii. Unii două persoane implicate se pot vedea
devin retrași și deprimați, alții își reciproc așa cum este în realitate, fără
externalizează comportamentul. În obstacole și fără proiectarea propriilor
unele locuri de joacă din închisori s- lor idei și gânduri asupra niciunei alte
a observat că acești copii au ales persoane.
jucării mai adecvate pentru copii mai Ca să se ajungă la astfel de relație este cale
mici, ca formă de regresiune la de o viață, și, pentru mulți adulți,
siguranță. Unii copii au coșmaruri procesul continuă chiar și după ce
sau încep să urineze în pat. La părinții au decedat. Închisoarea va fi
adolescenți pot exista frecvente un obstacol pentru posibilitatea
accese de furie. acestei relații;
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului
dificultățile impuse sunt discutate în
Capitolul 4.
Studiile sociologice care
cercetează un grup colectiv de
persoane pot face observații
generalizate, trag concluzii statistice
și citează din cercetarea calitativă.
Studiile raportate nu au putut să
concluzioneze faptul că închisoarea
este un factor determinant al
consecințelor pentru copii.XXIII În
mod similar, efectul încarcerării
asupra sănătății mintale a copiilor este
dificil de stabilit. Raportul Coping
declară că ―În conformitate cu
indicațiile de pe elementele de putere
și dificultate din chestionarul de
studiu, copiii cu un părinte/întreținător
în închisoare, s-a considerat că sunt
supuși la un risc considerabil mai mare
de probleme de sănătate mintală
decât copiii din populația generală.‖
Această descoperire este mai
calificată și transpare din observațiile
părinților și tutorilor care, pentru
copiii cu vârsta sub 11 ani, au
prezentat o imagine mai negativă decât
copiii în sine. Dificultățile pe care le
trăiesc copiii, dar și faptul că atât
părinții din libertate cât și copiii au o
situație socio-economică mai slabă
decât populația generală indică spre
necesitatea ca acești copii să
primească o atenție specială în cadrul
politicii de sănătate publică.XXIV
Copiii și părinții lor încarcerați au
nevoie de sprijin: recomandările
cercetătorilor din studii ( atât
sociologice, cât și bazate pe drepturi)
pot indica măsuri holistice pozitive
de luat în sprijinirea acestei categorii
la nivelul politicilor publice și la un
nivel practic sistemic. Recomandările
Coping se întind pe cinci zone vaste
unde sunt necesare acțiuni pentru a
îmbunătăți bunăstarea, sănătatea
mintală și calitatea vieții copiilor cu
părinți în detenție, atât la nivel pan-
European, cât și la nivel
naționalXXV; acestea sunt similare cu
cele din studiul finanțat de UE, Copiii
cu Părinți Încarcerați, elaborat de
Institutul Danez pentru Drepturile
OmuluiXXVI; și pentru cele care au
rezultat din Comitetul Națiunilor Unite
pentru Drepturile Copilului- Ziua de
Discuții Generale și poartă experiența
47
practicienilor, oferindu-le întreaga
credibilitate pentru cercetarea
cantitativă și calitativă în cadrul unui
eșantion semnificativ.
Importanța luării în considerare a
impactului pe care îl au asupra
copiilor momentul arestării părintelui,
desfășurarea procesului, condamnarea
la închisoare până la eliberare sunt
acum recunoscute de ONG-urile care
lucrează cu aceștia, iar recomandările
sugerate de toate studiile recente și
buna practică dezvoltată fac acest
lucru. Copiii au nevoie crucială de
asistență din partea comunității, cum
ar fi sprijinul primit de la școală și din
partea ONG-urilor, precum și
aranjamentele făcute pentru
îmbunătățirea calității vizitelor în
închisoare. Cel mai important factor
pentru copii este calitatea relațiilor lor
cu părinții, atât cei din închisoare, cât
și cei din exterior, precum și sprijinul
pe care îl primesc de la familia mai
lărgită și de la prieteni.XXVII
 Ce se poate face pentru a amortiza putea fi folosirea intenției exprimate
impactul încarcerării asupra copiilor? a guvernului norvegian în raportul său
Ceea ce urmează este un punct de despre recomandările făcute conform
vedere foarte generalizat a ceea ce se mecanismului de revizuire periodică,
întâmplă în Europa, cu privire la care sprijină instruirea cu privire la
temele vaste ale acestor recomandări drepturile omului pentru toți ofițerii
și unele indicații de bună practică de poliție.XXX De asemenea, pot
aflate deja în vigoare. apărea schimbări ca rezultat al
tragediilor. În Elveția, o mamă a fost
Arestul și aspectele polițienești arestată și era speriată că statul ar
Ofițerii de poliție ar putea fi putea să îi ia fiica în vârstă de trei ani,
instruiți și li s-ar putea da protocoale așa că a telefonat unei prietene și a
despre cum să se comporte în rugat-o să aibă grijă de copil.
prezența copiilor— și să întrebe dacă Persoana contactată nu a înțeles
persoana arestată are copii în casă sau cererea codificată și copilul a fost
în altă parte. Unele instructaje ale lăsat singur în casă, timp de trei zile,
ofițerilor de poliție sunt deja în curs până când fetița a murit de sete. În
48 de desfășurare, de exemplu în chestionar este prezentat un catalog
Danemarca și Polonia, deși în niciuna de greșeli. Cel puțin ca rezultat, în
dintre aceste țări nu sunt mereu prezent, persoanele arestate în Geneva
disponibile și, adesea, buna practică sunt întrebate dacă au copii, cu toate
este dezvoltată chiar de către ofițeri, că statisticile referitoare la copii nu
în timp și odată cu experiența.XXVIII sunt comparate. O metodologie
În Danemarca există opțiunea de a pentru modul în care ofițerii de
angaja lucrători sociali instruiți dacă poliție din UK ar putea cel mai bine
se știe că există copii. În Anglia, să ajute copiii este sugerată într-o
există opțiunea de a angaja ofițeri de broșură tipărită recent de rețeaua
poliție special antrenați și este efectuat Children of Prisoners Europe,
instructajul ad hoc pentru ofițerii de împreună cu alte ONG-uri.XXXI
poliție, atât în Anglia cât și în Astfel de procedură este oferită
Scoția.XXIX În multe țări există copiilor implicați în procesele penale
cerințe, care, dacă există probleme din Ungaria.
legate de “protecția copilului” sau Luarea în considerare a copiilor la
violență domestică, atunci trebuie luat pronunțarea sentinței
în considerare interesul superior al Au existat progrese semnificative în
copilului. introducerea cerinței de luare în
Asta înseamnă că, atunci când considerare a bunăstării și a celor mai
neglijarea sau abuzarea copilului este bune interese ale copilului în
deja o problemă, poliția se va ocupa în sentințele judecătorești (în
mod special de acestea, dar nu conformitate cu Convenția ONU
neapărat în caz contrar. pentru Drepturile Copilului), care au
De exemplu, ONG-ul FFP ar dori să fost discutate în capitolul 2. În afară
efectueze instructajul pentru poliția din de cele menționate, discutate
Norvegia. O unealtă utilă ar anterior, există cazuri specifice în care
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului
judecătorii iau în considerare copiii.
De exemplu, copiii din Suedia care
au fost martori la violența domestică
sunt considerați victime și, de aceea,
sunt eligibili pentru despăgubire.
De asemenea, există inițiative
convingătoare, cum ar fi proiectul
―Left behind‖ desfășurat în cadrul
instanțelor inferioare, elaborat de către
ONG PACT din Anglia: sunt lăsate
postere pe băncile din instanțele din
Londra pentru a atrage atenția
magistraților cu privire la problemele
care se referă la bunăstarea imediată a
copiilor și a celor care depind de
persoanele plasate în custodie.XXXII
Rămân de efectuat deliberări
considerabile despre modul în care
punctele de vedere ale copiilor pot fi
încorporate cel mai bine în procesul
părintelui și condamnarea acestuia,
din cauza impactului pe care îl va
avea asupra copilului. Au fost făcute
unele demersuri pentru a adopta
declarații de impact asupra copilului și
care pot fi folosite în instanțele de
judecată; o altă modalitate este de a
include o înștiințare a judecătorului
care va pronunța sentința cu privire la
punctul de vedere al copilului
pentru.XXXIII Aici, ca și în problemă
referitoare la modul de informare a
copilului cu privire la arestare și
încarcerare, trebuie să fie respectate
drepturile și necesitățile copilului pe
perioada procesului, care se
concentrează, în mod special, pe
părintele lor, care, de asemenea, are
necesități și drepturi.
Etapa de arest preventiv și
încarcerare
Pentru a preveni ca experiența
încarcerării să nu fie considerată o
abandonare, când este posibil,
vizitarea părintelui poate fi de mare
ajutor pentru copil.
Studiile arată că o vizită incipientă
poate înlătura temerile copilului
pentru părintele său, în special dacă
deținutul este capabil emoțional să
dea tonul pentru noua relație pe
termen lung. În țările Scandinave
aceasta este o problemă dovedită.
Suedia deține un record de refuzare a
vizitelor în timpul perioadei de pre-
judecată, de exemplu, care a fost
comentat în raportul suedez al
Universal Periodic Review (UPR),
mecanismul ONU pentru
monitorizarea drepturilor omului la
nivel mondial.XXXIV (Mecanismul
pentru utilizarea UPR este discutat, în
continuare, în Capitolul 8, despre
advocacy.) În afară de drepturil la 49
vizite, problemele care se referă la
telefoane, Skype și vizite sunt foarte
asemănătoare cu cele legate de
vizitarea părinților aflați în arest, fie
nejudecați încă, fie condamnați.
Pentru toate problemele care se referă
la contactul cu închisoarea, cu
părintele încarcerat, vedeți Capitolul
5.
Copiii trebuie să afle despre
încarcerarea părinților lor chiar
de la aceștia
Acest sfat rezultă din nevoia
copiilor de a auzi motivul pentru care
părinții lor sunt în închisoare. Pentru
copiii sprijiniți de unele ONG-uri,
aceasta nu este o problemă, deoarece
ONG-ul cere ca toți copiii să știe că
părinții lor se află în închisoare (ex.,
toate rețelele Relais Enfants Parents
lucrează în lumea vorbitoare de limbă
franceză, iar Bryggan din Suedia face,
de asemenea, această cerere pentru
copiii cu care lucrează). Totuși, în
multe alte țări, există, încă o mare
problemă legată de secretul
încarcerării.
 Experiența curentă din Scoția și din
alte părți sprijină descoperirile
anterioare cum că există, încă, un
număr semnificativ de copii care nu
știu că părinții lor sunt în închisoare,
unora fiindu-le date explicații
neadevărate iar altora nefiindu-le dată
niciun fel de explicație pentru absența
părintelui lor.XXXV O mamă din
România a observat, în studiul
Coping: ―A ajutat că i-am spus
adevărul, deoarece am început să
vorbim mai mult.‖XXXVI În Spania,
o mamă a spus:
‖Este bine deoarece ea (fiica sa în
vârstă de cinci ani) este un copil care
înțelege multe. Ea vede lucrurile foarte
50 clar și este, într-adevăr, deschisă, așa
că știe situația. Acum, când iese într-o
permisie (plecare acasă) ea știe că,
puțin câte puțin... cred că este mai
bine așa decât dacă aș fi mințit-o. Ea
înțelege că mă aflu aici pentru a ispăși
o pedeapsă.‖XXXVII
Psihoanalista franceză Françoise Dolto,
în timpul discuțiilor ei cu mamele
aflate în detenție în închisoarea din
Fleury-Mérogis, din Franța (1987), a
spus: ―Copiilor trebuie să li se spună
adevărul […] despre încarcerare,…‖
și, altfel: ―Cuvintele umanizează
experiența; ceea ce este traumatizant
pentru viitorul unui copil este ceea ce
rămâne nespus.‖ Alți experți au scris
volume despre consecințele
vătămătoare ale secretelor de familie
asupra dezvoltării psihologice și
emoționale a copilului. Ascunderea
adevărului poate afecta dezvoltarea
sănătoasă a proceselor mentale la
copil.
Este dificil de prezis impactul
minciunii asupra dezvoltării unui
copil. Ceea ce se întâmplă atunci când
un părinte este încarcerat face parte
dintr-un context mult mai vast, iar
impactul despărțirii asupra copilului
din cauza încarcerării părintelui este
condiționat de vârsta copilului, durata
pedepsei cu închisoarea, dinamica
familiei și alte variabile cheie. Totuși,
un copil se simte adesea responsabil
pentru plecarea părintelui; pot apărea
sentimente de vină. Studiile au arătat
că se simt reasigurați când știu unde
le este părintele— știu că părintele lor
trăiește— și când li se spune de ce se
află părintele lor în închisoare— poate
ajuta la eliberarea senzației de culpă a
copilului.XXXVIII―Copiii sunt în
postura perfectă de a înțelege ce este o
lege. Propriile lor vieți sunt marcate
de ceea ce este permis și de ceea ce
este interzis. Astfel, ei înțeleg că și
adulții au legi pe care trebuie să le
respecte sau vor fi pedepsiți, exact la
fel cum ar fi fost și ei. Și trebuie să li
se spună că închisoarea impune
limite din punct de vedere al legii, dar
nu din punct de vedere al iubirii.
Cheia este că acești copii știu că
părinții lor încă îi iubesc.‖
— Marie-France Blanco, fondator,
Relais Enfants Parents (Franța)
Cum reacționează copilul dacă crede
că i se ascunde adevărul? Cum trebuie să
li se spună copiilor ceea ce trebuie să li se
spună?
Acestea sunt întrebări cheie. Adulții
trebuie să le explice folosind un limbaj
care este accesibil și adecvat pentru copil.
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului
Un exces de informații poate avea ca
rezultat procesarea doar a câtorva
aspecte de către copil. Pentru cei care
sprijină copilul este important, în
mod egal, să asculte copilul și să știe
cum să-i dea ocazia să vorbească;
răspunsul la sentimentele de
nesiguranță ale copilului despre
părinții lui poate fi de mai mare
ajutor din punct de vedere
neuropsihologic decât să îi spui că
părintele său se află în închisoare,
deoarece părintele trebuie să își
mențină responsabilitatea părintească
de a spune personal copilului. Este o
problemă complicată și
delicată.XXXIX Adevărul de care au
nevoie copiii este cel spus chiar de
către părintele încarcerat și au nevoie
de sprijin în acest sens. Referitor la
impactul adevărului asupra copiilor,
Alain Bouregba a oferit mai multe
informații subtile: ―Copiii, ca și
părinții, nu trebuie să fie obligați să
știe sau să spună adevărul. Părinții
trebuie să fie ajutați să găsească cea
mai bună cale posibilă pentru a
răspunde la întrebările copilului și
pentru a reacționa la comportamentul
copilului, într-un mod responsabil și
iubitor. Și adevărul, în special când
este comunicat într-un mod direct, nu
este, întotdeauna, cea mai bună
opțiune pentru copil. Trebuie să fie
informat într-un mod mai acceptabil
și mai puțin dureros, dar, în acest
caz, trebuie să se cunoască nevoia de
adevăr a copilului. Nevoia de adevăr
determină copiii să crească și să se
dezvolte ca adulți. Aceasta îl face
diferit față de adevărul în sine, când
este spus direct și ―crud‖, poate răni
copilul.‖XL
Multe țări au acum broșuri și DVD-uri
(cum ar fi excelentul film de desene
animate Emilia, de la Bryggan) sau
link-uri video pentru a ajuta părinții să
le spună copiilor despre
încarcerare.XLI
Odată ce copiii și părinții pot
vorbi deschis despre încarcerarea
acestora, părinții pot ajuta copiii în
dezvoltarea strategiei despre cui să
mai spună. Realitatea stigmatului
discutat mai sus poate însemna că,
oricât ar fi de greu, este mai înțelept,
uneori, pentru copii să nu le spună
colegilor lor despre încarcerare dacă
acest fapt va duce la respingerea
ulterioară. Aceasta duce la
dezvoltarea de către copil a
abilităților de suprimare. Similar, 51
chiar dacă părintele încarcerat nu
poate să își asume responsabilitatea
pentru propria faptă și consecințele
acesteia, sprijinul din partea tutorelui
poate ajuta la protejarea copilului de
la preluarea responsabilității pentru
sine și, astfel, a necesității lui de a
continua rolul parental pentru deținut.
Importanța rolului părintelui
încarcerat este dezbătută, pe larg, în
Capitolul 4.
Tutorii/părinții în libertate au nevoie
de sprijin: un factor cheie de protecție
în reziliența copiilor. Intuitiv,
practicienii știu de mult că, adesea,
cel mai bun sprijin pentru copii este
sprijinul pentru părinți, atât părinții
încarcerați, cât și părinții întreținători.
Ca și în cazurile de deces, dacă
părintele întreținător este capabil să
ajute copilul este cu atât mai bine.
Totuși, imediat după arestare și în
timpul perioadei de arest preventiv,
părintele întreținător se va strădui să
 ajungă la un consens cu privire la
această schimbare a familiei și
bunăstarea lor generală va fi, în
general, sub cea a restului
populației.XLII
Alături de părinți există o
puternică rețea familială, bunici și
rude care să asigure o amortizare
eficientă. Când mamele sunt
încarcerate, bunicii preiau, adesea,
rolul de întreținător și, dacă are
succes, impactul încarcerării este
redus semnificativ. În caz contrar,
efectul luării copiilor de către stat
pentru îngrijire, mai plauzibil atunci
când este încarcerată mama, poate fi
devastator.XLIII
52 În plus, față de sprijinul specific
pentru copii, sprijinul din partea
ONG-urilor pentru familiile
deținuților este relativ extins. În multe
țări din Europa, ONG-urile oferă
sprijin specific întreținătorilor prin
centrele de tip drop-in, grupuri și
helpline telefonic. Schema integrată de
sprijin pentru familie care
funcționează în Anglia și, ușor diferit,
oriunde pe teritoriul UK, permite o
mai bună coordonare între închisoare
și sprijinul familiilor la
domiciliu.XLIV
Adesea, familiile necesită sprijin
emoțional în abordarea consecințelor
încarcerării și cum să sprijine cel mai
bine copiii. Toate ONG-urile
specializate pe închisori sunt
specializate în referirea familiilor
pentru un sprijin mai profund, pentru a
putea face față multitudinii de
dificultăți cu care se confruntă, cum ar
fi consilierea debitelor,
ajutor pentru cazare și beneficii, etc.
În țările mai sărace, impactul
financiar al încarcerării poate fi
semnificativ.XLV
În unele cazuri, rezervele de stat sunt
blocate pentru aceasta. De exemplu,
în Norvegia, părinții, personal, ca
rezultat al încarcerării nu primesc
niciun beneficiu pentru părintele
singur. Centrele de vizitare, cum ar fi
cele care există în multe țări din
Europa, descrise în Capitolul 5 -
despre vizite, pot asigura un sprijin
eficient la intrarea în închisoare,
înainte ca vizitatorii să treacă prin
porțile de securitate.
Studiu de caz: Irlanda P r o i e c t u l
Bedford Row
Proiectul Bedford Row din Limerick,
Irlanda, administrează un centru de
vizitare a închisorii, oferind băuturi
răcoritoare și spriin emoțional
comunității de vizitatori ai
închisorii.XLVI Unul din punctele sale
forte este acela că implică voluntari,
personal și membri ai board-ului care
au fost și ei deținuți sau sunt
familiarizați cu experiența de a avea
un membru al familiei în închisoare.
Asta înseamnă că oamenii care vin să
caute ajutor devin agenți ai schimbării
în propriile lor comunități. Există o
sinergie în combinarea experienței
directe a închisorilor și limitele
importante necesare în această
muncă.
Proiectul de familie Bedford Row
consideră că cel mai bun și mai eficient
mod de a aborda problema dificilă a
implicării familiei în infracțiune și
implicarea ulterioară inevitabilă în
încarcerare și tot disconfortul pe care
îl implică este
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului
pentru a facilita persoanele cele mai
responsabile, miloase și afective din
comunitățile cele mai afectate de
încarcerare să își folosească
inteligența, gândirea și puterea
pentru a efectua schimbări pe
termen lung în astfel de familii și
pentru a ―întrerupe ciclul‖.
Încarcerarea aduce furie și
pierderea familiilor, și angajații
noștri pot ajuta într-un mod
reconfortant la eliminarea furiei din
relațiile cu părinții.
Bedford Row a înființat un Curs
pentru Sprijinul Familiei și
Intervenție de Criză pentru a oferi
angajaților abilități pentru a dota și a
sprijini membrii familiilor și pentru a
lucra cu familiile pentru o schimbare
pe termen lung (vezi Capitolul 7, cu
privire la instruire).
Odată ce bat la ușa sa, Bedford
Row oferă sprijin și copiilor. Dacă
încarcerarea a distrus o relație
afectivă, copiii au nevoie de ajutor
pentru a învăța o nouă cale pentru a
relaționa cu persoanele iubite care
sunt în închisoare, prin apeluri
telefonice scurte și vizite în
închisoare, concentrate efectiv pe
izolare. Uneori, aceștia devin furioși
din cauza durerii sau se retrag din
punct de vedere emoțional. Scopul
este de a fi mediul de susținere pentru
acest copil care se confruntă cu
durerea și pierderea și de a-l ajuta să
găsească sensul emoției și pierderii
sale astfel încât să poată încă
relaționa cu tatăl său într-un mod
afectiv, așa cum a fost întotdeauna, și
să îl ajute să găsească un viitor plin
de posibilități și speranță— ―să poată
fi un mecanic, să aibă o casă
frumoasă și o familie fericită‖.
Un angajat a spus: ―Nu se uită
după stele, dar toate șansele le sunt
potrivnice. Putem construi o relație
care să funcționeze, cu acest copil și
cu familia sa, pentru a face toate acestea
să fie posibile.‖
Copiii au nevoie de sprijin din partea
ONG-urilor și altor agenții
Sprijinul din partea ONG-urilor
pentru copiii cu părinții încarcerați și
familiile lor este oferit și îi poate
ajuta în mai multe feluri—pentru
întreținător și pentru familie, ca întreg,
de exemplu, mai degrabă decât
copilului, cum este descris mai sus.
Este asigurat surprinzător de puțin
sprijin comunitar direct pentru copii
prin intermediul grupurilor pentru copii, 53
de pe teritoriul Europei. Bryggan, din
Suedia, organizează permanent
grupuri pentru copii; problema
copiilor din Suedia, din studiul
Coping descris mai sus, poate fi
parțial atribuită acestui fapt. Într-
adevăr, lucrul extenuant cu copiii de
la Bryggan, amplasarea acestora în
centrul procesului, le-a permis să
obțină recomandări de la tineri, care
au fost incluse ca rezultat la
recomandările Coping.XLVII
Instructajul Bryggan pentru
persoanele care administrează
grupurile de copii este dezbătut în
Capitolul 7 despre instruire. FFP din
Norvegia oferă, de asemenea, grupuri
și vacanțe, așa cum face și SAVN din
Danemarca. În Germania, Treffpunkt
e.V. oferă consiliere copiilor ai căror
părinți sunt în închisoare. Terapia prin
joacă este oferită copiilor persoanelor
dependente, multe dintre care sunt și
deținute, de către Fundația
Lighthouse, din Scoția.XLVIII De
asemenea, există unele website-uri
utile, în special pentru
 copii, cuprinzând informații despre În ciuda rezistenței inițiale la sprijinul
încarcerare.XLIX Treffpunkt e.V. serviciilor sociale, multe familii îl
pregătește, de asemenea, un serviciu consideră de mare ajutor.LI Instruirea
de consiliere online, cu protecții angajaților serviciilor sociale pentru a
incorporate, pentru a proteja copiii înțelege posibilele impacturi ale
foarte stresați. Este disponibil și alt încarcerării asupra copiilor este încă
sprijin familial, așa cum este descris neuniformă. În Anglia a fost elaborate
mai jos și, adesea, copiii primesc un proiect prin care copiii deținuților
asistență din partea angajaților pentru care prezintă probleme de sănătate
sprijinul familiei, ca parte a întregii mintală pot fi programați rapid
familii, și sunt ajutați de sprijinul pentru ajutor medical specializat.
acordat părinților lor. Studiu de caz: Elveția
Proiectele centrate pe închisori, cum ar Relais Enfants Parents Romands
fi proiectele de consiliere Service (REPR)
Treffpunkt din Luxembourg și Modul în care este oferit sprijin
proiectele de joacă din UK ajută copiii copiilor este crucial, dată fiind gama
să dezvolte un simț al camaraderiei de emoții și experiențe care
54
datorită faptului că sunt împreună. afectează fiecare copil. Rolul
Vizitele în închisoare pot fi singurele fundației elvețiene de caritate REPR
perioade din viața lor când sunt este de a întâmpina familiile și
împreună cu alți copii care, de rudele la vizitele lor în închisoare și
asemenea, știu că părinții lor se află în de a sprijini copiii în relațiile lor cu
închisoare și care împărtășesc aceleași părinții încarcerați. Acestea se
LII
dificultăți în a vorbi cu ―colegii‖, la bazează pe următoarele valori :
școală și în comunitate. 1. Nu credem într-un model unic de
Alți copii nu sunt ca și colegii lor, în părinți.
sensul că nu poartă această povară Când însoțim copiii în vizitele lor în
uriașă de a avea un părinte în închisoare, este important să știm
închisoare. ―Trebuie să mă confrunt cu cum să facem față la ceea ce are
lucruri mult mai grele în viață, decât cu loc: ce se vorbește între copil și
colegii mei.‖L Modurile în care ONG- părintele său. Suntem prezenți fizic
uri pot susține vizitele în închisoare în timpul tuturor vizitelor (chiar și
pentru copii și familii sunt discutate în dacă există o persoană însoțitoare din
Capitolul 5, despre vizita copiilor în partea Creative Workshop
închisoare. ca grup). Asta necesită să rămânem
Copiii cu părinți deținuți nu se califică în spatele propriilor noastre noțiuni,
și nu trebuie să se califice automat pe care le avem toți, despre cum să
pentru ajutor social ca rezultat al fii părinte, fie în calitate de părinte
încarcerării părinților lor. Totuși, în
unele cazuri în care copiii aveau nevoie
de sprijin din alte motive, acest sprijin
continuă pe perioada încarcerării.
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului
sau interferența cu istoricul nostru
personal și experiența de copil. Mai
mult, în contextul închisorii există
deja o anumită presiune asupra
deținutului și a rolului său schimbat
de părinte: de a reflecta la cum să
acționeze și la ce să spună. Lăsând
la o parte propriile noastre noțiuni
despre cum ar trebui să stea
lucrurile, este eliberată o parte din
presiunea care, din când în când,
survine între părinte și copil.
Mai mult, datorită prezenței
noastre fizice ca ―profesioniști ai
cărui rol este de a însoți copilul‖, unii
deținuți pot proiecta asupra noastră
un ―savoir être‖ parental și ne pot cere
sfaturi în acest sens. Este important să
uităm orice noțiune de ―părinte
perfect‖, în timp ce ne oferim,
întotdeauna, sprijinul.
2. Ajutăm copilul să treacă peste
experiența vizitei în închisoare și
nu sistematizăm/normalizăm
răspunsurile copilului
referitoare la aceste vizite.
Ceea ce am adunat din
schimburile noastre de impresii cu
acești copii este că nu trebuie să
avem ca scop să găsim în ce constă o
vizită ―bună‖, ci ar trebui să lăsăm
copilul să se exprime personal față de
părintele său, în orice fel consideră
el adecvat, fie prin veselie, fie prin
lacrimi, fie prin supărare sau prin
lipsa dorinței de a vorbi.
De aceea este important să
rămânem deschiși la ceea ce este
neașteptat pentru a putea să oferim
această libertate prețioasă
și flexibilitate pentru copil și pentru
părintele său.
Este la latitudinea copilului să
refacă legătura în modul său, în baza
propriilor griji și întrebări. Cel mai
important lucru este să li se acorde
spațiul necesar pentru a face asta.
Astfel, este foarte important pentru
noi ca ei să își întâlnească regulat
părinții cu scopul de a revizui situația.
Trebuie să fim acolo pentru a sprijini
și părinții în timpul vizitei, pentru a-i
ajuta să facă față tuturor problemelor
pe care le poate pune copilul.
De asemenea, este foarte
important să poată face unele 55
compromisuri, în termenii realității
aspectului închisorii, astfel încât să
cuprindă fraza: ―Tata nu poate să
vină acasă cu tine, el nu are voie: nu
este vorba că nu ar vrea el asta.‖
3. Avem ca scop asigurarea unei
prezențe drăguțe și amabile,
adecvată pentru relaționarea copil -
părinte, și suntem disponibili pentru
ei pe durata întregului proces.
Nu abordăm situația cu unele
adevăruri preconcepute sau formule;
în loc de aceasta, învățăm din fiecare
situație. Într-adevăr, fiecare situație
și fiecare moment este unic. De
asemenea, învățăm din ceea ce am fi
putut face sau spune în mod diferit.
Lucrul în echipă ne permite să
refacem constant această perspectivă
și acest fapt ne îmbogățește experiența.
Ca punct de pornire, folosim
faptul că nu știm cum obișnuia un
părinte să reacționeze față de copilul
său, înainte de a fi încarcerat.
 În timpul Atelierelor de Creație, nu
există un ―obiect corect de făcut‖:
important este modul în care fiecare
persoană implicată abordează
activitatea propusă.
4. Trebuie să putem să abandonăm
idea că o întâlnire trebuie să aibă loc
cât mai rapid cu putință.
În acest fel, problema principală
la îndemână este că fiecare copil, în
felul său, să preia frâiele situației,
profitând de propria sa experiență
ca reacție la situație; folosind
propria sa lume imaginară și
56 realitatea întâlnirii cu părintele său.
Astfel, provocarea constă în a
lăsa fiecare copil să profite de
propria sa experiență de viață în
felul său, în baza întrepătrunderii
dintre propria sa lume imaginară și
realitatea întâlnirii cu părintele său.
Studiu de caz: Suedia
Solrosen (―Floarea-Soarelui‖)
Activitatea principală a Solrosen
este lucrul cu copiii deținuților, pe
grupe specifice de vârstă. Deoarece
poate exista un mare secret în jurul
încarcerării unui părinte, și adulții
sunt frecvent preocupați cu alte
probleme, copiii necesită, adesea,
sprijin și oportunitatea de a
împărtăși experiențele lor cu alți copii
aflați în aceeași situație. Metoda
terapiei de grup se bazează pe un
program educațional creat pentru
copiii cu
membri ai familiei care sunt
dependenți de substanțe (droguri
sau alcool). Predictibilitatea și
structura grupului asigură o metodă
alternativă pentru ajutarea copiilor
să facă față haosului și
imprevizibilității care derivă din
încarcerarea unui părinte. Solrosen
oferă consiliere individuală și de
grup, atât pentru copii, cât și pentru
adulți, tabere pentru copii și familii,
precum și activități muzicale.
Studiu de caz: Norvegia Foreningen
pentru Fangers Pårørende (FFP)
FFP oferă acțiuni pentru copii, cu
sesiuni care se axează pe discuții
despre sentimentele din acel
moment. Copiii declară că este o
mare ușurare să se întâlnească cu
alți copii cu o situație similară. ―Mă
simt cu 100 de kg mai ușor!‖ Ei
descriu cum simt că îi înțeleg
ceilalți, fără a trebui să explice prea
mult. Am avut unele ―seri tematice‖
și ședințe de dialog la FFP, unde
am discutat despre situația de a
avea un părinte încarcerat. Au
participat copii din diferite grupe de
vârstă (unii din ei fiind însoțiți de un
membru al familiei). Odată am
invitat o tânără care a crescut având
tatăl în închisoare, pentru a
împărtăși copiilor experiențele ei.
De asemenea, am invitat odată pe
Ombudsman (național) pentru copii,
și, altă dată, copii ambasadori de la
trei închisori. Unii copii care de
obicei nu vorbesc mult, au început
să vorbească despre situația lor.
Unii copii doar au ascultat și, mai
târziu,
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului
au șoptit că s-au simțit bine știind că
și ceilalți s-au simțit la fel ca ei.
Mediatorii FFP cunosc dinainte
situația individuală a fiecăruia dintre
copii. Acest lucru este important
pentru a asigura aportul personalului
asupra problemelor care sunt
relevante pentru toți copiii, pentru a
se asigura că se simt incluși. (Unii ar
putea avea un părinte violent, unii au
sentințe lungi, unii au sentințe scurte,
unii au un părinte care urmează să
fie sau a fost deportat din Norvegia
după încarcerare, unii s-ar putea să
se fi confruntat cu hărțuirea, și așa
mai departe.)
La rândul lor, și ONG-urile au nevoie
de sprijin
Susținerea sistematică pentru ONG-
urile care sprijină copiii cu părinți în
detenție apare în faza incipientă; în
Anglia există o îndrumare oferită de
Ministerul Justiției pentru autoritățile
locale, pentru a ști cum să lucreze cu
acești copii și cu familiile deținuților și
cu ONG-urile locale. În unele zone,
această activitate multidisciplinară de
a implica toate persoanele care au
venit în contact cu acești copiii cu
părinți în închisoare este dezvoltată
cu trainingul ―Sentința ascunsă‖,
despre impactul încarcerării asupra
copiilor, rolurile fiind jucate de
vizitatori din domeniul sănătății
(asistentele copiilor), profesori, poliție,
etc.LIII În raportul guvernamental către
CRC, Franța folosește granturile sale
către Relais Enfants Parents pentru
sprijinirea acestor copii.LIV
Cu siguranță, sentimentul din partea
unui ONG din Irlanda
a fost că cel mai eficient sprijin pe
care îl poate acorda orice guvern ar fi
sprijinul ONG-urilor care au
flexibilitatea și creativitatea de a
asigura un sprijin adecvat și
economic pentru familiile afectate de
încarcerare.
Rolul școlilor: sprijin comunitar
disponibil pentru toți copiii
Copiii pot avea multe dificultăți la
școală— absența de la școală ca
rezultat al vizitei la închisoare,
incertitudinile din jurul încarcerării,
rușinea de a ști că părinții lor au făcut
ceva rău, de exemplu. Părinții trebuie
să fie încurajați să informeze școala 57
despre încarcerare astfel încât să știe
profesorii. Asta înseamnă că
profesorii pot sprijini copiii și pot
înțelege schimbările de
comportament sau pur și simplu să
înțeleagă că acei copii doresc să fie
tratați ca și copiii normali. Chiar dacă
părinții au vorbit deschis cu copiii lor
despre încarcerare, copiii trebuie să
decidă singuri (ideal ar fi și cu
ajutorul părinților) cât doresc să le
spună profesorilor și colegilor lor de
clasă.
Toți copiii merg la școală și, de
aceea, școala oferă o bună
oportunitate de a asigura sprijin pentru
copii fără a-i stigmatiza. În Norvegia,
FFP lucreză cu copiii din școli care
conștientizează problemele încarcerării
pentru copii. DVD-uri cum ar fi cel
produs de Fondurile Houtman din
Belgia, For You Bear My Name, ajută
profesioniștii la prezentarea
subiectului. LV
 Este important ca școlile să înțeleagă
și să prezinte compasiune față de
copiii cu părinții în închisoare:
Families Outside din Scoția
impulsionează sprijinul în școli, atât
prin instruire, cât și prin furnizarea de
resurse suplimentare pentru
profesori.LVI În mod sistematic sunt
oferite sfaturi pentru profesori.LVII
Copiii pot fi afectați de media și de
lipsa de conștientizare publică.
Rușinea pe care o simt copiii este
indusă de faptul că procesele părinților
lor sunt făcute public în media locale
și naționale. În multe țări există
restricții de raportare dacă un caz
58 implică abuzul sexual și copilul este
victimă direct; în caz contrar, sunt
văzute procese care dramatizează
informațiile pentru televiziune ca și
comportament normal, chiar prin
intermediul unor mijloace media
respectabile. Se pare că în Scandinavia
controalele asupra a ceea ce poate
publica media despre procese, într-o
anumită măsură, protejează copiii
persoanelor acuzate. În Suedia,
judecătorul decide dacă presa poate
raporta despre astfel de cazuri. În UK,
Comisia pentru Reclamațiile
referitoare la Presă va proteja pe cei
care se plâng de hărțuire din partea
jurnaliștilor deși, la acel moment, ar
putea fi prea târziu.LVIII
Acest incident din Irlanda nu este
atipic: după o sinucidere legată de o
activitate de bandă, unul din ziarele
considerate de calitate a publicat o
poză a unui copil care cunoștea
victima ―arătând degetul‖ unui
reporter. Media nu se interesase despre
dificultățile
din familiile implicate și rămân multe
de făcut pentru această problemă.
Creșterea conștientizării publice
a făcut un pas uriaș înainte, canalele
de televiziune luând acum în
considerare familiile deținuților. În
Statele Unite, un copil-personaj,
Alex, al cărui tată este în
închisoare, a fost inclus în programul
de televiziune pentru copii, de largă
circulație, Sesame Street, și un articol
din ziarul The New York Times a
discutat despre acest subiect,
subliniind importanța canalelor de
televiziune educaționale pentru copii
și surclasând toate audiențele într-un
mod inteligent.LIX În Croația, un
canal principal de televiziune care
urmărește diferite moduri de
susținere a copiilor deținuților a fost
foarte influent în facilitarea
eforturilor Ombudsperson pentru a
spori gradul de conștientizare
publică.LX
Copiii deținuților trebuie să fie luați în
considerare de către public și în politicile
publice
Conștientizarea publicului a fost
dezvoltată în diferite moduri, în Europa.
De exemplu, în Croația și Cipru, ca
rezultat al muncii Children
Ombudsperson, guvernele sunt ținute în
stare de alertă cu privire la necesitățile
acestora.LXI Această muncă a Children
Ombudsperson s-a construit pe lucrarea
începută în Scoția, cu raportul “Nevăzut.
Neauzit. Nevinovat”; de atunci,
Parlamentul din Scoția a elaborat un grup
contra-partid parlamentar finanțat cu
sprijin din partea ONG-ului Families
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului
Outside care a luat în considerare,
tematic, multe din problemele
menționate aici, cum ar fi acoperirea
media, luarea în considerare a
copiilor la pronunțarea sentinței,
copiii cu părinți în detenție la școală,
etc.LXII Pe ordinea de zi pentru copii
a guvernului, există o recunoaștere
generală în creștere a necesităților
specifice ale copiilor cu părinți în
detenție.LXIII O altă considerare a
acestei lucrări, care este principalul
obiectiv al majorității membrilor
rețelei Children of Prisoners
Europe—și, într-adevăr, rețeaua în
sine—este dezvoltată în Capitolul 8
despre advocacy.
Conștientizarea publică a mult, există informații despre cum să fie
problemelor specifice, cum ar fi
cyberbullying, a fost promovată în
materiale video promoționale cum ar
fi cel procesat recent de Children of
Prisoners Europe; astfel de tratament
face copiii să fie conștienți că nu sunt
singurii care suferă această experiență
dură pentru copii și se speră să le
ofere un anumit sprijin, precum și să
îi facă pe ceilalți conștienți de ceea ce
ar putea ei să sufere.LXIV
Luarea în considerare a perspectivei
copiilor cu părinți încarcerați pentru
toți factorii de decizie relevanți
Copiii au nevoie de o apreciere
holistică pentru a face față
provocărilor pe care le poate aduce
încarcerarea unui părinte. Această
recomandare reflectă considerația
esențială, pe larg. Inițiative cum ar fi
instruirea multidisciplinară,
menționată mai sus și instruirea
pentru procurori sunt discutate în
Capitolul 7. Recunoașterea, ca
rezultat al conferinței finale a
studiului Coping,
cum că toți copiii cu părinți în
detenție trebuie să fie incluși în
categoriile de copii vulnerabili atât de
către Comisia Europeană, cât și de
către UNICEF, reprezintă un pas uriaș
înainte pentru luarea în considerare a
copiilor cu părinți în detenție, la toate
nivelele.
Copiii trebuie să fie auziți și
ascultați
Buna practică a fost foarte mult
dezvoltată în Suedia, copiii concepând
propria lor listă cu dorințe pentru
închisori și propriile lor indicații
pentru părinți, precum și recomandări
pentru politicienii din Europa. Mai 59
angajați copiii de către Ombudsperson
în Suedia, alte ONG-uri,
academicieni și practicieni. În
Norvegia, FFP a sprijinit grupul expert
de Children‘s Ombudspersons cu
expertiza sa în lucrul cu copii ai căror
părinți sunt în detenție. Cu privire la
copiii cu părinți în închisoare, așa
cum am văzut în valorile lor listate
anterior, REPR din Elveția își bazează
munca pe ascultarea copiilor, fiind
ghidați de copii în ceea ce privește
modul de sprijinire a acestora.LXV
Această colecție de recomandări,
dacă este implementată atât la nivel
european, național, cât și la nivel
pan-european, ar putea asigura că au
fost luate în considerare necesitățile
copiilor cu părinți în detenție în toate
stadiile procesului, în termenii
politicii, practicii și
comportamentului individual, și
trebuie să sperăm că toate acestea le
vor da o șansă mai mare la un viitor
sigur. În afară de recomandările
practice, este important să luăm în
considerare cum sunt implementate
aceste recomandări.
 Cerințele unei abordări practice
tonice asupra a ceea ce necesită
copiii cu părinți deținuți (și alții
afectați de o crimă), dau un impuls
bun pentru implementarea
recomandărilor despre cum să fie
satisfăcute cel mai bine necesitățile
lor de bază:
Semnificație: Ajută la dezvoltarea
unui sentiment de utilitate și un
sentiment de justiție și corectitudine.
Corectitudine: Dragoste și experiența
60
de a aparține, experiența comunității
și o abilitate de a identifica pe cineva
ca membru al comunității.
Securitate: Economică, spirituală,
emoțională, precum și securitate
fizică.
Acțiune: Putere, abilitatea de a acționa
și experiența unui simț de
împuternicire, autonomie personală
sau agenție. Recunoaștere: Respect și
recunoaștere, apreciere și demnitate de
bază și auto-evaluare ca ființă
umană.LXVI

I
Jones, A. D., Gallagher, B., Manby, M., Robertson, O., Schützwohl, M., Berman, A. H.,
Hirschfield, A., & Ayre, L., Urban, M., Sharratt, K. (2013). A. Jones (Ed.), Children of Prisoners:
Interventions and Mitigations to Strengthen Mental Health. University of Huddersfield.
http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf
A se vedea de asemenea Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011). Children of imprisoned
parents. University of Ulster and Bambinisenzasbarre, The Danish Institute for Human Rights,
Denmark, European Network for Children of Imprisoned Parents.
http://childrenofprisoners.eu/wp-con- tent/uploads/2013/12/DIHR.pdf
II
Robertson, O. (2012). Collateral Convicts: Children of Incarcerated Parents. Recommendations
and Good Practice from the UN Committee on the Rights of the Child Day of General Discus-
sion 2011. eva: Quaker United Nations Office.
III
Pentru materiale suplimentare, consultați site-ul Children of Prisoners Europe pentru
accesul la toate site-urile membre ale rețelei. În special, un film de animație norvegian
intitulat It‘s Up to You de Kajsa Næss, în care copiii povestesc experiența lor personală
de a avea un tată deținut.
Firma de producție Mikrofilm AS a primit The Norwegian Ministry of Culture's Human
Rights Award pentru acest film scurt
http://www.nfi.no/english/norwegianfilms/search/Film?key=112946
IV
De exemplu, a se vedea revizuirile folositoare din literatura Robertson, O. (2007). The
Impact of Parental Imprisonment on Children. Geneva: Quaker United Nations Office.
V
A se vedea Boswell, G. (2002). Imprisoned fathers: The Children‘s View. The Howard Journal of
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

Criminal Justice, 41(1), pp.14-26; and The Coping Project Final Report.
VI
Codd, H. (2008). In the Shadow of Prison: Families, Imprisonment and Criminal Justice.
Willan.
VII
Coping Report, op. cit. p.325, ―Children‘s Views‖
VIII
Roberts, S. (2012). The Role of Schools in Supporting Families Affected by Imprisonment.
Families Outside.
http://www.familiesoutside.org.uk/content/uploads/2012/09/The-Role-of-Schools-in-Sup-
porting-Families-Affected-by-Imprisonment-FINAL.pdf. For additional information see The Cop-
ing Project Final Report p330. ―Children of Prisoners‘ and Families‘ Experiences of Schools.‖
IX
Coping Report, op. cit. p.358 ―Meeting the Imprisoned Parent‖.
X
Ibid. p.25 ―Introduction,Continued‖.
XI
The Rights of Children of Incarcerated Parents: Proceedings of the Expert Panel Meeting.
Za- greb 2013. The Ombudsperson for Children, Croatia.
http://www.dijete.hr/hr/publikacijepravobranitelja/doc_details/368-the-rights-of-children-of-
incarcerated-parents.html p.51
XII
Coping Report, op. cit. p.327 ―Sharing Information with Friends‖.
XIII
Ibid. p.314 ―Children‘s Resilience and Coping Strategies, continued‖. This runs against the
key role of strong family and school support in Germany
XIV
Ibid. p.352 ―Stigma and Bullying, continued‖
XV
Ibid . p.347 ―Stigma and Bullying‖
XVI
A se vedea acum: O colecție de fapte comune despre copiii cu experiențe de viață 61
neobișnuite. Această broșură a fost pregătită de Lisbeth Nilsen, care a condus colaborarea cu
unsprezece organizații, toți muncind pentru a evidenția copiii cu experiențe de viață
neobișnuite. Broșura descrie, printre alte subiecte, cum ar fi situația copiilor cu părinți deținuți,
copiii cu părinți bolnavi mintal și dependenți de droguri, copiii din familiile sărace, copiii cu
risc de abuz și a copiilor din comunitățile.
http://www.ffp.no/no/litteratur/artikler_og_rapporter/Se+meg+n%C3%A5.9UFRnU4L.ips
XVII
A se vedea, Understanding the Effects of Maltreatment on Brain Development. (2009). U.S.
Department of Health and Human Services.
https://www.childwelfare.gov/pubs/issue_briefs/brain_development/brain_development.pdf
A se mai vedea Adverse Childhood Experiences, Attachment and Resiliency
http://opendoorsnh.blogspot.co.uk/2010/07/adverse-childhood-experiences.html
And, Oates, J et al. (2012). Developing Brains, Early Childhood in Focus, Bernard van Leer
Foundation
XVIII
Coping Report, op. cit. p.295 ―Family Relationship; Family Conflict and Resilence‖
XIX
Bocknek, E., Sanderson, J., & Britner, P. (2009). Ambiguous Loss and Posttraumatic Stress in
School-Age Children of Prisoners. Journal Of Child & Family Studies, 18(3), 323-333.
doi:10.1007/s10826-008-9233-y
XX
Ambiguous loss este o expresie inventat de Pauline Boss.
http://www.ambiguousloss.com/about_ambiguous_loss.php
XXI
Au existat numeroase studii pe această temă, cum ar fi: Murray, Joseph, Carl-Gunnar
Janson, and David P. Farrington (2007). Crime in adult off spring of prisoners: A cross-
national comparison of two longitudinal samples. Criminal Justice and Behavior. 34:133-149.
And Murray J, Farrington D, Sekol I, Olsen RF. (2009). Effects of parental imprisonment on
child antisocial behaviour and mental health: a systematic review. Campbell Systematic Re-
views:4. - Acesta din urmă, care a comparat 16 de studii din mai multe țări europene și
din SUA, a arătat că acești copiii cu părinți în detenție au fugit de două ori de riscul de
comportament antisocial și rezultatele precare de sănătate mintală în comparație cu
copiii fără părinți în detenție.
Infomații suplimentare: Williams, K., Papadopoulou, V., & Booth, N. (2012). Prisoners‘ child-
hood and family backgrounds: Results from the Surveying Prisoner Crime Reduction (SPCR) lon-
gitudinal cohort study of prisoners. London: Ministry of Justice
XXII
Coping Report, op. cit. p.63 ―Children‘s Resilience and Coping Strategies‖ în Suedia
 sprijinul pozitiv atenuează tendințele spre crimă între generații.
Murray J. (2009), op. cit.
XXIII

XXIV
Coping Report, op. cit. p.523 ―Non-Imprisoned Parent/Carer Health Related Quality of Life‖
For more detail on the impact of imprisonment on carers‘ health in Norway see:
http://www.ffp.no/no/litteratur/artikler_og_rapporter/P%C3%A5r%C3%B8rendes+helse+
og+livskvalitet.9UFRnSYm.ips
XXV
Coping Report, op. cit. pp.549-597 ―Recommendations‖
12 Recomandări pan-europene, împărțite în cinci categorii:
1. Politica și conștientizarea publicului: O condiție prealabilă pentru schimbare;
2. Child-friendly sisteme de justiție penală: Noțiuni de bază chiar de la început;
3. Menținerea contactului cu părintele deținut: Ce este nevoie pentru a păstra legătura;
4. Consiliere și sprijin pentru părinți și îngrijitori: Prinderea experienței;
5. Rolul școlii: prietenii într-un timp de nevoie. (Există mai multe recomandări detaliate sub fiecare
rubrică în raportul complet)XXVI Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011), op. cit.
XXVII
Coping Report, op. cit. p.295 ―Family Relationships; Family Conflict and Resilience‖
XXVIII
Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011), op. cit.
XXIX
Rufus, I. (2013). Monitorizarea bunăstarea deținuților și a familiilor lor. Justiție pentru copii
cu părinți deținuți: Închisorile naționale din Europa se concentrează pe protocoale referitoare
la copii cu părinți deținuți, pp.10-11. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-
62 con- tent/uploads/2013/12/PrisonsAcrossEuropeNewsletter.pdf
Rhod, H. E. (2013). The Danish court system: Q&A. Justice for Children of Prisoners: Police,
judges & Sentencing: Arrests, trials & children's rights , pp.23-24. Disponibil online la:
http://childrenofprisoners.eu/wpcontent/uploads/2013/12/JudgesSentencingNewsletter.pdf
În Scoția a fost lansată o inițiativă pilot prin care ofițerii de arest dau informații familiilor cu
privire la sprijinul disponibil în ONG-uri, dar acest lucru nu a fost sustinuta in timp.
XXX
Universal Periodic Review Norway: Mid-term report on the follow-up of the recommendations
United Nations Human Rights Council under the Universal Periodic Review mechanism (UPR).
(2012) p.20 ―Human rights education in the police‖ Disponibil online la:
http://lib.ohchr.org/HRBodies/UPR/Documents/Session6/NO/Norway_UPRmid-termreview-
June2012.doc
XXXI
Children of prisoners: The impact of witnessing arrest and how police can help. (2013). Chil-
dren of Prisoners Europe, Fundamental Rights and Citizenship programme of the EU.
The full text is reprinted in Chapter 8
XXXII
Disponibil online la: http://www.prisonadvice.org.uk/our-services/sup-children-fams/left-
behind
XXXIII
Această discuție a fost condusă în Scoția cu rapoarte, cum ar fi:
Loureiro, T. (2009). Child and family impact assessments in court: Implications for policy and
practice. Families Outside.
Disponibil online la: http://www.familiesoutside.org.uk/content/uploads/2011/02/child-im-
pact-statements-stage1.pdf
XXXIV
Human Rights Report: Suedia (2010), p.2. - Comment on UPR for Suedia Disponibil online
la: http://www.state.gov/documents/organization/160216.pdf
XXXV
Shaw, R. (1987). Children of Imprisoned Fathers. Bungay, Suffolk: Richard Clay Publishing.
XXXVI
Coping Report, op. cit. p.319 ―Information Sharing within the Family‖
XXXVII
Feintuch, S. (2013). Power, Perceptions, and Incarceration: An Analysis of Spain‘s New Ex-
ternal Units for Imprisoned Mothers and Children (Doctoral dissertation, Central European Uni-
versity).
XXXVIII
Christiensen, E. (2001). Imprisoned Parents and their Families: What Can We Do to Min-
imise Harmful Effects to Children?. Journal of Child Centred Practice, 84, 85.
XXXIX
Seigel, D. J., & Hartzell, M. (2014). Parenting from the inside out 10th anniversary edition:
How a deeper self-understanding can help you raise children. New York: Penguin Group.
 Capitolul trei: Impactul încarcerării asupra copilului

Pentru informații suplimentare cu privire la acest subiect a se vedea: A Scotland for

Children: A Consultation on the Children and Young People Bill, Disponibil online la:
http://www.scotland.gov.uk/Publications/2012/07/7181/3
XL
Panel Meeting, Zagreb (2013), op. cit.
XLI
A se vedea Emilia film along with additional materials to assist telling a child about
imprisonment online at: http://www.riksbryggan.se/material.html
XLII
Informații privind modul de a sprijini un copil îndurerat sunt disponibile online la:
http://www.cruse.org.uk/sites/default/files/default_images/pdf/Areas/Northern-Ire-
land/SupportingChildren1242011.pdf
XLIII
Blades, R., Hart, D., Lea, J., & Willmott, N. (2011). Care—a stepping stone to custody?. Prison
Reform Trust. Disponibil online la:
http://www.prisonreformtrust.org.uk/ProjectsResearch/Childrenandyoungpeople
XLIV
Informații cu privire la programele administrat de PACT privind sprijinirea copiilor și a
familiilor prizonierilor sunt disponibile online la: http://www.prisonadvice.org.uk/our-
services/sup-children-fams/ Informații despre proiectul Family Links din Irlanda de Nord
sunt disponibile online la: http://www.niacro.co.uk/our-services/working-with-prisoners-
their-families-and-chil- dren/projects/16/family-links/
O recenzie a Families Outside Family Support Work din Scoția este disponibilă online
la: http://www.familiesoutside.org.uk/content/uploads/2013/08/FSW-Annual-Report-
April- 2012-March-2013.pdf
XLV
Coping Report, op. cit. Sărăcia este listată ca una dintre principalele provocări pentru copiii 63
din România.
XLVI
Un scurt rezumat a Bedford Row și de asemenea informații legate de întregul proiect sunt
disponibile online la: http://www.bedfordrow.ie/our-work/
În plus, un scurt video de detaliere a proiectului în practică este disponibil
online la: http://www.youtube.com/watch?v=Zt-cVjVTwqc
XLVII
Conference outcome report. (2012). Coping with a parent in prison: an agenda for policy re-
form. Eurochips: Brussels. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-con-
tent/uploads/2013/12/ConferenceOutcome.pdf
XLVIII
Informații despre Lighthouse Foundation din Scoția sunt disponibile
online la: http://www.lighthouse-foundation.co.uk/
XLIX
Informații pentru copii în ceea ce privește pedeapsa cu închisoarea sunt disponibile online la:
http://www.ontheinside.org.uk/ (from NIACRO Northern Ireland)
L
Coping Report, op. cit. p.310 ―Children‘s Resilience and Coping Strategies, continued‖
LI
Pugh, G. (2004). Sentenced families: signs of change for children with a parent in prison.
Ormiston Children & Families Trust.
LII
Bornand, L., & Schekter, V. (2013). Relais enfants parents romands (repr): Our values. Justice
for Children of Prisoners: Prison Visits & Families Impacts, Successes & Struggles, pp6-7.
Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-
content/uploads/2013/12/PrisonVisitsNewsletter4Site.pdf
Video created by REPR entitled: Children of the Shadows sunt disponibile
online la: http://www.carrefour-prison.ch/Les-Enfants-de-l-ombre-Le
LIII
Ministry of Justice, (2011). Working with children and families of offenders: A guide for local
authorities and partnerships and reducing reoffending and improving outcomes for children.
England: NEPACS and Barefoot Research and Evaluation.
Disponibil online la: http://www.nepacs.co.uk/resources/documents/1306250756chil-
dren_and_families_guide_2011.pdf
In 2013 this program was in place in Brighton and Hove in England
LIV
Comité des droits de l‘enfant. Examen des rapports présentés par les Etats parties en appli-
cation de l‘Articolul 44 de la Convention. Troisième et quatrième rapports périodiques des
États parties devant être soumis en 2007
LV
Car tu porteras mon nom (For You Bear My Name), Sébastien Verkindere, Production Agit.
Prod. SA. Acest film este disponibil online at: http://www.fonds-
 houtman.be/fr/les-documents-a-telecharger and in DVD format (without subtitles). Vă rugăm să
contactați Fonds Houtman pentru parolă: CBornauw@fondshoutman.be).
Sloan, D., & Farrelly, J. (2008). Este o perioada grea pentru toată lumea: Informații pentru
copii și tineri care au un părinte sau o rudă în închisoare. Acțiune pentru familii
deținuților. Disponibil pentru cumpărare on-line la: http://www.amazon.com/Its-Tough-
Time-Everyone-Informa- tion/dp/0954859375
Informații despre Barnardos‘s Northern Ireland Parenting Matters programme sunt disponibile
online la: http://www.barnardos.org.uk/parentingmatters.htm
LVI
Informații privind rapoartele școlare publicate de Families Outside of Scotland sunt disponibile
online: http://www.familiesoutside.org.uk/research-publications/schools/
LVII
De exemplu, Education of children with a parent or close relative in prison or at risk of a
custodial sentence (2002). Gloucestershire County Council. Disponibil online la:
http://www.gloucestershire.gov.uk/schoolsnet/CHttpHandler.ashx?id=35489&p=0 ; or the
leaflet from HMP Parc in Wales for all headteachers about the Invisible Walls project, which
also offers a range of initiatives involving prisoners, partners, children and all external agen-
cies—―whole family support‖.
LVIII
Informații despre cum PCC ajută victimile vulnerabile sunt disponibile online la:
http://www.pcc.org.uk/assets/111/How_the_PCC_responds_to_a_major_incident_2013.pdf
PCC are, de asemenea, un mijloc de a recurge în cazul în care un individ este preocupat de
o poveste care a fost deja publicată. Informații cu privire la acest proces poate fi accesat
64 online la: http://www.pcc.org.uk/cop/practice.html
LIX
Angier, N. (2013, November 25). The Changing American Family. The New York Times.
Articolul este disponibil online la:
http://www.nytimes.com/2013/11/26/health/families.html?_r=1&
LX
Parallels: Children from the shadows [television series episode]. (2013). Hrvatska Radiotele-
vizija. Programul este disponibil online la: http://www.hrt.hr/enz/paralele/226299/
LXI
Koursoumba, L. (2013). The rights of children to maintain contact with imprisoned parents.
Justice for Children of Prisoners: Looking Forward Impacts, Successes & Obstacles, pp.7-8.
LXII
Not seen. not heard. not guilty. the rights and status of the children of prisoners in Scotland.
(2011). Edinburgh: Scotland‘s Commissioner for Children and Young People. Disponibil online
la: http://www.sccyp.org.uk/downloads/Adult%20Reports/2011_NSNHNG_report.pdf
LXIII
The Scottish Government, (2012). National parenting strategy: Making a positive difference
to children and young people through parenting. p9. Disponibil online la:
http://www.scotland.gov.uk/Publications/2012/10/4789/9
Department for Communities and Local Government, (2012). The troubled families pro-
gramme: Financial framework for the troubled families programme‘s payment-by-results scheme
for local authorities. London: Crown. Disponibil online la:
https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/11469/2
117840.pdf
LXIV
Children of Prisoners Europe awareness-raising video on cyberbullying. Explainer Studio,
2014. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/?page_id=5092
LXV
Young speakers–a method for listening to children. (2011). Stockholm: The Ombudsman for
Children in Suedia. Disponibil online la:
http://www.barnombudsmannen.se/Global/Publikationer/young%20speakers.pdf
Ascultarea copiilor cu părinți deținuți: un Toolkit produs de PACT este disponibil pentru
cumpărare on-line la: http://www.prisonadvice.org.uk/Shop/listening
Karlsson, L. (2013). Storycrafting method–to share, participate, tell and listen in practice and
research .The European Journal of Social & Behavioural Sciences, pp.1109-1117.
LXVI
Newell, T. (2013). A restorative approach: Considering the needs of all those involved. Justice
for Children of Prisoners: Prison Visits & Families Impacts, Successes & Struggles, pp.12-13.
Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-
content/uploads/2013/12/PrisonVisitsNewsletter4Site.pdf
Germania
Irlanda
Scoția
Anglia
 Italia

Norvegia
Croația

Franța
Olanda

Elveția
Noua Zeelandă
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
Capitolul patru:
Drepturile părintești și închisoarea
Sprijinul acordat părinților
încarcerați implică un proces în doi
pași: factori eliminatori, care
submineză exercitarea autorității
parentale— o rezistență a deținutului
de a vedea copilul în închisoare, de
exemplu; și ajutarea deținutului să
reia legătura cu copilul. Impactul
încarcerării poate distorsiona relația
părinte-copil care poate deveni
asimetrică, copilul ―preluând
controlul‖ emoțional asupra
părintelui. Acest capitol are scopul
de a sublinia acestea, precum și alte
dificultăți cu care se confruntă multe
mame și tați încarcerați, în
exercitarea drepturilor părintești și
de a descrie câteva inițiative curent
funcționale în unele țări europene,
care ajută părintele să depășească
aceste dificultăți și să reia legătura
cu copilul. Prima secțiune prezintă
baza pentru drepturile părintești,
explorarea rolului de părinte,
autoritatea părintească și
dificultățile inerente exercitării
drepturilor părintești în timpul
încarcerării. A doua secțiune
urmărește câteva inițiative originale
din Franța, Belgia, Italia și Suedia care
sprijină drepturile părintești în
închisoare.
Drepturile părintești
Încarcerarea împiedică dreptul
unui părinte de a-și exercita autoritatea
parentală. Obstacolele frecvent
întâlnite de părinții încarcerați pot fi
sociale, juridice, bazate pe familie sau
psihologice. Totuși, înainte de a privi
diferitele obstacole împotriva
drepturilor părintești din închisoare,
trebuie să fie definit conceptul de rol
parental în diferitele sale dimensiuni.
Rolul parental
Rolul parental este mult mai mult
decât o obligație a părintelui de a
crește, hrăni și proteja copilul, toate
punctele cheie ale autorității
parentale. Rolul parental persistă chiar 65
și după ce copilul a ajuns la vârsta
majoratului, cu toate că autoritatea
parentală încetează în acel moment.
Rolul parental nu necesită, în mod
necesar, prezența fizică a părintelui:
urmăriți cât de afectat poate fi un
copil de simbolul părintelui decedat,
prezența imaginară; rolul parental
subzistă într-o anumită măsură.
Conceptul de rol parental are două
laturi: există un rol funcțional și un rol
cultural-simbolic.
Rolul funcțional cuprinde
socializarea urmașilor și înțelegerea
graduală a rolului lor ca cetățeni
(îndatoriri ale copiilor așa cum sunt
semnate de societate). Totuși, motivația
copilului în plus față de a părintelui,
implică mai mult decât abilitatea
părintelui de a-și îndeplini
responsabilitățile față de copil— acesta
este rolul cultural-simbolic. Copilul și
părintele împart o identitate de bază
comună. Implicarea parentală în
procesul de formare a identității
 conferă părinților un rol pivot în
transmiterea simțului de apartenență.
Părintele nu are niciun stimulent
pentru a juca acest rol. Privind la
rolul parental dintr-un punct de
vedere practic, este relevant să se
evalueze competența părintelui pentru
îndeplinirea rolului; dar, dacă privim
rolul parental din punct de vedere al
transmiterii unui simț al proprietății,
nu mai are rost să întrebăm dacă
părintele este competent. Problema
este, mai degrabă, dacă părintele
este într-o poziție psihologică și
socială care permite apariția unui simț al
proprietății și să fie consolidată
legătura părinte-copil.
Odată ce este făcută distincția dintre
66 aceste două roluri, putem examina
bazele fiecărui rol pentru o mai bună
evaluare a obstacolelor care este
posibil să aibă un impact negativ în
cazul încarcerării.
Rolul parental: aspecte practice
Din punct de vedere practic, diferitele
elemente ale rolului parental implică o
serie de responsabilități cu privire la
copil. Aceste responsabilități includ:
-Alimentarea și sprijinirea
copilului;
-Paza și protecția copilului;
-Stimularea și creșterea copilului;
Îngrijirea și sprijinirea copilului
formează legătura principală și este
considerată de multe persoane ca fiind
unul din factorii majori în legitimitatea
ca părinte. Prin restricționarea
abilității părintelui de a contribui
financiar la creșterea copiilor,
încarcerarea subminează legitimitatea
părintelui.
Obligația de a proteja copilul este, de
asemenea, un punct important. Prin
protecția parentală, copilul dobândește
un sentiment de siguranță interioară,
fără de care dezvoltarea sa
psihologică și emoțională și
socializarea ulterioară sunt supuse
riscurilor. În mod esențial, mama
asigură această protecție în primele
luni din viața unui nou născut; totuși,
și tatăl joacă un rol în această
perioadă. Cu cât este mai sigur
mediul interpersonal al mamei, cu atât
este mai eficientă fuziunea mama-
copil, care permite mamei să acționeze
ca o membrană, filtrând stimulii
pentru noul născut. Tatăl participă
prin protejarea uniunii mamă-copil și
a condițiilor de calitate pentru
fuziunea mama-copil. Protecția
parentală continuă mult după primele
săptămâni din viața noului născut, dar
modul în care este interpretat acest
rol în timpul acestei perioade cheie
este crucial în formarea dezvoltării
ulterioare a copilului. Ca rezultat,
trebuie acordată o atenție deosebită
triadei mama-tată-copil în timpul
acestor prime luni. Stabilitatea triadei
are impact asupra stabilității
sentimentului de siguranță al
copilului, care asigură o bază pentru
interacțiunile copilului cu lumea din
jurul său; de asemenea, condiționeză
stabilitatea pe termen lung a
părintelui în asumarea
responsabilității.
Ca o extindere a obligației de
protecție, părinții— în majoritatea
culturilor este tatăl— sunt responsabili
pentru supravegherea și protejarea
copilului.
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
Supravegherea copilului include
monitorizarea sănătății și protecția
împotriva influențelor dăunătoare
asupra dezvoltării conștienței morale
a copilului.
A treia obligație este de a stimula
și sprijini copilul. Trezirea curiozității
copilului, dezvoltarea abilității de a
răspunde într-un mod amuzant și
jucăuș și însușirea abilităților de
limbaj provin foarte mult din
participarea parentală la stimularea și
creșterea copilului. Părinții contribuie
la dezvoltarea intelectuală a copilului
în moduri individuale și decisive.
Însușirea limbajului, de exemplu, are
loc, esențial, prin contactul cu
părinții, în special cu mama. Relația
mamă-copil în timpul primilor ani
condiționează sistemul de însușire a
limbii de către copil și relația cu
jocurile de cuvinte și cu alte abilități
verbale. Stăpânirea de către copil a
limbii materne este formată, în
general, de calitatea relației mamă-
copil. O mamă depresivă sau
disperată nu este suficient de
expresivă verbal atunci când
îngrijește un copil; discursul ei este
superficial și funcțional. Absența
cântecelor și a limbajului copilăresc
în interacțiunile mamei cu copilul are
un impact negativ și poate afecta
abilitățile de exprimare verbală ale
copilului și, mai târziu, abilitatea de a
învăța să scrie. Cel mai eficient mod
pentru un părinte de a stimula copilul
este prin joacă. Calitatea contribuției
unui părinte la creșterea copilului
este extrem de
independentă de abilitățile de predare
ale părintelui: o mamă care vorbește
perioade lungi cu copilul ei nou
născut pune o fundație mult mai
solidă pentru însușirea abilităților
verbale și de scriere decât o mamă
depresivă și retrasă—chiar dacă
acesta din urmă are foarte bune
cunoștințe de gramatică.
Per total, aceste trei aspecte ale
rolului parental sunt strâns legate și se
pot suprapune într-o oarecare măsură.
Totuși, dintr-o perspectivă practică, este
vital să facem deosebirea între ele, în
special în termenii identificării modului
în care este împiedicat părintele să își
îndeplinească rolul său de părinte.
Rolul parental: aspecte cultural- 67
simbolice
Legătura părinte-copil este mult
mai mult decât o serie de
responsabilități. Atașamentul unui
părinte și tandrețea pentru urmașul
său stabilesc calitatea relației copilului
cu sine pentru tot restul vieții. O stimă
de sine scăzută, auto-respingerea,
inhibițiile și timiditatea cauzate de
rușine, subminează relația copil-
părinte. Influența relațiilor copil-părinte
în stabilirea relației unui individ cu sine
se bazează pe legătura stabilită prin
identitatea comună a părintelui și a
copilului. Astfel, părintele transmite
către copil mai multe elemente esențiale
ale propriului său narcisism.I
Este general agreat că relațiile
părinte-copil joacă un rol determinant
în construirea identității și securității
 investițiilor narcisiste. Această
influență reprezintă chiar baza rolului
parental, care nu mai este construit în
termene practice, ci ca întreg, fixând
individul în comunitatea sa culturală
și reafirmând simțul de apartenență
al acestuia.
Rolul legăturii copil-părinte în
construirea identității se desfășoară în
jurul a două procese: procesul de
afiliere, prin care copilul identifică și
integrează rudele și structurile
comunitare; și experiențele de
atașament incipient. Acesta din urmă
stabilește dacă un copil se simte
suficient de iubit și perpetuează
sentimente conștiente ale dreptului de
68 a exista.
Tansmiterea
Înainte ca un copil să poată afirma un
grad de autonomie, trebuie să poată
să își recunoască poziția în viață. Un
copil nu își poate exprima
individualitatea dacă nu se simte
mulțumit de poziția la care este
supus în prima parte a vieții sale, la
dorința părinților și conform
profilului socio-cultural.
Libertatea și independența
psihologică nu sunt construite pe
tabula rasa. Așa cum a menționat
Sartre, individul este condiționat de
mediul său social, apoi se întoarce
împotriva acestuia pentru a-l
condiționa, la rândul său, într-o
anumită măsură; pentru filozof,
această ―anumită măsură‖—și nimic
altceva—este ceea ce reprezintă chiar
esența libertății. Pentru a exista ca
individ, trebuie să fi fost supus,
anterior, la unele constrângeri.
Copilul face subiectul influenței a
două grupuri de factori decisivi pentru
viață. Primul grup include profilul
socio-cultural al părinților și
identificarea cu comunitatea;
impactul asupra viitorului copilului
este evident. Al doilea grup este
determinat de natura dorințelor mamei
și tatălui pentru copil. Chiar înainte de
a se naște copilul, părintele are un
proiect pentru copilul său, atât la
nivel subconștient, cât și la nivel
conștient. Acest proiect sau dorință,
care este proiectată asupra copilului,
condiționează și idealizează forma de
auto-realizare pe care copilul și-o
induce în primul său an de viață.
Procesul stabilește un fel de proiect
intern de auto-realizare, cu care copilul
se va confrunta întreaga sa viață.
(Dorințele proiectate ale părintelui
pentru copil sunt indisolubil legate de
dorințele propriilor părinți proiectate
la rândul lor; conexiunea unui copil
cu speranțele și dorințele tatălui și
mamei sale este asociată cu propria
legătură imaginară cu părinții săi. De
aceea, legătura se bazează pe un
mecanism inconștient de transmisie
situat cu două generații în urmă și
care, până la un anumit punct, este
independent de condițiile specifice
care formează și structurează
atașamentul părinte-copil în prezent.)
Proiectul inconștient pentru copil
stabilește speranțele și dorințele
părintelui pentru copil, dar, totuși,
diferă, în parte, de dorințele părintelui
de a avea copilul aproape, în
apropiere—ceea ce se bazează cel
mai mult pe necesitate. Dorința
pentru copil (proiecte, speranțe pentru
viitor) și dorința de a avea copilul în
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
imediata apropiere (bazat pe
necesități) se suprapun, dar se
bazează pe procese psihice total
diferite. Cel din urmă este ceea ce
activează mecanismele de formare a
atașamentului.
Atașament
Stabilitatea dimensiunii narcisiste
a identității personale depinde, foarte
mult, de calitatea atașamentului
părintesc. Până de curând, s-a pus un
mare accent pe atașamentul mamă-nou
născut. Există un consens între școlile
de psihologie a dezvoltării cum că un
nou născut își bazează sentimentul de
omnipotență, pe care se bazează
narcisismul său incipient, pe atenția
mamei sale; acest consens există și cu
privire la rata de dezvoltare a
relațiilor cu obiectele. Copilul va
depăși experiențele incipiente de
frustrare și despărțire prin prezența
fizică permanentă a imaginii materne.
Mai mulți autori au subliniat
corelațiile dintre rolul atașamentului
matern și formarea imaginii de sine la
copii. Totuși, importanța
atașamentului patern nu trebuie să fie
subestimată. Copilul are nevoia să
simtă atașamentul tatălui față de el. De
ce? Atașamentul patern joacă un rol mai
mic în dezvoltarea narcisistă, în
comparație cu atașamentul matern;
totuși, ar putea fi periculos să îl
omitem: un adult își bazează o mare
parte a sentimentelor de legitimitate
pe experiența de a fi fost iubit de
către tatăl său.
În schimb, teama de a nu fi dorit de
către tată poate duce la conflicte
interne, care rezultă din lipsa unei
legitimități sau recunoașteri.
Recunoașterea unui tată este pivotul
către narcisism și acționează la nivel
inconștient. În schimb, în timpul fazei
Oedipiene, copilul este capabil să
rezolve eternul conflict tată-fiu dacă
tatăl i-a arătat tandrețe și afecțiune;
toate acestea sunt mult mai dificile
dacă tatăl este violent sau absent.
Obstacolele care subminează rolul
parental
Odată ce a fost făcută distincția 69
dintre cele două dimensiuni ale
rolului parental, devine posibil să
înțelegem tipurile de obstacole care
pot limita abilitatea unui părinte
încarcerat de a-și îndeplini rolul său
parental. Au fost identificate opt
tipuri de obstacole. Pentru fiecare, ne
vom concentra pe impactul specific
asupra diferitelor dimensiuni ale
rolului parental.
Lipsa vizitelor
Cea mai mare dificultate, din
punct de vedere al rolului parental,
apare în acele cazuri în care copilul
nu își vizitează părintele încarcerat.
Ambele dimensiuni ale rolului parental
sunt afectate negativ atunci când nu
există niciun contact între părintele
încarcerat și copil. Această situație
exclude orice oportunitate de a
contribui la procesul de dezvoltare al
unui copil. Chiar și în situațiile în care
un părinte își păstrează abilitatea de a
 acționa în timpul vizitelor ocazionale
sau, cel puțin, rămâne informat despre
dezvoltarea copilului și poate
contribui financiar la acoperirea
necesităților copilului, rolul legăturii
părinte-copil este diminuat. Singurul
mod de a permite părintelui să
stabilească o relație care include joaca
și contribuie la stimularea
imaginației copilului, existenței și
socializării este prin contactul regulat.
Afectarea rolului parental din cauza
lipsei contactului nu afectează numai
rolul de creștere a copilului, ci și
natura atașamentului părinte-copil,
precum și calitatea rolului părinte-
copil în procesul de formare a
identității urmașilor.
70 Intensitatea dorinței de a vedea copilul
face ca unii părinți să reducă
atașamentul lor la un tipar bazat mai
mult pe necesități—necesitatea lor
pentru copil; sentimental de care are
nevoie copilul lor devine mai puțin
acut.
Dacă atașamentul este redus la o
dimensiune exclusiv egocentrică,
relația care ar putea fi dezvoltată în cele
din urmă, nu ajunge la întregul său
potențial. O consecință mai apropiată
este pierderea simțului de legitimitate
ca și părinte.
Pentru a se simți legitim în rolul parental,
părinții au nevoia să simtă că pun cel
mai mare accent pe propria lor
responsabilitate, decât pe orice
gratificare emoțională obținută din
relația cu copilul. Dacă părintele nu
acordă prioritate simțului său al
responsabilității, legitimitatea poziției
simbolice a părintelui este diminuată.
Această pierdere subminează
calitatea legăturii, precum și
contribuția părintelui la transmiterea
unui simț de apartenență asupra
copilului. Pentru a transmite un simț de
apartenență, părintele trebuie să fie
pregătit psihologic pentru legătura
copilului cu oricine altcineva decât el.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie capabil
să renunțe la posesia asupra urmașului
său pentru a transmite simțul de
apartenență al copilului către
comunitatea familială din care părintele
este doar un membru, printre multe
altele. Acest proces psihologic de
afiliere permite părintelui să joace un
rol de îndrumător.
Când un părinte este încarcerat, lipsa
de contact intensifică nevoia de a
avea copilul numai pentru sine, uneori
cu prețul înțelegerii psihice a nevoii
de a relaționa copilul cu alte
persoane.
Putem măsura gradul în care absența
contactului dintre un părinte încarcerat
și copilul său afectează calitatea
exercității drepturilor părintești.
Natura acestei afectări variază și
depinde de mai mulți factori:
-Lungimea absenței unui contact;
-Natura relației părinte-copil înainte
de încarcerare;
-Facilitatea psihologică cu care
părintele legalizează poziția lor
parentală;
-Dorința părintelui de a atașa copilul
de celălalt părinte, de proprii săi
părinți, de comunitatea sa și de
întreaga lume.
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
Acest din urmă factor are o
pondere foarte mare atunci când eșecul
copilului de a vizita este cauzat de
conflicte în familie. Vizitele pot să nu
aibă loc din mai multe motive
(Vedeți Capitolul 5), fiecare diferind
conform gradului de influență.
Principala cauză a întreruperii unui
contact este conflictul dintre acuzat și
membrii familiei care acționează ca
întreținători principali. Aceste
conflicte arată măsura în care un
dorința părintelui deținut de a păstra
legătura cu copilul devine tot mai
redusă și modul în care părintele
poate fi împiedicat să își exercite
acest rol în transmiterea apartenenței
părinte-copil. O altă problemă este
refuzul unui părinte încarcerat de a se
întâlni cu copilul său în închisoare.
Acesta este motivul uzual atunci când
părintele este condamnat pe termen scurt
sau este posibil să se întâmple așa. În
astfel de cazuri, părintele refuză, de
obicei, să își lase copilul să intre în
închisoare, și chiar refuză să
informeze copilul referitor la
încarcerarea sa. De obicei, părinții
refuză astfel de vizite deoarece sunt se
simt rușinați față de copilul lor. De
asemenea, recurg la minciuna prin
omisiune și la minciunile generale cu
privire la locația părintelui
(―părintele tău este la spital, la muncă,
în străinătate, într-o misiune, etc.‖)
Frecvent, rușinea duce la evitarea
realității în refuzul părintelui încarcerat
de a vedea sau de a fi văzut, de a
asculta sau de a vorbi,
comportamentul de minciună și evitare
prin minciuni sunt doar unele dintre
mecanismele psihologice produse de
rușine. Rușinea vis à vis de copil este
asociată cu pierderea stimei de sine.
Rușinea este rareori exprimată;
ea declanșează o reticență de a
exprima lucrurile în cuvinte. Cu alte
cuvinte, acuzatul afișează o încredere
de sine și o siguranță de sine, totuși
este bulversat de ceea ce ar putea
deveni o rușine violentă. Rușinea
părintelui denotă o pierdere a
legitimității, și rolul său ca părinte
este afectat în mod negativ. Aceste
două cauze sunt mai mult de natură
psihologică și sunt relaționate cu
conflictele interne. Alte două cauze sunt
de natură mai externă, iar influența lor
nu ar trebui subestimată: ele includ
dificultățile financiare și restricțiile
juridice și administrative la vizitare.
Aceste două cauze externe trebuie 71
să fie recunoscute și surmontate prin
inițiative care promovează contactul
cu familia, fie la nivel administrativ,
sau printr-un sprijin financiar.
Părintele poate face referire la aceste
cauze externe atunci când reclamă
faptul că nu își vede copilul. Totuși,
ONG-urile au observat că se întâmplă
rareori doar din aceste motive ca
părintele să nu își vadă copilul. Este
mai ușor pentru părintele încarcerat și
pentru familie să dea vina pe aceste
cauze, decât pe unele interne. De
aceea trebuie să fie folosită abordarea
holistică sau globală—luând în
considerare motivele explicit evocate
de către părinte, precum și acele
motive care nu sunt exprimate. Luând
în considerare ambele seturi de
motivații, acesta este singurul mod de
a ajuta la diminuarea impactului
negativ al detenției asupra rolului
parental al deținutului.
 Lipsa contactului într-un mediu
prietenos pentru copil
În multe închisori, vizitele copilului
nu au loc într-un mediu prietenos
pentru copil. Unele zone de vizitare
sunt inadecvate pentru copii și pentru
nevoile lor speciale, precum și pentru
contactul de calitate dintre părinți și
copii; acest fapt are impact asupra
rolului parental. Cu cât este mai
adecvat mediul pentru situațiile care
implică joaca dintre copil și părinte, cu
atât este mai mare oportunitatea
părintelui de a juca un rol de
catalizator în dezvoltarea copilului.
În caz contrar, părintele are puține
oportunități de a se angaja în activități
de joacă împreună cu copilul și nu
72
este ajutat să învețe cum să educe un
copil. Schimburile dintre copii și
părinți în decoruri care încurajează
joaca și contactul non-verbal sunt
vitale, în aceeași măsură, pentru
părinte și pentru copil. Lipsa unui
decor plăcut pentru copil pentru
vizitele în închisoare are un impact
negativ asupra naturii atașamentului
copil-părinte. Cu cât este mai ostil
decorul cu privire la copil, cu atât mai
mult simte părintele că forțează
copilul să facă un lucru, atunci când îi
cere să vină. În timpul vizitelor în
astfel de locuri, părintele își spune
adesea că pentru copilul său ar fi mai
bine să fie în altă parte. Sentimentul
că aducerea copilului în închisoare
este dăunătoare pentru copil
împiedică afișarea atașamentului față
de acesta; de asemenea, are ca
rezultat sentimentul părintelui că
nevoile sale pentru copil sunt mai mari
decât nevoile copilului pentru el.
Satisfacerea necesităților părintelui
prevalează asupra satisfacerii
necesităților copilului și sunt
subestimate riscurile calității
atașamentului parental.
Lipsa unui mediu psihologic corespunzător
pentru vizitele familiei
Este dificil să te simți părinte de
unul singur. Tatăl devine părinte prin
ajustarea comportamentului său la
așteptările pe care le percepe că le-ar
avea mama sa de la el ca și tată. De
asemenea, nevoia mamei de a se simți
protejată de atitudinea tatălui față de
ea; el o vede ca pe mama care
intenționa să îi asigure creșterea de
când era mic. Așteptările fiecărui
părinte de la celălalt stabilesc ușurința
sau dificultatea cu care este îndeplinit
rolul parental. Interacțiunile
triunghiulare dintre mamă, tată și
copil sunt cruciale în sublinierea
legitimității fiecărui părinte și în
această interacțiune a așteptărilor.
Lipsa unor spații de vizitare în
închisori suficient de prietenoase
pentru familie, oferind intimitate
pentru mame, tați și copiii, plasează
o restricție importantă asupra
măsurilor necesare pentru a permite
părinților să își ajusteze
comportamentul conform așteptărilor
celor pe care îi iubesc.
Lipsa acestui tip de decor intra-familial
poate întrerupe formarea atașamentului
părinte-copil.
Conflictul cu familia
Conflictul cu familia explică frecvent
de ce un părinte încarcerat nu primește
vizite din partea unui copil.
Nu toate aceste motive sunt declanșate
de încarcerare; în multe cazuri, au existat
și înainte de încarcerare.
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
Oricare ar fi originea lor, acestea apar
ca obstacole majore în exercitarea
dreptului parental. Conflictul cu
familia face să fie dificil pentru
părintele încarcerat să își exercite
obligația de a avea grijă de copil. Fără
o relație armonioasă cu întreținătorii,
părintele încarcerat nu va fi ținut la
curent cu progresul copilului. În plus,
așa cum a fost menționat mai sus,
aceste conflicte reduc sau elimină
vizitele copilului la părinții
încarcerați. Lipsa contactului fizic
dintre părinte și urmași diminuează
abilitățile părintelui de a capta atenția
copilului de la grijile din jurul său.
Conflictul dintre părintele
încarcerat și părintele întreținător
nu numai că subminează rolul de
creștere a copilului, ci și predispune la
un risc major de disfuncție în relațiile
dintre copil și fiecare părinte.
Conflictul dintre părinți declanșează
frecvent expresii și comportamente
relaționate cu ―acapararea‖ copilului,
deoarece, pentru a simți
responsabilitatea părintească, părintele
trebuie să se deplaseze, la nivel
psihologic, către ne-acaparare.
Impactul încarcerării asupra
drepturilor legale și statutului de
părinți
Rareori, încarcerarea are un
impact asupra drepturilor legale și
statutului părinților deși, ocazional,
chiar este adevărat. Chiar și legislația
din Italia, orientată spre familie, de
exemplu, permite o autoritate
judiciară pentru a da copilul spre
adopție dacă nu este
posibil ca părintele său încarcerat să
aibă grijă de copilul minor. În Franța,
autoritatea parentală poate fi revocată
când un părinte este încarcerat pentru
că a abuzat de unul dintre copiii săi,
făcând copiii să fie eligibili pentru a fi
adoptați de o altă rudă. Astfel de cazuri
sunt rare, dar, totuși, trebuie să
primească o atenție specială, dată
fiind importanța problemelor etice și
de dezvoltare pe care le ridică. Mai
puțin rare decât revocarea autorității
parentale sunt cazurile în care
încarcerarea poate submina
reponsabilitățile și drepturile asociate
cu statutul de părinte. Acest punct
slab este cauzat, adesea, de ignorarea 73
de către părinți a drepturilor și
obligațiilor lor. Este de ajutor să se
faciliteze accesul lor la acest tip de
informații despre drepturile și
responsabilitățile părintești. Aceste
informații pot consolida rolul parental
la orice nivel.
Impactul încarcerării asupra stimei
de sine și imaginii sociale
Încarcerarea poate fi asociată cu
un test narcisist deoarece subminează
stima de sine. Mult mai frecvent, opinia
publică echivalează părintele încarcerat
cu cineva care nu merită să fie
părinte. Acest dublu impact negativ
face ca părintele să se simtă
descalificat, ceea ce poate fi extrem
de dureros și duce la o scădere a
siguranței de sine necesară pentru
exercitarea acestui rol simbolic. Mulți
părinți încarcerați experimentează un
sentiment de ilegalitate, de exemplu,
atunci când le atrag atenția copilului
că există reguli despre cum ar trebui
să se comporte.
 Există o mare nevoie de recalificare a Venitul necorespunzător
părintelui, astfel încât acesta să se Imposibilitatea de a contribui
simtă pe deplin legitim în rolul de financiar la creșterea copilului poate fi
părinte. extrem de importantă pentru un
părinte încarcerat. Această lipsă de
Impactul încarcerării distorsionează contribuție este, uneori, văzută ca un
relația părinte-copil și afectează abandon și, adesea, o pierdere a
comportamentul părintelui la eliberare legitimității. În multe culturi,
Încarcerarea expune relația contribuția financiară a taților pentru
părinte-copil la riscuri de dificultăți îngrijirea copilului este un punct
majore. Relația poate deveni cheie a legitimității lor. Acest neajuns
asimetrică, copilul ―preluând al legitimității paterne este parțial
controlul‖ emoțional asupra înlăturat atunci când părintele deținut
părintelui. Această întrerupere și trimite o parte din venitul câștigat în
relația disfuncțională poate face ca închisoare familiei sale. Totuși, lipsa
părintele deținut, la eliberare, fie să unei munci suficiente disponibilă în
devină violent față de copii, fie să se închisori limitează această opțiune. În
74 retragă din viața copiilor săi. De puține cazuri, închisoarea nu numai că
aceea, relația în sine trebuie să fie restricționează capacitatea părintelui
scopul primar al sprijinului, și nu de a contribui financiar la viața de
copilul. Când oamenii sunt conștienți familie, ci și pune o povară
că există o potențială problemă și, financiară substanțială asupra
într-adevăr, dacă este menționată o familiei. Multe familii, în special în
problemă către părinții deținutului, timpul perioadei de arest preventiv,
numai acesta poate reduce riscul trebuie să acopere cheltuielile
retragerii din viața copiilor sau acuzatului și taxele juridice. Din
motive culturale, incapacitatea de a
violența față de aceștia. (Acest lucru
sprijini financiar familia are un
este similar și pentru persoanele recent
impact mai mare asupra taților
îndoliate, care pot devein depresive;
încarcerați, decât asupra mamelor.
prin menționarea acestei posibilități,
Nu putem spune că mamele aflate în
riscul este diminuat). Aceasta trebuie
detenție nu sunt profund afectate de
să facă obiectul instruirii personalului
dificultățile suportului financiar al
din închisori și a persoanelor care
copiilor, dar acest fapt pare să aibă un
lucrează cu deținuții și cu familiile
impact mai puțin negativ asupra
lor, atât în închisoare, cât și în
simțului de legitimitate al părintelui.
comunitate, precum și instruire de
Acest fenomen implică numai părinții
conștientizre pentru a se asigura că
care și-au susținut finnciar copiii și
deținuții și familiile lor cunosc
înainte de încarcerare. Prin prisma
relațiile disfuncționale părinte-copil. acestora, se recomandă ca serviciile
din închisori să maximieze
oportunitățile ca părinții să lucreze pe
întreaga perioadă a încarcerării și să
contribuie financiar la susținerea
familiei.
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
Este incorect să prezicem acești
copiii și dezvoltarea lor vor suferi din
momentul în care este încarcerat un
părinte. Experiența despărțirii de un
părinte aduce adesea cu sine tristețe
și durere, dar acestea nu trebuie să
devină sau să fie văzute ca fiind o
boală. Confruntarea cu adversitatea
nu este, în sine, o dificultate a
sănătății mintale. Totuși, chiar dacă
nu ar trebui să prezicem probleme
pentru un copil deoarece un părinte a
fost trimis la închisoare, nu trebuie să
neglijăm posibilele efecte ale
încarcerării asupra calității relației
care unește părintele și copilul.
Impactul asupra modului în care se
desfășoară această relație este,
uneori, de lungă durată și, adesea,
persistă și după perioada de
încarcerare. De aceea, este important
să căutăm să înțelegem copiii și
relațiile lor cu părinții și să acționăm
cu mare atenție.
Este important să diminuăm
efectele adverse ale încarcerării
asupra capacităților deținuților de a
acționa ca părinți și de a se zbate
pentru a păstra calitatea relațiilor cu
copilul lor. Trebuie să ne reținem de la
orice abordarea reductivă de a prezice
perturbări psihologice și emoționale
ale copilului ca urmare a încarcerării
părintelui; totuși, trebuie să fie luate în
considerare efectele adverse ale
încarcerării asupra calității relației care
leagă copilul de părinte. Impactul
încarcerării asupra modului în care
sunt stabilite relațiile poate fi de lungă
durată, ducând mult dincolo de
perioada pedepsei cu închisoarea.
Astfel, este necesar să înțelegem și să
fim vigilenți la toate aceste efecte
75
adverse.
Inițiativele de sprijin trebuie să
aibă ca scop diminuarea efectelor
adverse ale încarcerării asupra
exercitării funcției parentale,
salvând, în cele din urmă, calitatea
relației cu copilul.
 Alte probleme în relația dintre
copil și părinte
Îndepărtarea obstacolelor în
exercitarea dreptului parental:
sprijinul părinților în închisoare
În Europa au fost desfășurate mai
multe inițiative pentru a sprijini
părinții încarcerați în diferitele lor
roluri. Inițiativele au ca țintă toate
obstacolele mai sus menționate, cu
excepția unuia: un venit insuficient al
unui părinte încarcerat cu privire la
întreținerea copilului. Acest tip de
obstacol poate fi depășit numai prin
inițiativele serviciilor din închisori de
a asigura oportunități de muncă
pentru cei condamnați la închisoare.
76
Acest capitol prezintă inițiative de
lucru în acest sens, subliniind patru
dintre acestea:
• Ateliere meșteșugărești în care
părinții deținuți produc obiecte de
artă pentru copiii lor, cum ar fi cele
administrate de asociația Relais
Enfants Parents (Franța, Belgia);
• Ateliere juridice (Spania);
• Grupuri de sprijin și consiliere
individuală, cum ar fi acele
initiative administrate de
Bambinisenzasbarre (Italia);
• ―Cercuri solide” pentru părinții
încarcerați (Suedia, Itlia și Croația).
Desigur, există multe alte inițiative
cum ar fi cursuri pentru părinți, studii
de familie și sprijin în familie.II
Croația plănuiește să introducă o serie
de ateliere pentru deținuți, în baza unor
principii psihologice, pentru a permite
participanților să obțină o mai bună
înțelegere a statutului de tată.III Mai
jos sunt prezentate unele considerente
din abordarea Croației asupra a ceea
ce trebuie să învețe părinții despre
modul în care să își susțină copiii:
Suportul părintelui deținut pentru un
copil În ciuda circumstanțelor limitate
de comunicare între părinții încarcerați
și copiii lor, aceste comunicări sunt
extrem de importante având în vedere
consecințele lor pentru un copil.
Uneori, o vizită la închisoare poate fi
prima ocazie pentru un copil de a vorbi
cu părintele său și de a pune toate
întrebările pe care le dorește.
Scrisorile sunt altă metodă de
comunicare între deținuții părinți și
copiii lor. Unii dintre ei preferă acest
mod de exprimare a gândurilor și
sentimentelor lor. Totuși, copiii au
nevoie adesea de ajutor și sprijin din
partea membrilor familiei, atunci
când comunică cu părinții lor prin
scrisori.
De asemenea, copiii au nevoie de
sprijinul lor în tot ceea ce fac, pentru
lucrurile cu care își ocupă timpul și
pentru modul în care își organizează
viețile. Din acest motiv, un părinte
care este încarcerat trebuie să trimită
mai mult decât doar scrisori: diverse
cadouri confecționate în închisoare,
fotografii, reviste școlare, duplicate
după certificatele de studii, cu care
un copil se poate mândri, etc.
Un părinte deținut poate sprijini un
copil prin scris, punând în practică
următoareleIV:
• Scriind frecvent și regulat;
• Făcând ca cititul să fie mai ușor
pentru copil, scriind într-un mod
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
pe care îl poate înțelege un copil
(folosind litere mari, de exemplu),
incluzând imagini care ar putea
servi ca ilustrații și făcând planșe;
-Crearea de jocuri cu care să se
joace un copil sau planșe
neterminate, pe care să le
completeze un copil și să le
trimită înapoi.
• Punând întrebări despre rutina
zilnică a copilului și prezentați
interes pentru fiecare aspect din
viața acestuia;
• Sugerând că amândoi ar trebui să
cititească aceeași carte și să o
discute mai târziu;
• Încurajând copiii să le trimită
tot felul de desene, scrisori,
cărți poștale;
• Reținându-se de la criticarea
scrisorilor și creațiilor
copiilor;
• Scriind scrisori, chiar dacă un copil
nu răspunde, doar pentru a-i aduce
copilului la cunoștință că un
părinte se gândește la el și că i-ar
plăcea să păstreze legătura.
Nu este întotdeauna ușor pentru
un părinte încarcerat să ofere sprijin
unui copil. Așa cum un copil este
îngrijorat pentru rezultatul unei vizite,
și părintele este la fel. Un părinte
poate să ofere cel mai bun sprijin
dacă ascultă ceea ce spune copilul.
Iată unele indicații care ar putea fi
utile pentru ca un părinte să acorde
sprijin unui copilV:
• Nu vă temeți să puneți întrebări
despre rutina zilnică a copilului.
Dacă un părinte nu întreabă, un
copil ar putea crede că pur și
simplu nu îl interesează;
• Nu uitați că un copil își dorește și
are dreptul la intimitate, și că un
copil poate păstra multe lucruri în
secret sau le poate dezvălui doar
treptat;
• Încurajați un copil să se
angajeze în ―activități comune‖,
deși separat: citiți aceeași carte,
dezvoltați interese comune (ex.,
scoruri sportive, evenimente
istorice, emisiuni TV, reviste,
etc.);
• Acordați interes evenimentelor de
zi cu zi, aparent banale, din viața
copilului;
• Jucați un joc cu copilul în timpul
vizitei (ex., un joc de socializare),
dacă circumstanțele permit acest 77
lucru;
• Încercați să vă implicați mai mult în
educația copilului, întrebând despre
sentimentele copilului cu privire la o
anumită familie sau regulamente
școlare;
• Totuși, copilul își va pierde
interesul dacă fiecare vizită se va
încheia cu ―morală și predici‖, în
special dacă părintele face
comparații cu alți copii. Un părinte
trebuie să facă distincție între
propriul comportament și cel al
copilului lui.
• Nu faceți nicio promisiune
nerealistă pentru viitor. Un copil
are nevoie de sprijin acum.
În Anglia, au fost înființate
cursuri scurte, cum ar fi Time to
ConnectVI pentru a îmbunătăți
relațiile, în special folosind jocul ca
legătură între părinte și copil.
Cele patru ateliere de jumătate de zi
au acoperit următoarele subiecte:
• Impactul încarcerării părintelui
 asupra copilului său;
• Importanța de a păstra
conexiunea;
• Rolul mamei și tatălui și cum să fii
un bun părinte din închisoare;
• ―Ce este jocul?‖ și ―Rolul
jocului‖;
• Diferitele etape ale dezvoltării
copilului.
Al patrulea, și ultimul atelier este
dedicat planificării și pregătirii pentru
vizita centrată pe copil, care are loc la
cel puțin două săptămâni după ateliere.
Aceasta include alegerea de activități
pe care ar dori să le facă împreună cu
copilul lor, în timpul vizitei. La
78 aproximativ patru săptămâni după
vizita copilului, este ținută o ședință
de verificare pentru deținuții părinți,
pentru a împărtăși experiențele din
timpul atelierelor inițiale, pentru a
recapitula și consolida ceea ce au
învățat. Ca urmare a acestei sesiuni,
se speră că se va putea desfășura o
sesiune de prânz la care părinții și
îngrijitorii vor fi invitați din nou și
vor fi prezentate certificatele celor
care au finalizat cursul cu succes.
Vizitele copilului și familiei sunt
dezbătute în Capitolul 5, și există o
suprapunere între comportamentul de
părinte și instruire, care este dezbătut
în Capitolul 7.
Ateliere meșteșugărești pentru copii
De la crearea din 1985, Relais
Enfants Parents (REP) a demarat
două inițiative pentru menținerea
legăturilor dintre copii și părinții
încarcerați: un serviciu în care (cu
sprijinul profesioniștilor) însoțesc
copilul pentru a vizita un părinte
încarcerat atunci când familiile sau
întreținătorii nu fac acest lucru. Acest
serviciu este orientat către părinții
încarcerați, care nu ar fi primit vizite
din partea copiilor lor dacă asociația nu
ar fi preluat copiii de la locuința lor, nu
i-ar fi condus la închisoare pentru a se
întâlni cu părintele și nu i-ar fi dus
înapoi acasă. După lansarea primului
REP în Franța, atelierele de meserii
pentru părinții încarcerați au fost
incluse în program.
Aceste ateliere săptămânale, organizate
de doi membri ai asociației, atât din
închisorile pentru femei, cât și din cele
pentru bărbați, sunt, de obicei,
frecventate de doisprezece părinți
încarcerați. De exemplu, în atelierele
de arte se lucrează, de obicei, cu
material textile; a mai fost folosit lemn,
carton și bucăți de metal. Atelierul
permite părinților să trimită ceva
copiilor lor, ca un simbol al afecțiunii
lor față de copil—―dovada‖ afecțiunii
părintelui și reasigurarea că acesta nu
a fost abandonat de către părintele său.
De semenea, atelierul promovează
dialogul dintre părinți și personalul care
conduce atelierele, asigurând un forum
pozitiv pentru consolidarea identității
deținutului ca părinte și pentru a
discuta diferitele probleme – dificultăți
în legătură cu copilul, durerea
despărțirii sau sentimentul de
imposibilitate ca părinte, grijile pentru
viitorul copilului, etc. Atelierele servesc
ca grupuri de sprijin pentru părinții
încarcerați și
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
ajută la ―recalificarea‖ părintelui.
Acest proces de recalificare are
loc la diferite niveluri:
• Investiția personală, prestată la
fabricarea unui obiect pentru
copil, ajută la refacerea stimei de
sine a unui părinte;
• Discuțiile permit unor părinți
încarcerați să înțeleagă cum
refuzul lor de a vedea copilul în
închisoare sau de a-i spune
copilului adevărul poate fi în
detrimentul relației părinte-copil.
Ceilalți părinți încarcerați, care își
văd copiii, pot asigura un sprijin
pozitiv;
• Schimburile de impresii ajută la
informarea părinților încarcerați
referitor la responsabilitățile
părintești pentru creșterea
copilului, extinderea
cunoștințelor despre copil și
despre problemele legate de
copil, nevoile și principalele
momente din dezvoltarea
copilului;
• Acestea dau părinților deținuți
oportunitatea de a ruga membrii
personalului să întrebe despre
viitorul copilului și de a intra în
legătură cu persoanele care au
grijă de copil.
Peste 800 de părinți încarcerați din
Franța au beneficiat de această
inițiativă, în anul 2013.
Ateliere juridice
Niños sin Barreras oferă ateliere
structurate în două închisori din
Spania, unul pentru un grup mixt de
deținuți, bărbați și femei; și celălalt,
într-o închisoare pentru arest
preventiv, pentru două grupuri de
femei.
Închisoarea i-a rugat să își desfășoare
activitatea între una și trei sesiuni.
Aceste sesiuni acoperă legislația care
se referă la funcționarea activității
părintești și drepturile copilului și
includ o introducere din partea
juriștilor. Pentru deținuții care au
făcut subiectul unor procese juridice
fiind încarcerați, să învețe legislația
este ceva cu totul nou și foarte popular,
chiar și atunci când nu își pot exercita
rolul de părinți, în mod corespunzător,
din interiorul închisorii.
Grupuri de sprijin și consiliere
individuală
În plus față de atelierele 79
meșteșugărești, similare cu cele
administrate de REP, asociația italiană
Bambinisenzasbarre administrează
grupuri de sprijin pentru mamele și
tații încarcerați. Aceste grupuri de
informare sunt compuse din psihologi,
judecători, lucrători sociali și
reprezentanți ai instituțiilor, pentru a
spori conștientizarea asupra diferitelor
aspecte ale relației părinte-copil și a
rolurilor parentale. De asemenea,
grupurile ajută la consolidarea
abilităților părintești.
Bambinisenzasbarre oferă ședințe
individuale de consiliere pentru
părinți, asigurând suport psihologic.
Grupurile de informare și sprijin și
consilierea individuală sunt cele mai
eficiente metode pentru ajutarea
recalificării părinților și
îmbunătățirea abilităților părintești.
Totuși, așa cum a demonstrat
Bambinisenzasbarre, ambele necesită
intervențiile profesioniștilor, care pot
fi costisitoare.
 „Cercurile de studiu‖ parentale: un
studiu de caz
Serviciul Suedez al Închisorilor și
Probațiunii a lansat un program pilot
acum cincisprezece ani, având ca
scop instruirea personalului din
închisori și a foștilor deținuți prin
derularea de ―cercuri de studiu‖ sau
cursuri parentale pentru mamele și
tații încarcerați. Mulți lideri ai
cercurilor de studiu sunt ofițeri din
închisori, cu instruire specială.
Cercurile sunt mai puțin costisitoare
și sunt disponibile pentru aproape toți
părinții încarcerați din Suedia; de
asemenea impulsionează satisfacția la
80 locul de muncă și respectul de sine al
ofițerilor participanți din închisori.
Grupul național Bryggan a jucat un
rol cheie în lansarea, dezvoltarea și
implementarea cercurilor de studiu. În
unele închisori, membrii personalului
Bryggan conduc cursuri împreună cu
personalul închisorii. O evaluare a
cercurilor de studiu parentalVII, care
cuprind atât deținuți, cât și personal și
sunt organizate în cincisprezece
închisori din Suedia, a documentat
experiența instruirii parentale atât din
perspectiva deținuților, cât și din cea a
personalului, pe baza chestionarelor și
interviurilor.VIII
Experiențele părinților din cercurile de
studiu
Mulți tați au relatat așteptări pozitive,
chiar înainte de a începe cercurile de
studiu. Femeile au exprimat așteptări
atât pozitive, cât și negative, unele
temându-se să nu fie văzute ca
―mame rele‖ de către personal.
Atmosfera din unitățile în care au fost
cazați părinții a influențat, de
asemenea, așteptările.
Aproximativ 90 la sută dintre
participanți au experimentat o
atmosferă bună și discuții fructuoase
în cadrul cercurilor de studiu și au
găsit atât materiale scrise, cât și
materiale video speciale ca fiind
interesante. Discuțiile cu alți părinți –
atât deținuți, cât și din personal – au
fost văzute ca fiind elemente foarte
valoroase și edificatoare în cercurile
de studiu. Sentimentele de vină și
tristețe au ieșit la lumină, iar discuțiile
au amestecat amintirile din copilărie
– despărțirile de părinți,
dezamăgirile, nedreptățile - și au
revenit în jurul problemelor
referitoare la parteneri, divorțuri și
dezamăgiri parentale. Aproximativ o
treime dintre părinți și-au amintit cum
au fost duși copiii lor în plasament,
adesea cu un contact limitat cu
părinții biologici, conform unui statut
din Suedia, cunoscut sub denumirea
LVU. Observații incluse:
- Neintenționat, ați cauzat copiilor voștri
foarte multe neplăceri.
- Simt regret, dor și dragoste.
- Acum înțeleg nevoia copiilor mei de
a avea o mamă care nu folosește
droguri.
- Înțeleg cât de mult îmi iubesc fiul și
ce înseamnă el pentru mine.
- Îmi dau seama de valoarea mea ca
părinte, în ciuda situației mele
actuale.
Aproximativ o treime din tați au
trăit cu copiii lor înainte de a fi
încarcerați. O altă treime au avut un
contact regulat sau ocazional cu copiii
lor. Aproape o treime a pierdut
contactul cu aceștia. În general,
mamele au locuit împreună cu copiii
lor înainte de încarcerare, dar copiii
unei treimi dintre ele au locuit la rude
sau în plasament.
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
Participanții au spus că și-au însușit
cunoștințe practice în cercul de
studiu. Mulți tați au învățat mai multe
despre dezvoltarea și nevoile copiilor
lor la diferite vârste, și au spus că au
început să se gândească mai mult la
copii și au intensificat contactele cu
ei, prin telefon sau prin poștă. Multe
mame s-au întrebat de experiențele
copiilor lor aflați în plasamen sau care
locuiesc la rude. Exprimarea
neliniștilor le-a adus o ușurare. Atât
mamele, cât și tații au declarat că
discuțiile i-au făcut să reflecteze
asupra criminalității, abuzului de
droguri și la stilurile lor de viață
anterioare, care au afectat copiii. De
asemenea, au descoperit cât de
importanți au fost ca părinți pentru
copiii lor.
Modul de îmbunătățire
Unii participanți au declarat că
cercurile au fost prea scurte, aducând
problemele la suprafață, dar nelăsând
suficient timp pentru o discuție
aprofundată sau pentru soluționarea
problemei. A fost menționată nevoia
unei discuții mai aprofundate și lucrul
într-o manieră structurată. Secțiuni
din materialul de studiu au fost văzute
ca fiind prea generale, nepotrivite
pentru nevoile lor speciale: fiind
mame și tați la distanță, dificultățile
de vizitare, păstrarea legăturii cu copiii
lor. Participanții au văzut rolul
liderului studiului ca fiind important.
Unora nu le-au plăcut ofițerii de poliție
în acest rol (comentarii sarcastice, cum
ar fi ―Uite că vin toți marii tați‖ au fost
auzite de multe ori).
Alți participanți au declarat că această
experiență le-a schimbat punctul de
vedere despre personal, ale căror
experiențe ca părinți și ființe umane au
fost subliniate în timpul discuțiilor.
Per total, mulți participanți au
înțeles foarte bine nevoile copiilor lor,
însușindu-și informații despre relațiile
și interacțiunile lor. Cercurile au fost
percepute ca fiind extrem de valoroase
pentru cei care s-au confruntat cu
traume și crize legate de viața de
părinte. S-a descoperit că forma cercului
de studiu, în sine, funcționează destul
de bine, deși unii părinți au declarat
că trebuie să continue cercurile pentru
discuții mai aprofundate și un lucru
mai direct cu problemele legate de 81
contactul lor cu copiii.
Peste 90 la sută dintre participanți
au simțit că cercurile trebuie să fie
oferite ca activitate regulată, voluntară
pentru toți deținuții. Unele observații: -
Cercurile sunt foarte importante atât
pentru părinți, cât și pentru copiii lor. –
Sunt foarte mulți deținuți care nu au
contact cu copiii lor – Obțineți ajutor
pentru lucrurile pe care deja le aveți
în minte. – Există mulți părinți în
detenție care au nevoie de ajutor
pentru a intra în legătură cu copiii
lor. – Acest lucru este de ajutor, în
special pentru acei părinți care nu se
întâlnesc cu copiii lor în mod regulat.
Experiențele liderilor cercurilor de
studiu
Liderii de studiu au văzut un
impact asupra părinților, menționând
creșterea contactului cu copiii, pe
parcursul derulării programului și
după. Deținuții au vorbit mai mult
despre copiii lor,
 au făcut eforturi mai mari să
telefoneze sau să ceară permisii
acasă. De asemenea, liderii au
văzut schimbări în relațiile cu alți
participanți la cercuri, precum și la
personal. Cercul a creat legături mai
strânse între membri și un simț de
coeziune în cadrul grupului.
Participanții au vorbit mai mult
despre familii și copii decât despre
infracțiuni și trafic de droguri. De
asemenea, discuțiile au extins
contactul și încrederea dintre
participanți și personal, generând
relații mult mai personale.
Observațiile din partea liderilor au
inclus: - Am ajuns să ne cunoaștem
82 reciproc mai bine și în alte moduri
decât cele uzuale. - A existat o mai
bună înțelegere între personal și deținuți. –
Noi, ca lideri, avem acum un contact
mai bun cu deținuții. -Ei au văzut că
și gardienii din închisori sunt ființe
umane.
În general, liderii de studiu au văzut
cercurile de studiu ca fiind pline de
înțeles și stimulante. De asemenea, le-
au acordat un rol profesional mai vast
care a fost mai motivant și terapeutic.
De asemenea, cercurile au influențat
propria percepție a liderilor asupra
deținuților. Unele observații:
Cercurile au asigurat o atmosferă mai
caldă și un interes crescut pentru
situația socială a deținuților. – Simțim
o compasiune mai mare pentru colegii
de celulă și pentru situația lor
emoțională și socială. – Aceste cercuri
ne ajută să vedem deținuții ca persoane
cu propria individualitate.
Conducerea cercurilor de studiu le-a
sporit compasiunea și interesul de a
lucra cu inițiative de suport social,
dar le-a și arătat golurile din propriile
cunoștințe— abilitatea de a conduce
grupurile, lucrul cu rolul de părinți al
deținuților și intervenția pentru
sprijinul familiilor și deținuților. De
asemenea, au existat probleme
organizatorice, încă de la început, în
multe închisori— lipsa timpului,
dificultăți în părăsirea sarcinilor
obișnuite pentru ceilalți membri din
personal și găsirea de spațiu fizic
pentru cercuri. Observațiile au inclus:
- Cercurile au nevoie de o bună
planificare și timp adecvat pentru
pregătire. – Este necesară o
planificare mai bună. – Oportunități
mai bune pentru copii de a-și vizita
părinții în închisoare. – Timpul și
locul trebuie să fie planificate și
rezervate pentru aceste activități.
Mai presus de toate, este necesar sprijin
social și respect din partea
supraveghetorilor și colegilor din
comunitatea închisorii. Faptul că
cercurile de studiu nu au fost bine
integrate în programul unei închisori a
generat probleme organizatorice, unii
membri ai personalului nu au înțeles
semnificația și scopul grupurilor.
Contactul părinților cu copiii
Mai puțin de jumătate din participanți
- au fost în permisii acasă; unora li s-au
acordat permisii speciale sub
supraveghere. Mai puțin de jumătate
din participanți, atât bărbați cât și
femei, au beneficiat de vizite din
partea copiilor în închisoare. Mulți nu
au dorit să primească vizite, deoarece
le era rușine și nu au dorit să
împovăreze și mai tare copiii lor. Cât
de multe să le spună copiilor despre
sentința părintelui a fost o temă
recurentă. În general, liderii de studiu
au consiliat
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
părinții să spună adevărul, dar să
descrie infracțiunile lor în termeni
corespunzători pentru copii (ex., ―Tati
a făcut o prostioară‖). Aproape o
treime din părinți au declarat că au un
contact mai intens cu copiii, în
special prin apeluri telefonice, scrisori
și vizite. De asemenea, participanții
au declarat că se gândesc mult mai
mult la viitor, făcând planuri pentru
viitoarele lor relații cu copiii—
petrecând mai mult timp împreună, în
excursii, respectând promisiunile. În
general, deși unele închisori nu au
acordat cercurilor de studiu
prioritatea cuvenită, grupurile de
studiu au părut să aibă un impact
extrem de pozitiv asupra situației
părinților încarcerați și a comunicării
și contactului lor cu copiii lor. Deși
cercurile de studiu sunt un început
bun în asistarea ambilor părinți și
copiilor, acestea trebuie să fie însoțite
de regulamente prietenoase cu copiii
și facilități pentru vizite de calitate,
sensibile la vârstele și nevoile copiilor,
care ajută părinții și copiii să reia
legătura, în mod regulat.
Noi evoluții în Suedia
Ca urmare a acestei evaluări cu privire
la cercurile de studiu, este planificat
un nou proiect. Bryggan Stockholm
a fost împuternicit să redezvolte
cursurile pentru părinți, care aveau
loc, înainte, în închisorile din Suedia.
Aceasta este o parte a unui mare
proiect de colaborare cu serviciile din
penitenciare, implicând un proiect
a l Bryggan pentru a supraveghea
implementarea, cu scopul de a se
asigura că personalul corespunzător
pentru predarea cursului este recrutat
și instruit.
Cursul pentru părinți va fi obligatoriu
pentru toți părinții din închisoare.
Anterior, cursul a fost opțional, dar
acum se speră că va avea aceeași
pondere ca și cursurile despre
dependențe despre care închisorile
asigură că sunt foarte bine frecventate
de către deținuți.
Între o jumătate de oră și o oră pentru
deținuții din arest preventiv – curs
pentru părinții din închisoare –
sprijin pentru eliberarea condiționată
Planul și scopul este, în prezent, de
83
a implementa trei posibile puncte de
suport pentru deținuți:
• Toți deținuțiii vor avea o discuție
individuală care va dura între
jumătate de oră și o oră, în arest
preventiv, în mod ideal, în primele
trei zile de detenție. Această nouă
abordare ar însemna că personalul
închisorii este conștient de rolul
de părinte al deținutului și toți
părinții deținuți ar putea să învețe
care sunt drepturile copiilor lor,
nevoia de informare a copilului și
cât de important este sprijinul
copiilor pentru sănătatea lor
mentală. În acest fel sunt oferite o
serie de beneficii pe care un curs
pentru părinți în închisoare le-ar
putea aduce pentru ei;
• În timpul ispășirii pedepsei lor,
planul este ca aceste cursuri
pentru părinți să fie oferite, ca
rutină; aceasta implică zece
ședințe de câte două ore, despre
temele care sunt descrise mai jos;
• Există un plan pentru follow up
din partea serviciului de
probațiune după eliberarea
deținuților pentru a ajuta la
susținerea efectelor programului
pentru părinți. În mod ideal,
acesta ar putea fi disponibil pentru
persoane cărora li s-au oferit
 Alternative la pedeapsa cu
închisoarea. Acest din urmă stadiu ar fi
extrem de important deoarece părinții
s-au reunit cu copiii lor și pot discuta
probleme reale care pot rezulta din
viața lor de zi cu zi.
Scopul cursului pentru părinți este de
a permite părinților să exploreze rolul
lor ca părinte și să dezvolte strategii
pentru viitor. Este planificat ca
această învățare experimentală
reflexivă să ajute deținuții să
privească înainte, la viața lor, la
eliberare și cum reușesc să
administreze ―rucsacul‖ plin cu
bagajele vieții pe care l-au colectat
până atunci. Li se vor oferi oportunități
84 pentru a-și explora valorile și cum
plănuiesc aceștia să își consolideze
viețile pe viitor.
Sesiunile de curs vor fi de-a lungul
acestor linii, cu unele modificări și
adaptări ulterioare, când cursul este
oferit pentru femeile aflate în detenție:
• Să ne cunoaștem reciproc;
• ―Puneți-vă ochelarii‖ și uitați-vă la
copiii voștri (este prezentat
materialul video Emilia);
• Eu ca părinte;
• Provocările mele (dependențe,
responsabilitatea pentru a fi
agresiv și primirea de abuzuri,
etc.);
• Din nou provocările mele și
cum să le fac față;
• Psihologia și dezvoltarea copiilor
acoperă, de asemenea,
despărțirea—cum este pentru
copii să trăiască departe de
părinții lor, împreună cu alți
membri ai familiei sau în
plasament;
• Reziliența: risc și factori de
protecție (cercetare bazată, în
special, pe COPING);
• Violența—acționarea violentă și
victime ale violenței (film despre
copii în care se arată cum
reacționează aceștia la violență);
• Exercitarea drepturilor părintești
folosind un exercițiu de trasare a
rolurilor, pentru a explora
diferitele roluri pe care trebuie
să le joace părinții în viețile
copiilor lor;
• Reuniți cu copiii dumneavoastră,
sau nu? — valoarea jocului.
Cursul pilot este planificat să înceapă în
luna aprilie 2014. Unui grup pilot, de
aproximativ douăzeci de ofițeri, li se va
oferi o ședință de instruire de cinci zile
pentru a se familiariza cu desfășurarea
cursurilor, bazând sesiunile pe manualul
care este redactat în prezent. Se are în
vedere că fiecare grup va fi format din
șase până la opt deținuți; în Suedia, ca și
în alte părți, există, adesea, o rată mare
de absenteism, din cauza securității și
altor motive; ar putea fi mai înțelept să
se înceapă cu un grup mai mare.
 Capitolul patru: Drepturile părintești și închisoarea
Concluzie
Aceste inițiative prezintă o serie
de oportunități pentru sprijinul
părinților încarcerați în exercitarea
rolului lor de părinți în cel mai
eficient mod. Totuși, nu sunt suficiente
doar ele pentru a garanta o bună calitate a
relațiilor dintre copii și părinții care se
confruntă cu încarcerarea. Acestea
trebuie să fie asociate cu:
• Zone de vizitare plăcute pentru
copii, în închisori, pentru a spori și
promova calitatea schimburilor
dintre părinți și copii.
• Însoțirea copiilor în situațiile în care
locurile de muncă ale celor din
familie nu permit aducerea
copiilor pentru a vizita un părinte
încarcerat.
• Accesul la locuri de muncă
plătite pentru deținuții cu familii
pentru a le permite să acopere
nevoile familiilor lor, în ciuda
încarcerării.
Asigurarea faptului că un părinte
reușește să rămână părinte, în ciuda
încarcerării, are un substrat în ceea ce
privește prevenirea. Ajută la
prevenirea dificultăților emoționale și
relaționale pentru un copil și impactul
acestora asupra dezvoltării sale; ajută
la menținerea de către părinte a unei
imagini de sine pozitive, din punct de
vedere al abilității sale de a îndeplini
rolul de părinte. Beneficiile pentru
societate ale acestor tipuri de inițiative
justifică, dincolo de cuvinte, costurile
modeste implicate pentru acest
lucru.IX
Capitol original redactat de
Alain Bouregba (Franța) și Ulla
Carin Hedin (Suedia) cu contribuții 85
din partea Gianni Biondi (Italia),
Sophie Buyse (Belgia) și Lia Sacerdote
(Italia); editorii celei de-a doua ediții
Kate Philbrick, Liz Ayre și Hannah Lynn,
cercetări efectuate de Paola Costa.
 I Atributul psihicului uman caracterizat de admirația unei persoane, dar în limitele
normale.
II Familiile care învață în Anglia sunt descrise în acest DVD:
http://www.prisonadvice.org.uk/Shop/kidsvip-dvd
III The Rights of Children of Incarcerated Parents: Proceedings of the Expert Panel
Meeting. Za- greb 2013. The Ombudsperson for Children, Croatia.
http://www.dijete.hr/hr/publikacijepravobranitelja/doc_details/368-the-rights-of-
children-of- incarcerated-parents.html
IV Adalist-Estrin, A. (2003). Children of Prisoners Library. Family and Corrections
Network.
V Adalist-Estrin, A. (2003). op. cit.
VITimpul de acces pentru conectarea online la: http://www.prisonadvice.org.uk/our-
services/sup-children- fams/ttc
VIIHedin, U.C. (2000). Prisoners Parenting—Parenting in Prison. Nordic Social
86
Work, 201-210. VIII Evaluarea drepturilor părintești ale deținutului trebuie să
documenteze și să evalueze instruirea parentală atât de la persoanele din
închisoare, cât și de la personal. Raportul Comitetului de Cercetare Nr. 3
http://www.riksbryggan.se/forskning.html
IX A se vedea costul societății efectuat de PACT în UK: Estep, B., & Nicholles, N.
PACT, (2012). Economic study of integrated family support programme (CON C43).
London: Nef Consulting Ltd.
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact
Capitolul cinci:
Copiii care vizitează închisoarea și
alte forme de contact
În toate țările, deținuților condamnați
li se permite să aibă un contact direct
cu familiile lor și cu prietenii, deși
condițiile în care au loc vizitele
variază în mare măsură. Există
multe obstacole pentru vizitele
regulate dintre copii și părinții
încarcerați; acestea pot deriva dintr-
o varietate de factori diferiți. Children
of Prisoners Europe sprijină o abordare
care funcționează și prin care se asigură
că sunt îndeplinite precondițiile
pentru vizite adecvate, având ca scop
restabilirea contactului, cât mai curând
cu putință, când este în cel mai bun
interes al copilului și pentru
consolidarea legăturii copil-
părinte. Următorul capitol studiază
cum sunt afectați copiii; obstacolele
care pot apărea și bune practici de pe
teritoriul Europei, oferind soluții
constructive pentru a ajuta la
minimalizarea impactului advers al
faptului de a avea un părinte în
închisoare prin menținerea unui
contact regulat, de calitate.I
O întâlnire ideală este una în care
fiecare individ îl poate vedea clar pe
celălalt, așa cum este în realitate, fără
a proiecta propria sa experiență
asupra celuilalt. Totuși, există multe
obstacole, atât fizice, cât și
psihologice, în calea acestor
posibilități pentru vizitarea de către
copii a părinților lor, în închisoare.
Despărțirea este o componentă
esențială a procesului de
individualizare prin care trece fiecare
copil. Totuși, despărțirea de părinți ca
urmare a încarcerării acestora poate
duce la sentimente de frică, abandon
și pierdere și poate avea efecte
adverse asupra dezvoltării copilului
(vedeți Capitolul 3). Pentru copii,
vizitele în închisoare, atât vizitele 87
standard, regulate pe care le primesc toți
deținuții și, în special vizitele centrate pe
copil, joacă un rol crucial în
soluționarea acestor probleme și ale
altora, din stadiile incipiente ale
încarcerării. Părinților din închisoare
trebuie să li se dea oportunități de a-și
arăta afecțiunea față de copil și de a-
și exercita rolul lor parental. Copiii
trebuie să știe că încarcerarea unui
părinte nu este sinonimă cu
abandonul. Ei trebuie să știe că
părintele încă îi iubește și că părintele
este în siguranță. Adolescenții, care au
participat la un studiu efectuat în
Danemarca, au declarat că prima lor
vizită în închisoare a fost foarte
importantă pentru ei deoarece au
putut să vadă că părintele lor era în
viață.II Acest aspect a fost coroborat
cu alte studii: copiii din Anglia, în
cadrul studiului Coping, au spus că
reasigurarea a fost cea mai
importantă, la începutul încarcerării
 părintelui lor.III Totuși, în unele țări cum ar
fi Suedia, adesea nu există niciun fel de
contact, nici chiar telefonic, în perioada
de arest preventiv.
Așa cum este indicat în Capitolul 3,
impactul încarcerării părinților asupra
copiilor depinde de o multitudine de
factori—întreținere, aranjamente, răspunsul
comunităților și școlilor și oportunități
pentru contactul regulat, de calitate, cu
părintele încarcerat. Menținerea și
consolidarea legăturii copil-părinte
poate diminua efectele de desocializare
ale încarcerării și servește ca factor de
protecție pentru copii. Mult timp s-a știut
că acei copii care își vizitează regulat
părinții de care sunt despărțiți prezintă
un echilibru emoțional mai bun,
88 coeficienți IQ mai mari și o
îmbunătățire a comportamentului, față
de cei care nu fac acest lucru.IV
Sprijinirea legăturii copil-părinte,
atunci când mamele și tații sunt în
închisoare, acționează, de asemenea, ca
factor preventiv pentru părintele
încarcerat. Inevitabil, încarcerarea
implică pierderea libertății; nu trebuie să
fie exacerbată excluderea contra-
venientului, ci trebuie să meargă mână în
mână cu o abordare bine definită pentru
combaterea excluderii. Asigurarea
sprijinului pentru atenuarea rușinii, stima
de sine redusă și culpa, precum și
acordarea către părinți a unor
oportunități de a rămâne la curent cu
activitățile zilnice ale copiilor lor,
consultarea cu privire la deciziile
referitoare la copil și exercitarea
activității parentale pot abilita deținuții,
în special în contextul în care este
anulată
responsabilitatea. (Vedeți Capitolul 4
despre mai multe informații privind
inițiativele europene pentru sprijinul
activ al părinților în detenție, la
exercitarea rolului lor părintesc.)
Obstacolebuna practică
Soluții
Conflictul din familie și conflictul
psihologic aducând în contact
copiii și părinții deținuți.
Familiile afectate de încarcerare pot
experimenta teamă și rușine, ceea ce are ca
rezultat ținerea copilului la distanță
considerând că acest contact nu este în cel
mai bun interes al copilului. De
asemenea, și familia se poate distanța.
Relațiile care sunt deja tensionate se pot
rupe. Separarea sau divorțul exacerbeză
aceste dificultăți, i a r copilul poate
deveni un subiect de conflict între adulții
implicați. Studiile arată că, adesea,
vizitele copiilor în închisoare nu au loc
din cauza conflictelor din familie și
mamele pot acționa ca și ―gardian‖ pentru
a împiedica vizitarea tatălui de către
copil.V
Și alți factori pot duce la întreruperea
contactului. Găsirea cuiva care poate însoți
copilul în timpul orelor de vizită, atunci
când nimeni din rețeaua familială nu
dorește sau nu poate să facă asta, poate
prezenta o dificultate. Modelul Relais
Enfants Parents (REP) pentru însoțirea
copiilor în închisori, funcțională în Belgia,
Franța, Luxembourg și Elveția, poate
asigura o soluție în acest caz și poate
permite vizitarea închisorii. De asemenea,
aceasta este o ofertă cu o extindere limitată
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact
în Anglia și Scoția, așa cum este
descris în introducerea la această
carte. În acest caz, rolul voluntarilor
este crucial.
Însoțirea copiilor
Lucrările efectuate de Relais
Enfants Parents (REP) în Franța
gravitează în jurul însoțirii copilului
la vizitele din închisoare, pentru a-și
vedea părintele. Voluntari care
lucrează cu sprijinul colateral al
unui psiholog, lucrători sociali și alți
profesioniști însoțesc copiii. Când
este posibil, copilul este însoțit
întotdeauna de același voluntar,
care oferă o bază de siguranță
pentru copil. Voluntarii preiau
copiii de acasă, se deplaseză la și
de la închisoare cu ei și sunt
prezenți în timpul vizitei în
închisoare. Astfel, devin asociați cu
locuința copilului și oferă o liniștire
emoțională. Unii voluntari însoțesc
același copil pentru o perioadă
îndelungată de timp. În cazul în care
tutorii nu pot sau nu doresc să
însoțească un copil, întrebările
preliminare adresate includ: -Când a
fost ultima dată când părintele a
văzut copilul? –Ce a împiedicat
contactul copil-părinte? –Copilul
știe de ce este părintele în
închisoare? –Ce factori necesită o
atenție deosebită în timpul vizitei? –
Cum trebuie să fie pregătite vizitele
cu copilul vis-à-vis atât de părintele
întreținător, cât și de părintele
deținut? –Care este adevărata
motivație a faptului că părintele
dorește să își vadă copilul?
Care este cel mai bun mod de a
sprijini copilul în această situație
încărcată emoțional? Cheia este un
cadru bine definit. Ceea ce trebuie
să prevaleze în orice situație este
interesul copilului, ceea ce nu este
întotdeauna ușor de evaluat.
Pregătirea pentru vizite
Pregătirea pentru vizite este o
prioritate. Este important ca
părintele încarcerat să înțeleagă că
vizitele copiilor implică angajament:
părintele deținut se angajază să fie
părinte pentru copil. De asemenea,
este necesară abordarea problemei
încarcerării cu copilul. Adesea,
secretul devine o componentă atunci
când este încarcerat un părinte,
totuși comunicarea deschisă despre
încarcerare s-a descoperit a fi un
factor de protecție pentru reziliența
copiilor.VI Cum reacționează
copilul dacă simte că i se ascunde
adevărul? Cum trebuie să li se
spună copiilor și ce trebuie să li
89
se spună? Adulții trebuie să
explice folosind un limbaj accesibil
pentru copil. O lipsă a informațiilor
ar putea avea ca rezultat procesarea
de către copil a foarte puține
informații sau deloc. COPE
subliniază că este la fel de important
să se și asculte copilul, și să se știe
cum să i se ofere copilului
oportunitatea de a vorbi.VII
Părinții încarcerați ar putea
necesita sprijin în comunicarea
deschisă cu copii, pentru a înțelege
mai bine efectul secretelor asupra
dezvoltării motivației unui copil și a
capacităților sale.
 Exercitarea autorității părintești în
închisoare este o sarcină dificilă,
chiar când dinamica unui copil a
fost sănătoasă înainte de
încarcerare. Părinții încarcerați,
despărțiți de copii, pot experimenta
dificultăți în a se simți legitimi în
rolul lor de părinte când se
reîntâlnesc. Cum pot părinții să se
revadă cu copiii, în ciuda trecerii
timpului, când ei nu pot participa la
evenimentele de zi cu zi? S-ar putea
ca părintele să nu cunoască
dezvoltarea și necesitățile copilului;
părinții pot simți că legătura
părinte-copil se deteriorează
gradual. Pot apărea și alte probleme:
Cum pot rămâne deținuții părinți din
90 închisoare? Cum trebuie să fie
petrecut timpul și structurată relația
pentru a încuraja comunicarea cu un
copil în cel mai constructiv mod?
Cum și unde poate părintele
încarcerat să își exercite autoritatea
părintească: ce decizii mai poate lua,
încă, acesta? Susținerea drepturilor
părintești și a comportamentului
părintesc sunt vitale.
În plus, mulți părinți încarcerați au o
stimă de sine scăzută. Ei tind să fie de
acord cu membrii familiei care susțin
că închisoarea nu este un loc pentru
un copil și că ei sunt singurii
responsabili pentru faptul că nu își văd
copilul. Lipsa de continuitate în relația
cu copilul (frecvența redusă și durata
scurtă a vizitelor, contact rar sau deloc
între vizite) crește distanța emoțională
dintre părinte și copil.
În mod ideal, copilul și familia
au nevoie la accesul la informații
despre serviciile de suport psiho-
social în afara închisorii pentru a face
față mai bine impactului încarcerării
(vezi Capitolul 3). De asemenea, este
crucial ca simțul identității părintelui
încarcerat și legitimitatea ca părinte
să fie consolidate pe durata pedepsei
cu închisoarea. Vizitele în închisoare
trebuie să fie planificate, organizate și
programate astfel încât reîntâlnirea și
refacerea legăturilor familiale prin
vizite regulate să se desfășoare în cele
mai bune condiții cu putință (vedeți
Capitolul 4).
Pe scurt, copilul are nevoie de relații
deschise, de sprijin și trebuie să fie
însoțit la închisoare dacă niciun
membru al familiei nu îl duce.
Adesea, copiii se tem de prima vizită
la închisoare, care trebuie să aibă loc
cât mai curând cu putință după
încarcerare —―în prima săptămână‖,
așa spun mulți copii și adolescenți.
Arătându-le copiilor unde stau părinți
lor în închisoare, îi ajută pe aceștia să
accepte situația.
Așa cum a fost menționat, vizitele din
prima perioadă a pedepsei cu
închisoarea pot fi problematice în
Scandinavia unde există tendința de a
se pune mai multe restricții asupra
vizitelor în timpul perioadei de arest
preventiv, decât oriunde în Europa,
unde permisiile de vizitare în perioada
de arest preventiv pot fi, mai mult sau
cel puțin, tot atâtea ca și pentru
deținuții condamnați. Pentru copii,
faptul de a nu-și lua la revedere de la
părintele lor atunci când acesta este
dus în arest preventiv sau faptul de a
nu-l vedea perioade îndelungate de
timp au fost descrise ca fiind
―stresante”.VIII
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact
Punerea în balanță a problemelor de
securitate și de bunăstare ale copilului
qq creșterea conștientizării în
închisoare referitor la drepturile
copilului
În timpul procedurilor judiciare și
juridice și pe perioada săvârșirii
pedepsei, acuzatul/deținutul este
rareori definit ca ―părinte‖.
Transferul din închisori se bazează pe
criterii administrative, iar familia și
copiii sunt rareori luați în calcul, cel
puțin considerente secundare. De
asemenea, măsurile disciplinare din
închisori pot avea un impact direct
asupra vizitelor. Dilema pentru
autoritățile din închisori este cum să
disciplineze deținuții al căror
comportament poate necesita
sancțiuni, în special în timpul
vizitelor și totuși să se asigure că
drepturile și necesitățile copilului nu
sunt puse în pericol. Aceasta este o
dilemă cu care se confruntă în
prezent majoritatea autorităților din
închisorile cu facilități pentru copii.
Conștientizarea drepturilor copilului
în închisoare este necesară pentru ca
dreptul lor de a rămâne în contact cu
părintele lor încarcerat, menționat în
UN-CRC Articolul 9, să nu fie redus
la o măsură disciplinară. Problemele
de securitate nu trebuie să prevaleze
asupra bunăstării copilului. Recenta
recunoaștere în Universal Periodic
Review cum că vizitele în închisoare
sunt un drept al copilului este
încurajatoare: ―Asigurați-vă că sunt
luate în considerare cele mai bune
interese ale copilului atunci când
arestarea, reținerea, condamnarea
sau considerarea eliberării
condiționate pentru unicul sau
principalul întreținător al copilului,
fără să uitați că vizitele unui părinte
în închisoare sunt, în primul rând, un
drept al copilului și nu un privilegiu
al deținutului, care poate fi anulat ca
măsură disciplinară. Recomandarea
se bucură de sprijinul Regatului
Unit.‖IX
Mediul din închisori ostil pentru copii
 încercarea de a face vizitele în
închisoare să fie cât mai prietenoase
cu putință cu familia
Apar la suprafață multe obstacole
atunci când deținuții și familiile lor
sunt greșit informați despre
procedurile din cadrul închisorilor și
despre pedeapsa cu închisoarea: -
Putem să vizităm o persoană? – Care
sunt formalitățile necesare? – Cum
funcționează închisorile? – Ce putem
aduce în închisoare și cum putem 91
proceda pentru aceasta? – Vizitele în
închisoare necesită programare?
Copiii și întreținătorii lor au nevoie de
sprijin. Informațiile despre închisoare
și despre vizitele în închisoare trebuie
să fie disponibile și accesibile pentru
toți membrii familiei. Familia trebuie
să învețe un limbaj cu totul nou și
proceduri noi. Multe ONG-uri din
Europa asigură resurse excelente, atât
online cât și pe suport de hârtie,
precum și helplines și site-uri Internet
unde copiii și adulți pot decoperi cum
vor fi vizitele în închisoare.X
Copilului i se pot furniza cărți,
postere, desene și alte instrumente
pentru a-l ajuta să se familiarizeze cu
mediul din închisoare și să se
pregătească pentru vizite cu mult
timp înainte. The Ormiston Children
and Families Trust a folosit eficient
această unealtă cu albumul lor foto
Vizitându-l pe tata, așa cum a
procedat și Spazio Giallo în Italia.XI
Schemele de programare a vizitelor
facilitează foarte mult vizitele familiilor
în închisoare.
 Unele țări, cum ar fi Irlanda de
Nord, au sisteme eficiente de
programare online. Unele închisori
permit familiilor să vadă celula
închisorii înainte de încarcerare. La
HMP Maghaberry în Irlanda de Nord,
de exemplu, membrii familiei
/partenerii deținuților condamnați la
pedepse pe viață au oportunitatea de a
vizita celula acestuia. Membrii
familiei sunt duși într-un tur de
vizitare a închisorii, inclusiv în zona
atelierelor. Această opțiune se extinde
și în unele închisori din Norvegia
pentru unii condamnați. S-a descoperit
că vizualizarea celulei deținutului și
92 anumite aspecte ale vieții din
închisoare aduc un sentiment de
ușurare, în special pentru membrii
familiilor care vizitează pentru prima
dată.XII
Centrele de vizitare, clădirile de
lângă poarta închisorii, adesea
administrate de voluntari, unde
familiile se pot relaxa atât în timpul,
cât și după vizite, asigură sprijin la
poarta închisorii. Astfel de centre
funcționează în unele închisori din
Franța, Irlanda, UK și Elveția și alte
țări. Există o gamă variată de
facilități, de la stații de autobuz, în
afara gardului închisorii, până la
centre de vizitare bine dotate în care
familiile pot aștepta/petrece timp
înainte și după vizite. Unele centre
asigură răcoritoare, profesioniști să
ajute cu informații, s ă consulte
registre și să ofere consultații. Toate
acestea sunt supervizate de o echipă
de profesioniști afiliați ai închisorii,
adesea sprijinită de voluntari. În UK,
astfel de centre sunt relativ răspândite.
Centrele de vizitare sunt
prietenoase pentru copii în diferite
grade
— de la cel mai banal echipament de
bază (o cutie cu jucării) la zonele de
joacă supravegheate— deși părinții în
libertate rămân responsabili pe
întreaga perioadă a vizitei în
închisoare (cu excepția câtorva cazuri,
în care copilul este însoțit de un
voluntar sau închisoarea își asumă
responsabilitatea în unele vizite
centrate pe copil).
Un centru de vizitare bine dotat,
plăcut pentru familie poate face o
reală difrență a calității vizitelor
efectuate.XIII Centrele de vizitare
(și angajații care sprijină familia din
interiorul și din exteriorul închisorii)
pot ajuta familiile să se pregătească
pentru vizită. Copiii și membrii
familiilor pot avea dificultăți în
cooperarea cu lumea închisorii.
Copilul se poate să fi fost martor la
arestarea părintelui, în circumstanțe
mai mult sau mai puțin brutale.
Studiile demonstrează că informațiile
insuficiente despre tratarea acestor
crize pot exacerba trauma.XIV
Profesioniștii nu știu, întotdeauna, cum
să ajute familiile deoarece aceștia nu
au primit o instruire adecvată sau
suport în problemele relevante.
Adesea, familiile sunt pe cont propriu
când solicită vizitarea închisorii și
obținerea permiselor de vizitare și
merg distanțe lungi între casă și
închisoare. Când este însoțit de un
membru al familiei, copilul nu are
întotdeauna timp dedicat numai
pentru el cu părintele încarcerat. Mare
parte a vizitei este acaparată de
discuții despre probleme de logistică
(financiare, menajere, taxe legale,
etc.). Pentru deținuții din arest
preventiv, soțul sau partenerul nu
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact
este întotdeauna pe deplin conștient
de circumstanțele arestării și vizitele
se pot concentra exclusiv pe
rezolvarea conflictelor. Date fiind
aceste condiții, care este rolul unui
copil? Și adulții pot fi traumatizați de
lumea din închisori; anxietățile lor,
dacă nu se canalizează pe altceva,
pot fi transmise copiilor.
Problemele financiare și distanțele
mari de la locuințe  oferă
familiilor sprijin financiar pentru
deplasare
Persoanele pot fi încarcerate la
distanțe mari de locuințele lor.
Deplasarea pe distanțe lungi se adaugă
la poverile financiare ale familiilor,
care, mai mult ca sigur, au trecut deja
printr-o pierdere a veniturilor ca
urmare a încarcerării. De asemenea,
pot exista și restricții de timp (un
program de lucru mai lung pentru a
recupera pierderea veniturilor, care
reduce timpul disponibil pentru
transport). Climatul dificultății
economice a însemnat că simplele
considerente față de bunăstare au
influențat în unele țări acțiuni dure. În
Suedia, cererea de a găzdui deținuți
în apropierea locuințelor a fost
eliminată din legislație din anul 2011,
ceea ce a dus la un număr mare de
copii care locuiesc departe de
închisoare. Acest fapt va avea impact
asupra numărului de vizite
efectuate.XV
Costul pentru ca familiile să
obțină vizite în închisoare, orele la
care sunt organizate vizitele și durata
deplasării pentru vizită au fost citate
ca motive pentru care unii deținuți nu
primesc vizite din partea
familiilor. XVI Distanțele geografice
dintre instituția penală
și locul de reședință al deținutului
pot varia în baza nivelului de
conștientizare a impactului pe care îl
au distanțele asupra legăturilor
familiale și asupra dimensiunii țării;
există tendința ca femeile să fie
încarcerate la distanțe mai mari,
deoarece exită mai puține închisori
pentru femei. Dacă distanțele
geografice sunt mari, familia trebuie să
aibă acces la suficienți bani pentru a
menține contactul regulat cu
deținutul. Asistența financiară pentru a
acoperi costurile de transport, cum ar
fi Schema de Vizitare Asistată a
Închisorilor, din UK, pentru familiile
dezavantajate, cu venituri mici, ajută
la asigurarea contactului regulat
dintre copil și părinții deținuți.
În unele țări, mijloacele
insuficiente de transport și locația
rurală a unor închisori se adaugă la
dificultățile de deplasare la și de la
închisori și majorează perioada de
timp necesară pentru deplasare. În
Letonia și Estonia, costurile de
deplasare și asigurarea hranei pentru
întreaga familie și pentru deținut,
pentru trei zile (pentru o vizită de
șaptezeci și două de ore) se adaugă
semnificativ la povara financiară a
vizitei. În Norvegia, partenerii
deținuților nu sunt considerați ca fiind
părinți unici pentru a avea dreptul la
beneficii din partea statului și, de
aceea, aceștia sunt loviți extrem de
dur de încarcerare. În UK, partenerii
primesc automat beneficii, deși ar
putea exista unele întârzieri de natură
birocratică.
 Lumea închisorii poate fi
descurajatoare pentru copii 
îmbunătățirea atitudinii gardienilor și
procedurilor de cercetare
Deși instruirea pentru gardieni despre
cum să trateze copiii este inclusă fie în
principalul program de instruire a
ofițerilor sau în ședințele suplimentare
organizate de ONG-uri, în marea
majoritate a țărilor în care își au sediul
organizațiile membre ale rețelei COPE,
atitudinile încă variază. Modul în care
interpretează ofițerii regulamentele și
acționează în fața vizitatorilor sau a
copiilor pot afecta profund experiența din
timpul vizitei copiilor (vezi Capitolul 7).
Procedurile de securitate pot fi dificile pentru
94 copii: adesea trebuie să suporte perioade
lungi de așteptare și expunerea la
echipamentul de securitate intimidant; în
unele țări sunt folosiți câini de urmărire și
copiilor le este teamă.XVII
Personalul care a primit o instruire adecvată
poate să ofere un contact plin de
sensibilitate familiei deoarece ei trebuie să
înțeleagă impactul încarcerării asupra
familiei și copiilor și necesitatea de a-i
trata în mod sensibil și corespunzător. Mai
mulți factori asigură eficiență și sensibilitate
atunci când se confuntă cu vizitatorii care
intră în închisoare, în special copii. Trebuie
să fie adoptată o atitudine constructivă și
pozitivă vis-à-vis de copil și de alți
vizitatori (cu privire la procedurile de
securitate și la atitudinea generală).
Trebuie să fie subliniată perspectiva
copilului. Este benefic pentru copii dacă
ofițerii din închisori care desfășoară
procedurile de securitate, le explică
copiilor ceea ce fac și de ce. De
asemenea, este benefic pentru ofițerii
din închisori să se aplece atunci când
percheziționează copilul, în țările în
care se practică o percheziție
corporală, vorbind astfel la nivelul
copilului, de exemplu. În unele
închisori, ofițerii primesc instruire
pentru contactul cu familia și oferă
sprijin în situațiile dificile. Punerea în
balanță a nevoilor e securitate cu
politicile prietenoase cu copilul nu este,
întotdeauna, o sarcină ușoară.
Unele țări au început să utilizeze gardieni
special instruiți și ofițeri specializați în
vizitele și sprijinul familiilor
deținuților. În cadrul fiecărei închisori
din Scoția, organizate de Scottish Prison
Service, există Ofițeri pentru Contactul
cu Familia (FCO); gardieni special
instruiți care asigură sprijinul familiei și
informații și contribuie la îmbunătățirea
vizitelor în închisoare. În Norvegia,
noua legislație va solicita prezența
unor ambasadori ai copiilor în
închisori.XVIII
În prezent, ambasadorii acționează în
închisori din Suedia, unde gardieni
special instruiți lucrează cu părinții
deținuți pentru a le reconsolida
identitatea ca părinți (vedeți Capitolul
5).
Alte țări se concentrează mai mult pe
organizarea unor condiții de vizitare
mai prietenoase pentru familie și copil.
Totuși, în alte țări, asociațiile din
exteriorul închisorii se concentrează pe
sistemele de suport pentru familii și
oferă consultații, precum și grupuri de
sprijin pentru părinți și copii. Uneori,
pot fi implementate cursuri pentru
părinți, pentru a spori suportul
vizitelor: Ormiston Children and
Families Trust, din UK, de exemplu,
asigură
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact
cursuri pentru părinți care ajută părinții
deținuți să reflecteze la cum ar putea
maximiza vizitele prin comunicarea și
construirea relațiilor cu copiii lor.
Cursurile Time to Connect organizate
de PACT în Anglia se concentrează pe
relațiile în timpul vizitelor XIX
Pe scurt, inițiativele care sprijină
părinții încarcerați și legăturile
familiale variază în conformitate cu
perspectiva unei țări sau a unei
închisori, experiența și conștientizarea
aferentă a profesioniștilor și
personalului din închisoare care
tratează cu familiile și/sau copiii.
Studiu de caz: Spazio Giallo
Sistem de RecepțieXX
Această schemă italiană oferă un
exemplu excelent despre cum poate o
închisoare să primească un copil și
cum poate să amelioreze vizita. ONG-
ul Bambinisenzasbarre pledează că
acest model conceptual și operaținal
trebuie să fie reprodus în toate
închisorile.
Sistemul de Recepție Spazio Giallo
(Spațiul Galben), pe care Bam-
binisenzasbarre l-a introdus, de
probă, în închisorile din Lombardia,
oferă, de asemenea, o unealtă pentru
monitorizare și cercetare a legăturii
copil-părinte și a fost menționat de
un ministru în declarația sa către
Comisia Specială a Senatului pentru
Drepturile Omului, din octombrie
2013.
Modelul implică două faze de
intervenție: Pregătirea Spațiului
Galben și Trovopapà (Îl găsesc pe
tati), o cale de la exteriorul
închisorii
până la vizita în închisoare și înapoi.
Sistemul Spațiul Galben este proiectat
pentru a găzdui, însoți și sprijini
copilul care merge în închisoare
pentru a–și întâlni mama sau tatăl și,
în unele cazuri, ambii părinți.
―Scena închisorii‖ este interpretată
de cei care lucrează cu copiii, de
copiii înșiși și de familia lor, care se
luptă cu constrângerile din închisoare;
ei trebuie să lucreze în cadrul
procedurilor de siguranță și a
protocoalelor naționale relaționate
care devin stadii ale modului de
recepție a unei ―închisori prietenoase
cu copilul‖ și reduc impactul
traumatic al unui mediu străin pe 95
care un copil îl poate percepe ca fiind
ostil.
Aceste stadii ale modului de
percepție oferă o oportunitate de a
aștepta într-un―loc sigur‖ până când
la momentul vizitei în închisoare și
contactul cu părintele încarcerat și
pentru a reprocesa experiențele lor
emoționale ale impactului cu
închisoarea și alinarea momentului
dureros al despărțirii de un părinte.
Copilul nu se obișnuiește niciodată cu
această despărțire după vizita în
închisoare, chiar dacă durata pedepsei
părintelui înseamnă că aceștia sunt
obișnuiți să viziteze închisoarea.
Spațiul Galben
Acesta este ―spațiul copiilor‖ din
interiorul închisorii. Ei se pot odihni,
juca, desena, pot vorbi cu alți copii
și pot aștepta vizita cu părintele său.
Este numit ca spațiu ―psihologico-
educațional‖. Nu este
 o cameră de joacă, ci un loc unde,
prin joacă și limbaj, se „are grijă
de‖ relațiile cu familia, sunt
îndeplinite necesitățile copiilor și
familiilor și sunt oferite indicații
subtile despre relații și îngrijirea
copiilor. De asemenea, și cei care
lucrează în închisoare primesc
spriin. O atenție meticuloasă este
acordată mediului din Spațiul
Galben și diferite elemente, semne și
mesaje asociate cu acesta.
Calea Trovopapà
Scopul acestei căi este de a oferi
copiilor instrumente pentru a-i ajuta să
96 navigheze, să se poziționeze într-un
spațiu fizic și să își sporească șansele de
a traversa din punct de vedere
emoțional o experiență potențial
traumatică.
Oferă:
• Intervenții externe, care „îi
recunosc‖ și îi ghidează pe
copii pe o anumită cale;
• Intervenții interne care confirmă
identitatea și prezența lor;
• O hartă pe care se pot vedea pe
sine călătorind, recunoscând
semne în spațiile și în
momentele în care se găsesc;
• Un album „interactiv‖ care îi
ajută să vadă diferite stadii
prin semne și culori (ex. Astăzi
voi face ...);
• O carte de povești despre
închisoare, cu care ei se pot
identifica (Lalla‘s Wednesdays).
Dificultăți în asigurarea calității
contactului cu părintele
mediul fizic și decorurile
trebuie să fie prietenoase cu copilul
Mediul fizic al zonelor de vizite
domestice (cozi lungi, lipsa
intimității, mediu ostil, acces limitat
la zonele de toalete, condiții de
aglomerație) și timpul acordat unui
părinte cu copiii săi— din cauza
multitudinii de subiecte de discutat
între adulți și numărul restricționat de
ore permise pentru vizite— sunt
departe de a fi optime. Adulții au
probleme de discutat între ei, ceea ce
nu este propice pentru vizitele centrate
pe copil. Durata vizitelor este fixă și,
în general, nu este majorată dacă un
contravenient are copii. Acest fapt
are impact asupra calității contactului
copil-părinte.
Lipsa de întâmpinare în
închisoare, în plus față de alți factori
descriși, pot reține vizitatorii de a mai
merge la închisoare, după cum pot să îi
și afecteze atunci când ajung acolo,
așa cum este discutat mai jos.
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoarea, și alte forme de contact
Multe închisori nu sunt dotate cu
zone de joacă prietenoase pentru copii,
cruciale pentru a ține copiii ocupați și
pentru a favoriza contactul dintre
părinți și copii. Condițiile sanitare
(zone de schimb, facilități pentru
spălare, etc.) sunt frecvent incorect
adaptate pentru copii. În general,
mâncarea și băutura nu sunt
disponibile în toate zonele de
vizitare, ceea ce face imposibilă
experiența de a alimenta copiii și de a
servi masa împreună; copiii pot avea
dificultăți când așteaptă să mănânce și
să bea.
Zona de vizitare este, adesea,
inadecvată ca spațiu și condițiile de
vizitare oferă puține posibilități
pentru ca persoanele să se poată
deplasa liber și trebuie să rămână
așezate; articolele din exteriorul
închisorii sunt interzise; suprafața în
sine este prea mică. Ultimul punct
este crucial pentru copii care își
vizitează părinții deținuți: zona de
vizitare trebuie să fie suficient de
mare pentru a permite copilului să își
elimine tensiunea și lipsa de confort.
Împărtășirea experienței este
crucială pentru păstrarea relațiilor. În
mod frecvent, există suport insuficient
la asistarea în timpul vizitelor cu
copilul (jocuri, desene, resurse, etc.).
De asemenea, relațiile pot să sufere
din cauza lipsei de spontaneitate în
prezența gardienilor din închisoare.
Acești factori demonstrează cât este
de dificil să se păstreze relații
sănătoase între părinții încarcerați și
copii și cât de complexă poate fi
situația.
Circumstanțele vizitelor trebuie să
fie suficient de agreabile pentru ca
familiile să continue să se deplaseze
până la închisoare pentru vizite.
Există dovezi că unii copii au renunțat
la vizite deoarece vizita este prea
stresantă, în ciuda bunelor lor relații
cu părintele lor.XXI
Condițiile de vizitare din
închisoare, care sunt stabilite de
administrația închisorii, variază de la
țară la țară, atât ca durată, cât și ca tip
de contact. În Europa de vest, vizitele
tind să fie limitate la o oră sau cel
mult două, cu excepția închisorilor cu
regim deschis și în timpul vizitelor
speciale ale familiilor. Țările Baltice,
Letonia și Estonia oferă vizite mult
mai lungi, care sunt dezbătute, în 97
continuare, în secțiunea ―Vizitele
conjugale și familiale‖ de mai jos.
Totuși, contactul regulat de calitate
prin vizitele în închisoare, în unele
țări, văzute ca un privilegiu pentru
deținuți, nu este un drept inerent, fie
pentru deținut sau pentru copil.
Cât de mult contact fizic este
permis între familii variază, de
asemenea, în funcție de regimul și de
tipul de vizită. În mare parte a
Europei, vizitele regulate pentru copii
au loc în săli mari pentru vizite unde
se întâlnesc mai multe familii în
același timp. În Olanda, majoritatea
vizitelor obișnuite operează în sistem
șarpe –o barieră șerpuită fixă în camera
cu părinții deținuți așezați pe scaune,
de o parte a șarpelui, și familia pe
cealaltă parte; uneori, există o serie
de mese pentru fiecare familie. Cât de
mult sau cât de puțin se pot deplasa
părintele deținut și familia în jur și cât
contact fizic pot
 avea depinde de regimul de detenție,
în intervalul de la câteva restricții
pentru contactul fizic dintre părinții
încarcerați și copii, până la lipsa
contactului fizic la vizitele în
închisorile cu regim închis, din
UK.XXII
În Norvegia și Suedia,
majoritatea vizitelor domestice tind
să fie private și individuale. Aceasta
înseamnă că au ocazia de a fi singuri
ca familie. Când facilitățile sunt
prietenoase pentru copil, așa cum
sunt în multe închisori, se poate oferi
un cadru ideal pentru vizite. Totuși,
este important ca copiii să fie protejați
98 de părinții care nu urmăresc cele mai
bune interese ale copilului— având
relații intime în timp ce copilul este
prezent, de exemplu, și alte probleme
de protecție a copilului. ONG-ul FFP
din Norvegia relatează că sentimentul
de a fi ―blocat‖ în timpul vizitei poate
afecta copilul. De asemenea,
programarea vizitei este importantă.
Dificultățile sunt asociate cu vizitele
mai lungi din Estonia— douăzeci și
patru de ore, până la șaptezeci și două
de ore la fiecare șase luni—care,
adesea, nu sunt onorate deoarece
familiile ar trebui să lipsească de la
muncă și copiii de la școală pentru a
face aceste vizite; vizitele din
apropierea locuinței, în timpul orelor
de școală, înseamnă că acești copii
(chiar dacă absența lor este motivată în
unele țări, cum ar fi în UK) sunt mai
pasibili de a fi stigmatizați și excluși
din programul de educație.
Prevederi speciale pentru copii în timpul
vizitelor obișnuite programate
A crescut nivelul de
conștientizare cu privire la
necesitățile copiilor (și ale adulților)
care vizitează închisoarea. Multe
închisori se străduiesc să se adreseze
acestor nevoi într-un fel sau altul.
Facilitățile includ, de la cutii de jucării
și jocuri până la activități mai
educaționale. Sunt mulți animatori, fie
din serviciile externe ale închisorii sau
care fac parte din personalul închisorii.
Jocurile din închisoare proiectează
oferirea de spații de joacă
supravegheate (frecvent, personalul
fiind alcătuit din voluntari), ceea ce a
devenit aproape standard în Anglia.
Având dificultăți în găsirea
voluntarilor și a personalului închisorii
pentru escortă și suport, în prezent,
există semnificativ mai puține astfel
de obiecte. Din motive de securitate,
vizitatorii și deținuții trebuie să
rămână frecvent așezați la mese.
Zonele de joacă servesc la atenuarea
stresului în timpul vizitelor, pentru a
face vizitele mai plăcute pentru copil
și permite adulților să discute
probleme între ei. Animatorii
încurajează copilul să se deplaseze
înainte și înapoi, combinând timpul
petrecut cu părinții și cu joaca, pentru
a facilita legătura părinte-copil.
Adesea, familiile spun că, dacă nu ar fi
existat zona de joacă și animatorii, nu
și-ar fi adus copiii în vizită.XXIII
În Italia, în exteriorul orașului
Milano, Casa di Reclusione di Bollate
oferă copiilor zone de joacă pentru toți
copiii care își vizitează tații arestați,
distribuit în camere separate,
repartizat pe grupe de vârstă (6-12
luni; 1-3 ani; 4-10 ani; 11-14 ani).
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact
Există facilități și activități adecvate
vârstei și mobilier modular. Există
jucării, un ―colț verde‖, în care copiii
pot cultiva/îngriji plante și un atelier
de reparații pentru mașinuțele
stricate, unde tații pot repara obiectele.
Se pune accentul pe întreaga familie,
vizitând împreună, promovând
continuitatea și aducând activitatea de
zi cu zi (servirea mesei împreună, de
exemplu) înapoi la timpul pe care îl
petreceau împreună.XXIV
În Belgia, datorită sprijinului
financiar al mai multor fundații, au
fost înființate zone speciale de
vizitare în multe închisori. O inițiativă
specială este ―trilieux‖— zone de
vizitare prietenoase pentru copii,
împărțite în trei secțiuni separate: o
zonă senzorială, o zonă de relaxare și
o zonă de creativitate.
Două aspecte sunt cruciale: să se
acorde atenție nevoilor individuale
ale copiilor într-un decor adecvat
vârstei și să permită copilului și
părintelui să recreeze—deși într-un
decor extrem de diferit—momentele
pe care un părinte le petrece cu copilul
în circumstanțe normale.
În UK, The Ormiston Children
and Families Trust oferă facilități de
creșă ca extensie a centrului lor de
vizitare, care permite copiilor să fie
duși în camerele de vizitare pentru a
se alătura familiei, lăsând timp
familiilor să discute dificultățile, dacă
este necesar, sau să evite plictiseala
sau neliniștea copiilor în cadrul unui
decor de vizitare social tradițional.
Pentru zonele de joacă, în special
pentru cele descrise mai sus, se pune
un mare accent pe necesitățile
copiilor: facilități speciale, calitatea
personalului de suport, selectarea
jocurilor și jucăriilor, etc. pentru a
asigura condiții optime. O tendință
îngrijorătoare este pentru închisorile
care ―bifează căsuța‖ și se spune că au
un loc de joacă într-un colț cu o cutie
cu jucării, probabil instalată, dar
niciodată întreținută. Majoritatea
copiilor din mediul dificil al
închisorii necesită mai mult de atât –
fie din partea părinților lor, sau a altor
persoane care pun valoare pe joaca
lor.XXV
Prevederi specifice pentru vizitele copiilor 99
în UK
Nu este vorba doar de mine. Pe
soția și pe copiii mei îi afectează
încarcerarea. Am devenit extrem de
conștient de faptul că mi-am rănit
soția și copiii. Mi-a luat ceva timp să
realizez cât de greu a fost pentru ea.
Ce a făcut mai ușor pentru mine, ca
tată cu care să relaționezi și să obțin
relația cu copiii mei, este vizita
familiei. Nu pot să mulțumesc
suficient Ormiston pentru vizitele
familiei. Mă face să văd motivele
pentru care viața mea nu este doar
pentru mine.
- Paul, un deținut din închisoare din UK
În ultimii ani s-a pus un mai mare
accent pe dezvoltarea vizitelor
centrate pe copil care sunt oferite într-
o varietate de feluri în Europa.
Trebuie să fie recunoscută insistența și
 angajamentul ONG-urilor în lucrul
cu autoritățile din închisori pentru a
dezvolta și susține astfel de scheme.
Vizitele iau diferite forme, dar
dificultatea este identică: accentul pus
pe relația părinte-copil. De asemenea,
decorul este mult mai relaxat decât
era în mod obișnuit în zonele de
vizitare.
• Vizitele centrate pe copil pot fi
primite în afara vizitelor regulate și
nu sunt, întotdeauna, contorizate
ca parte a numărului maxim de
ore de vizitare. Acestea pot fi mai
lungi decât vizitele standard.
• Decorul prietenos este mai
100 adecvat pentru copii.
• Vizitele sunt mai puțin restrictive.
Copiii se pot mișca mai liber și
au acces la activități fizice—
piscină, grădini, sală de sport, zona
de joacă.
• Vizitele pot fi tematice, sau
pot fi caracterizate de o serie
de alte activități, de fiecare
dată.
• Unele vizite oferă secțiuni separate,
cu activități pe bază de vârstă și
ore de odihnă (somn, saltele pe
podea, facilități de toaletă pentru
copii, facilități pentru schimbarea
scutecelor, etc.).
Aceste vizite sunt organizate de
personalul închisorii sau de către
profesioniști ai serviciilor sociale din
exteriorul închisorii. De la prima
ediție a acestei cărți, în Europa s-au
dezvoltat centre de vizitare centrate pe
copil cu sprijin din partea diferitelor
ONG-uri, din Republica Cehă,
(unde un element important este să se
poată servi masa împreună) până în
Croația (cu sprijin din partea
UNICEF, acestea sunt disponibile în
toate închisorile). În unele țări
vizitele centrate pe copil sunt
obligatorii, cum ar fi în Olanda, de
exemplu, unde trebuie să fie
trimestriale. Această prevedere
națională necesară a reprezentat un
progres semnificativ, deși a redus în
mod eficient disponibilitatea vizitelor
pentru deținuți și copiii lor în unele
închisori, în cazul în care aceste vizite
erau disponibile, anterior, în fiecare
lună. Valoarea vizitelor centrate pe
copil în evaluarea legăturilor dintre
părinți și copii a fost recalculată, în
prezent, pentru Germania, Suedia și
Anglia.XXVI
Persoanele care pot fi prezente
în timpul vizitelor centrate pe copil
variază de la o închisoare la alta.
Uneori este prezent părintele
întreținător, alteori este prezentă
familia extinsă. În alte decoruri,
vizitele au loc fără părintele
întreținător, dar cu profesioniști
special instruiți, pentru a sublinia
relația copil-părinte. Indiferent de
opțiuni, este important ca închisoarea
să stabilească obiective țintă, în
colaborare cu parteneri implicați,
competenți. Cercetările au demonstrat
că aceste vizite sunt extrem de
benefice pentru copii.XXVII Succesul
acestor vizite depinde de cum timpul
petrecut cu copilul este planificat și
programat.
Este considerat extrem de pozitiv
dacă părțile implicate conlucrează
înainte pentru a pregăti cât mai bine
vizitele:
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact
părinții deținuți, personalul închisorii,
animatorii pentru copii și personalul
centrelor de vizitare. De asemenea,
este necesară centrarea pe copil și să
pregătirea vizitei împreună cu acesta.
Acestea pot fi făcute prin intermediul
serviciilor de supraveghere a vizitei
sau cu ajutorul părintelui întreținător.
Criteriile care stabilesc că părinții
deținuți sunt eligibili pentru aceste
vizite (motive de securitate, durata
pedepsei cu închisoarea, interesele
copilului, etc.) trebuie să fie stabilite,
în mod ideal, astfel încât să se evite
penalizarea copilului.
În plus, în multe țări sunt
organizate ―Zilele Familiei‖ pentru
Ramadan, Crăciun, Paște și alte
sărbători naționale, ca parte a
evenimentelor tematice sau celebrări
anuale organizate de închisoare pentru
părinții deținuți și pentru familiile lor,
cu jocuri de fotbal, grătare, castele
gonflabile și alte activități.XXVIII
Franța
În Franța, Relais Enfants Par-
ents (REP) oferă vizite speciale în
închisoare pentru Ziua Mamei, Ziua
Tatălui și alte sărbători. Acestea oferă
o bună oportunitate pentru copii și
părinți încarcerați de a petrece timp
de calitate împreună, câteva ore.
Părintele întreținător nu este prezent,
ceea ce asigură o oportunitate pentru
părinții încarcerați și copii să își
consolideze relația. În plus, REP în
Franța și ASBL Relais Enfants Parents
Belgique au înființat ―espaces enfants‖:
locuri de joacă independente, plăcute
pentru copii în interiorul închisorilor
unde părinții
încarcerați pot petrece timp cu copiii
lor cu vârsta de 13 ani sau mai puțin.
Sunt unele camere închise care sunt
zugrăvite și au covoare în culori vii,
deschise în timpul orelor specifice
pentru copii însoțiți de un voluntar
REP sau de asistenți sociali. Aici
există jucării, creioane, cărți și alte
activități corespunzătoare vârstei. Se
pot întâlni până la trei familii în timpul
fiecărei ședințe de o oră. Totuși, în
camerele de joacă private, se întâlnește
o singură familie la un moment dat.
Oportunitatea pentru contactul non-
verbal și afecțiunea fizică este
puternică în timpul acestor întâlniri. 101
Personalul REP poate impulsiona
interacțiunea dintre copil și părinte—
sugerând copilului să arate un desen
părintelui, de exemplu. Personalul nu
uzurpă rolul părintelui, ci lucrează la
consolidarea rolului acestuia ca
părinte, când copilul ar avea nevoie
de disciplină, de exemplu. REP a
observat că părinții deținuți sunt mai
calmi și mai relaxați; această stare
este transmisă și la copil.XXIX Există
o corelație între folosirea locurilor de
joacă și frecvența redusă a plânsului
atunci când copiii pleacă de lângă
părinți, la sfârșitul vizitelor. Un
gardian este prezent în permanență,
deși un membru REP este adesea
lăsat singur, dată fiind încrederea care
s-a stabilit de-a lungul anilor între
autoritățile închisorii și REP, care a
promovat aceste inițiative timp de
aproape treizeci de ani.
Elveția
Relais Enfants Parents Romands
(REPR) din Elveția sprijină vizitele
 individuale și atelierele de creație și
sunt, în particular, centrate pe copil:
ele lasă copilul să acționeze în ritmul
său, în timpul vizitelor. ―Astfel,
provocarea constă în permiterea
fiecărui copil să preia frâiele propriei
experiențe de viață în felul său, în
baza împletirii propriei sale lumi
imaginare cu realitatea întâlnirii cu
părintele.‖XXX
Belgia și Luxemburg
Din experiența REP din Franța,
vizitele au loc în afara vizitelor
uzuale și sunt organizate de
102
profesioniști din serviciile sociale în
zonele standard de vizitare. Mai mulți
părinți și copii se întâlnesc în același
timp; fiecare părinte are grijă de
copilul său. În Belgia, timpul este
petrecut organizând activități de grup,
urmate de activități individuale (copil
și părinte) în trilieux.XXXI
Irlanda de Nord (HMP Maghaberry)
Sunt organizate vizite în care
mamele care își aduc copiii în vizită
iau masa împreună cu un membru al
personalului închisorii. Ei pot discuta
diferite probleme și dificultăți cu care
se confruntă. Între timp, copilului i se
dă oportunitatea de a-și vizita numai
tatăl. Acest fapt este crucial pentru
procesul de conexiune, în special
pentru copiii care s-au născut
ulterior încarcerării tatălui.
Olanda
O hotărâre guvernamentală decisivă
din Olanda, din 2009, cere închisorilor să
asigure minim patru vizite speciale pe an
pentru copiii și părinții deținuți, pentru a
le da acestora din urmă oportunitatea să
aibă un contact fizic de calitate cu copiii
lor (copiii pot sta în brațele părinților și
aceștia îi pot îmbrățișa). Un studiu
olandez, intitulat ―Effect van
kinderbezoek aan gedetineerde Vaders‖
(impactul vizitelor copiilor asupra taților
deținuți) a explorat efectul pe care îl au
aceste vizite ale copiilor asupra taților
deținuți și a copiilor cu vârste între 3 și
13 ani.XXXII Per total, studiul a arătat
că atmosfera din închisoare era mult mai
calmă și mai umană ca rezultat al
vizitelor. Un model similar de cerere
pentru vizitele copiilor, disponibil
pentru toți deținuții cu copii, tocmai a
fost introdus în Scoția.
Luxemburg
Lansat în anul 1996 pentru a
oferi structuri bazate pe comunitate
pentru facilitarea relația copil-părinte
în cazurile de separare și divorț,
Service Treffpunkt funcționează în
cadrul Centre Pénitentiaire Luxembourg
în folosul copiilor despărțiți de părinții
încarcerați. Personalul oferă grupuri de
discuție pe probleme legate de copil
și ateliere meșteșugărești pentru ca
părinții să execute ―obiecte de
tranzițieXXXIII‖ pentru copii;
însoțesc copiii în vizitele la închisoare
pentru a-și vedea părinții, cu
pregătirea prealabilă a întâlnirii; și
angajează însoțitori pentru copiii care
nu își pot vedea părintele deținut în
schema normală de vizitare deoarece
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact

tutorele nu poate sau refuză să îl schema îi permite să petreacă șaisprezece

ducă. Service Treffpunkt aranjează ca ore pe zi acasă având grijă de familie și
vizitele însoțite să aibă loc la anumite de locuință; ea pleacă din închisoare
ore și are acces la camerele de vizită dimineața devreme, merge acasă, trezește
(când nu sunt folosite pentru orele copiii, pregătește micul dejun și duce la
normale de vizitare). Ei însoțesc (cu școală copiii de vârstă școlară, apoi
profesioniștii de la serviciile sociale) revine acasă și are grijă de ceilalți copii și
mai mulți copii în același timp pentru de locuință. Acestea implică prezența
a-și vedea părinții respectivi. obligatorie a unui membru al familiei
îngrijitoare, care doarme aici, noaptea, cu
Spania copiii. O altă alternativă este de a lăsa
În prezent, funcționează o femeia să doarmă acasă noaptea;
schemă d e v i z i t e ―private‖ pentru
altcineva are grijă de copii timp de opt
familii și pentru parteneri. Această
ore pe zi.
schemă de vizitare este determinată
de regimul de detenție. La cererea
Vizitele conjugale și familiale
deținutului, este acordată minim o
vizită lunară, cu o durată de una până O gamă largă de țări și culturi oferă vizite
la trei ore. Vizitele pot fi conjugale pentru deținuți. Mai puține par 103
restricționate din motive de să ofere vizite familiale – adică vizite
securitate. Aceasta este foarte care au scopuri mai vaste de a menține
important pentru mamele aflate în legăturile familiale și reintegrarea socială,
detenție deoarece Spania deține cea mai degrabă decât cele care acționează,
mai mare rată de încarcerare a pur și simplu, ca stimulente pentru bună
purtare și oportunități pentru intimitate
femeilor din Europa de Vest.XXXIV
sexuală. Multe din criticile referitoare la
vizitele conjugale se bazează pe vizitele
Germania
intime prea scurte, în timp ce o schimbare
În unele închisori din Germania,
graduală a politicii și sprijinul pentru
mamele aflate în detenție care au
vizitele familiale private este evident într-
copii de vârstă școlară se pot întoarce
un număr de jurisdicții.
acasă zilnic pentru a avea grijă de
Experiențele din Norvegia și Suedia
familiile lor și de locuință. Aceste
sugerează că închisorile trebuie să se
facilități întrețin legătura familială și
exprime clar cu privire la scopul
joacă un rol extrem de constructiv din
vizitelor— dacă acestea sunt vizite
punct de vedere al restabilirii. Schema
conjugale sau vizite familiale, unde
Hausfrauenfreigang variază de la Land
părinții trebuie să se comporte mai
la Land. În Berlin, de exemplu, mamele
sensibil față de nevoile copiilor lor (când
încarcerate în regim deschis pot merge
copiii s-au trezit). În unele cazuri,
acasă în fiecare zi pentru a avea grijă
locațiile pentru vizitele familiale au fost
de copiii lor. Există restricții (fără
organizate cu
consum de substanțe) dar, odată
acordată,
 o atenție deosebită, cum ar fi camera
de vizitare, proaspăt reamenajată, din
închisoarea Bergen, din Norvegia
XXXV
Sistemul Vizitelor Familiale
Private (PFV) din Canada oferă unul
din cele mai bune exemple despre
cum pot funcționa vizitele și
beneficiile pe care le au pentru
deținuți, personal și familii. PFV
sunt acordate, în mod normal, la
fiecare două luni, cu o durată de până
la șaptezeci și două de ore. Efectele
pozitive ale vizitelor includ adresarea
impactului încarcerării asupra
deținutului ca ―membru al familiei‖;
104 susținerea relațiilor familiale; ajutarea
deținuților să se vadă ca membri
funcționali ai familiilor lor și ai
comunităților (―efect de
dezinstituționalizare‖); și mărirea
potențialului pentru reintegrarea
pozitivă în societate cu nevoia redusă
pentru agenții post-îngrijire. Programe
similare, cum ar fi Programul de
Vizitare Familială din California,
Programul de Reuniune Familială din
New York, Vizitarea Familială din
Mississippi, și din Europa, Unités de
Vie Familiale (UVF) în Franța, par să
ofere beneficii similare (vedeți mai
jos). Vizitele familiale în timpul
cărora întreaga familie poate să vină
pentru un weekend, există în unele
închisori din Olanda. Programele de
vizită peste noapte pentru copiii cu
mamele în închisoare oferă alte
opțiuni și adesea există acolo unde
vizitele familiale nu sunt disponibile
în alt mod, de exemplu, în Statele
Unite și în Irlanda. Dovezile din
aceste programe sugerează că
vizitarea consolidează relațiile
familiale și îmbunătățesc
șansa la succes după eliberare, atât
din punct de vedere al relațiilor
familiale, cât și al prevenirii
recidivelor. Oportunitățile ca familiile
să ia parte la activități „normale‖
înainte de oportunitățile de a pleca
acasă în permisie, par să ofere
beneficii tuturor celor implicați,
inclusiv închisorii.
Bine gândite și adecvat
implementate, vizitele familiale
private par să fie o experiență
pozitivă, cu un impact vast și de durată
asupra deținuților, familiilor și
închisorii. Oferite împreună cu o gamă
de alte programe concentrate pe
familie, ele au potențialul de a
consolida legăturile și de a oferi
sprijin grupului social care este,
adesea, exclus din societate și ―dificil
de atins‖.XXXVI
Unités de Vie Familiale din Franța (UVF)
Numai persoanele care nu sunt
eligibile pentru permisie sau alte
scheme alternative pentru
consolidarea relațiilor familiale pot
să aplice pentru accesul la un UVF.
Candidații trebuie să fie deținuți
condamnați cu o sentință între unu și
trei ani în închisorile pilot. Toate
cererile de vizitare de la vizitatori și
deținuți trebuie să fie efectuate în
scris, adresate guvernatorului
închisorii.
UVF a început să funcționeze în
Franța din septembrie 2003, în cadrul
Centre Pénitentiaire de Rennes. Acum
există cel puțin șaptezeci de camere
UVF în peste douăzeci de închisori, ca
parte a politicii de administrare a
închisorilor pentru a ajuta la păstrarea
legăturilor familiale.XXXVII
Deținuților li se acordă vizite pe durata
unui weekend cu diferiți membrii ai
familiei.
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact
Vizitele sunt private și nu este
prezent nimeni din personalul
închisorii. UVF oferă deținuților
condamnați opțiunea de a primi
membrii familiilor (uneori, membrii
familiei care îi vizitează sunt toți
adulți), însumând progresiv de la șase,
la douăsprezece, la douăzeci și patru,
la patruzeci și opt și, în cele din
urmă, șaptezeci și două de ore; dacă
vizitele de șaptezeci și două de ore
decurg bine, deținuții pot aplica
pentru mai multe vizite. Unii deținuți
au avut vizite de șaptezeci și trei de zile
într-un an. UVF oferă intimitate și un
mediu fizic mai prietenos pentru
copil, și, în timpul acestei vizite,
familia locuiește și mănâncă
împreună.
Eligibilitatea pentru UVF:
• Membrii apropiați ai familiei, după
dovada gradului lor legal de rudenie;
• Membri ai familiei extinse, după
dovada gradului lor legal de rudenie;
• Persoane care s-ar putea să nu aibă
grad legal de rudenie, dar pentru cei
mai mulți factori prezintă dovada
unei legături emoționale legitime
cu deținutul.
Sistematic, cererile au ca rezultat un
interviu preliminar cu un membru de
personal al SPIP (servicii de probațiune)
pentru toți vizitatorii și un interviu cu
deținutul. Guvernatorul închisorii sau
unul din reprezentanții săi ia o decizie
după primirea unui raport de la SPIP.
REP a descoperit că aceste vizite sunt
deosebit de folositoare pentru familie
deoarece, pe o perioadă îndelungată de
timp, nici părintele, nici copilul, nu
pot păstra masca sau bravada vizitelor
scurte.
Dacă timpul permite și deținuții au
încredere în voluntarul Relais, ei
discută bunele practici parentale în
timp ce copilul este întotdeauna
ocupat.
Alte inițiative și vizite
Inițiativele tematice funcționează, în
prezent, în Belgia, Franța și UK.
Unele gravitează în jurul părinților
încarcerați care scriu cărți pentru
copii. Lucrând cu profesioniștii,
părinții inventează povești și le
imortalizează în cuvinte și imagini.
Apoi, poveștile sunt tipărite și legate.
Alte inițiative implică citirea de către
părintele încarcerat și redactarea
poveștilor pentru copiii lor.
Clubul Book and Tape (BAT), 105
înființat în luna iunie 2004 în
închisoarea Maghaberry de către
Serviciul Închisorilor din Irlanda de
Nord în parteneriat cu South Eastern
Education și Library Board și
Bright Books, este disponibil acum în
trei închisori din Irlanda de Nord.
Inițiativa are ca scop promovarea
alfabetizării printre tații deținuți
condamnați la închisoare pe viață și
copiii lor și permite taților deținuți să
joace un rol în dezvoltarea copilului
lor.
Tatăl alege o carte (este oferită
asistență pentru cei care au dificultăți
de citire sau doresc indicații pentru
alegerea unei cărți corespunzătoare)
și o citește cu voce tare, pentru a o
înregistra pe bandă.
Apoi, cartea și banda sunt trimise
copilului care este încurajat să
citească cartea în timp ce ascultă
înregistrarea vocii tatălui său.
 La rândul lor, copiii sunt încurajați să
înregistreze observațiile lor despre
carte și un mesaj pentru tatăl lor,
care, la rândul său, ascultă banda.
Copiii din clubul BAT sunt, de
asemenea, încurajați să folosească
biblioteca lor locală. În plus față de
ascultarea cărților pe care tații și
copiii le citesc împreună, cardul de
membru BAT are o grilă unde, de
fiecare dată când un copil ia o carte
de la biblioteca sa locală, bibliotecara
își poate pune ștampila. După trei
luni, copilul primește o fisă pentru
carte, de £5, care poate fi folosită la
cumpărarea unei cărți printr-un
furnizor care oferă o rată de discount
106 la cărțile pentru copii.
Inițiativa din Noua Scoție pentru 2014
Families Outside și Vox Luminis:
deținuții și familiile lor vor putea să
experimenteze interacțiunea
diferitelor tipuri care generează,
interpretează și înregistrează muzică
împreună. Printr-o serie de ateliere, In
Tune va ajuta deținuții și familiile să
se simtă că sunt ―dincolo de pereții
închisorii‖, dându-le o oportunitate
de a lăsa deoparte celelalte probleme
și să se bucure de timpul petrecut
împreună. La sfârșitul fiecărui set de
ateliere,
va exista un concert de sărbătorire, și
participanții vor primi un CD cu
creațiile lor muzicale.XXXVIII
Plecarea acasă/permisia
Măsura în care deținuții pot fi
eliberați pentru vizite la domiciliu și,
astfel, se reduce necesitatea de vizite
în închisoare, variază în conformitate
cu diferitele regimuri naționale. În
Norvegia, de exemplu, deținuții au
plecări regulate acasă, odată ce au
ispășit o treime din pedeapsă. De
asemenea, multe țări oferă ocazia de
plecări însoțite sau ‖plecări din motive
de sănătate‖ înainte ca plecarea acasă
să poată fi permisă. Membrii familiei
trebuie să se pregătească pentru aceste
vizite, dar acestea pot ajuta foarte
mult la refacerea legăturii familiale
afectate de arest.
Alte forme de contact
Scrisori
În toate țările, scrisorile sunt
premise și sunt folosite într-o măsură
mai mica sau mai mare, depinzând,
în parte, de disponibilitatea și costul
apelurilor telefonice. Acestea sunt
deosebit de importante pentru pentru
schimbul de carduri, desene și
poezii.XXXIX
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact
Apeluri telefonice
Deținuților li se acordă, treptat,
accesul la apeluri telefonice deși, în
țări ca Norvegia, UK și România,
apelurile telefonice sunt scumpe. De
asemenea, ele pot fi limitate ca timp. În
Suedia, ca urmare a acceptării cererii
lor, deținuților li se permit
cincisprezece minute de convorbire
liberă, cu cinci minute suplimentar,
per copil, în fiecare săptămână.
Dificultatea la această abordare este
că acești copii nu au niciun fel de
comunicare liberă directă și spontană
cu părinții lor despre problemele
importante ale vieții și trebuie să
vorbească atunci când este permis de
regimul închisorii mai degrabă, decât
de către familie. Majoritatea copiilor
pun valoare pe apelurile telefonice,
deși unele îi pot supăra.XL În Italia,
există posibilitatea de a efectua
apeluri telefonice din închisoare pe
telefoane mobile. Este permisă o
utilizare limitată a telefoanelor mobile
în închisoare, în unele țări cum ar fi
Slovenia și într-o închisoare privată
din Anglia. În Germania, unde
trebuie făcută o cerere pentru fiecare
apel telefonic, există încă unele
Länder unde nu sunt posibile apelurile
telefonice.
Internet, e-mail și Skype
În UK există o schemă ―e-mail pentru
un deținut‖ prin care membrii familiei
pot semna pe un website și pot trimite
un e-mail către toate închisorile care
participă la schemă. Până la această
dată, în trei închisori există formă de
transmiterea a mesajelor prin două
modalități, ceea ce înseamnă că
deținuții pot să și răspundă prin e-
mail.XLI În Italia, există o încurajare
pentru
pentru deținuți de a folosi Internetul
pentru a facilita contactul părinte-
copil.
În prezent, sunt dezvoltate
inițiativele pentru contactul prin Skype
în Republica Cehă. Există proiecte
pilot care folosesc Skype în Norvegia,
unde se consideră că este cel mai
folositor pentru deținuții care au
familiile în străinătate sau pentru cei
ale căror familii locuiesc departe de
închisoare / nu pot să viziteze adesea
din cauza distanțelor mari sau lipsei
de resurse. Se anticipează ca vizitele
prin intermediul Skype să fie de uz
comun până la momentul lansării
următoarei ediții a acestei cărți.XLII
107
Concluzie
Arestarea unui membru al
familiei are un impact semnificativ
asupra familiei care se confruntă
frecvent cu dificultăți financiare, ca
rezultat.
De asemenea, absența părintelui
schimbă dinamica familiei, având ca
rezultat, în timp, deteriorarea, până la
punctul de destrămare. Păstrarea
contactului cu familia și copilul în
timpul detenției este de o importanță
majoră, așa cum este subliniat în
acest ghid. În afară de beneficiile față
de copil, inclusiv dezvoltarea lor mai
sănătoasă, care sunt principalul
subiect al acestei cărți și în rețeaua
COPE, cercetările au demonstrat că
un contact mai bun cu familia
facilitează reunificarea, reduce riscul
de recidivă și, astfel, poate reduce
cheltuielile publice. În Anglia, PACT
a utilizat acest argument cost-
beneficiu pentru a obține sprijin
 pentru familiile integrate, așa cum
este descris mai jos.XLIII
A fost lansat un număr mare de
inițiative pentru a sprijini familiile
deținuților; totuși, multe se bazează pe
dedicația și determinarea unui număr
limitat de profesioniști sau a altor
persoane care se simt implicate în
această problemă. Gradual, contactul
regulat al familiei va deveni mai mult
o problemă standard în toate sistemele
din închisori; asociațiile externe ale
închisorilor trebuie să ofere, de
asemenea, sprijin colateral.
Anumite inițiative care
facilitează contactul copil-părinte
108 sunt stabilite mai ușor pentru mamele
aflate în detenție. Există un consens
care sprijină inițiativele care
protejează și consolidează relația
mamă-copil. Totuși, mai recent, s-a
acordat o mai mare atenție
importanței rolului tatălui în viețile
copiilor sub vârsta de trei ani. Acesta
trebuie să fie luat în considerare și
taților trebuie să li se permită să își
îndeplinească rolul de părinte.
Stabilirea și consolidarea
relațiilor ar putea să nu fie,
întotdeauna, ușoară, astfel încât este
crucial ca profesioniști cu experiență
în terapia centrată pe persoană să fie
implicați (în închisoare și cu membrii
familiei) pentru a sprijini, clarifica,
stabili limite și impulsiona contactul
regulat de calitate. Ceea ce are loc
înainte, în timpul și după vizite
permite copilului să se dezvolte și să
crească și, în cele din urmă, să se
individualizeze printr-o separare
sănătoasă. Respectarea nevoilor
copilului și permiterea părintelui de a
acționa ca părinte pentru acest copil
al său, de a petrece timp făcând
activități care fac parte din viața de zi
cu zi (ex., luarea mesei împreună,
învățarea pentru folosirea toaltei) este
un scop clar.
Când copiii au fost victimele unui
abuz din partea părinților deținuți,
există limitări. Este important să fie
ascultat copilul. Tutorele,
profesioniștii, avocații și judecătorii
oferă, de asemenea, informații. Ceea
ce este crucial pentru interesele
copilului trebuie să prevaleze de
fiecare dată.
Închisorile nu trebuie să fie
văzute numai ca instituții pentru
încarcerarea deținuților ci, de
asemenea, ca locuri în care copiii se
întâlnesc cu părinții lor în cele mai
bune condiții pentru a asigura
contactul familial regulat și de calitate
și pentru a se asigura că arestarea
unui părinte nu este sinonimă cu
despărțirea și trauma. Acest punct de
vedere este departe de a fi
exhaustiv; alte scheme care
funcționează în prezent în alte țări nu
sunt explorate aici, dar asta nu
înseamnă, în niciun caz, că sunt mai
puțin importante.
Fiecare țară în parte va trebui să își
formuleze propriile priorități pentru
modificarea închisorii, cum ar fi
această listă compilată de
Bambinisenzasbarre din Italia, în
baza unui chestionar completat de
personalul închisorii.
Extinderea celor mai bune practici
către toate închisorile:
• O zonă de așteptare pentru copii,
înainte de vizită;
• Locații doar pentru vizitele
copiilor (spații prietenoase pentru
copii cu jocuri la interior și la
exterior);
• Grafice pentru facilitarea intrării
copiilor (vizite programate la
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact

ore adecvate pentru copii); • Acordarea către părinte și copil a

• Un părinte deținut se poate bucura
de luarea unei mese cu copiii;
• Asigură vizite în zilele de duminică;
• Permite primirea de apeluri telefonice
de la copiii minori;
• Instruire regulată a personalului • Asigurarea de facilități sanitare (masă de
închisorii pentru întâmpinarea și
―gestionarea‖ copiilor.
Alte recomandări generale ar putea fi
pentru:
• Asigurarea unei structuri de suport
familial, dacă este posibil (băuturi
disponibile în timpul așteptării, etc.),
poate printr-un centru de vizitare;
• Asigurarea opțiunii pentru vizitele
extinse centrate pe copil și pe
necesitățile copiilor;
• Permiterea contactului fizic, mișcării,
contactului non-verbal;
oportunității de a executa împreună
activitățile zilnice (mese, schimbarea
scutecelor, teme...);
• Încurajarea de activități (ex.: citit,
sporturi, pregătirea mesei);
schimbat, chiuvetă, toaletă) pentru a fi
ușor accesibile în timpul vizitelor.
Capitol original redactat de Marie-
Jeanne Schmitt (Luxemburg) și Nicole
Staes (Luxemburg), cu contribuție
din partea Nancy Loucks (Marea
Britanie) și Jenny Bibby (Marea
Britanie); editorii celei de-a doua
ediții Kate Philbrick, Liz Ayre și
Hannah Lynn, cu studii din partea
Paola Costa. 109
 I
Jones, Adele, Gallagher, Bernard, Manby, Martin, Robertson, Oliver, Schützwohl, Matthias,
Berman, Anne H., Hirschfield, Alexander, Ayre, Liz, Urban, Mirjam, Sharratt, Kathryn and
Christmann, Kris (2013) Children of Prisoners: Interventions and mitigations to strengthen
mental health. University of Huddersfield, Huddersfield. p.103, ―Recommendation 3.‖ Disponibil
online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf
II
Christensen, E. (2001). Imprisoned Parents and Their Families: What we can do to minimise
harmful consequences to the children? Journal of Child Centred Practice, pp.84-85.
III
Coping Report (2013) op.cit. p. 354, ―Experiences of Criminal Justice Systems, continued.‖
Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-con-
tent/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf
IV
Fanshel, D. and E.B. Shinn (1978). Children in Foster Care: A Longitudinal Investigation.
New York: Columbia University Press.
V
Dyer, W. (2005). Prison, Fathers, and Identity: A Theory of How Incarceration Affects Men‘s
Paternal Identity. Fathering: A Journal Of Theory, Research, & Practice About Men As Fathers,
3(3), 201-219. See also: Rosenberg, J. (2009). Children need dads too: Children with fathers in
prison. Quaker United Nations Office, Geneva: Human Rights & Refugees Publications.
VI
Coping report (2013). op. cit. p.319, ―Information Sharing within the Family.‖
VII
Ayre, E. (1996). They won‘t take no for an answer: the Relais Enfants Parents. Early Child-
hood Development: Practice and Reflections, The Hague: Bernard van Leer Foundation, no. 11.
VIII
Coping Report (2013). op. cit. p.354, ―Experiences of Criminal Justice Systems, continued.‖
110 IX
The UK‘s Universal Periodic Review – Annex document - September 2012, p.52. Available on-
line at: http://www.upr-info.org/IMG/pdf/a_hrc_21_9_uk_annex_e.pdf
X
A se vedea Bryggan, FFP, NIACRO websites. EXODUS plănuiește să întroducă un forum online
în 2014.
XI
Visiting My Dad. (2005). Ormiston Children and Families Trust.
XII
A se vedea http://barnesiden.haldenfengsel.no/ click ―kart over fengselet‖, apoi faceți clic
pe diferite zone ale închisorii pentru a auzi o vocile părinților închiși, citi comentarii /
spune despre diferite locuri din închisoare.
XIII
Pentru mai multe idei despre centre de vizitare și ceea ce pot oferi vizitați
următoarele cinci site-uri: http://www.carrefour-prison.ch/Faciliter-les-echanges-a-la-
Prison http://www.canalalpha.ch/actu/faciliter-les-echanges-a-la-prison-de-la-
promenade/ http://www.bedfordrow.ie/our-work/
http://www.prisonadvice.org.uk/our-services/sup-children-fams/visitors-centres
http://www.familiesoutside.org.uk/services-and-support/addiewell-visitors-centre
XIV
Coping Report (2013). op. cit. p.353. ―Experiences of Criminal Justice Systems.‖
XV
Pentru o analiză în profunzime a efectelor distanță cu privire la relația dintre un copil și
o mamă în detenție, a se vedea: Nicholls, R. (2006) Dads and Kids: The Inside Story. Fathers in
Prison and their Children. Felixstowe: Ormiston Children and Families Trust.
XVI
O acțiune 2003 pentru Familii prizonierilor- sondaj cu 134 de infractori de sex
masculin și 68 de sex feminin la infractorii HMP Camphill a constatat că 81% dintre
bărbați au văzut contactul de familie ca fiind"extrem de important", dar numai 55% au
primit vizite de la copiii lor. Aproximativ 95% dintre femei au considerat contactul de
familie "extrem de important", dar numai 67% au primit vizite de la copiii lor. Motivele
citate incluse: distanță mare geografică, costurile de transport, ori vizita.
XVII
Experiența unui copil vizitând închisoarea este prezentată în KIDS VIP video Disponibil
online la: http://www.prisonadvice.org.uk/Shop/kidsvip-dvd and in ―When daddy is behind
bars‖ Disponibil online la: http://helcom.cz/video-kdyz-je-tata-za-mrizemi/
XVIII
Toți deținuții trebuie să aibă ambasadori ai copilului/ombudspersons pentru copii, care
vor avea obligația de a lua în considerare drepturile copiilor care vizitează închisorile,
inclusiv promovarea inițiativelor de bună practică și răspândirea perspectivei copilului și
cunoștințele despre drepturilecopiluluicare vizitează închisoarea.
XIX
Informații despre programul PACT Time to Connect disponibil online
la: http://www.prisonadvice.org.uk/our-services/sup-children-fams/ttc
 Capitolul cinci: Copiii care vizitează închisoare, și alte forme de contact

XX
Fotografii ale sistemului de recepție Spațiul galben sunt disponibile online la:
http://bambinisenzasbarre.org/Cosafacciamo.htm
XXI
Coping Report (2013). op. cit. p.355. ―Contact with Imprisoned Parent/Carer.‖
XXII
Deținuții pot primi numai (non-contact) vizite închise în cazul în care în închisoare
există riscul de securitate sau alte riscuri (de exemplu, trecerea de droguri).
XXIII
A good practice handbook on Children Visiting Prisons (2005) sunt disponibile online
la: http://www.prisonadvice.org.uk/Shop/children-visiting-prison
XXIV
Mai multe informații referitoare la programul Casa di Reclusione di Bollate sunt
disponibile online: http://www.bambinisenzasbarre.org/SpazioGiallo.htm
XXV
Coping Report (2013). op. cit. p.364 ―Meaningful Activities, continued.‖
XXVI
Ibid. p. 364 ―Meaningful Activities, continued.‖
XXVII
Boswell, J., & Wedge, P. (2002). Imprisoned fathers and their children. London: Jessica
Kingsley Publishers.
XXVIII
PACT a produs un toolkit: Kids VIP Family Day Toolkit care poate ajuta cu organizarea de
vizite centrate pe copil sunt disponibile online la: http://www.prisonadvice.org.uk/Shop/kidsvip-
toolkit XXIX Ayre, E. (1996). op. cit.
XXX
Schekter, V. and L. Bornand, (2013). Relais Enfants Parents Romands (REPR): Our Values. In:
Prison Visits & Families: Impacts, Successes & Struggle, COPE Special Edition Newsletter. pp.6-
7. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/Prison
VisitsNewsletter4Site.pdf. See also the video: Les Enfants de l‘ombre, Disponibil online la:
http://www.carrefourprison.ch/Les-Enfants-de-l-ombre-Le 111
XXXI
Zone pentru vizite prietenoase copilului împărțite în trei secțiuni separate: o zonă de
senzorimotoare; o zonă de relaxare și o zonă de creativitate.
XXXII
Bolwijn, A. & Bolwijn, P. (2004). Effect van kinderbezoek aan gedetineerde vaders. PROCES,
5. pp.196-201.
XXXIII
La dezvoltarea copilăriei omului, un obiect de tranziție este ceva, de obicei un obiect
fizic, care ține locul legăturii mamă-copil. Exemplele comune includ păpuși, ursuleți sau
pături. D.W. Winnicott a introdus conceptele de obiecte de tranziție și experiență de tranziție
ca referire la o anumităsecvență de dezvoltare. Prin ―tranziție‖, Winnicott are în vedere o fază
intermediară de dezvoltare între psihic și realitatea exterioară. XXXIV În 2014 cifrele disponibile
pentru ratelemari de încarcerare Spania & Cipru 7.6%, Austria 6.4%, Portugalia 5.9%;
Olanda & Germania 5.8% (source: International Centre for Prison Studies). XXXV Mai multe
informații cu privire la casa de vizitare din închisoarea Bergen , din Norvegia, sunt
disponibile online la: http://www.adressa.no/nyheter/innenriks/Articolul6427471.ece
XXXVI
Loucks, N. (2006) Private Family Visits: A Review of the Literature Internationally. Edin-
burgh: Scottish Prison Service Internal Document.
XXXVII
Dujourdy, E. (2013). The work of the European Prison Observatory Project (French Section).
In: Prisons Across Europe: National focuses on protocols relating to children of prisoners, COPE
Special Edition Newsletter. pp.6-7. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-con-
tent/uploads/2013/12/PrisonsAcrossEuropeNewsletter.pdf
XXXVIII
Information concerning the In Tune project organized by Families Outside is available on-
line at: http://www.familiesoutside.org.uk/content/uploads/2014/01/Newsletter-Jan14.pdf
XXXIX
Coping report (2013). op. cit. p.367. ―Contact by Telephone and Letter, continued.‖
XL
Ibid. p.366. ―Contact by Telephone and Letter, continued.‖
XLI
Mai multe informații despre programul―email-a-prisoner‖ sunt disponibile online la:
http://emap.prison-technology-services.com/how_it_works.cfm
XLII
Kovarikova, M. (2013). Implementing Skype programmes in prison. In: Looking Forward: Im-
pacts, Successes & Obstacles, COPE Special Edition Newsletter. pp.12-13.
XLIII
Mai multe informații despre argumentul cost-beneficiu implementat de PACT pe: Es- tep ,
B., & Nicholles, N. (2012). Economic study of integrated family support programme (ifs).
PACT, London: Nef Consulting ltd.
Disponibil online la: http://www.prisonadvice.org.uk/Resources/Pact/Document/nef_Pact%
20IFS%20Economic%20study.pdf
 Capitolul șase:
Femeile din detenție și copiii
care locuiesc cu mamele
încarcerate
Majoritatea sistemelor de
închisori europene asigură locuri
pentru ca nou-născuții să poată locui
cu mamele încarcerate. Legislația
națională din mai multe țări permite
mamelor încarcerate să locuiască cu
copiii lor care au fost născuți înainte,
sau în timpul încarcerării lor. Există
dificultăți inerente: ―Încarcerarea
părinților, în special a mamelor
copilului mic dependent, este extrem
112 de problematică, deoarece copilul este
pedepsit împreună cu părintele.I‖
Opțiunile sunt împărțite cu privire la
abordarea potrivită î n lăsarea
copilului cu mama sa încarcerată. S-a
dezbătut foarte mult, la nivel
european, problema locuirii copiilor
cu părinții în închisoare, așa cum
este reflectat într-un raport din anul
1997 despre Efectele Detenției asupra
Societății și Familiei al unui Comitet
al Adunării Parlamentare a nicio formă de discriminare. Pentru
Consiliului Europei, care
menționează: ―Nevoia de a menține
contactele nu trebuie să expună
copilul la efectele neplăcute ale
experienței în închisoare sau să fie
împiedicată mama să primească
instruire vitală pentru reîntoarcerea
sa la muncă. Responsabilitatea față de
copiii părinților deținuți nu poate fi de
o singură parte.II‖
În 2008, MEP Marie
Panayotopoulos-Cassiotou a prezentat,
din inițiativă proprie, un raport despre
impactul încarcerării mamelor asupra
copiilor, către Parlamentul
European III în care a declarat:
―Femeile din Europa reprezintă o
medie de aproximativ 4.5% până la
5.0% din totalul populației din
închisoare (de la 2.9% în Polonia,
până la 7.8% în Spania). Închisorile
sunt concepute pentru deținuții bărbați
și tind să ignore problemele specifice
ale femeilor, care sunt o proporție
mică, deși în creștere, a persoanelor
ținute în închisoare. Principalele
domenii cu probleme sunt sănătatea,
situația mamelor cu copii și
reintegrarea profesională și socială.
Mai mult de jumătate din deținuții
aflați în închisorile europene sunt
mame a cel puțin un copil, acest
procentaj fiind extrem de ridicat în
Spania și în Grecia. Copiii care
rămân cu mamele lor încarcerate
necesită o protecție și îngrijire
adecvate și nu trebuie să sufere de
femei, încarcerarea poate avea
implicații extrem de grave atunci
când acestea au fost singurii
întreținători ai copiilor, înainte de
încarcerare. O problemă
suplimentară este păstrarea
legăturilor familiale. Deoarece sunt
puține închisori pentru femei, ele pot
fi încarcerate departe de locuințele și
comunitățile lor, limitând, astfel,
posibilitățile de vizitare.‖
De la prima ediție a acestei cărți a
existat o schimbare a standardelor
internaționale și, astfel, abordarea
acceptată pentru femeile din detenție
 Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate
ca rezultat al Regulilor Națiunilor
Unite pentru Tratamentul Femeilor din
detenție și Măsurilor Neprivative de
Libertate pentru Femeile Deținute
(―Regulile Bangkok‖), care au intrat
în vigoare în anul 2010, și s-a acordat
o pondere specifică necesității unor
standarde internaționale pentru femeile
în detenție.IV
Aceste standarde clarifică
necesitățile femeilor și, într-adevăr,
și ale copiilor lor. Regulile se aplică
holistic pentru femei și fac ca
interpretarea lor să fie încurajatoare.
Sunt subliniate alternativele la arest
pentru femei ca principali întreținători
și trebuie să se ia în calcul drepturile
discutate în Capitolul 2, în ceea ce
privește pronunțarea sentinței și
referitor la vizitele copiilor. Secțiunea
următoare se referă la copiii care
locuiesc împreună cu mamele lor în
închisoare. În cuprinsul regulilor care
se referă, în principal, la tratamentul
femeilor în închisoare, sunt făcute
referiri specifice la nevoia de a lua în
calcul cele mai bune interese ale
copilului, din toate punctele de
vedere, asigurându-se astfel că
interesele copilului nu pot să scape
printre degete, ca nefiind de interes
pentru autoritățile închisorii.
Aceste reguli au fost emise ca
recunoaștere a diferențelor de gen în
infracțiunile comise de femei, dar și
de duritatea deosebită față de copii,
de a avea principalul lor întreținător
arestat. Mult timp s-a considerat că
separarea copiilor de principalul lor
întreținător care, cel mai adesea, este
mama, în special în timpul etapei
cruciale de atașament, de 0-3 ani,
poate avea efecte adverse.V Cercetările
recente demonstrează impactul
încarcerării taților asupra copiilor.VI
Legislația din majoritatea țărilor
europene permite mamelor aflate în
detenție să locuiască împreună cu
copiii lor c a r e a u fo s t n ă s c u ț i
î n a i nt e s a u în ti mp u l a r e s tă r i i
l o r , dacă asta este în interesul lor.
Există dificultăți inerente în stabilirea
celor mai bune interese ale copilului:
opțiunea preferată ar fi ca toți copiii
să trăiască în libertate. În unele
cazuri, punerea în balanță a
intereselor copilului poate fi în
favoarea rămânerii acestuia,
împreună cu mama sa, în închisoare.
113
Examinarea în cadrul Consiliului Europei a
femeilor aflate în închisoare și a copiilor
lor.
Până în prezent, Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului a susținut că separarea
mamelor aflate în detenție și a copiilor nu
încalcă Articolul 8, astfel încât autoritățile
naționale nu trebuie să ia niciun fel de
măsuri speciale pentru a asigura copilul
care are mama în închisoare și, în
consecință, nici copilul, nici mama nu au
un drept automat de a rămâne împreună:
―cele mai bune interese ale copilului nu
au nicio pondere capitală în evaluarea
diferitelor interese aflate în joc:
prevenirea criminalității, ordine publică,
protejarea drepturilor altor persoane‖. VII
În cel de-al zecelea Raport General al său,
Comitetul (European) pentru Prevenirea
Torturii (CPT) a făcut recomandări
generale pentru îngrijirea pre și post-
natală a femeilor în închisoare:
 ―Trebuie făcute toate eforturile pentru
a respecta nevoile alimentare ale
femeilor însărcinate deținute, cărora
trebuie să li se ofere o alimentație
bogată în proteine, bogată în fructe și
legume proaspete‖. ―Copiii nu trebuie
să se nască în închisoare și practica
uzuală din Statele Membre ale
Consiliului Europei pare să fie, la un
moment adecvat, de a transfera
femeile din detenție însărcinate la
spitalele din exterior. Cu toate acestea,
CPT găsește exemple de femei
însărcinate care au cătușe sau sunt, în
vreun fel, legate de paturi sau de
obiectele de mobilier în timpul
114 examinărilor ginecologice și/sau al
nașterii. O astfel de abordare este
complet inacceptabilă și, cu
siguranță, ar putea fi calificată ca
tratament inuman și degradant. Pot și
trebuie să fie găsite alte mijloace de a
respecta nevoile de securitate.‖
―Multe femei din închisori sunt
principalii întreținători pentru copii
(sau alte persoane), a căror bunăstare
poate fi afectată în mod negativ de
încarcerarea lor. O problemă specială
în acest context este dacă—și, în
acest caz, pentru cât timp—trebuie să
fie posibil pentru copii și adolescenți
să rămână în închisoare cu mamele
lor. Aceasta este o întrebare la care
este dificil de răspuns dat fiind că, pe
de altă parte, închisorile nu asigură, în
mod clar, un mediu adecvat pentru
copii și adolescenți T otuși, pe de altă
parte, separarea forțată a mamelor și a
copiilor este extrem de indezirabilă.‖
―În interviul CPT, principiul de
guvernare în toate cazurile trebuie să
fie bunăstarea copiilor. Acest fapt
implică, în special, că îngrijirea pre și
post-natală acordată în arest trebuie să
fie echivalentă cu cea disponibilă în
comunitatea din afara închisorii. Când
copiii și adolescenții sunt ținuți în
locații din arest, tratamentul lor
trebuie să fie supravegheat de
specialiști în asigurări sociale și
dezvoltarea copilului. Scopul trebuie
să fie generarea unui mediu având
copilul în centru, fără elemente vizibile
de încarcerare, cum ar fi uniforme și
lanțuri de chei. De asemenea, trebuie
să fie făcute aranjamente pentru a
impulsiona dezvoltarea normală a
abilităților motorii și cognitive ale
copiilor în închisoare. În special,
aceștia trebuie să aibă spații adecvate
pentru joacă și exerciții în cadrul
închisorii și, ori de câte ori este posibil,
oportunitatea de a părăsi instituția și
de a experimenta viața obișnuită din
afara pereților închisorii. Facilitarea
îngrijirii copiilor de către membrii
familiilor din afara instituției poate, de
asmenea, să ajute la asigurarea că
povara creșterii copilului este
împărțită (de exemplu, cu tatăl
copilului). Când acest lucru nu este
posibil, trebuie luată în considerare
asigurarea accesului la facilități tip
creșă. Astfel de aranjamente pot permite
femeilor din detenție să participe la
muncă și la alte activități în interiorul
închisorii, într-o mai mare măsură
decât ar putea fi, altfel, posibil.‖VIII
Durata în care copilul stă în
închisoare depinde, uneori, de
facilitățile de îngrijire din exteriorul
închisorii. Cât de mult rămân copiii în
închisoare este, adesea, relaționat
 Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate
cu ceea ce este considerat ca perioadă
normală pentru alăptarea la sân, care
poate diferi de la cultură, la cultură. În
Olanda, în anii 1970, unele femei
rrome, care trăiau cu copiii lor în
închisoare, îi alăptau până când copiii
aveau vârsta de un an și jumătate. De
atunci, autoritățile au decis că o
perioadă de nouă luni trebuie să fie
suficientă. De asemenea, aceasta
poate deveni o regulă pentru durata
maximă de ședere a unui copil într-o
închisoare.
Forumurile europene au criticat
vehement practica de a ține copiii și
adolescenții în închisoare d e la
sfârșitul secolului trecut. De exemplu,
un raport din anul 2000 din partea
Consiliului Europei, a solicitat o nouă
abordare și a subliniat că ―Nevoia de
a păstra contactul nu trebuie să
expună copilul la efectele negative
ale experienței din închisoare și să
împiedice mamele să primească
instruire vitală pentru întoarcerea lor
la muncă. Responsabilitatea față de
copiii părinților deținuți nu trebuie să
fie de o singură parte.‖IX Aceasta a
culminat într-o Hotărâre a Consiliului
Europei din 2009 despre femeile din
închisoare care, de asemenea, ia în
considerare copiii deținuților, însă nu
face referire la drepturile copiilor, ci,
mai degrabă, la ―întreruperea și
costurile emoționale care pot rezulta
atât pentru mamă, cât și pentru copil
(copii)‖.X
În multe privințe, această hotărâre a
precedat și a pregătit scena pentru
Regulile Bangkok.
În timp ce Regulile Bangkok sunt încă
în stadiul de implementare, ele sunt
menite să influențeze schimbarea,
inclusiv referitor la articolele despre
cercetare și diseminare pentru
promovarea utilizării lor. Excelentele
documente Ghid și Index de
Implementare, care fac parte din setul de
Implementare a reformei Internaționale a
Închisorilor demonstrează cum să se facă
acest lucru cât mai bine și să se evalueze
și progresul.XI Multe din solicitările din
aceste Regului sunt deja în vigoare în
Europa și este datoria tuturor statelor și a
ONG-urilor să se asigure că aceste reguli
sunt cu adevărat în vigoare, în politică și
în practică; setul de implementare oferă și
o posibilă abordare.
După sublinierea regulilor relevante, vom
discuta, în acest capitol, progresul
implementării lor, problemele pe care le
ridică, bune practici referitoare la copiii ai 115
căror mame sunt în închisoare, precum și
recomandări cheie.
Reguli cheie cu privire la copiii cu
părinți în detenție din Bangkok
ReguliXII
Suspendarea arestului pentru a permite
îngrijirea copilului, informații despre copil
și încarcerarea în apropierea locuinței
Regula 2.2. Înainte sau la arestare,
femeile cu responsabilități de îngrijire
pentru copii vor avea permisiunea de a
face aranjamente pentru acei copii,
inclusiv posibilitatea unei suspendări
rezonabile a detenției, luând în
considerare cele mei bune interese ale
copilului.
Registru
Regula 3.1. Numărul și detaliile personale
ale copiilor femeilor care intră în
închisoare vor fi înregistrate la momentul
intrării.
 Înregistrările vor include, fără a
prejudicia drepturile mamei, cel puțin
numele copiilor, vârstele lor și, dacă
nu o însoțesc pe mamă, locația lor și
statutul de custodie sau tutelă.
Regula 3.2 Toate informațiile cu
privire la identitatea copiilor vor fi
păstrate confidențial, iar folosirea
acestor informații se va face,
întotdeauna, în conformitate cu
cerințele de a lua în considerare cele
mai bune interese ale copilului.
Alocarea
Regula 4. Femeile din detenție vor
fi distribuite, în măsura posibilității,
116 către închisori din apropierea
locuințelor lor sau într-un loc de
reabilitare socială, ținând cont de
responsabilitățile sale de întreținător,
precum și de preferința individuală a
femeii și de disponibilitatea
programelor și serviciilor
corespunzătoare.
În timpul custodiei
Percheziția trebuie să fie făcută
ținând cont de demnitatea mamelor și
a copiilor
Regula 21. Personalul închisorii
va demonstra competență,
profesionalism și sensibilitate și va
menține respectul și demnitatea când
percheziționează atât copiii aflați în
închisoare cu mama lor, cât și copiii
care vizitează deținuții.
Vizitele pentru copii să fie permise,
protejate de proceduri disciplinare și
prietenoase cu copilul
Regula 23. Sancțiunile
disciplinare pentru femeile din
detenție nu vor include o interzicere a
contactului cu familia, în special cu
copiii.
Contactul cu lumea din exterior și
cu copiii
[Regulile suplimentare 37-39 din
Regulile Minime Standard pentru
Tratamentul Deținuților]
Regula 26. Contactul femeilor din
detenție cu familiile lor, inclusiv cu
copiii lor, cu tutorii și reprezentanții
legali ai copiilor lor va fi încurajat și
facilitat prin toate mijloacele. Când
este posibil, vor fi luate măsuri pentru
a contrabalansa dezavantajele cu care
se confruntă femeile din detenție din
instituțiile localizate departe de
locuințele lor.
Regula 27. Când sunt permise vizite
conjugale, femeile din detenție vor
putea să își exercite acest drept în
egală măsură cu bărbații.XIII
Regula 28. Vizitele care implică copii
vor avea loc într-un mediu care
conduce spre o experiență de vizitare
plăcută, inclusiv cu privire la
atitudinile personalului și vor permite
contactul deschis dintre mamă și
copil. Vizitele care implică un contact
prelungit cu copiii trebuie să fie
încurajate, ori de câte ori este posibil.
Instruirea personalului închisorii
Regula 33.1. Întregul personal
numit să lucreze cu femeile din
detenție va primi instruire cu privire
la nevoile specifice genului și
drepturilor omului pentru femei.
 Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate
Regula 33.2. Va fi asigurată instruirea
de bază pentru personalul din închisoare
care lucrează în închisorile pentru femei
cu privire la principalele probleme ale
sănătății femeilor, în plus față de primul
ajutor și medicina de bază.
Regula 33.3. Când copiilor li se
permite să stea cu mamele lor în
închisoare, creșterea conștientizării
asupra dezvoltării copilului și instruire
de bază cu privire la îngrijirea sănătății
copilului vor fi, de asemenea, asigurate
pentru personalul închisorii, pentru ca
acesta să răspundă într-un mod adecvat
în cazul unor necesități sau urgențe.
Copiii să locuiască împreună cu
mamele lor atunci când este în interesul
lor și li se acordă îngrijirea adecvată
Regula 49. Deciziile de a permite
copiilor să stea cu mamele lor în
închisoare trebuie să se bazeze pe cele
mai bune interese ale copilului. Copiii
aflați în închisori împreună cu mamele
lor nu vor fi tratați niciodată ca deținuți.
Regula 50. Femeile din detenție ai
căror copii sunt în închisoare cu ele
vor beneficia de maximul de
oportunități pentru a petrece timp cu
copiii lor.
Regula 51.1. Copiilor care locuiesc cu
mamele lor în închisoare li se vor
asigura servicii permanente de
îngrijire a sănătății și dezvoltarea lor
va fi monitorizată permanent, în
colaborare cu serviciile de sănătate ale
comunității.
Regula 51.2. Mediul asigurat pentru
creșterea unor astfel de copii va fi cât
mai aproape cu putință de cel al unui
copil din afara închisorii.
Aranjamente sensibile pentru copilul care se
întoarce în grija comunității
Regula 52.1. Deciziile cu privire la
momentul separării unui copil de mama
sa se vor baza pe evaluări individuale și
pe cele mai bune interese ale copilului, în
conformitate cu prevederile legilor
naționale relevante.
Regula 52.2. Scoaterea copilului din
închisoare se va face cu sensibilitate,
numai când au fost identificate
aranjamente alternative de îngrijire pentru
copil și, în cazul deținuților de altă
naționalitate, după consultarea cu
oficialitățile consulare.
Regula 52.3. După ce copiii sunt
despărțiți de mamele lor și sunt 117
plasați într-o familie, la rude sau sub
altă formă alternativă de îngrijire,
femeilor din detenție li se va acorda
maximul de oportunitate și facilități
pentru a se întâlni cu copiii lor,
atunci când este în interesul copiilor
când nu este compromisă siguranța
publică.
Alternative la custodie pentru a fi luate în
considerare
Regula 58. Luând în considerare prevederile
regulii 2.3 ale Regulilor Tokyo, femeile
din detenție nu vor fi despărțite de
familiile lor și de comunități fără a li se
acorda o atentă considerație asupra
trecutului lor și legăturilor familiale. Ca
și căi alternative pentru gestionarea
femeilor care comit infracțiuni, cum ar fi
măsuri de diversiune și pre-judecată, vor
fi implementate alternative la sentințe ori
de câte ori este posibil.
 Situația curentă din diferite state
europene pentru femeile care comit
infracțiuni
Aplicarea regulilor este descrisă mai
jos. Este interesant de văzut măsura
în care acestea sunt în vigoare și sunt
implementate în Europa.
Alternative la încarcerare și suspendarea
pedepselor (Regula 58)
Putem vedea că Regulile
Bangkok oferă o metodologie
completă pentru îngrijirea femeilor în
închisoare. Cronologic, începem cu
pronunțarea sentinței. Regulile solicită
judecătorilor să ia în considerare
118 alternative la încarcerare, așa cum a
fost punctat în Capitolul 2. Impulsul
curent al reformei din UK este că prea
multe femei ajung în închisoare și a
existat un număr mare de rapoarte,
atât în Anglia, cât și în Scoția, în
acest sens.XIV După o perioadă de
incertitudine, Anglia este acum citată
de Prison Reform International ca
zonă de bună practică referitoare la
aceasta, în special ca rezultat al
introducerii unor noi ―obiective
strategice pentru femei deținute în
2013‖, reducând numărul de femei din
închisoare și introducând o legislație
care solicită luarea în considerare a
familiei femeilor și responsabilitățile
de îngrijire din perioada
reabilitării. XV
Concret, Codul Penal Francez
include cerința de a lua în
considerare alternative la arestare
pentru femeile care sunt unicii
întreținători ai copiilor sub
șaisprezece ani și, de asemenea,
informații despre copiii cu părinți în
detenție sunt înregistrate și făcute
publice (Anexa 3).XVI
În Italia, de la Legea Finocchiaro
(2001), femeile din detenție au putut să
plece din închisoare pentru a avea
grijă de copiii minori. De asemenea,
această lege a introdus ―arestul special
la domiciliu‖ pentru mamele cu copii
sub zece ani, după ce prima treime
din sentința lor a fost ispășită și
recidiva este considerată a fi puțin
probabilă. Legea nr. 62 din 2011
stabilește, în continuare, principiul
conform căruia o mamă cu un copil
sub șase ani nu trebuie să meargă la
închisoare, cu excepția infracțiunilor
care sunt considerate foarte
grave.XVII În ciuda acestor exemple
de bună practică și a Regulilor
Bangkok, deși este greu de găsit date
comparative exacte, pare clar că
ratele de încarcerare pentru femei
sunt încă în creștere în unele țări.
Această creștere este o problemă
pentru Organizația Mondială a
Sănătății.XVIII
Acordarea de timp femeilor pentru a
face aranjamente pentru copii,
înainte de pronunțarea sentințelor
(Regula 58)
Dacă femeile sunt unice
întreținătoare, vor avea nevoie de
timp înainte de arestare și de
condamnare, pentru a face
aranjamente pentru familiile lor.
Acest fapt consolidează nevoia
discutată în Capitolul 3 pentru
sensibilizarea politicii. Luarea copiilor
în considerare este importantă aici
pentru a evita arestarea urgentă fără a
evalua dacă va fi în interesul
copilului. Exemple de bună practică
includ prevederea pentru mamele nou
arestate din Olanda unui timp pentru
a face aranjamente pentru îngrijirea
 Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate

copiilor înainte de intrarea în pentru infracțiuni care implică droguri,

închisoare. În Slovenia, dacă ambii iar multe dintre aceste femei sunt de
părinți sunt condamnați la închisoare, altă naționalitate. Cultura închisorii,
este posibil pentru ei să alterneze limita de vârstă, perioada maximă de
executarea sentințelor pentru a ședere, și prevederile pentru nou
asigura continuitate copiilor. În năcuți și copii în închisoare diferă de
Croația, unitățile pentru mamă și copil la o țară la alta. Valoarea pusă pe
sunt disponibile numai pentru copiii maternitate, viața de familie și
născuți în închisoare; totuși, îngrijirea copilului sunt specifice
judecătorul are discreția de a amâna fiecărei țări. Această diversitate este
și, uneori, va amâna sentința până reflectată în gama de aranjamente și
când copilul ajunge la vârsta de șase prevederi. În Danemarca, unde se
luni.XIX întâlnește dreptul părinților deținuți
(atât bărbați, cât și femei) de a-și
Varietatea de regimuri pentru copiii care crește copiii lângă ei, în închisoare, și
locuiesc cu părinții lor în închisoare și unde, într-una dintre închisorile cu
cum se stabilesc interesele copilului regim deschis, copiii pot sta până la
și lungimea duratei de încarcerare vârsta de șapte ani, serviciile sociale
iau decizia cu privire la locul unde va 119
(Regulile 48-51)
Uneori, copilul dependent de îngrijire locui copilul, conform celor mai bune
interese ale acestuia. În Luxemburg
stă cu mama lui în închisoare. Vârsta
nu este considerat ca fiind în interesul
minimă și șederea maximă diferă de la
copiilor să se afle în închisoare cu
o țară la alta.
mamele lor, dacă pot fi îngrijiți de un
Prevederile pentru nou născuți și copii
membru al familiei din exteriorul
în închisoare variază.XX De asemenea închisorii. În Franța, un raport recent
și cultura închisorii variază de la o țară subliniază aspirațiile și intențiile lor
la alta, așa cum variază și valoarea pentru mamele aflate în detenție cu
pusă pe maternitate, viața de familie și copiii lor și, în același timp,
creșterea copilului. Această diversitate subliniază că încarcerarea mamelor
este reflectată în varietatea de cu copiii lor este pur paleativă,
aranjamente și prevederi.XXI încercând să reconcilieze
Subiectul curent, consolidat de ireconciliabilul: prezența unui copil
Regulile Bangkok, este despre în apropierea mamei sale și prezența
încercarea de a ține femeile împreună inacceptabilă a unui adolescent în
cu copiii lor în afara închisorii. închisoare. În cadrul acestui paradox,
Tehnologia a făcut acest lucru mai raportul subliniază principiile
fezabil decât până acum. Femeile cu fundamentale pentru amenajarea de
copii mici despre care se consideră că camere speciale pentru:
trebuie să fie încarcerate au tendința• Ajutarea mamelor să își îngrijească
de a fi văzute ca și cazuri ―grele‖; eficient copilul;
numărul femeilor din închisorile din• Asigurarea că nimic din regimul de
Europa este încă în creștere, detenție sau din mediu nu ar putea
predominând femeile condamnate împiedica dezvoltarea copilului;
 • Facilitarea relațiilor dintre
copil și părinții săi și alți
membri ai familiei;
• Certitudinea că sunt asigurate
toate nevoile copiilor;
• Asigurarea de facilități comune,
cum ar fi camera copiilor și o
cameră de baie adecvată pentru
copii mici.XXII
Cercetările recente din Finlanda
se referă la criteriile pentru deciderea
celor mai bune interese ale copilului,
dacă și cum trebuie să fie cazați cu
mamele lor în închisoare.
Problema copiilor din închisori
120 este complexă deoarece contrastează
drepturile copilului cu drepturile
părintelui, precum și obligațiile
părinților cu obligațiile deținuților și
provocările limitelor organizatorice.
Este extrem de dificil de judecat dacă
o plasare în închisoare este cel mai
bun interes al copilului la un nivel
individual.
• Când vorbim despre copiii din
închisori, este important să subliniem
că practicile, legile și situațiile din
diferite părți ale lumii sau din aceeași
țară sunt similare. Astfel, când
vorbim despre copiii din închisoare,
vorbim despre diferite situații.
• Conform studiilor, nu există un
răspuns clar la întrebarea dacă este în
interesul copilului să stea împreună cu
părintele în închisoare. Trebuie să
existe considerații profunde pentru
fiecare copil în parte dacă este cel
mai bine pentru el să stea în
închisoare. Considerația depinde de
aranjamentele făcute în interiorul și
în exteriorul închisorii în timpul
încarcerării părintelui.
Vârsta nu este singurul factor
determinant pentru șederea în
închisoare, pentru unii copii ar putea
să nu fie cea mai bună opțiune și, pe
de altă parte, pentru unii copii de
peste doi ani ar putea fi cea mai bună
soluție.
• În prezent, există informații
despre diferite practici cu privire la
copiii din închisoare. Totuși, există
nevoia de a dezvolta un vocabular
teoretic cu privire la copiii din
închisoare. Pentru a acorda o privire
mai generală asupra acestei
probleme, trebuie să existe o
documentație amănunțită, statistici
(follow up) și cercetare despre copiii
din închisori din diferite țări. Copiii
trebuie să fie vizibili în practicile din
închisori și copiii care au trăit în
închisoare trebuie să fie intervievați.
Acest lucru va fi posibil numai cu
suficiente resurse și informații.XXIII
În ciuda acestor tensiuni inerente,
s-au luat decizii despre cât e de bine
să se trateze cu mamele care au comis
infracțiuni și au copii mici. În
încercarea de a stabili care sunt
interesele copilului, unii scriitori se
concentrează pe consecințele separării
copilului de mama sa, prin
reamintirea observațiilor lui Spitz
despre efectele privării emoționale
timpurii (tulburări emoționale,
tulburări de personalitate,
comportament de agățare,
instabilitate sau pierderea
identității).XXIV Alții sugerează că
substituenții externi (tați, bunici,
tutori) pot fi capabil să minimizeze
acest deficit matern și că este mai
bine să se evite separarea traumatică
de mama sa, după câteva luni de stat
cu ea în închisoare.XXV
 Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate
Doi cercetători diferiți, care au studiat
copiii lăsați în afara închisorii și
pe cei care locuiau cu mamele lor
în închisoare, au subliniat atât
dezavantajle separării unui copil
de mama sa, cât și dezavantajele
de a-i lăsa cu mama
XXVI XXVII
încarcerată.
Din punct de vedere cultural,
importanța contextului în care
sunt ținuți copiii și prejudecățile
culturale pentru păstrarea
familiilor împreună (vedeți
Capitolul 2), precum și prevederile
pentru mamă și copil în
închisoare, variază foarte mult. În
Italia, de exemplu, atașamentul
mamă-copil într-o locuință este
considerat atât de important încât
mamele cu urmași sub vârsta de
trei ani sunt eligibile pentru arestul
la domiciliu, așa cum este descris
mai sus. În Slovenia, este oferit un
sprijin mai mare femeilor aflate în
detenție și se pune accent pe
contactul cu lumea din exterior. În
mod similar, în Germania, accentul
se pune pe mamele care își
îngrijesc personal copilul pentru o
perioadă cât mai lungă cu putință;
un sistem mult mai deschis de
detenție pentru mame permit acest
lucru. Prin contrast, în UK (unde
plasarea copilului în creșă pentru
perioade îndelungate a fost în
creștere la sfârșitul anilor 1990 și
unde condițiile din închisoare sunt
mai severe), copiii nu pot, decât în
circumstanțe excepționale, să stea
cu mamele lor în închisoare după
vârsta de douăzeci și una de luni,
bazat pe faptul că efectele ar putea
fi dăunătoare pentru copil.XXVIII
Consecințele negative
indezirabile ale detenției asupra
dezvoltării copilului pot fi reduse.
Unele regimuri de detenție, discutate
mai jos, limitează efectele încarcerării
asupra copilului. Când încarcerarea
are loc într-un mediu calm și relativ
deschis și condițiile nu sunt extrem de
restrictive, unele regimuri consideră
că este fezabilă rămânerea copilului
cu mama sa pentru o perioadă
îndelungată de timp.XXIX
Încarcerarea în condiții precare sau
extrem de restrictive poate afecta grav
dezvoltarea fizică și psiho-
emoțională a copilului și îi poate
limita capacitatea de interacționare
socială.
121
Este la fel de important să luăm în
considerare impactul detenției asupra
personalității mamei, identității ei ca
mamă și abilităților ei de a-și îndeplini
rolul matern. O mamă are nevoie de
interacțiunea cu copilul său pentru a-
și îmbunătăți abilitățile ca mamă.
Când o mamă este separată de
urmașul său imediat după naștere,
acest fapt poate afecta abilitatea de a
se adapta, ulterior, la nevoile
copilului. De aceea, este important să
permitem unei mame să fie mamă și
să îi impulsionăm abilitățile ca
părinte.
Un raport recent din Finlanda
subliniază avantajele pentru unele
mame (și, astfel, și pentru copiii lor):
Considerăm că, uneori, este o
oportunitate pentru o femeie în
detenție să aibă coplilul cu ea în
închisoare.
 Este un moment de pauză și de
gândire la modul în care decurge
viața sa. De multe ori, este prima
dată pentru mamă când primește
ajutor și sprijin sau prima dată când
acceptă ajutorul. Pentru copil, viața
în închisoare înseamnă mese
corespunzătoare la ore regulate, ore
regulate de somn după-amiază, ore
de ieșit la aer și un program de
noapte care să îi protejeze somnul.
Pentru mamă, prezența copilului
poate fi un factor motivant pentru
reabilitare.XXX
Condițiile de detenție pot avea
menirea de a exercita abilitățile
122
materne și de a sprijini mamele în
rolul lor.
Într-o lume ideală, dacă este necesar ca
copiii să fie încarcerați, acesta ar fi
decorul:
Casa mamă-copil:
Aceasta este o clădire separată de
închisoarea principală și este
rezervată, în mod exclusiv, pentru
mame și copii mici. Viața este la
comun, guvernată de reguli care au ca
scop păstrarea ordinii interioare și
alocarea de sarcini.
Camera de zi, sala de mese și
bucătăria sunt împărțite; există
dormitoare individuale pentru fiecare
mama și copilul ei. Clădirea este
organizată astfel încât să nu se simtă
că este o închisoare. Nu există gratii,
nici uși încuiate. Este amenajată o
grădină în care să se joace copiii.
Decorațiunile interioare sunt colorate.
Atmosfera generală este luminoasă și
veselă. Este amenajată, la interior, o
camera de joacă sub supravegherea
personalului competent, în timp ce
mamele lucrează. Schema este
deschisă (excursii autorizate) sau
semi-deschisă (un număr limitat de
excursii autorizate). Mamele ies la
aer, regulat, cu copiii lor, merg la
cumpărături, la plimbare sau la
medic. Condițiile de acces/vizite sunt
clar definite. Toate deciziile sunt
luate în interesul copilului. Personalul
de supraveghere este selectat și
instruit în mod special. Mamele
primesc sprijin psiho-social pentru a
le facilita reintegrarea, după eliberare.
Mamele primesc instruire (ex., gătit,
creșterea copilului) și muncesc cu
jumătate de normă.
 Capitolul șase: Femeile din detenție și copiii care locuiesc cu mamele încarcerate

Aceasta este realitatea:

Cadrele naționale care limitează și definesc cazarea copilului împreună cu mama sa în
detenție

Prezentare pe scurt a timpului în care nou-născuții și copiii pot sta împreună cu mamele lor în detenție
Țara Limite de timp Observații
Norvegia Nu este considerat adecvat Există aranjamente speciale unde anumiți deținuți pot
pentru copii să se afle în ispăși pedeapsa (parțial) în instituții non-închisoare,
închisoare cum ar fi centre de dezintoxicare. Ca parte a
aranjamentului, unele mame își pot ispăși (parțial)
sentința în ―case mamă și copil‖ speciale, în afara
închisorii. Aceste instituții sunt administrate de alte
organizații și nu sunt exclusiv pentru deținuți.

Olanda 6-9 luni în închisoare și Case cu regim deschis, unde femeile

peste 4 ani în ‖casa pentru
mamă și copil‖
UK Intervalul de la 9 luni,
Anglia și Wales până la maxim 21 de luni
18 luni
Scoția
Până la vârsta școlară de
5 ani în unități
independente de locuit
în afara închisorii
Irlanda Maxim până la 12 luni
resocializează/învață să o ia de la capăt și își
redezvoltă relațiile cu copiii lor (e.g., Exodushuis
Venlo, administrată de ONG Exodus).
123
În unități specificate pentru mamă și copil: doar în
câteva cazuri a fost acordată o flexibilitate superioară.
XXXI
Unitate independentă de locuit, în afara închisorii
Cornton Vale la ―Cornton Cottages‖ unde, în condiții
stricte, mamele își pot îngriji copiii până la vârsta
școlară.
De obicei, până la 9 luni dacă nu există un raport
medical care să sugereze altfel și dependența de
alimentația la sân.

Suedia 12 luni Puține aranjamente specifice pentru copii și puțini copii

încarcerați cu mamele (dar vedeți studiul de caz
Solrosen, de la p.131).

Franța 18 luni, cu posibila Un copil născut înainte sau în timpul încarcerării

extindere până la 24 de mamei poate fi lăsat în grija ei până la vârsta de 18
luni luni. La cererea mamei și printr-o hotărâre a
directorului regional al serviciului penitenciarelor,
limita de vârstă poate fi extinsă până la 24 de luni.

Finlanda 2 ani într-o unitate
familială din cadrul
închisorii
4 ani într-o casă deschisă
Toate aranjamentele sunt făcute după consultarea
dintre închisoare și autoritățile pentru îngrijirea
copilului. Toate femeile trebuie să planifice un
scop pentru ―buna îngrijire a copilului într-o unitate
familială din închisoare‖ ca parte a pedepsei lor.
 Țara Limite de timp Observații
Belgia 3 ani Nu este încurajată cazarea copiilor după ce au
împlinit vârsta de 18 luni, cu excepția unor perioade
foarte scurte.

Italia 3 ani

Spania 3 ani Când atât tatăl, cât și mama sunt în detenție, în

Guvernul precedent a dorit unele cazuri, ei sunt încarcerați împreună și pot
doar să cazeze femei cu locui cu copiii lor.
copii în afara închisorii, în
case maternale externe;
până astăzi, există două
astfel de case
Danemarca În mod normal 3 ani și 7 ani În închisoarea Horserød, copiii pot să stea până la
în închisoarea deschisă vârsta de 7 ani, în pavilionul pentru cupluri și
Horserød familii.
124
Copiii pot sta cu tații până la vârsta de 3 ani.
Copiii de toate vârstele pot locui cu părinții lor la
Case la jumătatea drumului Engelsborg Family House.
Polonia 3 ani

Germania 3 ani în închisoare În general, mamele au voie să își țină copiii lângă
ele până la vârsta de 3 ani. În Aichach, copiii pot sta
Până la 6 ani, în case cu până la vârsta de 4 ani. Închisoarea cu regim
regim deschis deschis din Vechta și închisoarea din casa
Fröndenberg, mame cu copii până la 6 ani, vârsta
când copiii încep școala.XXXII

Croația Până la 3 ani, când Politica are scopul de a elibera mamele înainte de
copilul este născut în a împlini copiii vârsta de 3 ani.
închisoare (max 7 pe
an)
Grecia 4 ani Separarea copiilor de mamele lor are loc când
copilul împlinește vârsta de 4 ani.
 Capitolul șase: Femeile deținute și copiii care trăiesc cu mamele încarcerate
Studii de caz
Danemarca
Auto-administrarea de către
deținuți este un principiu statutar în
Danemarca (Actul corecțiilor s 43),
solicitând deținuților să execute
sarcini zilnice cum ar fi cumpărături,
gătit, spălat și curățenie. Ca rezultat,
fiecare instituție are facilități pentru
cumpărături și bucătării comune.
Instituția nu oferă mese, astfel încât
femeile din detenție își cumpără
singure alimentele și își prepară
mâncarea. Femeile din detenție care
nu muncesc și nu câștigă bani
primesc o anumită sumă în scopul
auto-aprovizionării (ICPS 2008). În
conformitate cu s4 din Actul
Corecțiilor din Danemarca,
principiul normalității declară că
prevederile de a trai din închisoare
trebuie să fie aproximativ, pe cât
posibil, cu cele de a trai din
libertate. Trebuie menționat că un
model similar operează în Suedia.
În Danemarca, decizia pentru
locuirea copiilor în închisoare cu
mama lor nu este luată de către
închisoare; dacă autoritățile locale
declară că mama poate avea
singură grijă de copil, atunci este
decizia mamei dacă să țină copilul
lângă ea sau nu. Se fac toate
eforturile pentru a se asigura că
mamele și copiii nu sunt despărțiți
atunci când copiii ajung la cea de-a
treia lor aniversare.
Cuplurile care se află în
închisoare au voie să stea împreună
într-o unitate. Dacă una din
jumătățile cuplului este plasată într-
o închisoare cu securitate redusă,
aceasta poate alege să își
ispășească pedeapsa într-o
închisoare de mare securitate,
pentru a fi cu partenerul său. În plus,
dreptul de a avea copilul împreună
cu părintele deținutt este exercitat în
termeni neutri ca sex și copiii pot,
astfel, să locuiască fie cu tații lor în
arest, deși facilitățile pentru copii
nu sunt construite, întotdeauna, în
acest sens.
Casele surogat, din Engelsborg
Copiii de orice vârstă pot locui
aici cu părinții lor până la
douăsprezece luni, dacă se
consideră că este în interesul
copiilor—care sunt în centrul
125
aranjamentelor din cadrul casei.
Părinții trebuie să meargă la muncă
sau la colegiu sau să fie în casă la
ora 2.30pm și înapoi până la ora
11.00pm și plătesc o parte din
beneficiile lor pentru cazare. Copiii
pot merge la școală departe de
centru, aranjată de serviciile sociale
pentru care aceasta este o opțiune
mai ieftină decât plasamentul.
Majoritatea personalului provine
din mediul asigurărilor sociale și nu
sunt gardieni.
Finlanda
Casele pentru mame și copii și
proiectele pentru adăposturi din
Finlanda folosesc o simplă listă
pentru ca fiecare închisoare și
autoritate socială să se poată
asigura că sunt luate în considerare
interesele copilului.
Este loc pentru un copil în
mediul închisorii?
Desigur, mediul închisorii este
 primul lucru pe care îl vede și îl
experimentează un nou născut. Cum
arată din perspectiva unui copil?
Văd ei pereți înalți și gratii la
ferestre? Întâlnesc mulți oameni
necunoscuți (și, probabil,
înspăimântători) pe coridoare? Aud
voci dure și înfricoșătoare? În brațele
cui stau? Îi percheziționează cineva
corporal, cum se procedează? Este
mama lor aproape în permanență?
Acestea sunt probleme mari pentru
un copil și adesea este prea ușor să
le facem mai ușoare pentru copil.
Timpul pe care îl petrece copilul în
închisoare este plin de astfel de
126 momente. Este bine dacă cineva se
gândește la aceste lucruri mici din
punctul de vedere al unui copil.
Provocările maternității în închisoare
Timpul petrecut în închisoare este, de
asemenea, o provocare pentru
părinte. Ceea ce ar trebui să fie
simplu, activitățile de zi cu zi devin
tot mai complicate. Hrănirea
copilului, spălarea rufelor, obținerea
tuturor accesoriilor necesare pentru
copil sau chiar adormirea copilului
poate fi dificilă. Mamele se pot
îngrijora, de asemenea, pentru
siguranța copiilor lor: Dacă se
îmbolnăvește copilul sau cineva
încearcă să îl rănească? Dacă plânge
mult copilul și mama obosește sau
intră în depresie? Cine o va ajuta pe
mamă pe timpul zilei/nopții și cum?
Ce ar putea determina autoritățile
închisorii să ia copilul de lângă un
părinte și este părintele conștient
care sunt aceste cauze?
Ambivalența personalului
Prezența unui copil trezește
adesea emoții mixte personalului.
Pentru personalul închisorii, un nou
născut sau un copil mic nu este un
element familiar, un copil este ―o
persoană civilă‖ care nu aparține
efectiv într-o închisoare. Mulți membri
din personal pot fi chiar ei mame și
tați și vederea unui copil în spatele
gratiilor poate fi dureroasă. Uneori,
membrii personalului sunt nesiguri
despre când să intervină între
lucrurile care se întâmplă între mamă
și copil. De asemenea, copiii nu
acționează ca deținuții; ei nu respectă
reguli și regulamente. Mama trebuie
să fie gardianul copilului ei și să fie
responsabilă pentru copilul ei în
închisoare, dar este dificil deoarece
trebuie să respecte regulile închisorii.
Trebuie să fie o mamă bună și o
deținută bună în același timp. Casele
pentru mame și copii și proiectul
pentru adăposturi din Finlanda oferă
instruire pentru personalul închisorii
pentru a acorda atenție și pentru a
observa copilul mai bine. Au avut loc
o serie de discuții despre când și cum
să intervină în caz de necesitate.
Unitatea familială din Finnish
Vanaja, închisoare cu regim deschis,
a fost proiectată ținând cont de
necesitățile copiilor și arată, pe cât
posibil, ca o locuință. Poate găzdui
până la zece mame cu copiii lor.
Închisoarea cu regim închis
Hämeenlinna are o unitate pentru
deținuții în arest preventiv, cu
facilități pentru trei deținuți și copiii
lor.XXXIII
 Capitolul șase: Femeile deținute și copiii care trăiesc cu mamele încarcerate
Franța
Douăzeci și cinci de închisori sunt
dotate cu o unitate pentru mamă și
copil, cu o capacitate maximă de
șaizeci și șase. Sunt respectate
normele referitoare la suprafață și
la facilități: apă caldă în celule,
celule destinate să permită o
separare între spațiul mamei și al
copilului, locația celulelor permite
ca ușile să fie deschise pe timpul
zilei, suprafața minimă a celulei
este de cel puțin 15m2, camera
pentru activități, acces către o curte
exterioară separată de cea a
celorlalți deținuți. Unele închisori
permit copiilor cu vârsta peste două
luni să meargă la un centru de zi
extern, pe timpul zilei și să revină în
închisoare după amiaza. Autoritățile
închisorii, P.M.I. (serviciile pentru
protecția copiilor și mamei) și
Relais Enfants Parents lucrează
împreună pentru a organiza grupuri
de suport pentru mamele aflate în
închisori.
Germania
În Unitatea Închisorii pentru
Mamă și Copil Fröndenberg,
locuiesc șaisprezece mame cu copiii
lor cu vârsta până la șase ani, în
apartamente interioare, cu
balcoane, iar personalul nu poartă
uniforme de gardieni. Femeile nu
sunt pedepsite în fața copiilor lor,
pentru a evita subminarea autorități
lor. În general, dimineața, copiii cu
vârsta de peste doi ani merg la
grădiniță, în timp ce mamele lor
muncesc. După amiaza, mama se
joacă cu copiii ei și seara, femeile
pot
să se uite la televizor (deși nu sunt
premise televizoare în camere). În
plus, femeilor li se acordă douăzeci
și una de zile de concediu pe an.
Dacă o femeie comite o infracțiune
când se află în închisoare, va fi
transferată imediat la o închisoare
cu regim închis și este separată de
copilul ei. Totuși, în ultimii
unsprezece ani, doar opt femei au
fost transferate la o închisoare cu
regim închis și doar zece la sută
dintre femei au fost condamnate din
nou, deși nu s-a raportat câte femei
au fost încarcerate în acel
timp.XXXIV
Olanda 127
Copiii pot sta cu mama lor în
casa specială mamă-copil, din
închisoare, până la vârsta de patru
ani. Mama are un statut special:
BBI sau ―beperkt beveiligde
inrichting‖, fiind într-o parte a
închisorii care are un regim mai
deschis, cu mai puține reguli și
restricții decât închisoarea. Aici
mamele lucrează și petrec și timp cu
copiii lor. Copiii pot sta cu mamele
lor în închisoare până împlinesc
vârsta de șase luni sau nouă luni,
în funcție de situația individuală și
după cum este hotărât de către un
specialist ―maatwerk‖.
Exodus, casa surogat
În casa surogat, mamele (și alte
femei) pot resocializa după
încarcerare(sau în timpul ultimei
părți a încarcerării). Ele învață cum
să își reînceapă viața în afara
închisorii.
 Își caută un loc de muncă și o
locuință și lucrează la relațiile lor cu
familia, copiii sau noii
prieteni/voluntari. Programul pentru
mame cu copii este o schemă de
suport pentru a ajuta copiii să
trăiască, din nou, cu mamele lor.
Uneori este implicat Serviciul pentru
Tineret, responsabil pentru
bunăstarea copilului. Exodus asigură
un sprijin interactiv pentru creșterea
copiilor în case surogat. Aceasta are
loc în timpul sesiunilor săptămânale
de lucru, unde mamele vorbesc despre
subiectele unde întâmpină dificultăți;
împărtășesc idei și se sprijină unele
128 pe altele. Exodus le ajută să obțină o
structură și programe regulate pentru
adaptarea, din nou, la viața lor și a
copiilor lor.
Norvegia
În închisorile din Norvegia nu
locuiesc copii cu mamele lor, ci sunt
îngrijiți de alte persoane.
În general, femeilor li se permite o
vizită de cel puțin o oră și apeluri
telefonice de douăzeci de minute pe
săptămână, în afară de apelurile către
avocați și poliție. Conform Regulii 26
din Regulile Bangkok, copiii
mamelor încarcerate au dreptul la
vizite suplimentare, în general, de
două, până la trei ori pe săptămână.
Contrabalansând ceea ce regula
numește ―dezavantajele cu care se
confruntă femeile din detenție în
instituțiile amplasate departe de
locuințele lor‖, vizitele de o oră sunt
prelungite pentru vizitatorii care se
deplasează pe distanțe lungi.
După ce se evaluează dacă este sigur
și în interesele copilului, copiii
mamelor în detenție au permisiunea
de a primi vizite peste noapte. Aceste
vizite pot avea loc aproximativ o data
pe lună, într-un ―apartament‖ în
interiorul aripii de mare siguranță.
Apartamentul are deschiderea într-o
curte mică și are două dormitoare,
două băi, o sufragerie, o sală de
mese, o bucătărie și un mic spațiu
de joacă. Acestea par mai mult
decât satisfăcătoare conform
mandatului Regulii 28 pentru ―un
mediu care este propice pentru o
vizită pozitivă‖ și permite
―contactul deschis între mamă și
copil‖.XXXV
Spania
Unitățile externe pentru mame
permit mamelor încarcerate și
copiilor lor să locuiască departe de
închisoare. Viziunea închisorilor din
Spania, din anul 2010, a fost
întreruperea încarcerării tuturor
mamelor cu copii; până acum, sunt
în funcțiune două unități externe
pentru mame și programul este
suspendat. Fiecare mamă are un
mic apartament, cu o securitate
discretă, pentru a permite intimitatea
familiilor și pentru a facilita
dezvoltarea armonioasă a relațiilor
mamă-copil. Copiii care locuiesc
acolo, frecventează grădinița și
școala din comunitate. Este
disponibil transportul public de la
unități și unor mame li se permite să
își ia copiii de la școală, medic,
parcuri sau activitățile comunitare.
Mamele trebuie să aleagă între a
locui în unitățile externe pentru
mame și trebuie să fie pregătite să
participe la cursurile pentru părinți
 Capitolul șase: Femeile deținute și copiii care trăiesc cu mamele încarcerate
și alte activități educative, altfel
trebuie să meargă în închisorile
normale, fără copiii lor. În mod
similar, dacă fie nu au suficientă
grijă de copiii sau nu se
conformează cu regimul, trebuie să
se reîntoarcă în închisoare și este
luată în considerare o îngrijire
alternativă pentru copiii lor.
Există o unitate familială și în
închisoarea Madrid VI pentru acele
cazuri când ambii parteneri sunt în
detenție. În acest centru, părinții pot
locui împreună cu copiii sub vârsta
de trei ani, dacă îndeplinesc profilul
minim de siguranță și oferă
asigurarea unei bune îngrijiri a
minorilor. Totuși, condițiile nu sunt
deosebit de corespunzătoare pentru
copii.
În plus, ONG-urile administrează
casele surogat și casele de după
eliberare ca cele administrate de
Niños sin Barreras din
XXXVI
Barcelona.
Suedia
Solrosen derulează, în prezent, un
proiect pilot într-o închisoare pentru
femei din regiunea Gothenburg,
denumită Sagsjön, ca joint venture
cu serviciile corecționale; Personalul
ONG-ului este prezent cu normă
întreagă în închisoare. Scopul
proiectului este de a asigura
interesele copilului în aceste
circumstanțe speciale, fie când
copilul locuiește în închisoare cu
mama sau când copilul este în
exterior și vine numai în vizită.
Include crearea unui mediu adecvat
pentru copil, sprijinind mama în rolul
său matern, luând în considerare
nevoile particulare ale copilului și
ale mamei în timpul petrecut în
închisoare și pregătirea pentru
reuniunea de acasă. Proiectul se
concentrează pe sprijinirea femeilor
pentru a genera rutină pentru
fiecare aspect al vieții din
închisoare cu un copil, astfel încât
mama și copilul să poată beneficia
de cele mai bune condiții. Proiectul,
de asemenea, explorează modul în
care serviciile sociale și serviciile de
corecție pot consolida cooperarea
lor, atunci când există copii afectați
de închisoare. În Suedia există
aproximativ cincisprezece până la
douăzeci de copii de un an care
locuiesc cu mama lor în închisoare,
129
majoritatea copii foarte mici, deși
Sagsjön a găzduit și copii cu vârsta
de până la trei sau patru ani. Toate
închisorile pentru femei pot primi o
femeie cu un copil, dar nu există
resurse umane speciale pentru a
supraveghea și sprijini mama și
copilul. Acest proiect pilot face posibil
pentru Solrosen să asigure aceste
resurse și, de asemenea, nevoia de
acest serviciu este o prioritate
pentru copii și familii.
Regatul Unit
Unitățile mama-copil, Anglia:
Acestea sunt unități special create în
cadrul închisorilor pentru femei
pentru a găzdui femei însărcinate și
mame cu copii mici. Sunt elaborate
reguli specifice și atmosfera este mai
relaxată decât într-o unitate
normală. Totuși, aici este o
închisoare cu regim închis și
excursiile nu sunt autorizate de
obicei.
 Recent, a existat o modificare a
dreptului mamei la permisie luând în
considerare drepturile copilului,
conform Articolului 8 din ECHR și
Articolul 3(1) din Convenția pentru
Drepturile Copilului-ONU, pentru ca
interesele copilului să fie
―considerentul primar‖ în orice
acțiune întreprinsă de o autoritate
publică ce îi implică.XXXVII Trebuie
respectate normele cu privire la
suprafață și la echipamente (ex., 15
m2 la 20 m2 pentru camere, o
bucătărie, camere de joacă). Există
o limită pentru capacitatea maximă
130 a unității. În funcție de caz, copiii
petrec ziua în grădinița internat
supravegheată de personalul
competent sau părăsește închisoarea
pentru a merge la un centru de zi
extern. În general, există
parteneriate cu serviciile sociale și
pentru îngrijirea copilului. În plus,
există adesea zile ale familiei, care
permit ca legăturile cu copiii mai
mari să fie întreținute într-un mediu
mai bun decât în altă parte. În
general, mamele gătesc pentru
copiii lor, deși nu singure.
Realitatea traiului în comunitate
este semnificativ mai bună pentru
copii, dar nu trebuie să fie
subestimate dificultățile pentru
mame, în special când simt că fiii sau
fiicele lor au o libertate mai mare
decât au ele și trebuie să fie înțeleasă
nevoia lor de sprijin. De asemenea,
este o provocare pentru toți deținuții
pentru orice tip de eliberare; lupta
pentru a păstra condițiile este mai
acerbă atunci când pedeapsa este
pierderea copilului său.
De exemplu, această mamă din
Cornton Cottages din Scoția: Janet
poate să o ducă pe Maisie, fetița ei
de doi ani, la o grădiniță locală, în
fiecare zi. Ea mi-a spus că ceilalți
părinți de la grădiniță nu știu, cu
siguranță, că ea a fost deținută la
Cornton Vale și și-a exprimat grija
despre cum să abordeze acest
subiect cu ei și posibilele lor reacții
negative. De asemenea, Janet a făcut
cumpărături pentru celelalte
deținute, ca parte a cerinței ei de
―muncă‖. Cerințele pentru
eliberarea ei sunt foarte stricte și
consecințele sunt semnificative—
dacă le încalcă, se va întoarce în
închisoare și Maisie nu va putea să
stea cu ea, dată fiind vârsta ei. Janet
a fost contactată recent de prietenul
ei, care i-a cerut să se întâlnească
cu el într-un local public, în una din
ieșirile ei. I-a spus ofițerului pentru
mamă și copil despre aceasta, care
i-a amintit de consecințele devierii
de la condițiile stricte ale sentinței
ei—asta înseamnă că va trebui să se
întoarcă la locuința normală din
închisoare și că Maisie nu va putea
să mai locuiască împreună cu ea.
Aparent, Janet a luat decizia să-l
ignore pe prietenul său și continuă
să locuiască în căsuțe, împreună cu
fiica ei.XXXVIII
Concluzie
Casele speciale mamă-copil,
separate de închisoarea principală,
 Capitolul șase: Femeile deținute și copiii care trăiesc cu mamele încarcerate
îndeplinesc mai bine necesitățile
copiilor și, de aceea, este posibil să fie
mai mult în interesul copilului.
Trebuie să fie îndeplinite următoarele
condiții:
• Un mediu care să fie diferit de cel al
închisorii;
• O schemă deschisă;
• Supraveghere profesională și
personal special instruit;
• Viață în comunitate, cu reguli
clare și distribuirea sarcinilor
zilnice;
• Un plan de reintegrare și muncă
și instruire pentru mame;
• Participarea regulată a copiilor în
centrele de zi și în instituțiile
preșcolare;
• Contactul regulat cu tatăl sau cu
alți membri ai familiei.
Deciziile de a admite femeile cu
copii în aceste case mamă-copil și
evaluarea intereselor copilului
necesită supravegherea serviciilor
specializate. Trebuie să fie acordată o
atenție deosebită
când este cel mai bun moment pentru
a separa o mamă de copil și cum
trebuie procedat cel mai bine.
Finanțarea acestor case mamă-copil
trebuie să fie împărțită între sistemele
penale și serviciile pentru îngrijirea
copilului.
Toate țările trebuie să
implementeze Regulile Bangkok și să
dezvolte o înțelegere clară a
intereselor copilului în modul în care
decid și se asigură că acei copii care
trebuie să locuiască împreună cu
mamele lor pot face ast. Cele mai
bune interese ale copilului sunt
primordiale.
131
Capitol original redactat de Alain
Bouregba (Franța), cu alți colaboratori
și materiale încorporate de Ria
Wolleswinkel din Capitolul 2 original.
Ediție revizuită Kate Philbrick, cu
sprijin din partea Liz Ayre și Hannah
Lynn. Cercetare de Paola Cost
 I Implementation handbook for the Convention on the Rights of the Child. (2007). UNICEF.
p.124. Pentru versiunea actualizată a rezumatului Regulamentul Bangkok, a se vedea: Pradier, C. (2012). Penal Reform and
Gender: Update on the Bangkok Rules. M. Bastick & K. Grimm (Eds.), DCAF. Disponibil online:
http://www.dcaf.ch/Publications/Penal-Reform-and-Gender-Update-on-the-Bangkok-Rules
Pentru un scurt ghid ilustrat privind normele Bangkok ONU, a se vedea: The UN Bangkok Rules on Women Offenders and
Prisoners: A short guide. (2013). Penal Reform International. Disponibil online: http://www.penalreform.org/resource/united-
nations-bangkok-rules-women-offenders-prisoners- short/. Pentru documentul ONU ce detaliază normele, a se vedea:
United Nations Rules for the Treatment of Women Prisoners and Non-custodial Measures for Women Offenders (the Bangkok
Rules). (2010). United Nations, General Assembly. (A/C.3/65/L.5) Disponibil online:
http://www.ohchr.org/Documents/ProfessionalInterest/BangkokRules.pdf
II Social and family effects of detention. (1997). Social, Health and Family Affairs Commit- tee, (Doc. 7816). Disponibil
online: http://assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewHTML.asp?FileID=7777&Language=EN
III Panayotopoulos-Cassiotou, M. (2008). Report on the situation of women in prison and the im- pact of the imprisonment of
132 parents on social and family life. European Parliament, Committee on Women‘s Rights and Gender Equality (A6-0033/2008)
Available online at: http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A6-2008-
0033+0+DOC+XML+V0//EN
IV United Nations Rules for the Treatment of Women Prisoners and Non-custodial Measures for Women Offenders (the Bangkok
Rules). (2010).op. cit.
V În Anglia, doar noua la suta din copiii ale caror mame sunt în închisoare sunt îngrijiți de părinții lor în lipsa mamelor
lor. Mai multe statistici referitoare la femeile din închisoare sunt disponibile on-line la:
http://www.womeninprison.org.uk/statistics.php
VI Jones, Adele, Gallagher, Bernard, Manby, Martin, Robertson, Oliver, Schützwohl, Matthias, Berman, Anne H., Hirschfield,
Alexander, Ayre, Liz, Urban, Mirjam, Sharratt, Kathryn and Christ- mann, Kris (2013) Children of Prisoners: Interventions and
mitigations to strengthen mental health. University of Huddersfield, Huddersfield. p.87. Disponibil online:
http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf
VII A se vedea cazul Kleuver v. Norway, 30 April 2000, App no.45837/99. Disponibil online:
http://caselaw.echr.globe24h.com/0/0/norway/2002/04/30/kleuver-v-norway-22377- 45837-99.shtml. Pentru un
rezumat privind condițiile de închisoare pentru femei din Europa se vedea: Women in prison: A review of the conditions
in member states of the council of Europe. (2007). Brussels: Quaker Council for European Affairs. Disponibil online:
http://www.qcea.org/wp-content/uploads/2011/04/rprt-wip2-execsummary-feb-2007.pdf
VIII Women deprived of their liberty. (2000). In: 10th General Report on the CPT‘s activities cov- ering the period 1 January to
31 December 1999 (CPT/Inf (2000) 13 [EN] ed.). Council of Eu- rope, CPT. Available online at:
http://www.cpt.coe.int/en/annual/rep-10.htm#women
IX A se vedea Recommendation 1469 (2000): Mothers and babies in prison. (2000). Council of Europe, Parliamentary Assembly.
Disponibil online: http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta00/EREC1469.htm
A se vedea: Mothers and babies in prison. (2000). Council of Europe, Parliamentary Assembly, So- cial, Health and Family Affairs
Committee. (Doc. 8762). Disponibil online: http://assembly.coe.int/ASP/Doc/XrefViewHTML.asp?FileID=8953&Language=en. A
se vedea: Social and family effects of detention. (1997). op. cit. quote from pp.13-14
X Resolution 1663 (2009): Women in prison. (2009). Council of Europe, Parliamentary Assem- bly. Disponibil online:
http://assembly.coe.int/Mainf.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta09/ERES1663.htm
http://www.penalreform.org/wp-content/uploads/2013/10/PRI-TIJ-Guidance-Document-on- Bangkok-Rules-October-2013.pdf XI
Guidance document on United Nations Rules for the Treatment of Women Prisoners and Non- custodial Measures for Women
Offenders (the Bangkok Rules). (2013). London: Penal Reform In- ternational. Disponibil online::
XII Vezi următorul document pentru o listă completă Regulamentul Bangkok privind copiii care trăiesc cu mamele lor în
închisoare sau care au o directă asupra copiilor femeilor în sistemul de justiție penală: United Nations Rules for the
Treatment of Women Prisoners and Non-custodial Measures for Women Offenders (the Bangkok Rules). (2010). op. cit. p.30
XIII Vizitele conjugale se întâmplă în mod obișnuit în America Latină, precum și în Danemarca, Norvegia și Suedia. Acestea
permit părinților să petreacă timp împreună, cimentându-se astfel unitatea familiei.
XIV Corston, B. J. (2007). The Corston Report: A Report of a Review of Women with Particular Vulnerabilities in the Criminal
Justice System. Home Office. Available online at: http://www.justice.gov.uk/publications/docs/corston-report-march-2007.pdf.
Commission on Women Offenders: Final report. The Government of Scotland, (2012). Disponibil online:
http://www.scotland.gov.uk/About/Review/commissiononwomenoffenders/finalreport-2012
XV Pentru o prezentare detaliată a Ministerului Justiției privind noile obiective strategice din Marea Britanie pentru
infractorii de sex feminin pentru a încuraja și facilita un întreg sistem de abordare, vezi:Strategic objectives for female
offenders. (2013). Ministry of Justice, Crown. Disponibil online: www.justice.gov.uk/ 133
downloads/publications/policy/moj/strategic-objectives-female-offend- ers.pdf. In addition, a new advisory board for female
offenders was formed, chaired by the Min- ister of Justice.
XVI A se vedea articolul 145-5 du CPP (issu de la loi n°2002-307 du 4 mars 2002) p.28.Disponibil online: http://www.vie-
publique.fr/documents-vp/circ190302.pdf. See also: Resolution 1663 (2009): Women in prison. (2009). op. cit. 8(8.3).
XVII A se vedea Biondi, G. (1995). Infants in Prison, Milan: Delfi Editore, pp.156-157.
XVIII A se vedea World Health Organization: 10 Things to Know about Women in Prison. Disponibil online:
http://www.euro.who.int/en/health-topics/health-determinants/prisons-and- health/activities/womens-health/10-things-to-
know-about-women-in-prison
XIX A se vedea: Guidance document on the United Nations Rules for the Treatment of Women Prisoners and Non-custodial
Measures for Women Offenders (the Bangkok Rules). (2013). London: Penal Reform International. p.29. Disponibil online:
http://www.penalreform.org/wp-con- tent/uploads/2013/10/PRI-TIJ-Guidance-Document-on-Bangkok-Rules-October-
2013.pdf
A se vedea: Robertson, O., (2008). Children Imprisoned by Circumstance. Quaker United Nations Office. p.9. Disponibil
online:http://www.quno.org/sites/default/files/resources/ENGLISH_ Children%20Imprisoned%20by%20Circumstance.pdf
XX A se vedea: Children of Imprisoned Parents; Family Ties and Separation. (1996). Report on the situation in eight European
countries, European Action Research Committee on Children of Impris- oned Parents: Paris.
XXI A se vedea: Service specification for early days & discharge–induction to custody. (2014). National Offender Management
Service, Crown. (PSI 54/2011). (UK).
A se vedea: Conditions d‘accueil des enfants laissés auprès de leur mère incarcérée. (1999). Min- istry of Justice, France. Circular
99-2296-(AP 99-2296 PMJ2/18-08-99/ NOR: JUSE9940065C). Disponibil online:
http://www.justice.gouv.fr/actua/bo/dap76a.htm
XXII A se vedea: Delarue, J. M. (2013). Contrôleur général des lieux de privation de liberté: relatif aux je- unes enfants en prison et
à leurs mères détenues. Journal Officiel de la République Française. (NOR: CPLX1322210V) Disponibil online:
http://www.legifrance.gouv.fr/jopdf/common/jo_pdf.jsp?numJO=0&dateJO=20130903&num
Texte=48&pageDebut=&pageFin=. There has also been recent concern in Belgium about how best to accommodate mothers, with
their children. See: Une maternité derrière les barreaux. (2012). Brussels: Coordination des ONG pour les droits de l‘enfant.
Disponibil online: http://brudoc.be/fr/opac_css/doc_num.php?explnum_id=164
XXIII Enroos, R. (2011, September). Children in prison: a perspective from research. United Nations Committee on the Rights of
the Child Day of General Discussion: Children in Prison, Geneva.
XXIV See: Spitz, R.A. (1965).The first year of life: a psychoanalytic study of normal and deviant
 development of object relations. New York: International Universities Press.
XXV A se vedea, pentru instanță: the Advice of the Child Protection Board in the Netherlands (Lb99RvdK/439, 20 January
2000).. See also: Van Nijnatten, C. (1998) Detention and Devel- opment, Perspectives of children of prisoners. Forum Verlag
Godesberg.pp.17-35.
XXVI Catan, L. (1992). Infants with Mothers in Prison. In: Prisoners‘ Children: What are the issues?
Ed. Roger Shaw.
XXVII Biondi, G. (1994). Lo sviluppo del bambino in carcere. Collana: Serie di psicologia. Franco Angeli, Milan.
XXVIII Este de remarcat faptul că, de la ediția precedentă a acestei cărți, limita în Anglia și Țara Galilor a crescut
de la șase luni la optsprezece luni. Cu toate acestea, tendința actuală este de a închide unitățile pentru mamă și
copil, sperăm în favoarea alternativelor la detenție pentru mame.
XXIX Acest studiu oferă o bună discuție practică cu ceea ce este disponibil în unele închisori din Danemarca, Suedia și
Regatul Unit: Paddick, S. (2010/11). Women and children in prisons: Accommodation study. The Government of South Australia.
Disponibil online:
http://www.sa.gov.au/ data/assets/pdf_file/0015/7422/MothersAndBabiesInPrisonAc-
commodationStudy2010-2011WebVersion.pdf
XXX A se vedea Wikgren, J. (2011). An infant or a small child in prison with a parent: Could a prison be a good place to raise a
child? Helsinki: The Federation ofMother and Child Homes and Shelters.
134
XXXI Mai multe informații despre închisorile cu unități pentru mamă și copil sunt disponibile online:
http://babiesinprison.co.uk/who-we-help/ Este interesant de observat că două dintre cele mai mari unități sunt închise pentru
a reflecta numărul redus de femei private de libertate cu copii.
XXXII Mai multe informații despre celulele mamei și copilului în închisori din Germania sunt disponibil online:

http://www.dw.de/behind-bars-in-the-mother-and-child-cells-of-a-german-prison/a-5660740-1 XXXIII Catan, L. (1992). op.

cit.
XXXIV Bartels, L., & Gaffney, A., (2011). Good practice in women‘s prisons: A literature review. Can- berra: Australian Institute of
Criminology. Disponibil online: http://www.aic.gov.au/documents/4/E/5/%7B4E5E4435-E70A-44DB-8449-3154E6BD81E
B%7Dtbp041_002.pdf
XXXV Mai multe informații despre aderarea la regulile Bangkok: cea mai mare închisoare a Norvegiei Disponibil online:
http://duihua.org/wp/?p=5733
XXXVI See: The Spanish Prison System. (2011). Madrid: Secretaría General de Instituciones Peniten- ciarias. Disponibil online:
http://www.institucionpenitenciaria.es/web/export/sites/ default/datos/descargables/publicaciones/libro_IP_inglxs.pdf
Completat cu detalii din:Feintuch, S. (2013). Power, Perceptions, and Incarceration: An Analysis of Spain‘s New External Units
for Imprisoned Mothers and Children (Doctoral disserta- tion, Central European University).
XXXVII În 2012, Înalta Curte de Justiție din Anglia și Țara Galilor a considerat că refuzul a două cereri a doi prizonieri de
sex feminin pentru CRL a fost ilegală. A se vedea: R (on the application of MP) v Secretary of State for Justice and R (on the
application of P) v the Governor of HMP Downview and the Secretary of State for Justice [2012] EWHC 214 (QB).
Ca urmare a acestor hotărâri, un nou serviciu de instrucțiuni de închisoare (PSI 21/2012) a fost emis cu modificările
Serviciului de Ordine al închisorii 6300 pe lansarea temporară de licență (ROTL). CRL permite deținuților care au
responsabilitatea exclusivă pentru îngrijirea copiilor sub 16 ani să-și petreacă până la trei zile la domiciliu în fiecare două
luni.
XXXVIII Paddick, S. (2010/11). op. cit.
Capitolul șapte:
Instruirea și copiii afectați de
sistemul judiciar penal
Posibilitățile pentru ameliorarea
potențialelor efecte adverse ale
încarcerării părinților asupra copiilor
și asupra nevoilor ulterioare ale
acestor copii sunt imense. Atât de
mulți oameni au impact asupra vieții
copiilor cu părinți în detenție în
multe feluri, adesea fără a fi conștienți
de acest potențial. Rușinea, excluderea
financiară, greutățile financiare,
greutățile emoționale și psihologice
cu care se confruntă frecvent copiii
cu părinți în detenție sunt explorate
prin intermediul acestei cărți; acest
capitol descrie cum persoanelor li se
pot oferi cunoștințele și instrumentele
pentru a ajuta acești copii.
Instruirea sau sporirea conștientizării
este necesară pentru oricine vine în
contact sau influențează deciziile cu
privire la copiii afectați de
încarcerarea părinților. Majoritatea
politicilor fac referire la creșterea
conștientizării și rezultatul multor
inițiative descrise în Capitolul 8. În
acest capitol se pune un accent mai
puternic pe instruirea formală.
Instruirea agenților care lucrează,
direct sau indirect, cu deținuții și cu
familiile lor este crucială. Ei joacă un
rol cheie în asigurarea că acești copii
sunt tratați cu sensibilitate și asistă
deținuții la menținerea relațiilor
sănătoase cu copiii lor.
De asemenea, deținuții pot beneficia
de cursuri de educație pentru părinți,
care pot sprijini și îmbunătăți relația
lor cu copiii.
Campaniile de creștere a
conștientizării pentru cei care lucrează
cu copiii asigură că ei se adresează
încarcerării unui părinte ca fiind o
problemă cheie în evaluarea nevoilor
copilului. Serviciile sociale, serviciile
de sănătate și alte agenții pentru
îngrijirea copilului intră frecvent în
contact cu acei copii ai deținuților
care sunt supuși la cel mai mare risc,
astfel, tind să pună un accent mai
puternic pe problemele de sănătate și
școlarizare în termenii nevoilor 135
imediate. Totuși, impactul încarcerării
unui părinte poate fi cauza neoficială a
altor probleme și nevoi de trecut pe
ordinea de zi. Problema unui părinte
încarcerat nu poate să figureze pe
listă.
Chiar dacă problema copiilor cu
părinți în detenție este pe o poziție
superioară pe ordinea de zi decât când
a fost editată prima dată această carte,
în 2006, încă nu este sigur că oricine
intră în contact cu copiii cu părinți în
detenție este conștient de ceea ce
trebuie să facă pentru a-i ajuta. De
exemplu, așa cum putem vedea
(Capitolul 1), problema colectării
statisticilor despre copiii cu părinți în
detenție rămâne una spinoasă; dacă
toți statisticienii din închisori au fost
instruiți și au cunoscut problema
copiilor cu părinți în detenție, ar putea
solicita închisorilor să înregistreze
aceste date, mai degrabă decât să
solicite ONG-urile acest lucru. Copiii
cu părinți în detenție ar fi tratați cu mai
multă sensibilitate dacă ar fi
disponibilă
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
instruirea și informațiile pentru fiecare
persoană care interacționeză cu ei.
Forțele de poliție, gardienii și
profesorii sunt candidați evidenți și
unii au primit deja o instruire
excelentă. Alții, cum ar fi lucrătorii
sociali, medicii și judecătorii au, de
asemenea, impact asupra vieților lor
și, odată sensibilizați la greutățile
prin care trece copilul, vor fi mai bine
echipați pentru a se asigura că
acțiunile lor sunt benefice sau cel
puțin nu sunt dăunătoare pentru copiii
cu părinți în detenție și pot, în multe
cazuri, să ducă la un sprijin mai
direct pentru ei. De asemenea,
136 familiile deținuților au nevoie de
informații, fie prin instruirea oferită
sau prin alte moduri. Înșiși deținuții
pot avea nevoie de instruire și
asistență în exercitarea rolului de
părinți.
Diferite campanii pentru creșterea
conștientizării din unele țări încep să
sensibilizeze publicul general, media
și alte persoane care nu sunt direct
implicate în lucrul cu copiii cu părinți
deținuți despre existența acestui grup
de copii și trauma emoțională, vina,
rușinea, excluderea socială, sărăcia și
alte probleme cu care se confruntă, în
mod frecvent. Trebuie să se facă mai
multe pentru a se asigura că toți au un
reflex de „înțelegere‖ pentru acest
grup vulnerabil. Instruirea pe toate
nivelele joacă un rol cheie în:
• Amortizarea problemelor din jurul
despărțirii unui părinte încarcerat;
• Respectarea drepturilor copilului,
inclusiv păstrarea contactului cu
un părinte și ascultarea punctelor
lor de vedere;
• Asigurarea că acțiunile
întreprinse în numele copiilor cu
părinți în detenție sunt
corespunzătoare;
• Consolidarea structurii interne a
unei organizații prin
aprofundarea abilităților;
• Asigurarea de căi pentru a ajunge
la mai mulți copii printr-un efect
spin-off. Instruirea oferă unui
număr mai mare de oameni
răspunsuri proactive și, astfel,
ajunge la un număr mai mare de
copii cu părinți în detenție;
• Ajutarea deținuților să își reia
responsabilitatea și să mențină
relațiile cu copiii lor joacă un rol
crucial în consolidarea
responsabilității personale și oferă
o șansă mai mare de reintegrare în
societate după eliberare. Cercetările
au sugerat că deținuții cu o familie
stabilă la care să se întoarcă
prezintă un risc mai mic de
recidivă decât cei care nu au așa
ceva.
Instruirea se efectuează pe două planuri:
Mai întâi, implică creșterea conștientizării
despre:
• Numărul de copii afectați de
încarcerare;
• Existența acestui grup de copii;
• Experiențele copiilor pe durata
procesului, de la arestare până la
eliberare și sublinierea factorilor
de reziliență;
• Drepturile copiilor cu
părinți în detenție;
• Nevoia ca problema copiilor cu
părinți în detenție să fie pusă pe o
poziție superioară pe ordinea de zi;
• Modul în care atitudinea și
abordarea lor în lucrul cu
copiii vor avea un impact
asupra copilului;
• Modul în care atitudinea și
abordarea lor informată față de
copiii cu părinți deținuți îi pot
ajuta să se descurce mai bine în
sfera lor specifică de activitate.
Gardienii, de exemplu, pot fi
conștientizați că dacă se apleacă la
nivelul copilului atunci când vorbește
cu el și când efectuează perchezițiile,
umanizează experiența pentru copil.
În al doilea rând, implică abordări
practice (dezvoltarea de instrumente și
alte răspunsuri proactive, constructive).
Odată ce agenții înțeleg dificultățile
copilului și impactul propriilor lor
atitudini și abordări, au nevoie de
instrumente specifice cu care să
lucreze. Asta poate implica să învețe
cum să conceapă instrumente specifice
contextului, adecvate nevoilor lor.
Instruirea ajută agenții și persoanele
fizice să reflecte asupra propriei lor
practici și să formuleze aceste
instrumente. Este posibil să fie
instruiți cursanții, care apoi vor lucra
cu agenții pentru a identifica, defini și
dezvolta răspunsuri proactive. Această
abilitate necesită un nivel mai ridicat de
competență și experiență, având ca țintă
atât acțiunea, cât și interacțiunea.
Răspunsurile efective necesită
instrumente pentru analiză și evaluare.
Gardienii, de exemplu, pot
inventaria anumite dificultăți cu
care se confruntă copiii cu părinți
în detenție și să analizeze factorii
implicați (multiculturalism, locul
în grupul de rudenie, etc.).
Cine are nevoie de instruire și pentru
ce anume?
Toate agențiile care lucrează
direct sau indirect cu deținuții și
familiile lor conturează experiența
copiilor și, astfel, necesită
instruire. Creșterea conștientizării
începe cu sublinierea modului în care
persoanele active din sfera vieții
copilului joacă un rol pozitiv sau
negativ; aceștia nu sunt spectatori
neutri. Acțiunile sau atitudinile lor 137
pot fie să consolideze, fie să
amortizeze sentimentele negative
trăite de copil. Asta implică
persoane care sunt atât direct, cât
și indirect în contact cu copiii cu
părinți în detenție.
Contactul direct (dar nu neapărat
cu o anumită implicare a copiilor
cu părinți în detenție). Unui
profesor i se poate spune că
părintele unui copil este încarcerat,
totuși, se poate opta să nu se spună
nimic copilului despre aceasta.
Când copilul știe că profesorul a
aflat de încarcerare și profesorul
nu spune sau nu face nimic, acest
fapt ar putea exacerba sentimentele
de rușine pe care le poate
experimenta copilul. Astfel,
profesorul devine un agent
„negativ‖.
Impactul indirect (fără contact cu
copiii cu părinți în detenție, dar cu un
mare impact). Încarcerarea unei mame
cu un copil mic
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
pentru o perioadă de trei luni, poate
avea costuri enorme pentru copil și
societate: deși studiile despre copiii
cu părinți în detenție rămân
incomplete, fără îndoială că
încarcerarea are efect cel puțin asupra
unor copii și le poate afecta
dezvoltarea psihologică, fizică și
socială, în unele cazuri poate
contribui la un caracter delicvent.
Judecătorii trebuie să știe despre
posibilul impact al încarcerării unui
părinte. Judecătorii sau gardienii din
Franța care decid cu privire la vizitele
permise pentru copii afectează
abilitatea unui părinte încarcerat de a-
138 și asuma rolul de părinte, așa cum
face un guvernator din închisoare
care trimite un părinte încarcerat la
izolare atunci când copilul său este
programat la vizitare.
Categorii de persoane care au nevoie
de instruire
1. Agenții din sistemul corecțional,
implicați în lucrul cu deținuți în
închisoare și în societate;
2. PolițiaI, guvernatorii închisorilor,
gardienii (în special gardienii care
intră în contact cu familiile
deținuților), personalul pentru vizite,
politicieni, grupuri de suport,
serviciul pentru eliberare pe
cauțiune, comisiile de vizitare,
inspectoratele;
3. Justiția penală și profesioniștii
pentru aplicarea legii (magistrați,
judecători, poliție).
4. Judecătorii pot fi sensibilizați de
faptul că aproximativ jumătate din
femeile afectate de psihoză post-
partum au suferit de privare
emoțională
anterioară. Cei care comndamnă la
închisoare femei cu nou născuți
predispun, astfel, mama la riscul de
psihoză post-partum ca urmare a
nașterii copilului, având impact, de
asemenea, asupra sănătății mentale a
copilului ei.
5. Forțele de poliție pot minimaliza
trauma, asigurându-se că cel puțin un
ofițer care arestează este instruit
pentru sprijinul copiilor—ducând
copiii în altă cameră, astfel încât să
nu fie martori la încătușarea
părintelui lor și explicându-le ce se
întâmplă;
6. Agenții centrate pe copil: școli,
centre de zi, asigurări sociale,
îngrijirea sănătății, sisteme de educația
incipientă din copilărie și practicieni în
domeniul serviciilor adresate copiilor;
7. Cei care lucrează, în mod special,
cu copiii cu părinți în detenție:
voluntarii care asigură personalul
camerelor de joacă și însoțesc copiii,
psihologii, întreținătorii (inclusiv
părinții) și tutorii;
8. Familiile deținuților: părinții
încarcerați; pot include părintele
întreținător;
9. Orice persoană care influențează
societatea, inclusiv oameni de afaceri,
politicieni și media.
Toate cele de mai sus sunt, într-
adevăr nevoi ale publicului general și
o înțelegere a drepturilor copilului și
a impactului încarcerării asupra
acestora. Tot mai mult, acestea sunt
oferite de diferite ONG-uri și agenții
statutare.
Toată lumea are nevoie de aceste patru
elemente de instruire
1. Impactul sentinței asupra copiilor
Acesta trebuie să fie evaluat la
diferite nivele, pentru diferite
audiențe. Folosirea vocii copilului,
familiei și deținutului (casetă video,
citate) este foarte eficientă. O referire
judicioasă la cercetare sprijină, de
asemenea, declarațiile despre
impactul încarcerării. II
2. Drepturile copiilor
Campaniile de creștere a conștientizării
trebuie să consolideze faptul că toți
copiii cu părinți în detenție sunt
nevinovați și că păstrarea contactului
cu un părinte încarcerat este un drept,
nu un privilegiu. Ei au drepturi
spcificate de Convenția ONU pentru
Drepturile Copilului și alte convenții
internaționale și, adesea, în
conformitate cu legislațiile naționale.
Întotdeauna trebuie să fie luată în
considerare problema protecției
copilului: aceasta poate fi complexă și
este important să se evalueze dacă un
părinte reprezintă, sau nu, o
amenințare pentru bunăstarea
copilului.
3. Cum afectează copilul ceea ce fac ei
• Factorii de decizie politică și
judecătorii trebuie să fie conștienți
de modul în care deciziile lor au
impact asupra copiilor cu părinți în
detenție și asupra societății, ca
întreg.
• Profesioniștii din domeniul copiilor
și profesorii trebuie să știe cum
acțiunile și atitudinile lor pot fie să
consolideze stigmatul atașat
copiilor, fie să-i sprijine pe durata
întregii sentințe.
4. Cum pot modifica acestea acțiunile
lor
Modalitățile prin care aceste agenții
pot sprijini copiii, nu totalitatea
dificultăților lor, trebuie să fie
centrul instruirii.
În plus, formatorii trebuie să ia în
considerare și cum vor beneficia de
satisfacerea nevoilor copiilor
persoanele care sunt instruite.
Toți profesioniștii, factorii de decizie
politică și alți acționari trebuie să
vadă cum pot beneficia de
schimbare. Modul de a-i atrage
poate fi demonstrarea că lucrează
într-un context al unei convenții
ONU care a fost ratificată în țara
lor, că atenția acordată nevoilor
copiilor va implica un
comportament mai bun, astfel 139
munca lor va fi mai ușoară, ar
putea fi chiar copiii lor, etc.
Întotdeauna rezultă beneficii din
luarea în considerare a copiilor cu
părinți în detenție.
Cine se află mai mult în poziția de
a asigura instruire?
Există o varietate de modele cu
privire la cine asigură instruirea
tuturor agențiilor. În mod
pragmatic, ea va depinde de
existența unor agenții specializate
disponibile, relațiile dintre aceste
agenții și asigurarea instruirii de
bază pentru diferite discipline și
dorința organizațiilor naționale de
a efectua această instruire în
numele copiilor cu părinți în
detenție din comunitatea lor.
Instrumente și metodologii
Resursele pentru instruire sunt
acum disponibile de pe website-
uri, atât prin descărcare de broșuri,
cât și videoclip-uri și multe pot fi
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
folosite pentru o gamă variată de
audiențe. Cele de mai jos sunt doar o
parte din multele subiecte disponibile.
Se sugerează că o serie de website-uri
ale rețelei Children of Prisoners Europe
listate pe spatele acestei cărți, vor
oferi cea mai actualizată listă a
resurselor, precum și website-ul
rețelei Children of Prisoners Europe
http://childrenofprisoners.eu/
care include detalii despre toate
website-urile membre ale rețelei.
Trei filme:
Pentru tine îmi port numele: o
140 introducere sensibilă în subiect,
incluzând copii de școală discutând
despre încarcerare și ceea ce
înseamnă aceasta.
Nu este o sărbătoare: Despre
experiențele tinerilor care au un
membru al familiei trimis la
închisoare; o resursă pentru creșterea
conștientizării și pentru pregătirea
pentru o serie de publicuri, de la
lucrători sociali, la profesori, ofițeri de
poliție și avocați.
Emilia: o poveste despre copiii din
Suedia și experiențele lor despre
încarcerare.III
Treffpunkt e.V. in Nürnberg a redactat o
broșură scurtă, cu recomandările și
descoperirile studiului Coping despre
impactul încarcerării asupra copiilor:
http://www.treffpunkt-nbg.de/
Instruirea și închisoarea, precum și
lumea poliției
Unele puncte generale
Această instruire este descrisă în
relația cu gardienii, unde ONG-urile
au semnificativ mai multă
experiență, dar similitudinile
ulterioare ar acționa folosind-o pentru
politică. Variațiile ar putea fi
canalizarea pe un anumit subiect
despre specificul impactului arestării
asupra copilului și descrierea
modului în care ofițerii de poliție pot
gestiona, cel mai bine, o arestare
atunci când sunt prezenți copiii. IV
Este necesară o abordare a drepturilor
fundamentale ale omului privind
încarcerarea. Instruirea pentru
drepturile omului trebuie să penetreze
întregul sistem. Guvernatorii
închisorilor, serviciile din închisori
și personalul trebuie să fie conștienți
că cei care lucrează o fac numai în
binele copilului și nu căutând
privilegii pentru copil, ci căutând să
protejeze drepturile copilului.
―Personalul joacă un rol cheie în a
stabili dacă închisorile sunt
administrate conform drepturilor
omului. Acest lucru este valabil mai
ales pentru personalul din prima linie,
cei care intră în contact cu deținuții zi
de zi. Munca ofițerului de poliție este
extrem de complexă și necesită
folosirea unui set cuprinzător de
abilități. Gardianul trebuie să fie
mereu atent la cerințele de securitate
și conștient de necesitatea de a crea
și de a alimenta un mediu sigur, în
timp ce face tot posibilul pentru a
oferi deținuților oportunitatea de a-și
examina stilurile de viață, de a
deprinde noi abilități și de a se
pregăti pentru eliberare. Gardianul
va putea să exercite acest rol complex
 numai dacă i se asigură o instruire
corespunzătoare. În Anglia și
Wales, perioada de instruire oferită
noilor gardieni înainte de a începe
munca în închisoare este de opt
săptămâni, indiferent de tipul de
închisoare în care lucrează.
Aceasta contrastează cu trei ani în
Danemarca, cincisprezece luni în
Austria, opt luni în Franța și trei
luni în Italia.‖
—Andrew Coyle, Memorandum
cu dovezi către Comitetul
Parlamentar Comun pentru
Drepturile Omului,
Aprilie 2004
În Europa, rămâne necesară o gamă
variată de cerințe de instruire. În
Norvegia, toți ofițerii sunt instruiți
timp de trei ani, având în vedere că
norma curentă din UK este un curs de
instruire de șase săptămâni. Croația a
introdus instruirea pentru gardieni și
Italia a elaborat, de asemenea, un
astfel de curs. Studiul de caz de mai
jos demonstrează că, în diferitele
moduri de instruire a personalului,
există unele oportunități de a include
instruirea referitoare la copii.
Alte considerente pentru
instruirea în închisori
• Este important ca personalul
închisorii, de la toate nivelele, să fie
prietenos cu copiii. Acest fapt poate
funcționa descendent, de la
guvernatorul închisorii până la
deținut, dezvoltat acum ca model pro-
social: guvernatorii închisorilor trebuie
să știe că atitudinea lor dă tonul la
întreaga închisoare. O conducere fără
prejudecăți poate lucra pentru a
inspira gardienilor un simț de respect
pentru alții, inclusiv copiii cu părinți
în detenție, oferindu-le respect.
Efectul de cascadă al tratamentului și
faptul de a fi tratați bine au un impact
pozitiv asupra copiilor cu părinți în
141
detenție.V
• Gardienii au un rol dublu dificil,
bazat pe acțiunea interpersonală, care
combină două extreme: securitatea și
respectul pentru demnitatea umană.
Instruirea trebuie să reflecte ambele
roluri.
• Instruirea este crucială pentru a
promova atitudini pozitive în cadrul
serviciului. Lucrul în ceea ce privește
atitudinile este o necesitate actuală și
este importantă deoarece atitudinile
corespunzătoare constante ale
gardienilor afectează întregul contact
dintre copii și părinții deținuți—de la
poarta închisorii, până la încheierea
vizitei. Instruirea poate ajuta gardienii
să observe utilizarea adecvată a
autorității lor: ei nu au nevoie de o
postură pentru a-și pune în aplicare
puterile deoarece puterea stă în
sistem. Această secțiune ar putea
include creșterea responsabilizării
asupra stereotipurilor și
similitudinilor persoanelor, permițând
gardienilor să exploreze propriile lor
atitudini și stări de spirit.
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
• Gardienii trebuie să fie atenți și
deschiși, să fie buni observatori și
pregătiți să stabilească un contact
respectuos și plin de înțelegere cu
deținuții. Instruirea trebuie să le
sporească încrederea și să le dezvolte
caracterul personal ca resursă.
Recrutarea gardienilor este cheia
pentru a avea standarde eficiente și
ridicate. Sesiunile preliminare de
instruire pentru gardienii nou recrutați
trebuie să includă materiale despre
abordările concentrate pe copil în
închisoare, cunoștințele de bază
pentru dezvoltarea umană, informații
142 despre drepturile copiilor, impactul
încarcerării asupra copiilor și
necesitățile speciale ale copiilor.
• Un bun contact între deținuți și
copiii lor crește securitatea închisorii
și beneficiile serviciilor din închisoare.
Familiile deținuților pot furniza
închisorii informații utile despre
autovătămare, introducerea de
droguri, hărțuire, etc. dacă se simt bine
primiți. Frecvent, familiile au o
influență mai mare asupra
comportamentului deținutului—
pentru a frecventa cursuri speciale, în
interiorul închisorii, de exemplu. Dacă
ei înșiși au fost informați despre asta, pot
fi implicați și în planificarea sentinței
cu deținutul. S-a dovedit că vizitele
perfecte au un impact pozitiv asupra
deținuților. Ei sunt mai calmi și tind
să adopte o atitudine mai
optimistă.VI
• Membrii personalului închisorii
joacă un rol și în sprijinirea sănătății
mentale a deținuților. Un studiu din
anul 2005, efectuat de Institutul
Cambridge de Criminologie, Centrul
de Cercetare a Închisorilor despre
Creșterea Incidenței de Suicid în
Închisori, subliniază factorii care pot
reduce incidența suicidului.VII Unul
din acești factori a fost asigurarea
unei mai bune instruiri pentru
personalul din închisori care
supraveghează deținuții.
• În unele țări, gardienii au ocazia
să dezvolte abilități speciale,
asumând rolul excutat de
profesioniștii externi în alte țări (ex.
psihologi, lucrători sociali). Acest fapt
sporește satisfacția muncii și respectul
de sine printre gardieni; deținuții sunt
mai respectați și au mai mult respect de
sine la rândul lor. De asemenea, este
mai puțin costisitor: același cost
ajunge pentru mai mulți părinți
deținuți. Gardienii special instruiți pot
oferi cursuri pentru părinți, cum ar fi
„Cercurile de studiu‖ din Suedia,
organizate de gardieni special instruiți,
din interiorul închisorilor, lansate,
dezvoltate și implementate la sfârșitul
anilor 1990 de către Bryggan, un
ONG național care lucrează în folosul
copiilor cu părinți deținuți (vezi
Capitolul 3). Gardienii special instruiți
pot să ofere, de asemenea, sprijin și
informații familiilor. Modelul de
ofițer pentru relațiile cu familia, din
țări ca Scoția, oferă, de asemenea,
gardienilor șansa de a se specializa în
lucrul cu familiile și de a fi disponibil
în timpul vizitelor.VIII
• În mod ideal, instruirea, în
general, va impulsiona conștientizarea,
evaluarea critică și aplicarea
informațiilor referitoare la copil, astfel
încît, pe viitor, lucrul să fie concentrat
pe copil, ca și toate pachetele
și manualele de instruire. Închisorile • Importanța explicațiilor clare și
ar putea dori să implice expertiză
străină în asigurarea că materialul lor
este centrat pe copil și pentru
adaptarea oricăror prevederi pentru
copii.
Instruirea de bază pentru
gardieni
Aceasta poate fi oferită ca parte a
introducerii instruirii pentru gardieni
și ar trebui să acopere:
• Impactul lumii închisorii asupra
copiilor – la interiorul închisorii
și în comunitățile lor; rolul cheie
al legăturilor familiale pentru
închisoare;
• Nevoia unei abordări bazate pe
copil în închisoare și cum poate fi
asigurată. Pentru o abordare
centrată pe copil, instruirea ar avea
ca țintă dinamica interpersonală
pentru impulsionarea abilităților
interactive de folosit cu copiii. De
asemenea, ar promova modelarea
socială și ar dezvolta inteligența
emoțională;
• Impactul aspectului și expresiei
gardianului (ex., zâmbetul) asupra
copilului;
• Echipări pentru vizitele copiilor (locuri
de joacă sau vizite special centrate
pe copil, mediul general de vizitare);
Percheziționarea copiilor se face într-un
mod prietenos cu copilul și problemele
pentru protecția copilului—ex.,
asigurând că este în interesul copilului
să viziteze, că mediul este sigur
(fără prize electrice, etc.); IX
informațiilor pentru copiii și familiile
deținuților. Cărțile pentru copii, cum
sunt cele descrise în Capitolul 5 și
DVD-ul Emilia descriu experiența;
• Munca cu părinții deținuți ar trebui să
stimuleze deținuții ca părinți și să le
oferă abilități pentru a sprijini sau
îmbunătăți relațiile lor cu copiii, fără
a face lucruri pentru deținuți - de
exemplu, în loc să scrie o scrisoare
pentru un deținut, îl ajută să învețe
alfabetul pentru a scrie scrisori
copiilor lui;X
• Promovarea unei abordări deschise a
familiilor deținuților.Multe atitudini
ale personalului închisorilor sunt
adânc înrădăcinate și inconștient 143
exprimate și necesită o instruire
specifică și constantă.
• Cum propriile emoții intră în scenă.
Membrii personalului trebuie să
cunoască, de asemenea, cum pot fi
proiectate propria agresiune și
ostilitate asupra deținutului și să
sporească, efectiv, tensiunea într-o
anumită situație.
Pentru personalul însărcinat cu
gestionarea vizitelor
Este important ca personalul
închisorii care se întâlnește,
efectiv, cu copiii, să obțină
informații pentru sublinierea
dinamicii care poate fi creată între
copil, părintele încarcerat și
gardian.XI Pentru ofițerii care
lucrează în apropierea familiilor
sunt foarte importante abilitățile
de a asculta și de a acorda o
consiliere de bază.
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
Lucrul asupra atitudinilor
Unii membri ai personalului au
dificultăți în a vedea deținuții ca
părinți ―capabili‖. Totuși, experiența
a arătat că atitudinile personalului
devin mai respectuoase atunci când
văd deținuții interacționând cu copiii
și asumându-și rolul de părinte.
144
Studiu de caz
Discuții despre baza deciziilor
dacă trebuie să stea copiii peste
noapte în închisorile din Norvegia
asigură o oportunitate de a studia
estimările subliniate. Apartamentul
pentru vizitare are două dormitoare.
Ar trebui să vină copiii la aceste vizite
peste noapte singuri (când vin pentru
o vizită normală, de douăzeci și
patru de ore, sunt însoțiți)?
Problema este cum să protejăm
copiii în timpul vizitelor și
implicațiile de a lăsa copiii să vină
singuri pentru vizitele obișnuite și
peste noapte. Ce trebuie făcut
pentru a asigura securitatea și cele
mai bune interese ale copilului?
Situațiile și relațiile vor varia de la
o familie la alta, dar este foarte
important să aibă loc o discuție
aprofundată și indicații clare. Este
important să fie luate în considerare
atât punctele de vedere ale ofițerilor
care sunt îngrijorați de modul în
care pot fi îndeplinite interesele
copilului dacă sunt închiși pentru o
vizită cu tatăl deținut,
precum și cele ale persoanelor care
consideră că dacă relația este una
bună și tatăl a fost un tată bun, atunci
nu trebuie să existe niciun motiv de
îngrijorare. Concluzia ar fi că trebuie
să se ia măsuri asupra modului în
care un gardian verifică în timpul
vizitei de trei ori în cele douăzeci și
patru de ore. Ar fi suficient?
Punctele dezbătute despre importanța
unei discuții deschise și posibilitatea
unor estimări edificatoare—cum că,
un deținut este, prin definiție, un tată
rău și periculos pentru copilul său,
de exemplu.
Cine este cel mai în măsură să asigure
instruirea în închisoare?
Într-o lume ideală, sistemul de
corecție va asigura o instruire de
înaltă calitate, centrată pe copil ca
parte a instruirii generale pentru toți
profesioniștii implicați. Adesea,
agenția străină poate acționa ca și
catalizator și suport pentru a se
asigura că are loc o instruire
corespunzătoare și sensibilă și poate
da, de asemenea, mai multă eficiență
vocii copilului decât orice alt
departament al închisorii, care se
bazează, mai precis, pe securitate.XII
Bryggan oferă instruire pentru
gardienii din Suedia și din Norvegia,
FFP oferă gardienilor patru ore din
instruirea inițială de cinci ani și
personalul participă la ședințe regulate
cu gardienii. În UK, există o
introducere a instruirii de bază a
gardienilor despre impactul
încarcerării asupra instruirii, cu
introducere din partea ONG-urilor.
 • Informațiile și explicațiile
Instrumente și metodologii drepturilor copilului și numărul
Scopul general este de a oferi de copii afectați de încarcerare
gardienilor înțelegere astfel încât să (folosirea unui chestionar pentru
își însușească proiectul/problema și obținerea dovezilor concrete este
să o dezvolte personal: este sarcina de ajutor).
lor. Instruirea la nivel incipient și • Ajutoate vizuale: DVD-uri despre
instruirea specializată pentru cei din intrarea în închisoare, prezentând
prima linie cu copiii trebuie să fie cum arată frica de veni la
efectuată conform stadiului în care se închisoare, văzută prin ochii unui
află aceștia. copil (mașina blindată, coridoare,
Poate ajuta la structurarea instruirii postere și desenele amplasate la
asigurarea că sunt însușite diferitele nivelul copiilor, pe pereți).
stiluri de învățare, ex., astfel încât
oamenii să poată învăța vizual sau • Materiale video, atât cu exemple
de povești ale copiilor, cât și
prin ascultare (public) sau prin
arătând exemple de bună practică
atingere și mișcare (cinetic), toate
— ce se poate face cu imaginația
acestea pot fi însușite în timpul unui
și ce este făcut în alte țări și 145
curs pentru părinți.XIII arătând buna practică referitor la
Sugestii din timpul ședințelor de instruire modul în care gardienii sunt
din UK (instruirea se bazează, foarte prietenoși cu copiii, ex., coborând
mult, pe cultură): la nivelul copilului în timpul
• Nevoia de a exista discuții despre percheziției și explicându-le ce
experiența gardienilor ca și anume fac.
persoane, și, în special, ca părinți, • Colaborarea cu gardienii, la nivel
mai degrabă decât de a fi prea personal, pentru a-i ajuta să facă
didactici: ședințe între patru ochi, conexiunea cu copiii, în general,
discuții de grup, ședințe cu să îi facă să vorbească despre
întrebări și răspunsuri, studii de copiii cu care au intrat în contact.
caz și ilustrații, care sunt foarte Impulsionarea gardienilor de a
importante. Când acestea fac parte lucra asupra consecințelor
din cultura de instruire națională, sociale și emoționale ale
jucarea de roluri poate fi utilă, ca încarcerării și de a le articula prin
un mod de a se asigura că gardienii interpretarea de roluri sau după
înțeleg că emoțiile acelor copii și urmărirea unui material video.
ale părinților lor—atât deținuți, cât Pentru schimbarea atitudinii, un
și întreținători din comunitate—sunt element experimental poate fi
privite ca rezultat al încarcerării. foarte valoros, precum și analiza
stereotipării.
• Prezentarea modului în care
beneficiază gardienii: modul în
care contactul îmbunătățit dintre
deținuți și familii
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
ajută închisorile. De exemplu,
familiile pot da informații
gardienilor despre introducerea de
droguri, auto-mutilare, etc., dar
numai dacă sunt în relații bune cu
gardienii și se consideră respectați
de aceștia.
• Ideile personalului închisorii
pentru schimbare. Solicitarea
gardienilor de a elabora o vizită
ideală/cameră de vizitare, astfel
încât să simtă că fac parte din
modificare și au problema sub
control.
Lucrul din experiența concretă:
• Discuții despre muncă și
146 dificultățile întâlnite vis à vis de
copil;
• Interviuri pregătitoare dificultățile
întâlnite;
• Concentrarea pe dificultăți și
ajutarea personalului să găsească
răspunsurile potrivite;
• Influența punctelor de vedere ale
unor oameni cunoscuți: gardienii
pot relata mai bine problema
copiilor cu părinții în detenție
dacă aud despre o formă de
―campion‖ care se află în fruntea
lumii justiției penale sau faimos
în orice alt fel, cum ar fi fotbalul.
• Material de instruire: instructorii
vor avea nevoie de o gamă de
materiale pentru a asigura
succesul unei ședințe: broșuri
pentru o bună informare, postere,
propriile povești ale copiilor, fișe
care centralizează punctele cheie,
chestionare, ilustrații și exemple
de bună practică.
• Detașări și alte influențe externe:
detașarea unui profesionist, cum ar
fi un angajat al serviciilor de
sănătate, din exteriorul închisorii,
în interiorul unei închisori este un
bun mod de a împărtăți
experiența.
• Lucrul cu voluntarii la angajarea
acestora sau prin intermediul
ședințelor lunare (cum ar fi cele
organizate de Relais Parents
Enfants) ―instruiește‖ și
influențează gardienii care
participă (vedeți cazul de studiu
din Norvegia, de mai sus).
Studiu de caz: Italia
―Ochii copiilor pot transforma
închisoarea‖ — Un program pilot de
instruire din Italia
Statutul de părinte și închisoarea:
combinarea securității și calității
vizitei în închisoare
Acest program pilot de instruire a fost
asigurat de Bambinisenzasbarre
pentru peste două sute de persoane
din personal, lucrători sociali și
educatori din închisoare (2012-13).
Se bazează pe învățăturile lui Alain
Bouregba și integrează abilitățile
pedagogice și experiența în
domeniul penitenciarelor,
conlucrând pentru a reduce
restricțiile impuse de închisoare, în
special atunci când afectează relația
de părinți.
Scopul instruirii
• Pentru asigura bunăstarea
reciprocă și o bună relație
între personalul închisorii-
copii-familii-societate-
 părinți deținuți, permițând
desfășurarea misiunii instituționale a
închisorilor, prin conclucrarea cu
aceste părți interesate.
• Suportul și executarea căilor relevante
inovatoate de îndeplinire a directivelor
managementului central.
• Crearea unei organizații centrale
uniforme, cu rutine și practici zilnice
comune.
Obiective
• Îmbunătățirea practicilor de primire a
copiilor și familiilor;
• Structurarea corespunzătoare a căilor
de acces și a protocoalelor
organizatorice;
• Activități de sporire a conștientizării
personalului responsabil pentru emiterea
permisiunii pentru vizitele în închisoare
și monitorizarea membrilor familiei care
intră în instituții, precum și pentru alt
personal al închisorii, personalul
educațional al închisorii și lucrătorii
sociali;
• Învățarea experimentală și atelierele
centrate pe discuții, care duc la
îmbunătățiri ale instituțiilor
individuale.
Instruirea pilot pentru personalul
închisorii nu rămâne ―blocată‖ între
pereții închisorii ci, datorită
potențialului său de transformare,
poate ajunge și poate cuprinde
societatea externă căreia îi aparține
închisoarea, împărtășind învățături, de
exemplu, către alte sisteme de lucru
educaționale și sociale, care la rândul
lor, vor avea impact asupra altor
probleme cu copiii și familiile
deținuților.
Principalul accent se pune
pe experiența individuală a
elevului deoarece toți cei
prezenți la curs folosesc
comunicarea inter-personală.
Regulile închisorii sunt luate în
considerare prin prisma
relațiilor relevante. Abilitatea
personală de a umaniza relațiile
este văzută ca un scop
profesional comun.
Copiii testează relațiile în
termeni ―radicali‖ prin
solicitarea transparenței și
clarității problemelor.
Abordarea acestei atitudini
ajută închisoarea și personalul
și face ca regulile să fie mai
ușor de înțeles pentru copii și 147
pentru familiile lor, care trebuie
să le accepte.
Descrierea experienței
Programul de instruire include:
O serie de ședințe în care grupuri
între cincisprezece și douăzeci de
membri din personal, reprezentanți
ai tuturor funcțiilor profesionale, cu
prevalarea personalului închisorii
însărcinat cu serviciile de recepție
(vizite/pachete, etc.), pe durata a trei
zile lucrătoare, două zile inițial și o
a treia zi de recapitulare după
câteva luni. Ziua de recapitulare
arată cum s-au desfășurat
lucrurile, cum să se formeze o
organizație regională care să fie cât
mai uniformă cu putință, cu reguli
comune și rutine zilnice.
Scena pentru instruire
Toți participanții la ―scena de
instruire‖ stau într-un cerc și sunt
invitați să interpreteze un rol activ.
Instructorii facilitează un proces de
împărtășire a experiențelor de lucru,
descrise și
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
―puse în scenă‖ ca într-un laborator
științific, fără prejudiciu sau
judecată.
Această serie de ședințe a fost, de
asemenea, o oportunitate pentru a
analiza și valida aceste materiale de
instruire și evaluează fezabilitatea în
fiecare penitenciar pentru
introducerea ―Sistemului de
Recepție Spațiul Verde‖ (vedeți
Capitolul 5), care a fost baza
cercetării educaționale pentru acest
program de instruire.
Legătura copil-părinte
încarcerat ocupă centrul ―scenei‖
care evocă în participanți experiențele
148 lor de copii și părinți, readucându-le
în memorie și atenție situația din
cercul din clasă. Deținutul nu este
numai un deținut, ci și un părinte și
copiii acestor părinți sunt, în ciuda
lor, un grup social cu nevoi specifice
și probleme aferente situației
părinților lor. Gruparea și
sublinierea lor nu trebuie să ducă la
discriminare și stigmatizare, ci
trebuie să atragă atenția asupra
nevoilor lor.
Instruirea factorilor legislativi,
judecătorilor, factorilor de decizie și
organelor de inspecție a închisorii
Deși s-ar putea să nu se
întâlnească niciodată cu copilul unui
deținut, acești profesioniști trebuie să
știe cum afectează deciziile lor
încarcerarea unui părinte și, mai mult,
ce impact au asupra acestor copii și
asupra societății.
Așa cum s-a văzut în Capitolul 2,
Convenția ONU pentru Drepturile
Copilului poate influența sentința
deținuților și alternativele la
încarcerare. Totuși, deși toate țările
din Europa au ratificat convenția,
este integrată în grade diferite în
fiecare țară. În conformitate cu
UNICEF, instruirea pentru profesia
legală și judiciară din Norvegia și
Belgia a dus la un număr crescut de
cazuri în care este citat UNCRC. În
Spania, deși UN-CRC este încorporat
în legislația națională, este mai puțin
folosit deoarece atât avocații, cât și
judecătorii au mai puține cunoștințe
despre el.
Jurisdicțiile pot varia și cei care iau
decizii despre politica închisorii sau au
un rol de monitorizare, diferă de la o
țară la alta. În cele din urmă,
politicienii vor fi responsabili pentru
situațiile din închisori; imediat sub ei
în ierarhie, diferite tipuri de angajați
civili, și, în unele cazuri, alte persoane
independente, sunt desemnate pentru a
monitoriza închisoriile. Este crucial ca
cei cu rol de monitorizare să fie
sensibilizați de existența copiilor cu
părinți în detenție și nevoilor lor
speciale. De exemplu, în timpul
efectuării inspecțiilor trebuie să fie
conștienți de importanța zonelor de
vizitare plăcute pentru copil, suficient
de mare pentru a permite copilului să
scape de contactul vizual — și
motivele psihologice din spatele
acestuia.
Exemple de monitorizare
• Judecătorii speciali de • Este important ca ONG-urile să
supraveghere din Franța, poată discuta rolul lor cu acestea.
Portugalia, Italia și Spania. • Cercetări și materiale de
Aceștia sunt și observatori prezentare a dovezilor pentru
naționali în Franța și Belgia; ―campioni‖;
• Autoritățile judiciare • Materiale video despre buna
monitorizează închisorile din practică, ce pot informa despre
Belgia și Polonia; promovarea de către ―campion‖ a
• Comitetele de supraveghere necesităților copiilor afectați de
locală afiliate cu închisorile încarcerare. În mod similar,
individuale din Franța, Olanda și articolele relevante din jurnalele
Germania; profesionale pot avea o influență;
• În Anglia și Wales, există diferite • Programarea ședințelor de
tipuri de monitoare. NOMS dezbatere — pe care le susțin
(Serviciul Național de Families Outside din Scoția cu
Management al unii membri ai sistemului judiciar,
Contravenienților) a fost ca parte a unui grup parlamentar
desemnat de Ministerul de Justiție de partide
149
să creeze o politică atât pentru În unele țări, echipele
închisorile de stat, cât și pentru inspectoratului vor avea standarde
cele private. conform cărora vor judeca
• Închisorile individuale sunt închisorile și cum funcționează
administrate de Serviciul acestea.
Închisorilor sau de companiile În aceste cazuri, este, uneori,
private. Inspectoratul Închisorilor imposibil pentru ONG-uri să
monitorizează munca din poarte un dialog cu echipele de
închisori, la nivel național. inspecție despre cum se referă
• Comisia Independentă de standardele lor la copiii cu părinți
Monitorizare din fiecare în detenție.
închisoare;
• Ombudspersons pentru închisori Oportunismul pentru modificare.
(ca și în multe alte O scrisoare este rezultatul unui
țări)supraveghează închisorile și
caz: ―Sfatul pe care grefierul l-a
pot vizita instituțiile penale.
dat magistraților cum că ar trebui
Instrumente și metodologii
să o încarcereze pe dna Aldous a
• Identificarea indivizilor empatici avut serioase scăpări, cu
particulari din funcțiile de consecințe devastatoare pentru o
influență și acordarea de instruire
familie vulnerabilă, care își
și informații astfel încât să devină întreține un copil cu grave
―campioni‖ pentru problemele dizabilități. Acest fapt duce la
copiilor cu părinți în detenție.XIV
întrebarea mai generală despre
• În Suedia și, în curând, în instruirea acordată angajaților
Norvegia, există Children‘s din acest sector al legii și
Ombudspersons în fiecare
practicii. V-aș fi recunoscător
închisoare. dacă mi-ați putea spune dacă și
cazul lui R (de pe cererea
Amandei Aldous)
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
a fost adus în atenția judecătorilor
din curțile noastre de magistratură
pentru a se asigura că astfel de
nedreptăți costisitoare nu vor mai
apăra în viitor.‖ Ca urmare, a fost
emisă o circulară către toți
judecătorii și membrii Societății
Judecătorilor, atrăgând atenția
asupra cazului R (din cererea
Aldous) și cazul trebuie să fie
inclus în evenimentele viitoare de
instruire ale Consilierilor
Juridici.XV
Instruirea și agenții centrați pe copii
150 Mulți profesioniști din domeniul
copiilor văd copiii ai căror părinți
sunt în închisoare, dar nu recunosc
că acesta este un factor critic pentru
copii. În mod ideal, întrebarea dacă
un copil are un părinte în închisoare
ar fi una din multele de pe o ―listă‖ a
factorilor care afectează semnificativ
bunăstarea copiilor. Această abordare
mai generală evită stigmatizarea
ulterioară a copiilor cu părinți în
detenție, așa cum apare în abordările
cu scop precis.
Școlile, serviciile sociale, voluntarii
care se ocupă de camerele de joacă
și însoțesc copiii, precum și alți
agenți concentrați pe copii au nevoie
de o instruire care îi va dota pentru:
• Pentru a avea o idee despre modul
în care acțiunea/lipsa de acțiune
afectează copiii;
• Pentru a înțelege perspectiva
copilului;
• Pentru a identifica semnele care
arată că un copil are un părinte în
închisoare.
Aceste grupuri vor avea nevoie de
instruire specializată, prin pachete
informative
și sesiuni interactive de instruire. În
mod ideal, ședințele de instruire
trebuie să grupeze împreună agenții
centrați pe copii, care lucrează în
diferite domenii pentru a promova
conștientizarea inter-agenții și
colaborarea.
Prin implicarea lor în această
cauză, Children‘s Ombudspersons
din Croația și Cipru au creat o listă
multi-disciplinară impresionantă cu
cei sensibilizați. Ca unul dintre
multele rezultate din Croația, agenția
pentru instruirea profesorului
planifică să includă problemele cu
privire la copiii cu părinți în detenție
în viitorul curriculum pentru
profesorii studenților. Families Outside
a început instruirea profesorilor din
Scoția și a profesorilor începători,
parțial, ducându-i într-o vizită la
închisoarea lor locală pentru a vedea
personal cum se descurcă familiile, în
special atunci când ei vizitează.XVI
Instruirea multi-agenției este asigurată
de ONG-urile din UK. Denumită
instruirea Sentință Ascunsă, oferă o
înțelegere generală a impactului
încarcerării asupra copiilor pentru toți
cei din comunitate care ar putea intra
în contact cu ei.
Cine este cel mai în măsură să ofere
instruire în domeniul copiilor și să
joace rolul de angajați și voluntari?
Pentru elaborarea abordării de tip
―listă de verificare‖, discutată mai sus,
există nevoia de înțelegere a
necesităților copiilor cu părinți în
detenție pentru a ști cel mai bine
cum să facă față toți profesioniștii în
cauză. Inițial, pentru a asigura
acuratețea, aceasta poate implica
agenții externe,
ca Fédération des Relais Enfants
Parents și alte persoane implicate în
problema copiilor afectați de
încarcerare pentru a efectua instruirea
și pentru a lucra cu formatorii
instituției, pentru a încorpora această
abordare ca parte a instruirii
principale pentru toți.
Instrumente și metodologii
• Pachete și manuale
informative;
• Se adresează tuturor celor
pot să răspundă prin
identificarea jucătorilor
cheie;
• Oferă creșterea conștientizării prin
standuri, ateliere și prezentări la
conferințe naționale pentru
grupurile naționale profesionale
mari;
• Încorporează o ședință despre
copiii cu părinți în detenție, în
instruirea națională.
Instruire specială pentru cei care se
ocupă de copiii cu părinți în detenție
Voluntarii și alte persoane care
joacă rolul de personal în camerele de
joacă și însoțesc copiii au nevoie de
instruire pentru următoarele subiecte:
• Identificarea suportului
corespunzător pentru copil:
observare, ascultare, asigurarea
unui spațiu, legătura cu alte
agenții;
• Cum să rămână deschis și neutru;
• Cum să înțeleagă regulile din
închisoare și să le aplice;
• Conștientizarea
confidențialității și securității;
• Crearea de medii centrate
pe copii (vedeți Capitolul 4);
• Cunoașterea modului de
impulsionare a contactului,
inclusiv contactul non-verbal;
• Scopul jocurilor în mediul
închisorii: în timpul vizitelor
domestice normale, ei trebuie să
impulsioneze interacțiunea dintre
părintele încarcerat și copil, să
asigure o grijă stimulativă pentru
copii când părinții au nevoie de
timp singuri, să normalizeze lumea
închisorii pentru copii și să îi facă
să se simtă în siguranță și să fie
mai interesant sau distractiv. În
timpul vizitelor speciale, centrate pe
copil, este important ca animatorii
să înțeleagă cum să sprijine relația
copil-deținut, mai degrabă decât să 151
ofere o alternativă pentru copil sau
să încerce să fie un substitut
pentru părintele copilului,
uzurpând, astfel, rolul parental;
• Conștientizarea protecției copilului,
inclusiv sănătatea și
siguranța;XVII
• Respectarea necesităților copiilor
mai mari (locul tradițional de
joacă nu va respecta necesitățile
lor, ci au nevoie de unele dotări
pentru a face vizita în închisoare
mai ușoară, ex. Computere,
sporturi, jocuri pe tablă...);
• Impulsionarea comportamentului
pozitiv din zona de joacă;XVIII
• Asigurarea continuității pentru
copiii și ajutarea copiilor să facă
față schimbărilor.
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
Studii de caz
Suedia: Bryggan
Instruirea pentru modelul grupului
de suport: ―Au toți cei de aici un
părinte în închisoare?‖
Fiecare copil are experiența sa unică
referitoare la arestarea părintelui său.
Ce au copiii în comun este că relația
și contactul cu părintele lor au fost
afectate deoarece părintele a comis o
infracțiune și a fost încarcerat.
Modelul se bazează pe propriile
povești ale copiilor iar întâlnirile
tematice discută problemele cu care
este posibil să se confrunte copiii.
152 Teatrul și artele sunt folosite ca
instrumente astfel încât participanții
să poată aborda subiecte dificile și
sensibile într-un mod plăcut.
Drepturile copilului se țes ca un fir
roșu în jurul întregului program.
Modelul grupului de suport este
rezultatul unui proiect de trei ani,
finanțat de State Inheritance Fund.
Programul a fost elaborat în dialog cu
copiii și cu indicații din partea
Profesorului Tomas Lindstein.
Modelul este descris în cartea ―Are
cineva din cei prezenți un părinte în
închisoare?‖ care este publicată de
ONG-ul Children‘s Welfare.
Instruirea rezultată a fost testată și
analizată intern și extern și are ca
scop profesioniștii care intră în
contact cu copiii cum ar fi profesorii,
lucrătorii sociali, educatorii sociali și
persoane specializate în studiul
comportamentului. P r i n a ceastă
instruire Bryggan oferă
cunoștințe despre cum să conduceți
grupurile, sporește înțelegerea față
de copii și de tineri și propune
instrumente (inclusiv instruire pentru
ateliere de teatru) pentru a lucra cu
copiii care au părinții în închisoare.
Instruirea se bazează pe modelul
grupului de suport și a învățării
experimentale. Timp de patru zile,
combinând teoria cu practica,
participanții iau parte la exercițiile
de teatru și la alte ședințe în care
practică modul de a conduce un
grup. Cursul include două module:
Modului 1 Modelul grupului de
suport
• Film de animație Emilia;
• Folosirea de fotografii și exerciții
tematice; Primele două zile încep cu
baza teoretică pentru modelul
grupului de suport. Participanții
primesc un manual de utilizare a
filmului în timpul unei ședințe de
suport și cum să folosească lucrările
de artă în grupul de suport, ca bază
pentru conversațiile cu copiii.
Modulul 2 Exerciții de evaluare
• Jocuri noi • Cum să conduceți
grupul de suport
Ultimele două zile sunt dedicate
învățării aprofundate a utilizării
teatrului ca unealtă și la final
studenții sunt echipați pentru a
conduce grupul de suport.
Franța: Relais Enfants Parents Instruire
pentru voluntarii care însoțesc copiii
Voluntarii Relais Enfants Parents (REP)
facilitează contactul părinte-copil prin
preluarea copiilor de la instituții
sau de la locuințe, conducându-i la
închisori, însoțindu-i la percheziții
și verificări de securitate, așteptând
discret să vadă cum decurge vizita
și, apoi, ducând copiii înapoi acasă.
Voluntarul REP este prezent pe
perioada întregii vizite, și, adesea,
încurajează copilul; voluntarul
acționează ca terță parte care
ușurează trecerea prin verificările
de securitate și trecerea de la lumea
―exterioară‖ în închisoare.
Voluntarul îi explică copilului toate
procedurile și acționează ca tampon
în timpul crizelor, de exemplu, dacă
voluntarul și copilul participă la o
vizită normală programată și
părintele a fost transferat fără
înștiințare. În general, aceeași
persoană însoțește copilul de fiecare
dată și, treptat, copilul începe să îl
cunoască și să aibă încredere în
voluntar.
Instruirea de bază
Relais Enfants Parents (REP)
organizează un curs de instruire de
bază, de 120 de ore, pentru voluntari,
care se desfășoară în paralel cu
primele șase luni de însoțire a unui
copil. Instruirea de bază are trei
componente:
• Impactul psihosocial al
despărțirii asupra copilului
(2 zile);
• Rămânerea unui părinte în
închisoare; aspecte de
criminologie (1.5 zile);
• Probleme juridice și judiciare:
codul de procedură penală și
drepturile copiilor (1.5 zile).
Instruirea ulterioară, executată în
următorii doi până la patru ani,
graviteză în jurul subiectelor specifice
cazului. Principalele probleme
întâlnite includ familii ―destrămate‖;
părinți singuri; părinți abuzivi; părinți
dependenți de droguri.
Instruirea ulterioară pentru
studierea dinamicii: Pe măsură ce
voluntarul este asociat cu locuința 153
copilului și cu stabilitatea, copilul se
uită frecvent la voluntar pentru
încurajare. Acestea și alte dinamici
trebuie să fie explorate prin instruire.
Voluntarii trebuie să știe să asculte, să
fie sensibili, receptivi, neutri și să nu
intervină deloc. Ei trebuie să
faciliteze relația copil-părinte numai
când este necesar—când un copil
prezintă teamă în a se apropia de
părinte, de exemplu. Unii părinții sunt
nerăbdători și caută imediat o
gratificate emoțională. Ei doresc să
își îmbrățișeze și să își sărute fiul sau
fiica dar, uneori, copilul refuză și
poate începe chiar să plângă. REP
menționează părintelui nevoia de a
aștepta până când copilul face primul
pas. La rândul său, copilul are nevoie
de asistență în abordarea părintelui.
REP încearcă să ajute prin găsirea de
modalități pentru reînnoirea
contactului. REP folosește jocuri
pentru a ajuta copiii să se apropie de
părinți, cum ar fi ascunderea
obiectelor mai aproape de părinții
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
lor sau rugând părinții să cânte
cântecele pe care copiii obișnuiau
să le asculte când erau mici. Este
trezită o memorie comună și relația
este readusă la viață, posibil după
două sau trei vizite. Nu este ușor.
Pentru mulți din acești copii,
despărțirea a fost violentă. Părinții
trebuie să respecte decizia copiilor
lor de a-i vizita și să le permită să
se apropie gradual.
UK: Instruirea Kids VIP
Această instruire acreditată, efectuată
în UK, oferă diferite module și este
structurată cu scopul unei învățări
154 clare. Pot fi notate rezultatele și
pot fi emise certificate.
Modulele
Pentru gardieni, personalul închisorii
și animatorii de joacă:
• Impactul încarcerării;
• Protecția copilului;
• Siguranța copilului (inclusiv,
sănătatea, siguranța și
evaluarea riscului);
• Zilele familiei (planificare și
pregătire);
• Lucru în parteneriat.
Pentru animatorii de joacă din
închisoare:
• Recrutarea, reținerea și
administrarea animatorilor de
joacă și voluntarilor;
• Politicile și practicile pentru
administrarea locului de joacă;
• Buna practică la locul de joacă;
• Crearea unui mediu
concentrat pe copil;
• Strângerea de fonduri.XIX
Instruirea și familiile deținuților
Partenerii deținuților, ca victime ale
infracțiunilor partenerului lor
necesită, în principal, sprijin și
informații, mai degrabă decât
instruire. Acestea trebuie să fie
oferite sensibil, cu o înțelegere clară
că partenerii deținuților ar putea să nu
le dorească și ar putea simți că sunt
deja suficient de stigmatizați și fără să
se mai aștepte la alt ajutor specializat.
Partenerii trebuie să știe cum stau
lucrurile în închisoare și cum să facă
față vieților lor fără partener. Multe
familii găsesc informații sau indicații
despre cum să vorbească cu copilul
despre încarcerare și să îi susțină
pentru a face față cu succes. Ei câștigă
cunoștințe despre importanța de a
spune copilului adevărul despre
absența părintelui lor. Broșurile,
pachetele informative și cărțile
explorează moduri de a spune copiilor
despre încarcerarea părintelui lor, cu
cuvinte accesibile pentru ei.
Informațiile pot fi oferite ca parte a
programului de inducție familială și
cu sprijinul gardienilor, agențiilor
independente sau centrelor de vizitare.
În unele cazuri poate fi relevant
să se ofere cunoștințe specializate
pentru consolidarea și sprijinul
drepturilor părintești, inclusiv fazele
de dezvoltare și de înțelegere a
programelor parentale oferite
deținuților, conștientizarea schimbării
rolurilor ca rezultat al încarcerării.
De asemenea, au existat cursuri pentru
succesul relațiilor, asigurate, în
comun, cu deținutul și cu partenerul
ca parte a pregătirii înainte de
eliberare. Deoarece partenerii
deținuților au dus vieți atât de
stresante, ONG-urile sunt sfătuite să
ofere orice ocazie pe care familiile
deținuților o găsesc acceptabilă

ca mijloc de suport, cum ar fi studiul
familiei (menționat mai sus), grupuri
de parteneri ai deținuților, în timp ce se
desfășoară vizitele copil/tată, etc.
Irlanda: Proiectul pentru Familie Bedford
Row
Bedford Row oferă, în prezent, o
instruire continuă pentru Sprijinul
familiei și intervenție în situații de
criză pentru a oferi celor interesați,
entuziaști și pasionați, abilitățile
necesare pentru a ajuta membrii
familiei care trec prin durerea
încarcerării, dependența și factorii
relaționați; de asemenea, sprijinul
constă în a ajuta părinții, în special
părinții tineri, care pot proveni din
familii care s-au confruntat cu
dependența și încarcerarea în
trecut, sunt dispuși să-și asume
responsabilitățile și ―întrerup
ciclul‖. Cursul se desfășoară pe o
perioadă de nouă luni.XX
Elemente principale (scurtă prezentare):
Emoțional: Elementele emoționale
ale experienței cursanților sunt
dezbătute astfel încât absolvenții să
devină conștienți și competenți în
tratarea dimensiunii emoționale
care, așa cum este de așteptat, va fi
parte integrantă a practicii de zi cu
zi, de pe teren.
Abilități: Numeroase abilități sunt
utilizate constant pentru a echipa
absolvenții cu competențele
necesare pentru a ajuta oamenii să
facă față situațiilor neașteptate, să le
ușureze crizele stresante din viață, și,
în ultimul rând, să facă schimbări
pozitive. Una dintre cele mai
importante abilități este ascultarea.
Conducerea comunității:
Conștientizarea problemelor sociale
/etice este foarte importantă pentru
orice practicant care aspiră să aibă
un rol de lider în comunitatea
familiilor afectate de încarcerare.
Este important ce ar putea sta în
calea unui răspuns plin de
compasiune. Luarea de decizii
bazate pe bun simț și cum să includă
și să mențină limitări sănătoase.
Modelele / Metodologiile modelelor
terapeutice: Sunt acoperite multe 155
terapii și metodologii diferite care s-
au dezvoltat de-a lungul anilor și
care trebuie să fie aplicate în diferite
situații. Cunoașterea acestora va
spori siguranța clientului prin
considerentele alegerii limbii și
dialogului, caracterul unic al fiecărei
întâlniri.
Educațional: În curs, apar
subiecte cum ar fi dezvoltarea
copilului, protecția copilului în
familiile în care criminalitatea este
prevalentă, ―rolul rușinii în creștere‖
vs. ―rușinea toxică‖, dezvoltarea
conștienței, teoria atașamentului și
alți factori care afectează
dezvoltarea normală.
Practic: Sunt acoperite elemente
practice cum ar fi planificarea,
redactarea raportului, securitatea și
legătura dintre bunele proceduri de
birou și limite.
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
Ce este realizat?
• O ușurare semnificativă a stresului
într-o perioadă care este, de
obicei, stresantă.
• Identificarea perioadelor dificile,
opțiunilor cum ar fi vina,
rușinea, supărare și utilizarea
unor astfel de emoții, în special
supărarea, într-un mod pozitiv.
• Construirea încrederii și stimei de
sine, un sentiment de speranță și
capacitatea de a face față.
• Suport foarte practic și direct
pentru probleme cum ar fi
cazarea necorespunzătoare,
plasamentul școlar, etc.
156
• Lărgirea orizonturilor părinților
pentru a include o apreciere a
problemelor cu care, în particular,
se confruntă copiii.
• Dezvoltarea abilităților de construire
a relației pentru a forma și menține
relații care sunt semnificative și
propice.
• Evaluarea timpurie a necesităților
pentru a putea fi oferite
intervenții adecvate și la timp
pentru partener, dacă acestea
sunt identificate a fi importante.
• Implicarea unui simț de
apartenență în Proiectul pentru
Familie Bedford Row.
• Implicarea curentă în cercetarea și
evaluarea modului în care se
desfășoară proiectul.
Instruirea și părintele deținut
Capitolul 4 explorează problemele
aferente părinților deținuți. Părinții
deținuți vor beneficia de toate
instrumentele și tehnicile folosite la
cursurile pentru părinți.
În plus, pot învăța din observarea
situației prin ochii copilului asistat de
dramă / teatru și exercițiile de
interpretare a rolurilor.XXI
Apărarea generală și
sporirea conștientizării
Copiii sunt mai puțin afectați de
încarcerarea unui părinte, dacă
întreaga comunitate îi spriină
empatic. De aceea, este nevoie de o
sporire generală a conștientizării asupra
acestor probleme (vedeți capitolul 8).
Recomandări
• Pentru a conștientiza și respecta
drepturile copilului și pentru a lucra
din perspectiva celor mai bune
interese ale copilului: UNCRC ca
punct de plecare;
• Faceți uz de cercetări și principii
pentru a informa politica și
influența instruirii.
• Aplicați aceste principii pentru
poliție, sănătate în închisoare,
educație și alte aranjamente;
• Descrieți consecințele respectării /
nerespectării drepturilor și nevoilor
copiilor:
• Dezvoltați și folosiți Ghidul de
Bună Practică, identificând
instruirea necesară pentru
respectarea drepturilor și
nevoilor copiilor.
• Dezvoltați și introduceți o
instruire pilot în fiecare țară.
• Faceți instruirea obligatorie
pentru toți gardienii din arest,
personalul închisorii (personalul
din prima linie, noii recruți),
profesori, etc. și solicitați
actualizarea instruirii cu o atentă
considerație față de locație, durată
și frecvență.
• Instructorii trebuie să fie implicați
și să creadă în necesitatea
instruirii: de aceea, instructorii
trebuie să lucreze ―în cascadă‖.
Acest lucru poate implica foști
condamnați și partenerii lor
precum și copiii (experiență de
prima mână).
• Instruirea trebuie să fie acreditată.
• Monitorizarea – evaluarea –
revizuirea, pentru îmbunătățirea
continuă.
• Organizarea unui forum pan-
European despre instruire pentru
impulsionarea schimbărilor din
informații și experiență.
• Faceți uz de rețelele existente și
de relații pentru a crește
conștientizarea.
Capitol original redactat de Kate
Philbrick (Marea Britanie) și Liz
Ayre (Franța), cu contribuții din
partea Andrew Coyle și Annetta
Bennett (Marea Britanie); editorii celei
de-a doua ediții Kate Philbrick, Liz
Ayre și Hannah Lynn, cu cercetare din
partea Paola Costa.
157
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal

I Holt, N. & Miller, D., (1972). Explorations in Inmate-Family Relations. California Department of Corrections Research
Division. Cercetătorul sugerează că ―ar putea fi bine să vedem familia deținutului ca prim agent de tratament și
contactele cu familia ca principală tehnicăde corecție.‖
II Jones, Adele, Gallagher, Bernard, Manby, Martin, Robertson, Oliver, Schützwohl, Matthias, Berman, Anne H., Hirschfield,
Alexander, Ayre, Liz, Urban, Mirjam, Sharratt, Kathryn and Christ- mann, Kris (2013) Children of Prisoners: Interventions and
mitigations to strengthen mental health. University of Huddersfield, Huddersfield. Disponibil online la:
http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf
and Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011). Children of imprisoned parents. University of Ulster and Bambinisenzasbarre, The
Danish Institute for Human Rights, Denmark, European Network for Children of Imprisoned Parents. Disponibil online la:
http://childrenofprisoners.eu/wp-con- tent/uploads/2013/12/DIHR.pdf
III Car tu porteras mon nom (For You Bear My Name), Sébastien Verkindere, Production Agit. Prod. SA. Filmule este
disponibil în limba franceză și subtitrat în limba engleză: http://www.fonds- houtman.be/fr/les-documents-a-telecharger/
and in DVD format (without subtitles). Vă rugăm să contactați Fonds Houtman pentru parolă: CBornauw@fondshoutman.be.
It‘s no holiday. DVD original, acesta a fost adaptat la o resursă e-learning pe bază de web, care poate fi descărcat ușor de
pe: http://www.familiesoutside.org.uk/itsnoholiday/#sthash.FSdX7zRN.dpuf Emilia și alte cărți de resurse, în limba
suedeză, pot fi descărcate online la: http://www.riksbryggan.se/material.html
IV Nevoile copiilor de la momentul arestării sunt discutate în aceste articole:
Robertson, O., (2013). Children of prisoners: The arrest procedure. In: Police, Judges & Sentenc- ing: Arrests, Trials & Children‘s
Rights, COPE Special Edition Newsletter. Disponibil online la:
http://childrenofprisoners.eu/wpcontent/uploads/2013/12/JudgesSentencingNewsletter.pdf Christmann, K., (2013). Arrested
development? In: Police, Judges & Sentencing: Arrests, Trials & Children‘s Rights, COPE Special Edition Newsletter. Disponibil
online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/JudgesSentencingNewsletter.pdf Children of prisoners:
The impact of witnessing arrest and how police can help. (2013). Children of Prisoners Europe, Fundamental Rights and
Citizenship programme of the EU. The full text is reprinted in Chapter 8.
V Cercetarea demonstrează că surclasarea temei în discuțiile cu personalul despre mediul lor organizatoric a fost
―valorificat‖. Când personalul se simte valorificat, pot să se ocupe mai bine de personal. Personalul se simte cel mai
apreciat atunci când conducerea îi ascultă, interacționează cu ei regulat, îi tratează ca persoane și le recunoaște munca în
moduri pline de înțeles. În general, comunicarea și sentimentele au fost evaluate ca fiind la un nivel foarte scăzut în
închisori (dar au fost găsite diferențe semnificative). Liebling, A., Price, D., & Shefer, G. (2010). The prison officer. Routledge.
VI Liebling, A., Tait, S., Durie, L., Stiles, A., & Harvey, J. (2005). An Evaluation of the Safer Locals Programme: A summary of the
main findings. Cambridge Institute of Criminology Prisons Research Centre:Cambridge.
VII Ibid.
VIII Instruirea într-o închisoare din Scoția: Noii recruți finalizează un SVQ în Custodial Care în timpul perioadei de eliberare
pe cauțiune. În instruirea lor generală, sunt incluse două zile de specializare în lucrul cu copiii și familiile afectate de
droguri și alcool); Personalul care prezintă programele deținuților pot primi consiliere și instruire parentală. Instruirea
ad hoc este asigurată pentru management și personalul operativ al închisorilor și include Impactul, Protecția, și Serviciul
Clienți din partea familiilor din exterior.
IX Detalii privind problemele de sănătate și de siguranță relevante pot fi găsite în Children Visiting Prisons: Sharing Good
Practice. (2005). Kids VIP. Disponibil de la PACT online: http://www.prisonadvice.org.uk/Shop
158
X Storybook Dads ajută deținuții la înregistrarea unor casete audio sau video cu povești pentru a se bucura acasă copiii
lor, program folosit în multe închisori din Anglia. Cursurile de învățare în familie gravitează în jurul unei serii de vizite de
calitate în închisori pentru familiile cu copii mici, punând accent pe calitatea de părinte, abilități de pre-alfabetizare și
alfabetizare. Ședințele pot atât teoretice, cât și practice. Schema funcționează în lumile HMP din Anglia. A se vedea
http://www.ofsted.gov.uk/resources/good-practice-re-source-%E2%80%93-inclusive-family-learning-prison-setting-hmp-wolds pentru
mai multe informații
XI Modulele de instruire se pot baza pe o parte a dinamicii care are loc în timpul vizitelor dintre copii și părinții încarcerați.
Aceasta include tendința părintelui încarcerat de a proiecta asupra copilului (văzându-se pe sine victimă și pe copil ca
părinte); tendința copilului de a se uita la voluntar sau în altă parte ca sursă de stbilitate și securitate, nu la părinte; tendința
copilului de a se juca cu gardianul, etc.
XII Se pare că, în Norvegia, există încă accepțiunea că închisoarea este scumpă și reabilitează și este mult mai puțină
concentrare pe pedeapsă decât oriunde în altă parte.
XIII Instruirea Kids VIP pentru personalul implicat în vizite și animatori este acreditată de o agenție externă de acreditare a
instruirii și modulele sunt definite pentru a oferi învățături tuturor tipurilor de elevi, care sunt definite, de asemenea, în
conformitate cu stilurile de învățare Activist, Reflector, Teorist și Pragmatist și domeniile cognitive, afective și
sentimentale, pentru a se asigura că învățățarea este absorbită și utilă.
XIV Ex.: un ―campion‖ despre care vorbește guverntorul închisorii la o coferință, către personalul altei închisori.
XV Epstein, R., Masson, I., & Wise, I., (2011). Imprisonment for debt: a Studiu de caz, Coventry Law Journal, Vol 16, Issue No.
2.
XVI Pachete de formare multiple au fost produse:
Education of Children with a Parent or Close relative in Prison or at Risk of a Custodial Sentence, Gloucester County
Council.
A se vedea HMP Parc, Wales leaflet for headteachers – ―Invisible Walls Accord: Recognising and Supporting Children Affected
by Imprisonment‖. A se vedea: http://www.familiesoutside.org.uk/role-schools-in-supporting-families-affected-imprison-
ment/#sthash.H8dgCvr6.dpuf and ―Supporting Prisoners‘ Families - What Can Schools Do?‖ pe: 159
http://www.familiesoutside.org.uk/researchpublications/schools/#sthash.qWYeHUZ4.dpuf
XVII Kids VIP: instruirea acoperă probleme de sănătate și siguranță.
XVIII Bazat pe o politică care încurajează un comportament consistent, corect și prietenos pentru copii, le oferă o
senzație de stabilitate și nu tolerează abuzul fizic sau verbal.
XIX Informații suplimentare de instruire, dezvoltare și suport sunt disponibile online la:
http://www.prisonadvice.org.uk/our-services/supporting-practitioners/Kids-vip
XX Mai multe informații referitoare la Bedford Row Family Project sunt disponibile online la:
http://www.bedfordrow.ie/training/
XXI Barnardo‘s în Irlanda de Nord și Safe Ground în Anglia și Wales (care asigură cursuri de teatru despre a fi părinte) oferă
astfel de experiențe deținuților.
 Capitolul șapte: Instruirea și copiii afectați de sistemul judiciar penal
Capitolul opt:
Advocacy pentru copii și deținuți
Acest capitol va lua în considerare
munca ONG-urilor în Europa pentru
a aduce problemele copiilor și
familiilor deținuților pe agendele de
politici publice naționale și federale.
Va explora unele din metodologiile
folosite, va examina contextul în care
au apărut politicile și va reflecta
160 asupra climatului social și politic
care poate contribui la succesul
acțiunilor de advocacy. Barierele
pentru ONG-urile care lucrează
pentru influențarea politicii și unele
moduri de lucru sugerate, vor fi, de
asemenea, subliniate.
În Europa, impactul despărțirii
din cauza încarcerării părintelui este o
problemă general nerecunoscută de
politicile publice referitoare la copiii
vulnerabili. Încă nu i s-a acordat o
pondere meritată ca factor în
politicile penale vizînd deciziile cu
privire la condamnare, locația
deținutului, procedurile și facilitățile
de vizitare. Nicio țară europeană nu
înregistrează sistematic statutul de
părinte al deținuților la nivel național,
astfel încât nu este cunoscut numărul
exact de copii afectați. Totuși,
contextul evoluează: în ediția
precedentă se remarca: ―Într-adevăr,
în Franța, întrebarea dacă un deținut
are sau nu copii este văzută ca o
încălcare a drepturilor.‖ În 2009,
Adunarea Parlamentară Franceză a
promulgat o hotărâre prin care
informațiile despre copiii cu părinți
în detenție (numărul lor, vârsta și
adresa unde locuiesc) să fie
înregistrate și făcute publice.I
Așa cum este discutat în
Capitolul 1, nu știm, totuși, dacă
numărul de copii cu un părinte în
închisoare este în unele țări alarmant
de mare și crește pe măsură ce crește
numărul de deținuți din închisorile
din Europa. (Au existat și excepții
notabile la aceasta; de exemplu,
populația din închisori a scăzut între
anii 2004 și 2011 în Germania,
Olanda, Portugalia, Suedia, Elveția și
Finlanda în timp ce, în Austria și
Danemarca a rămas destul de
stabilă.)II Așa cum se va demonstra,
în ultimii zece ani și, în special, în
ultimii șapte ani, au fost făcute
eforturi în aproape toate țările în care
există ONG-uri care promovează activ
schimbarea.
Realizarea că există o suprapunere
între ministerele responsabile pentru
copii și agențiile de justiție penală în
îngrijirea acestor copii a început să
arate rezultate în multe sectoare ale
politicii și practicii din Europa. Dacă
este folosită metoda de flux pentru
calcularea populației, s-a sugerat că
peste un milion de copii din Europa
sunt afectați de încarcerarea părinților
în fiecare an. Agențiile guvernamentale
și alte agenții încă au nevoie să
sistematizeze atenția față de
încarcerare ca pe una dintre cauzele
majore ale despărțirii părinte/copil,
care, în special într-un stadiu incipient,
este cunosctută ca având un impact
negativ asupra copiilor. În afară de
această problemă de sănătate publică
a impactului încarcerării asupra
copiilor, există o problemă de
siguranță publică care este în interesul
închisorilor să lucreze la salvarea
legăturilor familiale deoarece vizitele
și permiterea deținuților de a păstra
contactul cu familia și cu prietenii
este un factor care contribuie foarte
mult la stabilitatea închisorii.
În ultimii treizeci de ani, o serie de
organizații independente, non-
guvernamentale, s-au gândit să se
adreseze nevoilor copiilor cu părinți
în detenție—atât practic, de exemplu
prin proiecte în sprijinul deținuților, cum
ar fi lucrările Relais Enfants Parents
(Franța și Belgia), Bambinisenzasbarre
(Italia), Solrosen (Suedia); și prin
sporirea conștientizării impactului
încarcerării unuia dintre părinți asupra
copiilor pentru a influența politica
publică, cum ar fi FFP în Norvegia,
Bryggan în Suedia și Action for
Prisoners‘ Families din UK.
Parteneriatul puternic, format din
paisprezece națiuni (membri cu drept
deplin) al rețelei Children of Prisoners
Europe, reprezintă una din cele mai
reziliente modalități de lucru în acest
domeniu; membrii aspiranți fac, de
asemenea, contribuții puternice, cum ar
fi Quaker United Nations Office, a
cărui acțiuni de advocacy de succes la
nivel internațional au contribuit
semnificativ la adoptarea Regulilor
Bangkok pentru femei (vedeți capitolul
6) și Comitetul Națiunilor Unite pentru
Drepturile Copilului 2011 (CRC) Ziua
de Dezbateri Generale despre copiii cu
părinți încarcerați.
În timp ce acum se cunoaște pe larg că
legăturile puternice deținut-familie
contribuie la reducerea infracțiunilor, 161
acest lucru este dificil de cuantificat,
mai ales că cercetarea detaliată din
această carte s-a desfășurat în Statele
Unite în anii 1980, pe un eșantion
relativ mic de deținuți.
Există pericolul pentru copii de a fi
instrumentalizați ca agenți ai
schimbului lor deținuți-părinți, mai
degrabă decât de a lua în coniderare
propriile nevoi și drepturi.III Legătura
din relațiile familiale și rata redusă de
recidivă trebuie să fie folosită cu
precauție în acțiunile de advocacy. A
fost o parte importantă a argumentării
pentru trasarea resurselor pentru lucrul
cu copiii cu părinți în detenție, în
special prin prisma unei concentrări
sporite pe identificarea factorilor cheie
care reduc probabilitatea ca deținuții să
recidiveze după eliberare.
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
Acest unghi și cel al reducerii
costurilor sunt încă probleme
importante, în special în dezbaterile
din UK.IV
Accentul pus pe copii și pe nevoile
lor în cadrul comunității a fost cea
mai mare schimbare din ultimii ani și,
ca urmare a acceptării Regulilor
Bangkok din 2010 și 2011 O NU
Ziua de Dezbateri Generale, a fost
subliniat interesul internațional
asupra acestui grup. Preluarea
acestei probleme de către Children‘s
Ombudspersons și interesul CRC
pentru acest subiect au fost eficiente
într-un conglomerat de acțiuni.
162 Această atenție reînnoită și extinsă a
urmat impulsul precedent al
criminaliștilor, psihiatrilor și
psihologilor pentru copii, atrăgând
atenția asupra consecințelor asupra
copiilor și familiilor (US, UK și
Franța, 1980; Norvegia, 1990).
Implementarea din anul 1989 a
Convenției ONU pentru Drepturile
Copilului a fost o punte critică pentru
atragerea atenției asupra copiilor cu
părinți în detenție. Modul în care pot
fi respectate aceste drepturi (în special
în problemele de securitate și alte
considerente) este încă în curs de
evoluare (vedeți Capitolul 2).
Cercetarea Coping și recomandările
(vedeți Capitolul 3), prin conferința
de la finalul studiului și ca rezultat al
diseminării curente, continuă să
genereze o mișcare semnificativă în
domeniu cu privire la copiii cu părinți
în detenție. Un rezultat direct al
conferinței Coping este acela că acești
copii cu părinți în detenție au fost
incluși pe lista Comisiei Europene a
copiilor vulnerabili, datorită, în
general, eforturilor DG Justice;
de asemenea, încarcerarea părinților a
fost adăugată la riscurile UNICEF
pentru vulnerabilitatea copiilor.V
La nivel național, luarea în
considerare a copiilor cu părinți în
detenție în unele cadre ale politicii
țării a început în ultimii ani— în
Scoția, Norvegia și Franța, de
exemplu și în noua legislație din Italia,
reprezentând un avans. O concentrare
pivot a acțiunilor Bryggan din Suedia
este aceea că toți copiii cu părinți
încarcerați trebuie să primească
aceeași considerație ca și copiii
dependenților de droguri care sunt
menționați într-un paragraf al recentei
legi a sănătății din Suedia, ceea ce le
conferă dreptul legal la informații și
suport.VI
Sporirea conștientizării
Scopul final al organizațiilor în
creșterea conștientizării cu privire la
impactul încarcerării părinților asupra
copiilor are patru nivele:
• De a atrage atenția asupra nevoilor
acestor copii;
• De a identifica buna practică în
adresarea nevoilor lor;
• De a spori conștientizarea și de a
deschide dezbaterea pentru a
permite cele mai bune soluții
posibile pentru sprijinirea
identificării copiilor cu părinți în
detenție;
• De a face recomandări pentru
modificările legislației naționale,
politicii publice și practicii la
nivel local, regional, național și, în
cele din urmă, la nivel European.
Există multe abordări în influențarea
politicii publice, de la identificarea și
promovarea proiectelor de tip grass-
roots, adesea la o scară foarte redusă,
până la acțiuni de lobby la nivel
parlamentar. Totuși, comun tuturor, ar
trebui să fie angajamentul cu privire la
faptul că această Convenție ONU
pentru Drepturile Copilului și
prevederile Convenției pentru
Drepturile Omului (ECHR) sunt
respectate; că aceste drepturi sunt
reflectate în politicile publice care au
impact asupra copiilor cu părinți în
detenție; și că nevoile copilului sunt
puse pe primul loc. Este implicit că
dacă ONG-urile sunt invitate să ofere
ședințe de instruire (vedeți Capitolul
7) pentru profesioniști, atunci și acest
fapt va avea un efect de cascadă asupra
creșterii conștientizării. Succesul
acțiunilor de advocacy este necesar
pentru a atinge acest stadiu.
Transmiterea mesajului
Când încercați să faceți acțiuni de
conștientizare, să introduceți un proiect
nou sau să influențați o parte a
politicii, trebuie să vă asigurați că ați
definit, în mod clar:
• Subiectul mesajului dumneavoastră;
• Ceea ce doriți să realizați;
• Cine este ținta dumneavoastră.
Trebuie să cunoașteți bine problema
subiectului dumneavoastră, astfel încât să
puteți să prezentați contra-argumente
care vă pot fi adresate, și pentru a fi
convingători. Compilând FAQ
(Întrebări Frecvent Adresate) și lista
Faptelor Cheie, în avans, ajută la
pregătirea răspunsurilor și poate să
anticipeze contra-argumente.
Exemple de astfel de mesaje clare pot
fi găsite în broșura Treffpunkt e.V.
care centralizează rezultatele și
recomandările studiului Coping, la care
persoanele se pare că răspund pozitiv.
Pentru organizațiile relativ noi poate fi
dificil să își găsească răspunsurile pe
măsură ce își construiesc o reputație
credibilă; în acest caz poate fi de ajutor
prezența unui purtător de cuvânt sau
unui membru al consiliului de
conducere, care este deja foarte
respectat în domeniu.
Astfel, de exemplu, sublinierea
experienței extrem de traumatice a
copiilor care au fost martori la
arestarea unui părinte, ceea ce poate
implica violență, necesită dovada clară
a ceea ce se întâmplă cu copiii în 163
prezent pentru a se folosi ca bază de
dialog cu politicile referitoare la
proceduri și la siguranța copiilor.
Această broșură, care a fost redactată
de autoritățile polițienești din UK, face
chiar acest lucru:
Impactul asistării la arestarea unui
părinte
Sunt aproximativ 230,000 de copiii
cu un părinte încarcerat în UK.
Copiii cu părinți în detenție se
confruntă cu izolarea socială,
stigmatizarea și rușinea. Ei nu sunt
mai responsabili pentru acțiunile lor
decât orice alți copii—și totuși se
confruntă cu consecințe care sunt
frecvent traumatice.
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
Participarea la arestarea unui
părinte este, adesea, un proces
inconfortabil și înfricoșător pentru
copii.
În cadrul rețelei Children of
Prisoners Europe (COPE), am
participat la studii pentru a învăța
mai multe despre cum fac față copiii
care au fost martori la arestarea
părinților lor.
De exemplu, știm acum că
aproximativ 25% din copiii cu un
părinte în închisoare sunt supuși la
riscuri mari de afectare a sănătății
mentale—o statistică pe care am
descoperit-o în timpul studiului
164 Coping.
―Am fost acolo, odată, când l-
au arestat ... și de fiecare dată
când văd poliția, mă tem că ar
putea încerca să mă ia și pe
mine.‖
—-un băiețel de 14 ani
Considerăm că sunt pași mici
care ar trebui întreprinși în timpul
procesului de arestare, care ar putea
ușura o parte din teama cu care se
confruntă.
Totuși, nu putem ajunge la acești
copii în timpul acestui moment
provocator fără ajutorul forțelor de
poliție din Europa.
Am aprecia ocazia de a împărtăși
descoperirile noastre cu
dumneavoastră și dacă am lucra
împreună asupra modalităților de
abordare a arestării care ar putea
ajuta acești copii în confuzia lor și
teamă în aceste momente dificile.
În timpul studiului Coping, au fost
întrebați copii și tineri din UK,
Suedia, Germania și România ce
ar face ca procesul arestării să fie
mai ușor pentru ei. Ei au creat o
listă de recomandări pentru poliție,
care i-ar putea ajuta.
Aceste recomandări includ:
• O abordare mai sensibilă la
arestare când este vorba de
familii.
• Furnizarea unui loc sigur în
care să se ducă acei copiii
atunci când le sunt
percheziționate casele.
• Furnizarea către familii a unor
broșuri informative despre
următorii pași ai arestării și ai
procesului de condamnare—
despre unde pot merge pentru a
primi sprijin.
• Instruirea cadrelor de poliție
pentru a fi mai centrate pe
copil.
• Dacă ofițerii de poliție arestează
părinții atunci când sunt prezenți
copiii, ei trebuie să fie instruiți
special cu privire la nevoile
copiilor. Este posibil ca un
membru al poliției să rămână
alături de familie pentru a da
informații copiilor și părintelui
rămas.
Sperăm să avem vești de la
dumneavoastră despre cum am putea
să ne implicăm în acțiunile de
conștientizare despre acești copii în
rândul forțelor de poliție.
Poate că ați efectuat deja câteva
sesiuni de instruire pe care ați dori
să le împărtășiți cu noi și cu rețeaua
noastră de organizații membre din
Europa, care pot facilita un dialog
mai puternic între forțele de poliție
la nivel transcultural. Intenția
noastră este de a spori
conștientizarea despre acest grup
de copii frecvent ignorat de forțele
de poliție din Europa cu scopul de a
se asigura că arestarea și
procedurile care au loc sunt
efectuate în conformitate cu
Convenția ONU pentru Drepturile
Copilului (UNCRC), acordând
considerația cuvenită modului de
arestare, prezentarea la timp a unor
explicații adecvate către copil la
momentul arestării și măsuri prin
care copilul și familia sa să aibă
acces la spijin, în timpul și după
arestare.
În luna iunie a fiecărui an găzduim
Campania Europeană pentru Copiii
Deținuților. Campania se concentrează
pe creșterea conștientizării în Europa
cu privire la situația acestor copii în
toate nivelele procesului judiciar.
Am aprecia ocazia de a lucra cu
dumneavoastră în următoarea lună
iunie, în timpul Campaniei Copiii
Deținuților din Europa—credem că
este important să implicăm poliția în
problemele din jurul copiilor
deținuților. Poliția poate ajuta copiii
în timpul procesului dificil.
Folosirea datelor cercetării
Așa cum a fost demonstrat în această
broșură, afirmațiile sunt mai
convingătoare dacă sunt susținute
de dovezi clare și indiscutabile ale
nevoilor. În prezent există
semnificativ mai multe cercetări
despre acest subiect. Deși a avut
multe limitări, cercetarea studiului
Coping are beneficiul de a acoperi
întregul procesul de justiție penală;
alte documente importante de
cercetare și cărți sunt listate în
bibliografie.VII
Plusul de autoritate pe care
profesioniștii din domeniu îl aduc
este mai semnificativ și clar
evidențiat în abordarea rețelei
Fédération des Relais Enfants Parents
(Franța) în maximizarea expertizei
directorului său, psihologul Alain
Bouregba, care a fost citat în
rapoartele Universal Periodic Review
(UPR) către CRC și în raportul
Ombudsperson pentru copiii.VIII
Raportul procedurilor penale organizate
de Ombudsperson pentru Copii în
Croația ar putea fi considerat o
unealtă efectivă convingătoare care
subliniază nevoile copiilor cu părinți
în închisoare, așa cum s-a observat
de către membrii comisiei de experți 165
și s-au stabilit condițiile pentru
schimbare.IX Fiecare stat trebuie să-
și dezvolte propriul protocol pentru
schimbare.
Un alt proiect în acest sens a fost
prezentat de Penal Reform Trust din
Irlanda.X
Acțiuni bazate pe cercetare —
atașarea proiectului de cercetare la
programele pilot—poate fi un mod
eficient de a demonstra nevoia de
schimbare. De exemplu, în anul
2013, ONG-ul Bambinisenzasbarre a
efectuat cercetări în toate închisorile
din Italia, verificând ceea ce era și ce
nu era disponibil pentru copii și
familii, prezentând numărul de copii
afectați ca parte a descoperirilor lor,
ilustrat în grafice, scheme și alte
modalități vizuale, ducând,
sistematic, la cererea de schimbare
listată la sfârșitul Capitolului 5.
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
În aceeași măsură, un proiect de
cercetare centrat pe recomandări și
diseminare poate fi extrem de eficient
în adăugarea de date și conștientizare
—―am dorit să efectuăm o cercetare
mult-dorită în această zonă, dar, de
asemenea, să sporim interesul public
și politic pentru a ne asigura că
cercetarea a avut un impact real.
Abordările strategice pe care ne-am
concentrat pentru a crea impactul și
pentru a produce recomandările
practice au fost cheia succesului
acestui proiect.‖ XI
Vocea copiilor sau a părintelui
166 Sunt multe abordări pentru a crește
conștientizarea și acestea vor fi
discutate în detaliu, mai târziu.
Indiferent de mediul implicat, totuși,
impactul este mult mai mare atunci
când pot fi auzite vocile efective ale
copiilor și ale familiilor. Orice
organizație care dorește să crească
conștientizarea publicului cu privire
la problemele care au impact asupra
copiilor cu părinți în detenție trebuie
să se asigure că este pusă în evidență
experiența copiilor.
De asemenea, partenerii și
părinții deținuților pot prezenta
propria experiență la conferințe sau la
întrunirile poliției. Astfel de persoane
trebuie să fie atent selectate și rugate
să asiste sensibil, totuși, pentru a evita
supra-expunerea și exploatarea. Ar
putea fi luată în considerare o
instruire specială pentru discursurile
publice și lucrările media, pentru
membrii familiilor care sunt interesați
să sprijine. De asemenea, este
importantă sporirea conștientizării
pentru a sensibiliza opinia publică
asupra problemelor; punerea
accentului pe dezvoltarea și
bunăstarea copilului pare să atragă
mai mult simpatia publicului decât
concentrarea pe pierderea deținutului.
Pentru aceasta există multe modalități,
de exemplu, folosirea teatruluiXII sau
a unui DVD; sau, așa cum se
procedează în Suedia, o listă cu
dorințele copiilor: în cadrul atelierelor
pentru copii Bryggan din Suedia, copiii
au realizat lista lor de dorințe cu
prezentarea a zece modificări pe care
ar dori să le vadă în închisoare. Lista
de dorințe este prezentată prin lucrări
de artă și câteva cuvinte cu mare
însemnătate— ―cum să faceți zona de
vizitare mai plăcută pentru copii‖, de
exemplu.
În Statele Unite, a fost elaborată
o Listă a Drepturilor, folosind vocea
copiilorXIII:
• Am dreptul de a fi ținut în
siguranță și de a fi informat în
momentul arestării părintelui
meu.
• Am dreptul de a fi ascultat atunci
când se iau decizii referitoare la
mine.
• Am dreptul de a fi luat în
considerare când sunt luate decizii
despre părintele meu.
• Am dreptul de a fi bine îngrijit în
absența părintelui meu.
• Am dreptul de a vorbi, de a
vedea și de a-mi atinge
părintele.
• Am dreptul la sprijin când mă
confrunt cu încarcerarea
părintelui meu.
• Am dreptul să nu fiu judecat,
acuzat sau etichetat din cauza
arestării părintelui meu.
• Am dreptul la relații pe
termen lung cu părintele meu.
 Uneori, copiii pot participa direct
la evenimentele publice care pot fi
foarte importante, cum a fost în Ziua
Națiunilor Unite pentru Dezbateri
Generale din 2011 și conferința de la
finalul studiului Coping d i n 2012.
Tinerii care au luat cuvântul la ambele
evenimente au avut, indubitabil, un
efect profund asupra publicului.
Elaborarea unor indicații etice clare și
protecția și suportul copiilor în fiecare
etapă sunt importante atunci când
participă tineri.
De asemenea, lucrările de artă ale
copiilor prezintă mesaje emoționale
foarte puternice. Bambinisenzasbarre,
Relais Enfants Parents (REP) și
multe alte ONG-uri din Europa au
folosit desenele și picturile copiilor
pentru efect în expoziții și ca ilustrații
în cărți. Câteva ilustrații ale copiilor
din Europa pot fi găsite și în această
carte.
Studiu de caz
Audierea copiilor în Norvegia
În ultimii câțiva ani, media a acordat
mai multă atenție situației copiilor cu
părinți încarcerați. Au fost transmise
programe de radio și televiziune de
calitate, rapoarte de știri și
documentare în care au fost
intervievați copiii cu părinți
încarcerați despre punctele lor de
vedere și experiențe. Copiii
intervievați au susținut că luarea
cuvântului poate fi o schimbare a
lucrurilor pentru alte persoane; este
un mod de a trata stigmatizarea, de a
demonstra că sunt copii normali.
Foreningen for Fangers Pårørende
(FFP), o organizație norvegiană care
lucrează în folosul rudelor și
prietenilor deținuților, discută
problemele etice. Este clar că nu
toți copiii trebuie să fie expuși la
televiziune sau la radio, sau în ziare.
Copiii au nevoie de acord și de
sprijin din partea anturajului și
personalul FFP încearcă,
permanent, să pregătească copiii;
vorbim cu ei despre atenția pe care
o pot obține și îi informăm că au
dreptul de a se retrage din interviu.
De asemenea, discutăm condițiile—
dacă este adecvat să arătăm fețele
copiilor și așa mai departe.
Avem un bun dialog cu copiii și cu
familiile lor și copiii care au apărut 167
în media, sunt, în general, fericiți și
mândri de ei. Ei doresc ca ceilalți
să înțeleagă cum este să ai un
părinte încarcerat și doresc ca și
alți copii într-o situație similară să
știe că nu sunt singuri.
De asemenea, doresc creșterea
conștientizării pentru a face
închisorile mai plăcute pentru copii.
Children‘s Ombudspersons a început
să consulte copiii și a stabilit grupurile
de ―experți‖ alcătuite din copii care
împărtășesc experiențe similare (ex.
Grupuri de experți în violența
domestică, în abandonul școlar). FFP
a colaborat cu Ombudsperson
pentru două grupuri de experți, unul
pentru copii cu părinți încarcerați și
unul pentru copii cu un părinte care a
fost deportat din Norvegia (după
ispășirea pedepsei cu închisoarea sau
din cauza încălcării legii imigrației).
Copiii care au luat parte la grupurile
de experți l-au numit ―procesul
demnității‖.
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
Ei sunt puși pe listă, consultați
pentru sfaturi și li se dă
oportunitatea de a-și împărtăși
punctele de vedere cu factorii de
decizie. Copiii sunt informați că
situația lor individuală nu se va
îmbunătăți datorită participării lor
la grup. Ei sunt ascultați și luați în
serios și poate acest lucru are un
impact pe termen lung și ar putea
ajuta alți copii. Grupul de experți
pentru copiii cu părinți încarcerați
s-a întâlnit cu guvernatorul
închisorii din Oslo (cea mai mare
închisoare din Norvegia) și i-a dat
planșe/desene pentru zona de
168 vizitare. Multe dintre sugestiile lor
au fost luate în considerare.
Copiii care au colaborat cu FFP
au contribuit, de asemenea, la
audierea copiilor, în cadrul
Comitetului ONU pentru Drepturile
Copilului.
Evenimente speciale / săptămâna
copiilor cu părinți în detenție
Ar putea fi posibilă lansarea unui
eveniment la scară largă pentru
creșterea conștientizării și pentru a
colecta fonduri. Uneori, acest lucru
poate fi făcut prin intermediul unui
finanțator major, cum ar fi Children
in need - o televiziune de 24 de ore și
un maraton radio pentru strângerea
de fonduri în UK.
În Italia, operatorii naționali de
telefonie fixă și mobilă oferă ONG-
urilor șansa de a avea promoții
săptămânale de donații prin telefon.
Oamenii donează doi euro prin rețeaua
mobilă și cinci euro prin rețeaua fixă,
și toate profiturile ajung de la
compania de telefonie, la ONG.
Acest lucru poate funcționa numai în
cadrul unei campanii naționale de
comunicare. ONG-ul are nevoie de
aprobare de la media națională pentru
folosirea spațiului lor de emisie
pentru distribuirea mesajului.
Bambinisenzasbarre a beneficiat deja,
efectiv, de această schemă și speră să
poată repeta experiența. Competiția
dintre ONG-uri e dură, totuși,
cerințele organizației—în special cele
canalizate pe comunicare—sunt imense.
În Scoția, Families Outside are
un aranjament prin care oamenii care
cumpără online pot dona către ei
atunci când cumpără dintr-o gamă
variată de magazine. Acest lucru crește
interesul și înțelegerea problemelor cu
care se confruntă copiii cu părinți în
detenție. Uneori, chiar ONG-ul preia
inițiativa. O aniversare specială, cum
ar fi zece sau douăzeci și cinci de ani
de existență a instituției sau lansarea
unui nou proiect important, pot
reprezenta un catalizator pentru
aceasta. O altă idee este de a crea un
eveniment ca și catalizator, așa cum
este ilustrat mai jos.
Campania Children of Prisoners Europe
Din anul 2010, rețeaua COPE a
organizat o Campanie anuală
europeană a copiilor cu părinți în
detenție, care a durat până la
Săptămâna Copiilor cu părinți în
detenție din Europa, din luna iunie.
A fost o campanie de creștere a
conștientizării c u p r i v i r e l a
subiect în toată Europa. În fiecare
an sunt selectate teme diferite
pentru schimbarea situației copiilor cu
părinți în detenție și există o creștere a
numărului de persoane care semnează
petițiile online. Pe măsură ce e-
bannerele campaniei și butoanele
devin mai accesibile pentru
organizațiile din exteriorul rețelei
COPE, a existat un aflux crescut de
interese pentru cercetare, campanie și
subiectul general al copiilor cu părinți
în detenție din Europa. Folosind
sloganul Nu este infracțiunea mea,
Totuși este pedeapsa mea și o
animație a campaniei, evenimentul
anual a adus o creștere vastă a
intereselor prin media social, ducând
campania la nivele noi.
În afară de campania centrală,
unele ONG-uri naționale din
rețeaua COPE au creat o sursă
locală de interes pentru o campanie
anuală, prin organizarea de
evenimente paralele. Dintr-un
număr mare de conferințe și
evenimente publicitare pe care le-
au organizat ONG-urile, iată doar
câteva: În Norvegia au fost
distribuite carduri reprezentând o
vafă în formă de inimă pentru a
crește conștientizarea cu privire la
situația copiilor cu părinți în
detenție. În Luxembourg a fost
organizată la închisoare o
petrecere cu copii pentru a
coincide cu campania. Au existat
evenimente de gală— acțiune de
caritate care a avut loc în La Scala
din Italia, o producție la teatrul din
Paris și alte evenimente publice.
În general, fie că organizați un
eveniment anual sau unul care să
coincidă cu un raport publicat sau cu
alte repere, este important să nu uitați
că oamenii cărora li se adresează
(politicieni, oficialități de stat, etc.)
primesc multe astfel de invitații—
evenimentul trebuie să iasă în
evidență pentru a-i încuraja pe aceștia
să vină. Alegerea unei locații
neobișnuite este un mod de a
promova participarea. De asemenea,
este important să vă asigurați că astfel
de evenimente sunt urmate și
contactele făcute sunt dezvoltate și
folosite în scop caritabil.
Implicarea celebrităților într-o
campanie poate facilita influența
media—în special în presa populară. De 169
asemenea, poate fi un mod excelent de
a ajunge la publicuri noi care sunt
mai atrase de celebritate decât de
cauză. De exemplu, Sir Patrick
Stewart, un actor britanic faimos, a
fost gazdă a proiectului Coping și a
vorbit frecvent despre subiectul
încarcerării părinților. Totuși, este
important să selectați cu atenție
celebritățile, deoarece unele asocieri
s-ar putea să nu se dovedească
benefice pentru actele caritabile.
Rețele și parteneriate
Multe organizații au cunoscut un mare
succes atât în acțiunile de advocacy,
cât și în creșterea conștientizării,
formând alianțe cu alte ONG-uri mari
și cu o mare reputație—Salvați Copiii,
Crucea Roșie, Fondation de France,
Institutul Național pentru Familie și
Părinți, printre altele.
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

Totuși, este crucial să nu subestimăm • Organizațiile din alt sector

întinderea de timp și munca implicată voluntar, care lucrează cu copii și
în aceste relații, în special atunci când părinți, asigurând servicii în
se încearcă pătrunderea într-un nou comunitate pentru a-i educa și a-i
mediu. În Scoția, Families Outside a face conștienți de problemele
avut un succes deosebit la generarea copiilor deținuților;
relațiilor din multe sectoare relevante,
• Profesioniștii din sectoarele
copii și familii, tribunale, poliție,
specifice, care ar putea dori să
închisoare și inspectoratul
participe (ex gardieni, profesori,
închisorilor, și, în prezent, tot mai
psihologi, profesioniști din
mult în educație; de asemenea, și-au
domeniul sănătății);
unit forțele cu alte persoane care
lucrează la Revizuirea Periodică
• Parlamentari și oficialități
guvernamentale;
Universală a Națiunilor Unite (Vedeți
studiul de caz, mai târziu, în acest • Inspectori Guvernamentali (cum ar
capitol). Astfel de legături sunt ușoare fi Inspector Închisorilor din UK);
într-un oraș mic; de exemplu, Acțiunii „observatori‖ naționali din Franța
170 și Belgia;
pentru Familiile Deținuților i-au
trebuit cinci ani pentru dezvoltarea • Chilren Ombudspersons;
unor parteneriate eficiente cu • Fondatori.
organizațiile mari pentru familie și
părinți, din Anglia și pentru a le face Există multe forme diferite de a
să recunoască și să înceapă să crea relații. Acestea includ
respecte nevoile specifice ale participarea la conferințe și
familiilor deținuților. Aceasta a evenimente nu doar în cercul uzual de
necesitat o investiție în timpul cunoștințe, ci lucrând conștient pentru
personalului și nevoia de a deveni a pătrunde în zone noi—pentru a
familiar cu un sector complet diferit. lucra „outside the box‖, incluzând
Totuși, recunoașterea copiilor cu părinți în reprezentanți din comunitatea de
detenție pe ordinea de zi a guvernului afaceri.
englez demonstrează succesul.
• Importanța rețelei nu poate fi
supraestimată și poate fi separată
în mai multe grupuri țintă diferite.
• Alte organizații care deja lucrează
în sectorul în care doriți să
împărtășiți o bună practică sau
identifica problemele comune și
soluțiile;
 Studiu de caz: Scandinavia
Există un grup pentru cooperare
Scandinavă, denumit ―24 de ore
pentru copiii cu părinți în detenție‖.
Această întâlnire are loc o dată la
optsprezece luni, pentru a împărtăși
experiențe și pentru a discuta cum
să se îmbunătățească situația
copiilor cu părinți încarcerați.
Participanții sunt: serviciile de
corecție/Ministerul de Justiție din
Danemarca, Suedia și Norvegia și
birourile relevante ale comisarilor
pentru copii; ONG-urile Bryggan,
FFP și SAVN; și Institutul Danez
pentru Drepturile Omului.
Utilizarea corespunzătoare a media
Multe organizații se tem să se implice
în presă și, de aceea, stau departe de
lumea media. Totuși, dacă este
selectată cu atenție, media poate fi o
unealtă puternică în schimbarea
opiniei publice sau în influențarea
politicii. În multe țări din Europa,
ziarele populare sunt foarte influente în
conturarea politicii publice; adesea,
politicienii nu doresc să riște o
campanie media negativă și unii se
tem să nu fie văzuți ca fiind ―tari la
infracțiuni‖.
Totuși, este posibil să se folosească
presa eficient, atât prin lucrul pro-activ,
cât și reactiv cu media.
Ca și în cazul lucrului în rețea,
utilizarea corespunzătoare a presei
consumă extrem de mult timp și
acesta este unul din motivele pentru
care ONG-urile mai mici pot alege să
nu se implice. Pentru a avea succes cu
adevărat ar trebui să existe personal
special care să vă asigure că puteți fi
atât pro-activ, cât și reactiv
—adică, să caute acoperire pentru
problemele pe care doriți să le
promovați, mai egrabă decât doar
să răspundă la ceea ce este
publicat. În realitate, puține
organizații au timp pentru a fi
foarte pro-active în acest mod.
Aceste tipuri de răspunsuri folosite
în presă funcționează ca și
comunicate de presă, scrisori și
interviuri de radio și televiziune.
Postul de radio național și local este,
de asemenea, un braț important al
oricărei strategii media și poate fi
extrem de important atunci când se
încearcă să se ajungă la audiențele
locale. Reacționarea la poveștile
media sau transformarea unei
situații în știri pot fi eficiente, 171
chiar dacă pot duce la abandonarea
unei noi inițiative.
Utilizarea strategică poate fi făcută și în
zilele naționale cheie, cum ar fi
Crăciunul, Ziua Mamei sau Ziua Tatălui,
cu comunicate de presă cu scop special,
sau campanii proiectate pentru a
coincide cu acestea.
În Franța, Relais Enfants Parents
(REP) a lucrat cu media timp de mulți
ani și media a jucat un rol cheie în
sensibilizarea profesioniștilor și a
publicului general la existența și
nevoile copiilor cu un părinte în
închisoare. Fondatorii REP, Marie-
France Blanco și Alain Bouregba sunt
invitați regulat să participe la programe
de radio și de televiziune și la talk-
show-uri. De asemenea, încurajează
acoperirea problemei copiilor cu părinți
în detenție—și într-o mai mică măsură
a revistelor și ziarelor.
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
Principalele ziare naționale, cum ar fi
Le Monde și Libération au prezentat
articole despre activitățile asociațiilor,
și primul a acordat, odată, acoperirea
primei pagini către REP.
Media se bazează pe probleme
relaționate cu închisoarea și a asistat
la recrutarea voluntarilor care doresc
să participe la lucrările REP. Un talk-
show bazat pe copiii care își vizitează
părinții în închisoare a prezentat,
recent, doi voluntari care să se
alăture personalului REP. Astfel de
caracteristici sau povești despre
dramele în curs de desfășurare, pot să
172 ajute la publicitatea serviciilor
naționale, cum ar fi Helpline pentru
Familiile Deținuților din UK, din
Suedia și Norvegia, sau vizitele
familiilor din Croația.XIV
Așa acum s-a văzut mai sus,
urmărirea și ascultarea altor copii cu
un părinte în închisoare împărtășind
poveștile lor în media poate fi
confortabil pentru copii și edificator
pentru publicul general: aceasta este
situația în care se regăsesc unii copii.
Această acoperire media îi ajută să
reducă rușinea și stigmatul în
comunitate. Introducerea în seria de
televiziune din SUA, Sesame Street, a
unui nou personaj, pe nume Alex, al
cărui tată este în închisoare, oferă o
contribuție majoră la această creștere
a conștientizării.
Influențarea politicii naționale
Acesta este, discutabil, cel mai
dificil aspect de advocacy și activitate
de PR din punct de vedere al
obținerii unor rezultate tangibile. Așa
cum a fost menționat anterior,
nevoile copiilor cu părinți în detenție
nu au fost, întotdeauna, pe primul loc
pe ordinea de zi a guvernului
European.
Foarte puține organizații din Europa sunt
implicate în apărarea formală și tehnici
de lobby în folosul copiilor și
familiilor deținuților. Totuși, multe
ONG-uri nu fac uz de cunoștințele lor
despre problemele care trebuie
schimbate sau au format alianțe cu
ONG-uri mai mari, cum ar fi Crucea
Roșie sau Salvați Copiii, pentru a-și
consolida cuvântul în dezbaterile
politice.
Există un plus de valoare în cazul
organizațiilor umbrelă, pentru a vorbi
cu o voce colectivă în numele
practicienilor, serviciilor sau chiar
familiilor sau când ONG-urile se unesc
în scopul activităților de advocacy și
campaniilor. Fédération des Relais
Enfants Parents (FREP), UFRAMA
(Franța) și Bryggan (Suedia) sunt toate
exemple de organizații umbrelă.
Aceste ONG-uri au atras asupra
membrilor lor buna practică pentru a
influența politicile publice și pentru a
vorbi cu o voce colectivă, pentru a
adăuga greutate și credibilitate
poziției lor. De asemenea, organizațiile
umbrelă fac mai ușor pentru guvern să
se angajeze în consultații cu
utilizatorii, deoarece pot face asta
abordând un singur organism, mai
degrabă decât să abordeze mai multe
organizații separate. Totuși, aceste
organisme se bazează foarte mult pe
deținerea de lideri puternici și carismatici
care pot vorbi convingător despre
aceste probleme.
În campaniile pentru recunoașterea de
către sistemul judiciar a nevoilor copiilor
cu părinți în detenție, organizațiile
lucrează pentru recunoașterea acestui
grup, expunând o dilemă fundamentală
care se confruntă chiar cu bazele
sistemului: dacă justiția se bazează pe
pedepsirea celui vinovat și protejarea
celui nevinovat, cum poate fi
reconciliat faptul că nu sunt protejați
copiii nevinovați, ci sunt și ei
pedepsiți?
Catalizatori pentru șansă
Este important să se recunoască
că pot fi mai mulți factori care
influențează abilitatea de a realiza
schimbarea la nivelul politicii
naționale.
Uneori, organizațiile pot obține acest
lucru prin propriile lor eforturi dar,
adesea, va fi în joc o combinație de
factori interni și externi. De exemplu,
munca începe de la un nivel practic, cu
proiecte la scară redusă pentru a se
adresa unei anumite nevoi, cum ar fi
nevoile mamelor din închisoare
(referitor la lucrările Relais Enfants
Parents Belgique), după care, dacă se
evaluează corect, beneficiile muncii
pot fi prezentate clar. Mai mult,
experiența oamenilor care stabilesc astfel
de proiecte rezultă, adesea, din sporirea
angajamentului lor pentru a discuta
probleme mai profunde, atât în mod
practic (implementând proiecte), cât și
folosind ceea ce au învățat din munca
lor pentru a influența politica. Munca
REP din Franța și Belgia este un
exemplu excelent în acest sens.
Uneori, ca și în UK, problema poate fi
catapultată asupra agendei guvernului,
ca rezultat al unui eveniment major—
cum ar fi revoltele din închisori, din
anii 1990, ceea ce a dus la înființarea
Federației Grupurilor de Suport pentru
Familiile Deținuților (în prezent,
Acțiune pentru Familiile Deținuților)
din 1990. Similar, sistemul de justiție
penală din Belgia a fost criticat prin
prisma procesului Dutroux din 2004;
acest lucru a dus la sprijinul pe care
statul l-a acordat Relais Enfants
Parents din Belgia.
Regulamentele și drepturile
internaționale pot fi, de asemenea,
atrase pentru a sprijinii argumentele
schimbării. Ratificarea în anul 1989 a
Convenției ONU pentru Drepturile
Copilului și în special Articolul 9 din
Convenție care detaliază drepturile
copilului de a păstra legătura cu
părintele, a fost un impuls major
pentru REP și organizațiile din UK
care își concentrează atenția asupra
copiilor, mai degrabă decât asupra
părintelui aflat în închisoare. În
ciuda lipsei unei agenții supra-
naționale care să supravegheze
deciziile judiciare, UNCRC a pus o 173
anumită pondere asupra regulilor
naționale. În special, relevanța sa față
de Children‘s Ombudspersons a
însemnat că în anumite țări au fost
extrem de active pentru copiii cu
părinți în închisoare. Scoția, Cipru,
Suedia, Franța, Norvegia și Croația
sunt exemple importante de țări în
care Ombudspersons au fost activi în
această problemă. Exempulul Croației
este discutat mai amănunțit în studiul
de caz de mai jos.
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
XV
Studiu de caz: Croația
Creșterea conștientizării și apărarea
• În 2008 Biroul Children‘s
Ombudspersons în Croația a organizat
o întâlnire cu grupul de experți,
intitulată ―Drepturile Copiilor cu
Părinți Încarcerați‖, în Zagreb, cu
1,209 de participanți, inclusiv
reprezentanți ai Ministerului
Sănătății și Asigurărilor Sociale,
Ministerului de Justiție, Ministerului
Familiei, Problemelor Veteranilor și
Solidarității Inter-generații, centre
sociale de binefacere, Biroului
Deținuților, administrațiilor centrelor
de corecție, poliției, instanțelor de
174 judecată, procurorilor, instituțiilor
științifice și de educație superioară,
organizațiilor non-guvernamentale
și asociațiilor profesionale,
Ombudsperson, Ombudsperson
pentru egalitatea între sexe, Agenției
pentu Educație și Instruirea
Profesorilor, avocaților și altor părți
interesate.
• În conformitate cu obligația sa
legală și forțat de reclamațiile
primite de Birou, Children‘s
Ombudspersons și asociații săi au
vizitat douăsprezece închisori și
centre de corecție din Croația, unele
dintre acestea chiar de mai multe
ori. Ei au intervievat membrii
personalului și deținuții de ambe
sexe și au vizitat facilitățile în care
au loc întâlnirile dintre copii și
părinții încarcerați.
• Numărul de rapoarte pentru
încălcarea drepturilor copilului
completate de Children‘s
Ombudspersons Office (COO) este în
creștere constantă.
În anul 2006 au existat treisprezece
reclamații care se refereau la copiii
cu părinți în închisoare; până în anul
2012 se ajunsese la patruzeci de
astfel de reclamații (puțin peste trei
la sută din totalul reclamațiilor din
acel an).
• COO efectuează vizite regulate și
face recomandări către instituțiile
penale; păstrează publicul informat
despre principalele probleme și
evenimente și participă la dezbateri.
Prezentările COO la conferințele
naționale și seminarii:
• Prezentare referitoare la copiii cu
părinți în detenție, despre ―Protecția
Drepturilor Copiilor în Sistemul
Penal‖ la conferința ―Aspecte
psihologice ale violenței în societatea
contemporană: O provocare pentru
familie, școală și comunitate‖,
organizată de Facultatea de Filozofie
din Osijek și de Asociația Psihologică
Croată, în anul 2010.
• Prezentări pentru studenții la
pedagogie psihologie, asigurări
sociale și jurnalism, printre altele;
prezentări pentru invitați în diferite
departamente ale facultății. Jurnaliști
și reprezentanți media, în general,
au prezentat un interes considerabil
pentru acest subiect.
• COO a participat, de asemenea,
la nouă conferințe și evenimente
internaționale.
• Campania din Săptămâna Europeană a
Copiilor cu părinți în detenție organizată
de rețeaua COPE, având ca rezultat
stabilirea unor zone adecvate,
confortabile, în care copiii se pot
întâlni și pot petrece timp cu părinții
lor încarcerați, în toate închisorile.
• Media a ajutat la creșterea
conștientizării nevoilor acestor
copii, dar încă amenință intimitatea
lor uneori și, prin dezvăluirea
poveștilor lor, îi expune la greutăți
suplimentare.
• Un program pentru părinți
responsabili a fost implementat în
toate instituțiile penale;
• Administrația Închisorilor și-a
exprimat interesul și dorința de a
introduce modificări și
îmbunătățiri sistematice.
• Sunt disponibile mai multe exemple
de bună practică. De exemplu,
penitenciarul Lepoglava oferă
activități pentru copii și pentru
părinții lor și publică ziare ale
închisorii care dezbat diferite
subiecte, inclusiv problema
copiilor cu părinți încarcerați.
• Într-o discuție din anul 2009
referitoare la raportul privind
eficiența penitenciarelor,
închisorilor și centrelor de corecție
juvenilă, COO a adus în atenția
Comitetului pentru Drepturile
Omului și Minorități Naționale
din Parlamentul Croat nevoia de
a monitoriza sistematic și de a
încuraja contactul dintre copii și
părinții deținuți. Rapoartele
emise de atunci conțin evaluări
ale modului în care au fost
implementate recomandările
Ombudsperson cu privire la copiii
cu părinți încarcerați.
• ONG se poate implica împreună cu
―De aceea, credem că putem
trage concluzia că eforturile și
activitățile noastre au avut ca
rezultat vizibilitatea unui grup de
copii, aproape invizibil
înainte.‖XVI
Universal Periodic Review și alte tratate
internaționale
Universal Periodic Review (UPR) este
un mecanism folosit de Consiliul
pentru Drepturile Omului pentru a
examina situația drepturilor omului
în toate statele membre ale Națiunilor
Unite. Fiecare stat este examinat la
fiecare patru ani și UPR asigură o
oportunitate pentru toate țările să
declare acțiunile pe care le-au
întreprins pentru îmbunătățirea
situației drepturilor omului și pentru a
face față provocărilor beneficierii de
drepturile omului. De asemenea,
include împărtășiri de bune practici
privind drepturile omului la nivel
global. UPR se bazează pe Carta 175
ONU, Declarația Universală a
Drepturilor Omului și toate
convențiile ONU pentru drepturile
omului de care aparțin acele state.
Abordarea Comitetului pentru
promovarea și protecția drepturilor
copiilor este ―consultativă și non-
adversară prin natura sa și succesul
său se bazează pe diplomație, mai
degrabă decât pe sancțiune‖.XVII
Raportările pot acționa ca unealtă de
implementare în sine prin forțarea
statelor de a revizui practicile
existente. Programul curent al țărilor
redactat pentru UPR este listat pe
website-ul UPR, așa cum sunt listate
și informații mai detaliate despre
procesul de implicare.XVIII
Există și alte moduri prin care un
Consiliul ONU pentru Drepturile
Copilului. În anul 2014, a fost
introdus un mecanism nou pentru
raportarea copiilor la CRC, deși nu
toate țările l-au ratificat încă.XIX
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
Al Treilea Protocol Opțional, care
intră în vigoare în 2014, permite
copiilor din statele care au ratificat
UNCRC să depună reclamații cu
privire la încălcarea drepturilor lor
direct la CRC dacă nu a fost găsită o
soluție la nivel național. De
asemenea, există și alte agenții ONU
pentru drepturile omului care, deși nu
sunt specializate pe copii, acoperă
multe probleme relavante și operează
în mod similar cu CRC. În plus,
Consiliul ONU pentru Drepturile
Omului are proceduri speciale despre
diferitele probleme care ar putea fi
relevante, ex.: educație, detenție
176 arbitrară.XX
Pentru a doua revizuire periodică
pentru UK din data de 24 mai 2012,
Families Outside, Together Scotland
și SCCYP (Comisarul Scoțian pentru
Copii și Tineri) au schițat un briefing
pentru a sublinia problemele cu care
se confruntă copiii cu părinți în
detenție. Acest briefing a fost susținut
de treizeci și patru de grupuri de
copii, treisprezece MSP și douăzeci
de alți profesioniști interesați. A
solicitat ca alte guverne să adreseze
întrebări specifice ale UK despre
problema copiilor cu părinți în
detenție. De asemenea, briefing-ul a
prezentat recomandări de care să țină
cont UK pentru a îmbunătăți sprijinul
pentru copiii cu părinți în detenție.
Ca urmare a contactului cu
ambasadele pentru a evidenția
briefing-ul, interesul pentru
problemele ridicate a fost arătat de
Slovenia, Germania și Uruguay și,
după întâlnirile cu reprezentanții
oficiali din aceste țări, scopul a fost
de a încuraja guvernanții să adreseze
problemele specifice și să facă
recomandări către guvernul UK, la
UPR în luna mai.
Slovenia a adresat o întrebare cu
privire la copiii cu părinți deținuți
înainte de UPR care a fost sprijinită de
Germania și de Uruguay. Interesant,
Slovacia a sugerat, apoi, o
recomandare către guvernul UK.
Together Scotland, SCCYP și
Families Outside vor lucra pentru a se
asigura că guvernul UK acceptă acea
recomandare.
În 2014, guvernul UK va declara
ce recomandări va accepta și va
efectua revizuiri ale acestora în
următorii patru ani. De asemenea, o
recomandare UPR asigură o unealtă
puternică cu care organizațiile pentru
copii vor putea împinge UK și
guvernele din Scoția la muncă.XXI
Procesul pentru schimbare
Children of Prisoners Europe a
dezvoltat principii foarte clare pentru
eligibilitatea membrilor cu drept
deplin și este încurajator să remarcăm
că, până în prezent, mulți membri
lucrează într-un mod similar pentru a
influența politica. Organizațiile
membre au câștigat o mare reputație
pentru munca lor și contribuie regulat
la comitetele guvernamentale,
grupurile de consiliere și consorțiuri ale
ONG-urilor. Astfel de ONG-uri pot
găzdui seminare și conferințe pentru
sublinierea problemelor și provoca
schimbări în rândul personalului din
închisori, judecătorilor, angajaților
civili și altor participanți. În munca
lor, multe organizații membre au
reușit, de asemenea, să construiască
relații pozitive cu agențiile
guvernamentale și cu departamentele
din închisori.
La prezentarea motivelor pentru
schimbare, este mult mai ușor să se
lucreze în parteneriat cu cei pe care
încercați să îi influențați—
prezentând exemple pozitive de bună
practică, recunoscând ce s-a realizat,
dar specificând că mai multe nevoi
trebuie să fie satisfăcute, subliniind
contribuția pe care o face organizația
din sectorul voluntar către instituție—
în special dacă poate ajuta serviciul
să își atingă propriile scopuri (ex.,
pentru reducerea gradului de recidivă,
sprijinind copiii vulnerabili, etc.).
Experiența mai multor organizații
arată că acolo unde a fost construită o
colaborare pozitivă, organizația va fi
consultată și îi va folosi capacitatea
de consiliere (ex., Departamentul
închisorii).
Organizațiile care caută să facă
lobby trebuie să țină cont, întotdeauna,
de ceea ce se întîmplă în sectorul lor
din punct de vedere al schimbărlor
politicii și să caute, ori de câte ori
este posibil, să conecteze problema
copiilor cu părinți în detenție la
politica mai extinsă a copiilor și
familiilor. De aceea, ONG-urile trebuie
să fie la curent cu dezvoltările politicii în
trei puncte cheie ale guvernului:
1. Politica justiției penale,
inclusiv poliție, instanțe și
politica închisorii.
2. Politica pentru copii și familii
(inclusiv bunăstarea
educațională și socială).
3. Dezvoltarea drepturilor
copiilor (Ombudspersons).
Există un număr de sectoare cheie
ale politicii publice pe care
organizațiile care lucrează cu copiii și
familiile deținuților se pare că
încearcă să le influențeze. Acestea
includ:
• Protocoale ale poliției pentru arestare;
• Politica și indicațiile pentru
condamnare;
• Folosirea arestului preventiv;
• Politica penală, inclusiv date
177
colectate la recepție; vizite;
implicarea familială, etc.;
• Politica fiscală (ajutor financiar
pentru familiile deținuților);
• Reabilitarea foștilor deținuți
(divulgare, banking, asigurare);
• Politica socială și serviciile de
îngrijire a copilului;
• Indicații pentru școli;
• Instruirea profesioniștilor care intră
în contact cu copiii și familiile
deținuților (vedeți Capitolul 7).
Practic, s-a consumat mult timp
și efort pentru a identifica personalul
cheie din cadrul departamentelor,
agențiilor și agențiilor naționale (ex.
parlament) pe care doriți să le
influențați. Păstrarea și completarea
acestei liste este o provocare
administrativă majoră pntru ONG-
uril mici dar, în prezent, este mult mai
ușor de realizat datorită disponibilității
datelor pe Internet. Ar putea fi necesar
să luați în considerare implicarea
unor comunicări dedicate /unor
membri de personal ai presei pentru a
vă asigura că nu s-au pierdut
oportunitățile pentru advocacy și
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
influențare în acest mod.
Un set de Reforme Internaționale
ale Închisorilor, elaborat pentru a
ajuta la asigurarea implementării
Regulilor Bangkok, oferă o abordare
sistematică despre cum să faceți
advocacy sau lobby pentru a vă
asigura că aceste reguli devin o
realitate în toate sectoarele.XXII
Influențarea politicii sociale și
regulamentelor
După ce au fost executate lucrările
178 de bază menționate mai sus, trebuie
să vă asigurați că vocea
dumneavoastră este auzită. Acest fapt
necesită implicarea cu grupurile și
comisiile guvernamentale de cercetare /
consiliere, ceea ce permite organizației
să joace un rol în formarea opiniei
publice. Adesea, implicarea se face
numai pe bază de invitație; totuși,
guvernelor li se solicită frecvent, prin
lege, să se implice în consultații
referitoare la schimbările politicilor
publice și transformarea în asociații
respectate. De asemenea, reprezentanții
majoritari sunt invitați să facă parte din
comitete sau grupuri de consultanță.
Acești pași necesită timp, dar sunt
necesari pentru a începe influențarea
legilor și practicii publice.
Uneori, schimbarea poate fi
adusă prin intermediul altor
organisme externe, cum ar fi
Inspectoratul Închisorilor sau
Children‘s Ombudspersons. În aceste
situații au fost consultate ONG-urile
și este posibil să fi putut să continue
contribue la conținutul rapoartelor și
la recomandările acestora. A existat
un număr semnificativ de rapoarte
care au avut un impact decisiv
asupra politicii, inclusiv un raport al
Inspectorului Șef al Închisorilor din
Scoția, care a dus la înființarea
Ofițerilor pentru Contactul cu Familia
în toate închisorile din Scoția, în anul
1994 și un alt raport al Children‘s
Ombudspersons din anul 2004.
Studiu de caz: Norvegia
FFP din Norvegia a influențat
politica publică pentru a crește
conștientizarea asupra problemelor
cu care se confruntă copiii
deținuților; a solicitat autorităților
închisorii să fie îmbunătățite
condițiile de vizitare și să asigure
contactul regulat dintre deținuți și
familiile lor. Înființat în anul 1992,
FFP a devenit un partener foarte
respectat pentru serviciile închisorii,
punând copiii și familiile deținuților
pe un loc important pe ordinea de zi.
Munca zilnică a FFP cu rudele și cu
prietenii deținuților le permite să fie
la curent cu problemele cu care se
confruntă acest grup de oameni. Ei
vizitează închisorile pentru a se
asigura că zonele de vizitare sunt
adecvate, se concentrează pe
atitudinea personalului închisorii
față de vizitatori și dă sfaturi despre
cum să fie îmbunătățite condițiile de
vizitare. FFP comunică regulat cu
Ministerul de Justiție, politicieni și
autoritățile închisorii. Ei sunt
reprezentați în cadrul adunărilor
politice anuale în comitetul de justiție
al parlamentului unde asociația
subliniază lipsa de drepturi pentru
copiii cu părinți deținuți și alte rude
apropiate și consecințele dramatice.
Când este planificată noua
legislație cu privire la politica
închisorii, FFP are permisiunea de
a comenta în cadrul adunărilor.
Influența FFP a fost vitală pentru
Actul de Executare a Sentinței, care
a intrat în vigoare în anul 2002.XXIII
De atunci, FFP a lucrat constant
pentru a păstra bunele relații cu
politicienii, inclusiv ministerele și
oficialii guvernamentali. Ca rezultat
al discuțiilor dintre FFP, ministere și
angajați civili, a fost introdusă o nouă
cartă alba pentru Serviciile de
Corecție (2007-2008). Deși nu are
obligativitate legală, îndrumă
serviciile de corecție: include un
capitol nou despre familiile
deținuților, cu douăsprezece puncte
de acțiune despre cum să fie
sprijinite legăturile familiale (ex.,
programe pentru părinți, vizitarea
închisorii cu ghid către familii,
oportunitatea de a vedea celula
părintelui, aranjamente mai flexibile
pentru convorbirile telefonice).
Construind pe punctele de acțiune
menționate în carta albă, FFP și-a
folosit toate contactele pentru a
apăra legislația care ar putea
încorpora buna practică. Ca rezultat,
în perioada 2012-2013, Guvernul
Norvegian, în strânsă colaborare cu
FFP, a lucrat pentru o nouă legislație,
menționând responsabilitatea
Serviciilor de Corecție pentru copiii
cu părinți deținuți și obligând toate
penitenciarele să aibă ambasadori /
ombudspersons pentru copii, cu
împuternicire pentru a lua în
considerare interesele copiilor care
vizitează închisorile.
Alegerile generale au avut ca rezultat
schimbarea guvernului, în septembrie
2013. Deși noul guvern sprijină
ideea de Childrențs ombudspersons
în fiecare închisoare, legea a fost
amânată; noul Ministru al Justiției nu
s-a hotărât dacă să prezinte o
propunere legislativă (în parlament)
sau să facă o reglementare (dată de
guvern). Recent, a avut loc o
dezbatere în parlament despre copiii
deținuților. FFP încă mai crede că
drepturile copiilor și o practică mult
mai consistentă vor fi realizate mai
bine printr-o lege și își continua
activitățile de advocacy în acest
sens.
179
Influențarea legislației
Sunt multe feluri prin care un ONG
poate face lobby direct pentru membrii
parlamentului (MPs) și pentru alți
parlamentari, pentru schimbare.
Contactul cu cercetătorii și consilierii
MP este un bun punct de plecare;
asigurându-vă că știți ce grupuri de
interes și ce comitete există, precum și
ce MP sunt în acestea.
Având un website bun, cu fișe de date și
briefing-uri, organizația este ajutată să
câștige credibilitate și încurajează
cercetătorii să facă referire, frecvent, la
acesta. De asemenea, puteți lua în
considerare trimiterea regulată de știri pe
e-mail sau briefing-uri politice către MP,
cercetătorii lor, alți parlamentari (de
exemplu, membri ai Camerei Lorzilor,
din UK) și angajați civili.
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
În timpul oricărei reforme a
codului penal sau a unei părți a
legislației relevante, organizația
poate face lobby pentru a schimba
un anumit punct din prevederile
legislative referitor la acțiunile sale.
Mai întâi, organizația trebuie să se
asigure că are cunoștință de existența
reformei propuse care va depinde de
stabilirea unor rețele sau de
cooperarea cu un consorțiu de
organizații de lobby (cum ar fi
Consorțiul Afacerilor Penale din
Anglia).
Apoi, trebuie să fie schițate
amendamentele propuse și transmise
180 la cât mai mulți MP cu putință, în
speranța că aceștia vor sprijini cauza.
Uneori, poate fi eficient să se emită un
comunicat de presă solicitând
amendamentul propus și să se
încerce obținerea sprijinului din
partea altor ONG-uri. Așa cum s-a
observat în legătură cu legea din
Franța 2009, în Ordinul Serviciilor
Închisorii din Anglia cu privire la
vizitele în închisoare (și prevederea
pentru copii), exprimarea corectă este
importantă pentru a stabili dacă legea
sau regulamentele stabilesc o obligație
executorie pentru toți sau o indicație
de a face ceva.XXIV De exemplu, un
regulament din Norvegia menționează,
printre alte cerințe, că ar trebui să
existe jucării și jocuri adecvate
vârstei, dar este un ―ar trebui‖ nu un
―trebuie‖ și condițiile variază foarte
mult de la o închisoare la alta. XXV
Un alt mecanism este de a face uz
de experți care sprijină experiența
profesională a organizației și punctele
de vedere asupra unei anumite
probleme pentru a activa schimbările
legale prin intermediul unui MP.
Aceștia pot fie să facă lobby direct în
numele dumneavoastră sau îi puteți
folosi într-un briefing sau comunicat
de presă pe care îl dați.
Studiu de caz: Italia
Un nou protocol în Italia
În ciuda climatului economic dur
din Italia, problema spațiului din
închisori amenajat pentru copii,
instruirea gardienilor și protecția
copiilor față de media au fost aduse
în Senat, în mare parte datorită
eforturilor Bambinisenzasbarre, în
plus față de schimbările legii,
menționate în Capitolul 2. A fost
elaborat un protocol între
Bambinisenzasbarre, Children‘s
Ombudspersons și Ministerul de
Justiție. Scopurile acestuia sunt
următoarele:
• Protejarea drepturilor copilului
printr-o legătură emoțională continuă
cu părintele încarcerat care are
dreptul / obligația de a-și exercita
rolul său parental;
• Sprijinirea relațiilor părintești, în
timpul și după încarcerare,
susținând familia și, în special,
minorii care sunt afectați social și
economic, cu consecințe asupra
sănătății și randamentuluilor școlar;
• Diminuarea prejudiciului și
discriminării din punct de vedere al
integrării sociale și schimbării
culturale profunde pentru a avansa
către o societate care să îi sprijine
și să îi includă.
Protocolul citează și se bazează pe
 articolele din Constituția Italiană,
Convenția ONU pentru Drepturile
Copilului, Convenția Europeană
pentru Drepturile Omului, Regulile
Închisorilor din Europa și Legislația
Italiană.
Acest document holistic include
clauze cu privire la comportamentul
poliției în timpul arestării, acuzării
și nevoia de a lua în considerare
alternative la închisoare. Există o
cerință pentru zona dedicată
copiilor, în închisoare; pentru
însoțirea și oferirea de informații
către copii; și pentru asigurarea de
instruire gardienilor în lucrul cu
copiii și familiile acestora. Acest
protocol reprezintă punctul culminant
al acțiunilor intense și prelungite de
advocacy, precum și al
negocierilor. Se speră că
implementarea acestuia va duce la
îmbunătățiri considerabile ale
bunăstării copiilor cu părinți
încarcerați din Italia și ale modului
în care sunt tratați aceștia.XXVI
Advocacy la nivel European
Există multe căi de explorat pentru
advocacy, la nivel European—de la
mai vastul Consiliu al Europei, până
la instituțiile Uniunii Europene, ale
parlamentului, comisiei și consiliului
de miniștri și multitudinii de alte
organizații europene. Deși nu este
încă sigură măsura în care Tratatul de
la Lisabona stabilește direct legislația
relevantă din UE, promovarea și
protejarea drepturilor copilului a
devenit un obiectiv explicit pentru
UE. Acest fapt poate ajuta la
asigurarea implicării politice și UE
poate solicita reforme și poate
încuraja statele membre să priorizeze
folosirea fondurilor structurale. De
asemenea, există unele mecanisme de
guvernare cum ar fi Metoda Deschisă
de Cooperare care ar respecta
subsidiaritatea în timp ce facilitează
schimbul de politici și practici.
Dreptul unui copil de a menține
contactul cu părintele încarcerat ar
putea fi subliniat în stabilirea
eligibilității pentru transferul
deținuților la centre de reabilitare, în
baza Hotărârii Cadru a Consiliului
2008/909/JHA. Atenția UE validează
reformele politice, prin schimb,
învățare și puncte de reper. De
asemenea, există profesioniști în 181
Europa pentru politică, închisori,
judecători, educație, sănătate și me-
dia, toate acestea putând fi de ajutor
în lucrul cu copiii cu părinți în
detenție. Dezvoltarea bunei practici
în Europa poate avea influență în
asistarea la dezvoltările naționale.
Rolul instituțiilor de finanțare
În Europa, există puțină finanțare
guvernamentală în special pentru
lucrul cu copiii cu părinți în detenție;
de aceea, majoritatea ONG-urilor
sunt dependente de finanțare din
partea fundațiilor și fondurilor
caritabile. Există unele surse statutare
de finanțare deschise pentru
organizațiile care lucrează cu copiii
cu părinți în detenție care permit
organizațiilor să obțină mai mulți
bani pentru munca lor, adesea într-o
zonă cu o prioritate mai generală, cum
ar fi sprijinirea familiei sau lucrul cu
copiii aflați la risc. Uneori, acest lucru
permite organizațiilor să aducă munca
lor în atenția angajaților civili și a
factorilor politici.
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
Depunerea cererii pentru aceste
fonduri este, adesea, complexă și
cerințele de monitorizare pot face ca
ONG-urile mai mici aleagă să nu
urmeze aceste căi de finanțare.
De asemenea, este posibil, totuși,
ca fundațiile să lucreze cu ONG-urile
pentru succesul cauzei — De
exemplu, Fundația Bernard van Leer a
făcut ca acțiunile lor de finanțare să
fie o prioritate pentru copiii cu părinți
în detenție. Fondurile caritabile și
fundațiile au, adesea, administratori
cu legături utile care pot, la rândul
lor, să influențeze factorii politici
dacă sunt bine informați și puși la
punct de către organizațiile pe care le
182 finanțează. Unele finanțări susțin
cercetarea pentru sprijinirea
proiectelor de tip grass roots cum
este, de exemplu, proiectul despre
sărăcia copiilor și a familiilor
deținuților (Fundația Joseph Rowntree).
ONG-urile din acest sector au
lucrat cu succes cu o gamă vastă de
instituții de finanțare pentru acțiuni
inovatoare, beneficiind de fonduri
pentru copiii dezavantajați / supuși la
risc. Odată ce proiectele pilot au
obținut finanțare, acestea pot ajunge,
uneori, la finanțare statutară.
De asemenea, este util să se
identifice și să se lucreze cu fundații
care finanțează proiecte internaționale
și sunt deja sensibilizate de această
problemă (ex., Fundația Regelui
Bedouin, Fondurile Houtman),
deoarece și acestea pot ajuta la
promovarea mai extinsă și pot să
ajute ONG-urile pentru obținerea de
finanțării europene.
Instituțiile de finanțare pot
conduce organizațiile în mod
inteligent, chiar și cu fonduri
strategice relativ mici.
Un astfel de exemplu a fost
finanțarea Soros pentru reprezentanți
din țările din Estul Europei pentru a
participa la conferința rețelei
Children of Prisoners Europe, din
Paris, din anul 2006. Un rezultat direct
a fost inițiativa de creștere a
conștientizării, lansată în Croația de
către Children‘s Ombudspersons
(Vedeți studiul de caz de mai sus).
Când organizațiile dezvoltă
relații strânse cu finanțatori acestea
pot, de asemenea, să solicite
expertizarea finanțatorilor pentru a
dezvolta campanii de advocacy și alte
schimbări importante. În dezbaterea
recentă despre numele rețelei
Children of Prisoners Europe (fostă
Eurochips) organizația a efectuat un
studiu extern pentru a examina
eficiența diferitelor denumiri,
inițiativă a Fundației Bernard van
Leer.
Obstacolele ș i r e z i s t e n ț a î n
calea succesului
În Europa, toate organizațiile implicate
în munca pentru creșterea
conștientizării impactului încarcerării
asupra copiilor și familiilor și pentru
a influența politicile publice se
confruntă cu mari greutăți. În ciuda
avantajelor obținute, există un număr
de bariere instituționale și practice
care fac dificil de implementat
schimbarea. Acestea includ:
• O lipsă de recunoaștere a ONG-
ului, în special în primii săi ani de
funcționare, când nu își câștigase,
încă, reputația.
• Lipsa voinței politice de a aborda
problemele copiilor cu părinții
deținuți sau de a promova contactul
pozitiv dintre părinte și copilul său.
Nu este văzută ca o problemă cheie, • Pericolul problemei este de a fi deturnată
care servește un scop major, în ciuda de grupurile de lobby pentru prevenirea
retoricii unor guverne referitoare la infracțiunilor (copiii cu părinți în detenție
importanța familiilor și nevoia de a sunt văzuți ca delincvenți; risc mare de
proteja copiii de greutăți. contravenție—societatea are nevoie de
• Lipsa de informații la nivelul protecție împotriva lor). Toate acestea duc la
problemei; până în prezent, nicio țară ―etichetarea‖ problemei lor ca prioritate de
din Europa nu a oferit cifre concluzive justiție penală, mai degrabă decât una pentru
despre numărul de copii cu un părinte în bunăstarea copilului.
închisoare; totuși, toți sunt de acord că • O schimbare etică a modului de
aceasta este o problemă majoră. Un prezentare a problemelor. ONG-urile trebuie
scop comun pentru toate organizațiile să decidă conștient cum să prezinte nevoile
membre ale rețelei Children of copiilor cu părinți în detenție, în mod
Prisoners Europe este de a face lobby convingător, fără a stigmatiza copiii sau
pentru colectarea unor date corecte. folosind patos pentru a câștiga simpatia.
• Modificările constante ale Argumentele prezentate trebuie să fie
personalului cheie, atât din profesionale și să arate respect și sensibilitate
departamentele guvernamentale, cât și față de percepția copiilor despre modul în
din închisori fac să fie extrem de greu care sunt portretizați. Este important să se 183
de dezvoltat relații puternice de muncă păstreze bunăstarea copilului ca punct
și, de asemenea, consumă prea mult principal al dezbaterii, nu reducerea
timp pentru ONG-uri. recidivării, deși acesta este, indubitabil, un
• Lipsa de dovezi concrete despre ceea argument important de luat în seamă.
ce înseamnă munca, faptul că este dificil
să convingi guvernul să finanțeze acest
domeniu sau să convingi guvernatorii
închisorilor să acorde prioritate
contactului deținut / familie.
• Timp și resurse insuficiente pentru
ca ONG-ul să se dedice influențării
politicilor. Adesea nu este văzută ca
muncă prioritară și puține organizații
își pot permite să dețină personal
dedicat, PR devotat campaniilor.
• Creșterea populației din închisori
și reducerea resurselor pentru
înființarea de alte închisori.
• Lucrul cu copiii cu părinți în
detenție, văzut ca neesențial,
dispensabil sau care poate fi efectuat
de voluntari aproape gratuit. Prea des,
munca este văzută ca un privilegiu
pentru deținut și pentru copiii săi și
nu ca un drept al copilului.
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților
Instrumente de negociere: influențarea
politicii
• Angajați un purtător de cuvând
credibil, care poate relata problema
într-un mod plin de viață și care este
la curent cu problema.
• Sprijiniți propunerile voastre cu
cercetări riguroase și evaluări.
• Pregătiți materiale de prezentare
adecvate care fac ca oamenii să
dorească să le ia și să le citească, cum
ar fi rapoarte anuale, buletine de știri
și pamflete promoționale.
• Un website antrenant și ușor de
utilizat, cu legături reciproce la alte
organizații relevante, fișe de date
184 pentru factorii politici, presă și
cercetători.
• Asigurați-vă că aveți fișa de date a
faptelor cheie, care pot fi direct
prezentate auditoriului
dumneavoastră. Toate acestea trebuie
să fie adaptate persoanei căreia îi sunt
adresate (ex., psihologi pediatri,
finanțatori, politicieni, presa etc.).
• Utilizați statistici corecte
(prezentați-le des în diferite moduri).
Prezentați studiile inițiale de caz,
citatele copiilor etc.
• Alegeți, cu atenție, subiectele
campaniei dumneavoastre și încercați
să le faceți realizabile.
• Subliniați exemplele de utilizare
pozitivă a bunei practici pentru a
argumenta cazul dumneavoastră, mai
degrabă decât să prezentați
argumentele negative.
• Menționați experiența pan-
Europeană; aceasta poate ajuta la
sprijinirea noilor inițiative (ex. Crucea
Roșie din Norvegia).
• Dezvoltați contactul cu
personalul cheie din departamentele
guvernamentale relevante și din
ministere.
• Maximizați potențialul de putere
al media.
• Efectuați briefing-uri ale politicii
și e-buletine pentru a le trimite către
parlamentari, cercetători și media.
• Participați, ori de câte ori este
posibil, la consultările guvernamentale
și la reformele legislative.
Creșterea conștientizării
• Folosiți celebrități (moderat și
selectate cu atenție).
• Atrageți alte persoane influente și
utile cum ar fi patroni, președinți sau
directori ai ONG-urilor relevante.
Aceștia pot ajuta la finanțarea PR.
• Faceți uz de datele cheie, cum ar fi
aniversările de zece, douăzeci,
douăzeci și cinci de ani, pentru a
organiza evenimente importante sau
pentru a organiza campanii
specifice.
• Folosiți media de la nivel local,
precum și național, în special radio.
• Folosiți social media cum ar fi
Facebook și Twitter pentru a
dezvolta o urmărire și o dezbatere
asupra problemei și mențineți-i
informați despre știrile cu privire la
copiii cu părinți în detenție.
• Organizați recepții, conferințe și
evenimente speciale cu teme
cheie, dar alegeți cu atenție locația
acestora.
• Asigurați-vă că aveți reprezentanți
puternici, care pot acționa ca și
avocați.
• Folosiți fotografii, desene, desene
animate sau teatru pentru implicarea
emoțională a audienței.
• Întreprindeți acțiuni comune cu
alte ONG-uri, finanțatori etc.,
pentru a promova cauza
dumneavoastră.
• Asigurați instruire specializată
pentru alți profesioniști.
• Publicați cărți și resurse pentru
copii, întreținători și profesioniști
care lucrează cu copiii cu părinți în
detenție.
• Folosiți companii comerciale
pentru PR /colectarea de fonduri.
Alte companii vor dona cadouri
pentru copii în timpul perioadelor de
sărbători sau tombolelor; bilete de
călătorie gratuite.
• Efectuați materiale promoționale,
cum ar fi cărți poștale /felicitări,
pentru a implica un public nou și
promovați organizațiile
dumneavoastră.
Concluzii
La nivel național, organizațiile fac
eforturi semnificative pentru a
rezolva problemele copiilor cu un
părinte în închisoare, în politica
guvernului național. Au fost făcute
multe îmbunătățiri în cazul
experienței copiilor care vizitează
închisoarea, ca rezultat al bunelor
practici ale organizațiilor din
Europa. Schimbarea de atitudine
este greu de realizat și reprezintă o
provocare majoră în majoritatea
țărilor din Europa. În ultimii cinci
ani, cea mai mare provocare cu care
s-au confruntat ONG-urile
guvernele este criza economică care
a pus o presiune imensă pe serviciile
de finanțare pentru ONG-uri și
asupra personalului din închisori,
care facilitează serviciile ONG-urilor
în închisori. Totuși, cel puțin în unele
țări, impulsul de a reduce numărul
populației din închisori depinde de
finanțare. Dacă acest lucru
protejează copiii de a face față
încarcerării părinților, atunci este
benefică. Totuși, opinia publică și
puterea media care alimentează
presiunea încarcerării în Europa fac
ca munca ONG-urilor din acest
domeniu și a copiilor cu părinți în
detenție să fie descurajatoare în acest
moment. Nicio țară europeană nu are
o obligație statutară suficientă asupra
autorităților închisorii de a asigura
orice serviciu specializat pentru
copiii cu părinți în detenție. Un
accent special trebuie pus pe
obținerea unei linii de finanțare de la
buget pentru lucrul cu copiii cu
părinți în detenție prin intermediul 185
Parlamentului European. Există o
tot mai mare considerare pentru
alternativele la închisoare pentru
femei și pentru necesitățile de
îngrijire primară a deținutelor la
momentul pronunțării sentinței, ca
urmare a adoptării Regulilor
Bangkok, în anul 2010. Deoarece
Norvegia, Franța și UK, printre altele,
au acum cerințe pentru ca autoritățile
închisorii să se asigure că există
condiții adecvate pentru vizitarea
închisorii de către copii, rămâne
nevoia de a asigura implementarea
standardizată eficientă, de înaltă
calitate.
Schimbările care au avut loc de la
dechiderea primului centru de vizitare
din UK, în anul 1969, în termeni de
și
gândire și asigurarea necesităților
copiilor cu părinți în detenție din
Europa, sunt impresionante. Interesul
inițial pe care l-au avut primele
ONG-uri de a provoca schimbarea a
rămas cel descris în această carte:
prin diferite aspecte ale guvernelor
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

din Europa, unele mai empatice că drepturile copiilor, în sine, sunt

decât altele—și prin finanțare mai cele care ocupă locul central.‖XXVII
liberală în momentele economice
dure. Realizările practice sunt mari,
discernământul și gândirea în
dezvoltarea de bune practici au
contribuit la stimulare și încurajare; Capitol original redactat de Lucy
mai rămân multe de făcut pentru a Gampell cu contribuția Kjersti
produce schimbări în sprijinirea Holden (Norvegia), Lia Sacerdote
copiilor cu părinți încarcerați din (Italia), Pernilla Svebo Lindgren
Europa.
(Suedia) și Sophie Buyse (Belgia);
―În cele din urmă, este important editorii celei de-a doua ediții Kate
ca actorii din societatea civilă să
Philbrick, Liz Ayre și Hannah
joace un rol esențial, aducând
Lynn, cu cercetare de către Paola
experiența și cunoștințele lor despre
Costa.
186 ceea ce funcționează și să se asigure
I Adunarea Parlamentară privind soluționarea 1663 din 2009, intitulată ―Les femmes en prison‖. Punctul 8.3 se referă la
faptul că informații despre copiii deținuților să fie înregistrate și făcute publice: ―8.3. A consigner, dès l‘incarcération
d‘une personne, le nombre, l‘âge et le lieu de résidence de ses enfants et de la personne qui en a la charge (que la personne
incarcérée soit un homme ou une femme), et à rendre ces informations publiques‖ Această lege este gândită pentru
îmbunătățirea condițiilor din închisoare (și, astfel, a legăturii familie-deținut). Din păcate, s-a hotărât ca guvernatorul
fiecărei închisori să dețină acum propria sa putere de decizie cu privire la vizite. Cadrul legal național nu este suficient de
puternic sau protector pentru a împiedica acest lucru, și, în cele din urmă, este la latitudinea guvernatorului să ia decizii în
acest sens. De aceea, practic, aplicarea politicilor și recomandărilor diferă de la o închisoare la alta.
See: Dujourdy, E., (2013). The work of the European Prison Observatory Project. In: Prisons across Europe: National Focuses on
protocols relating to children of prisoners, COPE Special Edition Newsletter. Disponibil online la:
http://childrenofprisoners.eu/wp-con- tent/uploads/2013/12/PrisonsAcrossEuropeNewsletter.pdf
II Allen, R. (2012). Reducing the Use of Imprisonment: What Can We Learn from Europe?. Crim- inal Justice Alliance. Disponibil
online la: http://www.criminaljusticealliance.org/CJA_ReducingImprisonment_Europe.pdf
III Ditchfield, J. (1994). Family ties and recidivism. Home Office research bulletin, 36.
IV În general, foștii deținuți care sunt vizitați de un membru al familiei vor avea o rată semnificativ redusă de recidivă: 187

șansele sunt de 39 la sută mai mari ca ei să recidiveze în termen de un an, dacă nu primesc vizite. În: Ministerul de
Justiție. Reducerea recidivării: sprijinul familiilor, crearea unui viitor mai bun. Ministerul de Justiție și Departamentul pentru
școlile copiilor și familii.
Crown copyright. Disponibil online la: http://dera.ioe.ac.uk/207/1/reducing-reoffending-sup- porting-families.pdf
V Jones, A. D., Gallagher, B., Manby, M., Robertson, O., Schützwohl, M., Berman, A. H., Hirschfield, A., & Ayre, L., Urban, M.,
Sharratt, K. (2013). A. Jones (Ed.), Children of Prisoners: Interventions and Mitigations to Strengthen Mental Health.
University of Huddersfield. http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/COPINGFinal.pdf
VI Swedish Health and Medical Services Act 2 g § (1982:763) and chapter 2 of the Act relat- ing to professional health care
(1998:531). Disponibil în suedeză pe: http://www.riksdagen.se/sv/Dokument-
Lagar/Lagar/Svenskforfattningssamling/Lag- 1998531-om-yrkesverksam_sfs-1998-531/
VII Coping Report, op. cit.
A se vedea: Scharff-Smith, P., & Gampell, L. (2011). Children of imprisoned parents. University of Ulster and
Bambinisenzasbarre, The Danish Institute for Human Rights, Denmark, European Network for Children of Imprisoned
Parents. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-content/uploads/2013/12/DIHR.pdf
VIII Le défenseur des droits de la République française. (October 2013). Groupe de travail « In- térêt supérieur de l‘enfant ».
Rapport « le maintien de liens à l‘épreuve de l‘incarcération ». Disponibil online la:
http://www.defenseurdesdroits.fr/sites/default/files/upload/rapport-gt-10-10-13.pdf See also: Rapport du Comité des
droits de l‘enfant. (2008): Examen par les états parties en application de l‘Articolul 44 de la convention. Supplément n°
41 (A/63/41). Nations Unies: New York.
IX The Ombudsperson for Children, Croatia, (2013). The Rights of Children of Incarcerated Par- ents: Proceedings of the Expert
Panel Meeting. Zagreb. Available to download at: http://www.dijete.hr/hr/publikacijepravobranitelja/doc_details/368-the-rights-
of-children-of- incarcerated-parents.html.
X Irish Penal ReformTrust, (November 2012).Picking Up the Pieces: The Rights and Needs of Children and Families Affected by
Imprisonment. Available to download at: http://www.iprt.ie/contents/2450
 Capitolul opt: Advocacy pentru copiii deținuților

XI London School of Economics (November 2012). Impact-monitoring Research Leads to Clear EU Policy Recommendations to
Improve Services for Children of Prisoners. Blog post Disponibil online la:
http://blogs.lse.ac.uk/impactofsocialsciences/2013/11/04/coping-project-chil- dren-of-prisoners/
XII Acțiuni pentru Familiile Deținuților au avut succes în folosirea performanțelor într-o piesă, Homeward Bound, la
conferințe, în școli și închisori, primind aclamații. De asemenea, a fost pusă pe un DVD cu un pachet educațional
însoțitor și va fi pus la dispoziția deținuților, personalului închisorii și altor profesioniști care lucrează cu copiii și cu
familiile sau la formarea politicii.
XIII Bernstein, N., (2003). Bill of Rights for Children of Incarcerated Parents. San Francisco Partnership for Incarcerated Parents
(SFPIP). Disponibil online la: http://www.fcnetwork.org/billofrights.pdf
XIV Paralele, (2013). Children in the Shadows (video report). Croatia. Contains footage on work with children of prisoners in
Switzerland, Italy and Romania as well as Croatia. Available to view online at: http://www.hrt.hr/enz/paralele/226299/
XV The Ombudsperson for Children, Croatia, op. cit. (2013).
XVI Ibid.
XVII Kilkelly, U., ‗The best of both worlds for children‘s rights: interpreting the Convenția Europeană pentru Drepturile Omului in
188
the light of the UN Convenția pentru Drepturile Copilului‘, Human Rights Quarterly, vol. 23, no. 2, 2001, pp.308–326.
XVIII http://www.upr-info.org/IMG/pdf/UPR-FullCycleCalendar_2nd.pdf
XIX Țările europene care au ratificat Protocolul opțional ca din 14 ianuarie 2014: Albania, Germania, Muntenegru,
Portugalia, Spania și Slovacia. Pentru informații suplimentare: http://www.childrightsconnect.org/index.php/connect-with-
the-un-2/op3-crc
XX Pentru alte detalii referitoare la tratatele internaționale, a se vedea Biroul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului
și site-ul lor Manualul Societății Civile: http://www.ohchr.org/EN/Pages/WelcomePage.aspx
XXI A se vedea: http://www.familiesoutside.org.uk/universal-periodic-re- view/#sthash.epwTAp94.dpuf și link-uri
pentru documentele din UK: http://www.togetherscotland.org.uk/resources-and-networks/universal-periodic-review/
XXII Penal Reform International, (2014). UN Bangkok Rules toolbox. Disponibil online la:
http://www.penalreform.org/priorities/women-in-the-criminal-justice-system/bangkok-rules- 2/tools-resources/
XXIII Actul Executării Sentințelor din Norvegia (2002) reține că ―Trebuie acordată o atenție deosebită dreptului copilului de a
avea acces la părinții săi în timpul executării pedepsei‖…și că ―Vizitele trebuie să aibă loc într-o cameră amenajată în
acest scop. Închisoarea va aranja ca vizitele efectuate de copii să aibă loc într-un mod adecvat.‖
XXIV Ministry of Justice, National Offender Management Service, (2011). Providing Visits and Services to Visitors
PSI16/2011. Vezi, de asemenea, nota de subsol I pentru Franța.
XXV Norwegian Ministry of Justice and Public Security, (2004). Execution of Sentences Act. Disponibil online la:
http://www.regjeringen.no/en/dep/jd/documents-and-publica- tions/Laws-and-rules/reglement/2004/Act-relating-
to-the-execution-of-sentences-etc-
.html?id=420593
XXVI Memorandum of Understanding, (March 2014). Bambinisenzasbarre and Italian Senate. XXVII Hainsworth, J.,
(2013). The role of the EU in defending the rights of prisoners‘ children. In: Prisons Across Europe: National focuses on protocols
relating to children of prisoners, COPE Special Edition Newsletter. Disponibil online la: http://childrenofprisoners.eu/wp-con-
tent/uploads/2013/12/PrisonsAcrossEuropeNewsletter.pdf
Bibliografie
Adalist-Estrin, A. & Mustin J. (2003). Responding to Children and Families of Prisoners: A Community
Guide, Family and Corrections Network.
Albano, C. (1985). La famiglia del detenuto come vittima, Rivista di Servizio Sociale, n.4.
Alles, D. (2001). A l‘ombre de l‘incarcération des parents, Acta Psychiatrica Belgica, n.101, pp.145-160.
ASBL Relais Enfants-Parents. (2011). Un voyage particulier, Réseau Itinérances. En collaboration avec la
Croix-Rouge et le Fonds Houtman.
Ayre, E. (2014). Bridging the policy gap for children separated from a parent in prison. In: Realising the
Rights of Every Child Everywhere, Moving forward with the EU. Brussels: UNICEF and Eurochild.
Ayre, E. (2012). Understanding the Policy Gap for Children affected by Parental Incarceration: Why the
Transposition of their Rights to Family Life and Well-Being Is Lagging. Scientific Annals of the Alexandru
Ioan Cuza University. New Series. Sociology and Social Work Section, (05 (2), pp.19-33.
Ayre, E., Goezinne, A. & Robertson, O. (2011). Involving Children in Research. Child Rights Information
Network. Available online at: http://www.crin.org/resources/publications (25/08/2011).
Ayre, E., Philbrick, K. & Reiss, M (ed.). (2006). Children with Imprisoned Parents: European Perspectives.
Paris: ECH. Ayre, E. (1999). Le rôle du déni. Variations, n.3. Paris: Fédération des Relais Enfants Parents.
pp.71-81.
Ayre, E. (ed.). (1998). Children with Imprisoned Parents: A Look at 8 EU Countries. Paris: FREP.
Ayre, E. (1996) They Won‘t Take No for an Answer: The Relais Enfants Parents. Early Childhood
Development. Practice and Reflection n. 11. The Hague: Bernard van Leer Foundation. 189
Bambinisenzasbarre. (2013). Genitorialità e carcere : coniugare la sicurezza e qualità dell‘incontro, Ecole
Relais Enfants Parents/Ministero della Giustizia, Dipartimento Amministrazione Penitenziaria.
Provveditorato Regionale Lombardia.
Bambinisenzasbarre. (2011). Storia del carcere, dall‘Unità d‘Italia ad oggi. Il carcere alla prova dei
bambini. I figli di genitori detenuti. Un gruppo vulnerabile. In collaboration with Eurochips, The Danish
Institute for Human Rights, European Union, Italian Justice Ministry and Italian Department for
Penitentiary Administration.
Barral, O. (2004). Les passeurs de murailles. Familles et intervenants en prison. Ramonville-Saint Agne:
Éditions Erès.
Barrette, M., Cote, S., Du Beau, D., Lafortune, D. et al. (2005). Rapport final. Projet grandir sainement
avec un père détenu. Phase III: Consolidations du projet et transfert des connaissances, Trois-Rivières.
Rapport de la maison Radisson.
Bastard, B. & Cardia-Voneche, L. (1994). Des pratiques novatrices en faveur du maintien des liens après
la séparation. Enfants, parents, séparations. n.8. Paris: Fondation de France.
Baulon, M. A. (2002). La prise en compte des liens entre l‘enfant et son parent détenu dans les mesures
d‘assistance éducative. In: Bouregba A. (ed.), Les liens familiaux à l‘épreuve du pénal, Paris: Éditions Érès,
pp.51-56.
Bellefroid, B. (2007). Pourquoi on ne peut pas se voir dehors quand il fait beau. Une initiative du Fonds
Houtman, coproduction Les Films du Fleuve et Wallonie Image Production.
Bellocchio Ravasi, L. (2005). Sogni senza sbarre. Storie di donne in carcere. Milan: Cortina.
Berger, M. (2005). Ces enfants qu‘on sacrifie… au nom de la protection de l‘enfance. Paris: Dunod.
Biller, H. B. (1993). Fathers and Families, Paternal Factors in Child Development. Connecticut: Auburn
House.
Biondi, G. (1995). Lo sviluppo del bambino in carcere. Milan: Franco Angeli.
Birtsch, V. & Rosenkranz, J. (1998). Mütter und Kinder im Gefängnis. Munich: Juventa Verlag Weinham
and München.
Black, D. (1992). Children of Parents in Prison, Archives of Disease in Childhood, 67(7), pp.967-970.
Blanco, M.-F. & Bouregba, A. (2000). L‘Expérience des Relais Enfants Parents. In: Françoise Dolto
aujourd‘hui présente, Paris: Gallimard.
Blanco, M.-F. (1992) Comment aider un parent détenu et son enfant?, Enfants, Parents, Prison, n.4, Paris:
Fond. de France.
 Bibliografie

Bloom, B. & Steinhart, D. (1993). Why Punish the Children?, Council on Crime & Delinquency: San
Francisco.
Bona, R. (1994). Problemas específicos de la mujer reclusa, in Vigilancia penitenciaria, VIII Reunión de
jeuces de vigilancia penitenciaria. Madrid: Consejo General del Poder Judicial, pp.103-117.
Bonnetain, Y. S. & Vallot, M. J. (1991). Pour accompagner les femmes incarcérées et leur bébé, de
l‘attachement à la séparation, Dialogue, n.112, Paris.
Boswell, G. & Wedge, P. (2002). Imprisoned Fathers and Their Children, London: Jessica Kingsley.
Boudouris, J. (1996). Parents in Prisons: Addressing the needs of families. College Park, Maryland: ACA.
Bouregba, A. (2011). L‘enfant et son parent, l‘histoire d‘une empreinte. Paris: Dunod.
Bouregba, A. (2010). L‘éloignement : perspective psychanalytique, Variations, n.5, pp.5-19.
Bouregba, A. (2005). I legami familiari alla prova del carcere. Milan: Bambinisenzasbarre.
Bouregba, A. (2004). Les troubles de la parentalité. Paris: Dunod.
Bouregba, A. (2002). La nécessaire continuité des liens familiaux. In: Bouregba, A. (ed.), Les liens
familiaux à l‘épreuve du pénal, Paris: Éditions Érès, pp.7-12.
Bouregba, A. (2002). La parentalité à l‘épreuve de l‘incarcération, In: Bouregba A. (ed.), Les liens famili-
aux à l‘épreuve du pénal, Paris, Éditions Érès, pp. 71-83.
Bouregba, A. (1992). Parents, Détenus, Enfants Séparés: De la rupture au maintien des liens, Enfants,
Parents, Prison, n.4, Paris: Fondation de France.
Bouregba, A. (1991). De la rupture au maintien des liens, Transitions, Enfants-Parents-Lieux, n.31. Paris:
ASEPSI.
190 Bowlby, J. (1973). A Secure Base: Parent child attachment and healthy human development, New York:
Basic Books.
Bowlby, J. (1969). Attachment and Loss (Vol. 1), Attachment. Basic Books: Penguin Books.
Bowlby, J. (1973). Attachment and Loss (Vol. 2), Separation : Anxiety and Anger. Basic Books: Penguin
Books.
Bowlby, J. (1980). Attachment and Loss (Vol. 3), Loss: Sadness and depression. Basic Books: Penguin
Books.
Braman, D. (2004). Doing Time on the Outside: Incarceration and Family Life in Urban America.
Ann Arbor: University of Michigan Press.
Brown, K. (2001). No-one‘s Ever Asked Me: Young People With a Prisoner in the Family, London:
Federation of Prisoners‘ Families Support Groups, Young People‘s Project.
Buyse, S., De Jaegher, K., Meyvis, W. & Sauveur, M. H. (1997). Quand un parent est en prison… comment
rester proches: Les relations des enfants avec leur parent en prison. La situation en Belgique. Bruxelles:
Fondation Roi Baudouin.
Caddle, D. & Crisp, D. (1997). Mothers in Prison, Home Office Research and Statistics Directorate,
London: HMSQ.
Carlson, B. E. & Cervera, N. (1991). Inmates and their families: Conjugal visits, family contact, and family
functioning. Criminal Justice and Behaviour, n.18.
Cassan, F. (2002). L‘Histoire familiale des hommes détenus. Synthèses, n.59, Paris: INSEE.
Catan, L. (1992). Infants With Mothers in Prison, in Shaw R. (ed.), Prisoners‘ Children: What Are the
Issues?. London: Routledge, pp.76-95.
Catan, L. (1988). The Development of Young Children in HMP Mother and Baby Units, HORPU Research
Bulletin, n.26. London: pp.9-12.
Chantraine, G. (2004). Prison et regard sociologique: pour un décentrage de l‘analyse critique. Champ
pénal/penal Field, 1.
Chantraine, G. (2004). Par-delà les murs. Expériences et trajectoires en maison d‘arrêt. Paris: Le Monde.
Cloutier, R. & Lemieux, N. (1995). Le programme entre-parents: Fournir aux parents des moyens pour
favoriser l‘adaptation de l‘enfant à la suite de leur separation. Santé Mentale au Québec, n.20(1), p.221-
227.
Combessie, Ph. (2001). Sociologie de la prison, Paris: Editions La Découverte.
Coquebert, A. (2010). Crever de solitude, la constitution du groupe de paroles, Variations, n. 5, pp.49-56.
Coyle, A. (2005). Understanding prisons: Key issues in policy and practice. McGraw-Hill International.
Coyle, A. (2003). A human rights approach to prison management. Criminal Behaviour and Mental
Health, 13(2), pp.77-80.
Crepin, C. (2000). Les détenus et leur famille: les effets de l‘incarcération. Recherches et prévisions, n.61,
pp.92-94.
Dallaire, D. H., Ciccone, A., & Wilson, L. C. (2010). Teachers‘ experiences with and expectations of
children with incarcerated parents. Journal of Applied Developmental Psychology, 31(4), pp.281-290.
Dallaire, D. H. (2007). Incarcerated mothers and fathers: A comparison of risks for children and families.
Family relations, 56(5), pp.440-453.
Defina, R.H. & Hannon, L. (2010). The Impact of Adult Incarceration on Child Poverty: A County-Level
Analysis, 1995-2007, The Prison Journal 90 (4), pp.377-396.
Dehart, D.D. & Altshuler, S.J, (2009). Violence Exposure Among Children of Incarcerated Mothers. Child
and Adolescent Social Work Journal, n.26, 5, pp.467-479.
Daga, L. & Biondi, G. (1988). Il problema dei figli con genitori detenuti, in Caffo E. (éd.), Il rischio
familiare e la tutela del bambino. Milan: Guerrini e Associati.
Durnescu, I., Dobrica, M. & Bejan, C. (2010). Prison Rehabilitation in Romania, Journal of Criminal Justice
and Security 12 (2), pp.181-195.
De Pascalis, M. (1996). Colloqui visivi e telefonici: non solo diritto del detenuto ma anche componente
del trattamento, Diritto processuale penale.
Delens-Ravier, I. & Weissgerber, G. (2005). Recherche évaluative conjointe enfants, parents, détenus,
Rapport final de recherché. Belgium: Fonds Houtman.
Ditchfield S. (1994). Family Ties and Recidivism: Main findings from the literature. Home Office Research 191
Bulletin, n.36, London.
Dolto, F. & Ruffo, A. (1999). L‘Enfant, le juge et la psychanalyste (Interviews). Paris: Gallimard.
Dormoy O. (1991). Une journée particulière à Fleury-Mérogis, La visite de Françoise Dolto à la Maison
d‘Arrêt de Femmes de Fleury-Mérogis le 26 mars 1987, Transitions, n. 31. Paris: Enfants-Parents-Lieux,
(APSI).
Dufourcq-Chappaz, C. (2010). Groupe de soutien à la parentalité, Atelier de confection d‘objets relais,
Variations, n. 5, p.68-77.
Eddy, J. M., & Poehlmann, J. (2010). Children of Incarcerated Parents: A Handbook for Researchers and
Practitioners. Urban Institute Press. 2100 M Street NW, Washington, DC 20037.
Eliacheff, C. (2002). L‘enfant éloigné de son parent incarcéré. In: Bouregba, A. (ed.), Les liens familiaux
à l‘épreuve du penal. Paris: Éditions Érès, pp.39-50.
Federation of Prisoners‘ Families Support Groups. (1993). Living On The Outside, Prisoners‘ Families,
Needs and Responses, Conference Report. London.
Ferrari, P. (1990). (ed.), Enfants et Prison, Coll. Lieux de l‘enfance. Paris: Editions Eshel.
Foucault, M. (1975). Surveiller et punir, la naissance de la prison, Paris: Gallimard.
Gabel, K. & Johnston, D. (1995). Children of Incarcerated Parents. New York: Lexington Books.
Gabel, S. & Shindeldecker, R. (1993). Characteristics of children whose parents have been incarcerated,
Hospital and Community Psychiatry, n.44(7), pp.656-660.
Gabel, S. (1992). Behavioral Problems in Sons of Incarcerated or Otherwise Absent Fathers: The issue of
separation. Family Process, n.31, pp.303-314.
Gampell, L. & Ayre, E. (2011). Consultation response to ―Strengthening Mutual Trust in the European
Judicial Area - a Green Paper on the Application of EU Criminal Justice Legislation in the Field of Deten-
tion‖ (COM (2011) 327/3)
http://ec.europa.eu/justice/newsroom/criminal/opinion/files/110510/eurochips_response_en.pdf
Ghani, N. A. & Mahmud, C. S. N. (2012). Social Support and Well-being of the Children of Prisoners,
Advances in Natural and Applied Sciences, n.6, 3, pp.357-364.
Ghetti, C. (2000). Carcere e famiglia, gli aspetti del disagio. In: Nanni, W. & Vecchiato, T. (ed.), La Rete
Spezzata. Milan: Feltrinelli.
Giravalli, P. (2012). In: Bouyssière-Catusse, E. & Raynaud, J-P. (ed.) Adolescents difficiles: penser et
construire des partenariats. Ramonville-Saint Agne: Éditions Érès.
Glover, J. (2009). Every night you cry: the realities of having a parent in prison. Essex: Barnardos.
 Bibliografie

Hairston, C. F. (1991). Family Ties During Imprisonment: Important to Whom and for What?. Journal of
Sociology and Social Welfare, n.18(1), pp.87-104.
Hairston, C. F. & Hess, P. M. (1989). Family Ties: Maintaining child-parent bond is important. Corrections
Today, n.51(2), pp.104-106.
Herzog-Evans, M. (2000). L‘intimité du détenu et de ses proches en droit compare. Paris: L‘Harmattan.
Hissel, S., Bijleveld, C. & Kruttschnitt, C. (2011). The well-being of children of incarcerated mothers:
An exploratory study for the Netherlands, European Journal of Criminology, n.8 (5), pp.346-360.
Holt, N. & Miller, D. (1972). Exploration in Inmate-Family Relationships, Report n. 46. Sacramento: Cali-
fornia Department of Corrections.
Cuminetti, M. (2002). Il tempo e lo spazio della relazione figli-genitori in carcere. Séminaire du 8 juin
2001. Milan: Bambinisenzasbarre/Associazione Gruppo Carcere.
Johnson, E. I., & Easterling, B. (2012). Understanding unique effects of parental incarceration on children:
Challenges, progress, and recommendations. Journal of Marriage and Family, 74(2), pp.342-356.
Johnson, E. I. & J. Waldfogel. (2004). Children of incarcerated parents: Multiple risks and children‘s living
arrangements. In: Patillo, M., Weiman, D. & Western, B. (ed.), Imprisoning America: The Social Effects of
Mass Incarceration. New York: Russell Sage.
Jones, A., Gallagher, B., Manby, M., Robertson, O., Schützwohl, M., Berman, A., Hirschfield, A., Ayre, L.,
Urban, M., Sharratt, K. and Christmann, K. (2013) Children of Prisoners: Interventions and mitigations to
strengthen mental health. University of Huddersfield, Huddersfield. Available online at:
http://eprints.hud.ac.uk/18019/
192 Jones, A. (2012). Experiences of Invisible, Marginalised or Socially Excluded Childhood: Implications for
national and international agendas. Scientific Annals of the ‗Al. I. Cuza‘ University, Iasi. Sociolo; 2012,
Vol. 5 Issue 2, p.5.
Kaminski, D. (2006). Droits des détenus et protection de la vie familiale. Politiques sociales, n.3-4, pp.12-
24.
Kaminski, D., Reman, P., Delens-Ravier, I. & Weissberger, G. (2005). Recherche évaluative conjointe En-
fants-Parents détenus. Brussels: Fonds Houtman (ONE).
King, R. (2005). Capital Consequence: Families of the Condemned Tell their Stories. New Brunswick: N.J.,
Rutgers University Press.
Kjellstrand, J. M. & Eddy, J. M. (2011). Parental Incarceration During Childhood, Family Context, and
Youth Problem Behavior Across Adolescence. Journal of Offender Rehabilitation, n.50, pp.18-36.
Kruse, C. (2009). La diversité culturelle dans les espaces de rencontre. Entre déni et idéologie. Le Furet,
n.58.
Laforrune, D., Barrette, M. & Brunelle, N. (2005). L‘incarcération du père: expérience et besoins des
familles, Criminologie, n.38, Vol. 1, pp.163-188.
Lanier, C. (1993). Prisoners Parenting Center: A Promising Resource Strategy for Incarcerated Fathers.
Journal of Correctional Education, pp.174-182.
Le Camus, J. (2002). Rester parents malgré la détention: les relais enfants-parents et le maintien des
liens familiaux, Ramonville-Saint Agne: Éditions Érès.
Lee, F., Gentry, M. & Laver, M. (2005). The Impact of the Adoption and Safe Families Act. CWLA.
Le Defenseur des Droits. (2013). Groupe de travail ―Intérêt supérieur de l‘enfant‖, Rapport ―Le maintien
de liens à l‘épreuve de l‘incarcération‖. La République Française: Le Defenseur des Droits.
Lemaire, J. G. (1989). Famille, Amour, Folie. Paris: Païdos le Centurion.
Lloyd, E. (1991). Contact between children and their imprisoned parents: research and practice. In: Mc-
Murran, M. & Thornton, D. (ed.), Proceedings of the 1991 Prison Service Psychology Conference. London:
Home Office HMPS.
Loper, A. B., Phillips, V., Nichols, E. B., & Dallaire, D. H. (2014). Characteristics and Effects of the
Co-parenting Alliance between Incarcerated Parents and Child Caregivers. Journal of Child and Family
Studies, 23(2), pp.225-241.
Loucks, N. (2005). Keeping in Touch: The Case for Family Support Work in Prison. London: Prison Reform
Trust.
Loucks, N. (2004). Prison without bars: needs, support, and good practice for work with prisoners‘
families. Tayside: Families Outside.
Loucks, N. (2002). Just Visiting? A Review Of The Role Of Prison Visitors‘ Centre Author: Nancy Loucks,
Publisher: Prison Reform Trust Pages.
Luzzago, A., Pietralunga, S. & Solera, P. (1991). L‘incidenza negativa della detenzione dei genitori sui figli.
Rassegna Italiana di Criminologia. Milan: Giuffré.
Manolache, R. & Loancea, A. (2011). Study on the impact of real economic growth on crime rates for
Romania. Implications of population from rural privative of imprisonment of liberty. The Bucharest
Academy of Economic Studies.
Marshall, K. (2008). Not Seen. Not Heard. Not Guilty: The Rights and Status of the Children of Prisoners
in Scotland. Edinburgh: Scotland‘s Commission for Children and Young People.
Matthews, J. (1983). Forgotten victims. How prison affects the family, London: NACRO.
McEvoy, K., O‘Mahony, D., Horner, C. & Lyner, O. (1992). The home front: the families of politically
motivated prisoners in Northern Ireland. British Journal of Criminology, n.39(2), pp.175-197.
Melli, P. & Sacerdote, L. (2011). Lalla‘s Wednesdays, I mercoledi di Lalla. Milan: Bambinisenzasbarre onlus.
Miller, A. L., Perryman, J., Markovitz, L., Franzen, S., Cochran, S., & Brown, S. (2013). Strengthening
Incarcerated Families: Evaluating a Pilot Program for Children of Incarcerated Parents and Their
Caregivers. Family relations, 62(4), pp.584-596.
Ministry of Justice. (2012). Prisoners‘ childhood and family backgrounds. London.
Montigny, E. (2000). Une association au service de la vérité. La Croix.
Mulready-Jones, A. (2011). Hidden Children: A study into services for Children of Incarcerated Parents in
Sweden and the United States. PACT, pp.1-23. 193
Murray, J., Farrington, D. P., & Sekol, I. (2012). Children‘s antisocial behavior, mental health, drug use, and
educational performance after parental incarceration: a systematic review and meta-analysis.
Psychological bulletin, 138(2), p.175.
Murray, J., & Farrington, D. P. (2008). The effects of parental imprisonment on children. Crime and Justice,
37(1), pp.133-206.
Murray, J. (2007). The cycle of punishment Social exclusion of prisoners and their children. Criminology
and Criminal Justice, 7(1), p.55-81.
Murray, J., & Farrington, D. P. (2006). Evidence Based Programs for Children of Prisoners. Criminology
& Public Policy, 5(4), p.721-735.
Murray, J. (2005). The Effects of Imprisonment on Families and Children of Prisoners. In: Liebling, A. &
Maruna, S. (ed.), The Effects of Imprisonment of prisoners. Uffculme Cullompton, Devon: Willan
Publishing. pp.442-464.
Nurse, A. M. (2002). Fatherhood Arrested: Parenting from within the Juvenile Justice System. Nashville:
Vanderbilt University Press.
Ott, L. (2010). Les relations enfants-parents: perspective éducative et philosophique. Variations, n.5, pp.32-
47.
Dublin Institute of Technology, Centre for Social and Educational Research. (2002). Parents, Children and
Prison, Effects of Parental Imprisonment on Children. Dublin.
Parke, R. D. & Clarke-Stewart, K. A. (2002). Effects of Parental Incarceration on Young Children.
Conference: From Prison to Home, The Effect of Incarceration and Reentry on Children, Families and
Communities. 30-31 January 2001, U.S. Department of Health and Human Services.
Perez, J. A. (1996). Inmate Parenting Contact Visitation Programs: Why implement them? American Jails,
n.10(5), pp.31-6.
Peterilia, J. (2004). When Prisoners Come Home: Parole and Prisoner Reentry. New York: Oxford University
Press.
Philbrick, K. (2005). Children Visiting Prisons: Sharing good practice. Glasgow: KIDS VIP.
Poehlmann, J., Dallaire, D., Loper, A. B., & Shear, L. D. (2010). Children‘s contact with their incarcerated
parents: Research findings and recommendations. American Psychologist, 65(6), p.575.
Poehlmann, J. (2009). Children of incarcerated mothers and fathers. Wis. JL Gender, & Soc‘y, 24, p.331.
Queloz, N., Luginbühl, U. & von Mandach, L. (2013). Am selben Strick ziehen: Vernetzung und interdiszi-
plinäre Zusammenarbeit im Justizvollzug / Tirer à la même corde: mise en réseau et collaboration
 Bibliografie

interdisciplinaire dans l‘exécution des sanctions pénales. Collection Criminalité, Justice et Sanctions,
Vol. 14.
Queloz, N., Luginbühl, U., Senn, A. & Magri, S. (ed.) (2009). Ist das Ziel der Resozialisierung noch
zeitgemäss? / L‘objectif de la resocialisation est-il toujours d‘actualité?. Famille je vous hais ou famille je
vous aime; les rôles de familles dans la resocialisation Vol. 12. Bern: Staempfli.
Revault D‘Allonnes, C. (1993). Etre, faire, avoir un enfant. Petite Bibliothèque Payot.
Robertson, O. (2012). Children of incarcerated parents. Geneva: Quaker United Nations Office.
Robertson, O., Sharratt, K., Pascaru, G., Bieganski, J., Kearney, H., Dommerland, N., Jones, A., Raikes, B.,
Urban, M. & Cheung, R. (2012). Stakeholder Perspectives on the needs of Children of Prisoners in Europe.
Scientific Annals of the Ioan Cuza University Iasi: Social Work Series, 5 (2). pp.98-114.
Robertson, O. (2007). The impact of parental imprisonment on children. Geneva: Quaker United Nations
Office.
Rosenberg, J. (2009). Children Need Dads Too: Children with Fathers in Prison. Geneva: Quaker United
Nations Office.
Sacerdote, L. (2001). Il mantenimento della relazione genitoriale nella separazione della detenzione,
un intervento possible, Ristretti Orizzonti, n.5.
Sacerdote, L. (2006). I legami familiari messi alla prova , Famiglia Oggi, n.5.
Sacerdote, L. (2013). Genitorialità e carcere: coniugare sicurezza e qualità dell‘incontro, percorso
formativo del triennio 2010-13 al personale penitenziario della Lombardia, p.160.
Sack, W. H. & Seidler, J. (1978). Should children visit parents in prison? Law and Human Behaviour,
194 n 2(3), pp.261-66.
Sack, W. H., Seidler, J. & Thomas, S. (1976). The children of imprisoned parents: A psychosocial
exploration, American Journal of Orthopsychiatry, n.46(4), pp.618-628.
Sautereau, E. (1999). La place du psychiatre dans les situations d‘inceste, Variations, n.3, pp.7-20.
Scharff-Smith, P. & Gampell, L. (2011). Children of Imprisoned Parents. The Danish Institute for Human
Rights, European Network for Children of Imprisoned Parents, University of Ulster and
Bambinisenzasbarre. Copenhagen: DIHR.
Schekter, V., Granzotti, E. & Hauri, E. (2006) Parentalité et détention, Revue Suisse de Criminologie, 2,
pp.47-50. Bern.
Schwartz-Soicher, O., Geller, A. & Garfinkel, I. (2011). The Effects of Paternal Incarceration on Material
Hardship. Social Service Review, n.85,3, pp.447-473.
Service Treffpunkt. (2013). Lueurs d‘espoir, œuvre collective réunissant les témoignages et les œuvres des
détenus. Luxembourg.
Seymour, C. B. & Hairston, C. F. (1998). Children with Parents in Prison: Special Issue, Child Welfare
Journal of Policy, Practice and Program, n.77(5), pp.469-493.
Sharp, S. F., Marcus-Mendoza, S. T. (2001). It‘s a family affair: Incarcerated women and their families.
Women and Criminal Justice, n.12(4), pp.21-49.
Shaw, R. (1992). Prisoners‘ Children: What are the Issues?. London: Routledge.
Shlafer, R., Gerrity, E., Ruhland, E., Wheeler, M., & Michaels, C. (2013). Children with Incarcerated
Parents-Considering Children‘s Outcomes in the Context of Family Experiences.
Social Exclusion Unit. (2002). Report: Reducing Re-offending by Ex-prisoners. London.
Taylor, R. (2004). Women in Prison and Children of Imprisoned Mothers, preliminary research paper.
Geneva: QUNO.
Uchida, C. D., Swatt, M. & Solomon, S. E. (2012). Exposure to Violence Among Children of Inmates:
A Research Agenda. Silver Spring: Justice and Security Strategies, Inc.
Weissberger, G. & Delens-Ravier, I. (ed.). (2006). Les enfants de parents detenus. Les politiques sociales,
n.3-4. Fondation Universitaire de Belgique.
Wilderman, C. (2010). Parental Incarceration and Children‘s Physically Aggressive Behaviours: Evidence
from Fragile Families and Child Well-Being Study. Social Forces 89 (1), pp.285-310.
Wolleswinkel R. (2002). Children of Imprisoned Parents. In: Willems J. C. M. (ed.), Developmental and
Autonomy Rights of Children: Empowering Children, Caregivers and Communities. Anvers: Intersentia.
 Index

A
Action for Prisoners` Families 160, 170, 173
Advocacy 12, 29, 30, 36, 49, 59, 135, 156, 160, 161, 162, 163,
169, 172, 174, 178, 181, 182
Arest preventiv 47, 49, 51, 74, 79, 83, 88, 90, 92, 126, 177
Atașament 43, 45, 46, 65, 67, 68, 69, 70, 72, 78, 112, 121, 154
B
Bambinisenzasbarre 76, 79, 95, 108, 146, 161, 165, 167, 168, 180
Regulile Bangkok 26, 37, 113, 115, 118, 119, 128, 131, 161, 162, 178, 185
Bedford Row 46, 52, 53, 155, 156
Bryggan 29, 49, 51, 53, 80, 83, 142, 144, 152, 161, 162, 166,
171, 172
Bouregba 8, 17, 45, 51, 131, 146, 171

C
Camere de joacă 96, 101, 122, 130, 138, 150, 151
Carta Drepturilor Fundamentale
ale UE 14, 25, 26, 34
Cercuri de studii (pentru părinți) 76, 80, 82, 83, 142
Copii ambasadori 31, 56, 179
Copiii deținuților
Cercetare 12, 17, 20, 21, 22, 38, 41, 42, 45, 47, 49, 84, 85, 95, 100,
107, 109, 113, 115, 120, 131, 136, 139, 142, 148, 149,
156, 157, 161, 162, 165, 166, 169, 178, 182, 184, 186
Reziliență 17, 19, 21, 41, 42, 43, 44, 51, 84, 89, 136
Școli 19, 41, 43, 44, 45, 46, 47, 54, 57, 58, 59, 69, 76, 77, 88,
98, 103, 123, 124, 125, 128, 130, 138, 150, 156, 167,
174, 177, 180
Rușine 44, 45, 46, 57, 58, 67, 71, 88, 135, 136, 137, 155, 156,
163, 172
Stigmat 15, 18, 42, 44, 45, 46, 51, 139, 163, 167, 172
Children of Prisoners Europe 11,12, 13,14, 15, 16,17,18, 20, 21,22, 24,37,41,44,
48, 59, 87, 89, 94, 107, 140, 161, 164, 168, 169, 174,
176, 182, 183, 185
Comitetul ONU pentru Drepturile
Copilului (CRC) 11, 21, 28, 29, 30, 32, 57, 161, 162, 165, 168, 176
Convenția ONU pentru Drepturile
Copilului (UNCRC) 11,14, 18, 24, 25, 26, 28, 29, 30, 31, 32, 36, 48, 91, 130, 148,
156, 162, 163, 165, 173, 176, 181
Comitetul pentru Prevenirea
Torturii (CPT) 36, 113, 114
Contactul dintre copii și
părinții încarcerați 26, 93, 141, 175

Coping 11, 17, 18, 21, 41, 42, 43, 44, 47, 50, 53, 59, 85, 87, 92,
140, 162, 163, 164, 165, 167, 169
Consiliul Europei 15, 30, 37, 112, 113, 114, 115, 181
Curtea Europenă pentru
Drepturile Omului 26, 33, 36, 113
Crucea Roșie 169, 172, 184

D
Drepturile părintești 26, 73
Deținuți politici 26

E
 Index
European Network Ombudspersons
for Children (ENOC) 30
F
Facilitare 58, 108, 114
Familii din exterior 19, 28, 58, 59, 106, 149, 150, 168, 170, 176
Fédération des Relais Enfants Parents (FREP) 151, 165, 172
Fondul Ormiston Copii & Familii 91, 95, 99
Foreningen for Fangers Pårørende (FFP) 19, 45, 48, 53, 56, 57, 59, 98, 144, 161, 167, 168, 171,
178, 179
Î
Întreținători 18, 19, 31, 42, 51, 52, 53, 78, 89, 91, 100, 101, 108, 113,
138
Împuternicire 31, 60

I
Impact 12, 17, 18, 24, 31, 33, 35, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48,
49, 50, 51, 52, 57, 65, 66, 67, 68, 69, 71, 72, 73, 74, 75,
78, 82, 83, 85, 87, 88, 89, 90, 91, 93, 94, 95, 102, 104,
107, 112, 113, 121, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 142,
143, 144, 147, 148, 150, 153, 154, 160, 161, 162, 163,
166, 168, 178, 182
196 Irlanda/Fondul Irlandez pentru Reforma Penală 165
Instruirea VIP pentru copii 154
L
Legea Finocchiaro 118
M
Media 19, 58, 59, 136, 138, 166, 167, 168, 169, 171, 172, 174,
175, 180, 181, 184, 185
Mame și copii în case surogat 123, 124, 125, 127, 128, 129
Mame încarcerate 12, 15, 16, 38, 50, 65, 74, 79, 80, 103, 108, 112, 113, 123
Migrarea 123, 127, 128

O
Ofițer pentru contactul cu familia 94, 178

P
Părinte 14, 15, 17, 18, 19, 20, 21, 25, 26, 27, 29, 31, 32, 33, 34,
35, 38, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 49, 50, 51, 52, 54, 55,
56, 57, 59, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76,
77, 78, 79, 80, 83, 84, 85, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 95, 96,
97, 98, 99, 100, 101, 102, 105, 107, 108, 109, 112, 120,
121, 125, 126, 135, 136, 137, 138, 139, 144, 148, 150,
151, 152, 153, 154, 156, 160, 161, 163, 164, 166, 167,
168, 171, 172, 173, 179, 180, 181, 183, 185
Părinți încarcerați 11, 15, 47
Părinte-copil 36, 46, 65, 66, 67, 68, 70, 71, 72, 74, 98, 107, 153
Părinți
Mame încarcerate 123, 128
Educația parentală 135
Permisie/Plecare acasă 50, 82, 83, 104, 106, 130
PACT 49, 95, 107
Personalul din închisori 80, 126
 Q
Quaker United Nations Office 11, 17, 30, 37, 161
R
Regulile Închisorilor Europene 26, 36, 37, 181
Relais Enfants Parents Belgia 101, 161, 173
Relais Enfants Parents Franța 50, 78, 79, 88, 89, 101, 102, 105, 127, 153, 161, 167,
171, 172, 173
Reabilitare/Reintegrare 20, 103, 104, 105, 107, 112, 131, 136
Rușinea 44, 45, 46, 57, 58, 67, 71, 88, 135, 136, 137, 155, 156,
163, 172
S

Salvați Copiii 24, 169, 172

SAVN 53, 171
197
Secrete 44, 45, 49, 50, 154
Sentimente 43, 44, 50, 51, 56, 68, 69, 76, 77, 80, 87, 137
Stimă de sine 44, 67, 71, 73, 79, 88, 90, 156
Separare 26, 33, 42, 45, 46, 50, 69, 75, 78, 84, 87, 88, 95, 102,
108, 113, 114, 120, 124, 127, 136, 153, 154, 160, 161
Service Treffpunkt 54, 102, 103
Solrosen 56, 123, 129, 161
Spazio Giallo 18, 91, 95

T
Tați încarcerați 15, 16, 38, 74, 102, 105
Tratatul de la Lisabona 14, 34, 35, 181
Training 12, 18, 48, 53, 54, 57, 58, 59, 74, 78, 80, 84, 92, 94,
109, 112, 115, 116, 117, 122, 126, 131, 135, 136, 137,
138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148,
149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 157, 163, 164,
166, 174, 177, 180, 181, 185
Treffpunkt e.V 53, 54, 140, 163
U
Universal Periodic Review 38, 49, 91, 165, 170, 175
V
Vizitarea 93, 224, 35, 37,54, 81, 85, 87, 88, 89, 91, 92, 95, 97,98, 104,
108, 112, 116, 128, 138, 144, 160, 168, 172, 179, 185
Vizitele centrate pe copil 87, 92, 96, 99, 100, 109, 151
Vizitele familiale private 104
Z
Ziua ONU pentru Dezbateri Generale 11, 21, 30, 41, 47, 161, 162, 167
 Index

Membrii rețelei Children of Prisoners Europe

Action for Prisoners‘ Families: 25 Corsham Street – Londra N1 6DR

Tel. +44 (0)207 553 7653 – http://www.prisonersfamilies.org.uk

ASBL Relais Enfants Parents Belgique: Rue de Bordeaux, 62A – 1060 Bruxelles
Belgia – Tel. +32 (0)2 534 88 13 – info@relaisenfantsparents.be
http://www.relaisenfantsparents.be/index.php

Associazione Bambinisenzasbarre: Via Antonio Baldissera 1 – 20129 Milano –

Italia Tel. +39 (0)2 711 998 – associazione@bambinisenzasbarre.org
http://www.bambinisenzasbarre.org

Bedford Row Family Project: Lower Bedford Row – Limerick – Republica Irlanda
Tel. +353 (0)61 315332 – info@bedfordrow.ie – http://www.bedfordrow.ie

Czech Helsinki Committee: Štefánikova 21 – 150 00 Praha 5 – Republica Cehă

sekr@helcom.cz – http://www.helcom.cz/en/
198
Families Outside: 13 Great King Street – Edinburgh EH3 6QW – Scoția
Tel. +44 (0)131 557 9800 – admin@familiesoutside.org.uk
http://www.familiesoutside.org.uk

Fédération des Relais Enfants Parents: 4 – 6 rue Charles Floquet – BP38

92122 Montrouge – Franța – Tel.+33 (0)1 46 56 79 40 – repidf@club-internet.fr

FFP (Foreningen for Fangers Parorende/Prisoners‘ Next of Kin): P.B. 6710

St. Olavsplass – 0130 Oslo – Norvegia – Tel. +47 (0)22 11 41 30 – post@ffp.no
http://www.ffp.no

Henriette Heimgaertner: Berlin – Germania – contact@networkcope.eu

Kate Philbrick: 18 Turnberry Road – G11 5AJ – Glasgow – Scoția

katephilbrick@uwclub.net

Lucy Gampell: Londra – UK – lgampell@gmail.com

NIACRO: 4 Amelia St – Belfast BT2 7GS – UK – Tel. +44 (0)28 9032 0157
niacro@niacro.co.uk – http://www.niacro.co.uk

Niños sin Barreras: Barcelona – Spania – elias@ninossinbarreras.org

Office of the Ombudsman for Children: Teslina 10 – Zagreb – Grad Zagreb 10000
Hrvatska – Croația – Tel. +385 (0)1 4929 669 – info@dijete.hr (Contact Maja
Šupljika) http://www.dijete.hr
PACT: Park Place – 12 Lawn Lane – Vauxhall – Londra SW8 1UD –
UK Tel. +44 (0)20 7735 9535 – info@prisonadvice.org.uk
http://www.prisonadvice.org.uk

Relais Enfants Parents: Rue de Bordeaux 62A – 1060 Bruxelles –

Belgia Tel. +32 (0)2 534 88 13 – info@relaisenfantsparents.be

Relais Enfants Parents Romands: Rue du Tunnel 1 – 1005 Lausanne –

Elveția Tel. +41 (0) 22 310 55 51 – info@repr.ch
http://www.carrefour-prison.ch/Organisation

Ria Wolleswinkel: Universiteit Maastricht – Faculty of Law – Department of

Criminal Law and Criminology – Postbus 616 – 6200 MD Maastricht – Olanda
Tel. +31 (0)43 388 32 96 – Ria.Wolleswinkel@STRAFR.UNIMAAS.NL

Riksbryggan: Drottninggatan 38 – 652 25 Karlstad – Suedia

Tel. +46 (0)8-40026121 – info@riksbryggan.se – http://www.riksbryggan.se

Service Treffpunkt: 19 rue Pasteur – L - 3543 Dudelange – 199

Luxembourg Tel. +352 (0)547 163 600 –
service.treffpunkt@fm.etat.lu

Solrosen: Andra Långgatan 29 – 413 27 Göteborg – Suedia – Tel. + 46 (0)31712

1314 info@raddningsmissionen.se –
http://www.raddningsmissionen.se/verksamhet/solrosen

Treffpunkt e.V.: Fürther Str. 212 – 90429 Nürnberg –

Germania Tel. +49 (0)911 27 47 690 –
verwaltung@treffpunkt-nbg.de http://www.treffpunkt-
nbg.de
 Children of Prisoners Europe Members

Despre Children of Prisoners Europe

Aproximativ un milion de copii din Europa sunt

despărțiți de părintele lor încarcerat în fiecare an.
Totuși, puțini oameni cunosc impactul pe care îl poate
avea încarcerarea părintelui asupra copilului. Children
of Prisoners Europe (fostă Eurochips) este o rețea la
nivel european, care încurajează perspective și
practici inovatoare pentru a se asigura că
drepturile acestor copii sunt pe deplin
respectate și că sunt întreprinse acțiuni pentru a
asigura bunăstarea și dezvoltarea lor sănătoasă.
Cu sprijinul de lungă durată al Fundației Bernard
van Leer, rețeaua este o organizație bazată pe
membri, alcătuită din organizații non-
guvernamentale și persoane din Europa și din alte
părți ale lumii, conectați de o echipă de personal
cu sediul în Paris. Prin creșterea conștientizării în
organizațiile bazate pe copil, serviciile din închisori
și factorii politici pentru nevoile specifice ale
copiilor cu părinți în detenție și promovarea
inițiativelor care iau în calcul aceste nevoi,
organizația caută:

Extinderea programelor care susțin relația copil-

părinte și ajută la minimizarea violenței pentru
copiii cu un părinte încarcerat — Introducerea
perspectivei copilului prin procesul penal, de la
arestare până la eliberare — Impulsionarea
colaborării trans-sectoriale între agențiile publice
și private implicate în suportul și luarea de decizii
referitor la copiii cu părinți în detenție —
Obținerea de informații mai bune și a unei
vizibilități mai bune pentru copiii cu părinți în
detenție și influențarea politicilor în favoarea lor —
Promovarea schimbului de inițiative, experiență și
bună practică pentru copiii cu părinți în detenție
— Sporirea experienței profesioniștilor din
domeniu.