Sunteți pe pagina 1din 6

POVESTEA CALDICELELOR MOLICELELOR

de Claude Steiner (1969)


Odata ca niciodata, demult, tare demult, au fost doi oameni, Teodor si Sofia, care traiau foarte fericiti impreuna cu Ionut si Anuca, cei
doi copii ai lor. Ca sa intelegeti mai bine cat erau de fericiti, trebuie neaparat sa va povestesc cum se traia la ei pe-atunci.
De fiecare data cand aparea pe lume cate un copil, i se dadea sa poarte pentru toata viata un saculet molicel. In acest saculet, de cate
ori baga mana, gasea cate-o... CaldiceaMolicea. Acestea aveau mare trecere, caci oricine le primea, se simtea cald, moale si placut in
tot trupul si asta pentru mult timp.
Pe vremea aceea era ciar usor sa primesti o CaldiceaMolicea. Cand cineva ii ducea dorul, era de-a!uns sa se apropie de tine si sa-ti
spuna" #Ce bine mi-ar prinde o CaldiceaMolicea, imi dai, te rog, una$% Atunci numaidecat bagai mana in saculetul tau cel moale si
scoteai o CaldiceaMolicea cat o manuta de copil. Si indata ce i-o ase&ai pe cap, pe umar sau pe genunci, CaldiceauaMoliceaua
crestea si crestea, se intindea numai &ambet de placere la lumina &ilei. Atunci omul acela simtea cum parca i se vara pe sub piele si
cum ii incal&este toate madularele.
Oamenii cereau unii de la altii si isi imparteau fara gri!a ori sfiala CaldiceleMolicele. Caci la toti se gaseau din belsug. Si le daruiau,
se-ntelege, fara plata. Peste tot vedeai stralucind cate una, de-aceea erau cu totii fericiti si sanatosi si se simteau caldicei si molicei mai
tot timpul.
Insa nu toti erau asa. Caci mai traia prin acele locuri si o vra!itoare urata si intunecata la suflet. 'abdarea ei a!unsese la margini
va&andu-i pe oameni fericiti. Intr-o &i mania i se aprinse de-a binelea cand baga de seama ca nimeni n-avea nevoie de leacurile ei
pentru oameni bolnavi, tristi si rai ca ea. Si-ntr-o &i puse la cale un plan viclean prin care sa-i faca pe oameni sa-i cumpere leacurile.
Asa se face ca intr-o buna dimineata, pe cand Sofia se !uca fericita in curtea casei cu Anuca ei cea mititica si dragalasa, &gripturoaica
se apropie de Teodor si ii sopti cu siretenie rece ca de geata la urece" #(aga bine de seama ce-ti spun, Teodore) Ia te uita ce de
CaldiceleMolicele ii da Sofia celei mici) Daca o tine tot asa, tie ce-ti mai ramane$ Cand vi se vor termina CaldiceleleMolicelele, ce vei
face$)%
Teodor se mira peste masura. Se-ntoarse iute si nitel infricosat catre vra!itoare" #Cum asa, vra!itoareo$) Ca eu doar de fiecare data cand
bag mana in sac, dau de cate una) Doar nu vrei sa spui ca ele se mai si ispravesc$)%
#(a bine ca nu, si de-asta am venit, sa-ti descid odata ocii) *u e+ista pe lume sac fara fund) Si odata ce v-ati ispravit
CaldiceleleMolicelele, va fi vai de voi)% Si incalecand pe matura ei de vra!itoare, se duse boscorodind si ra&and fara noima.
,ui Teodor ii ramasese gandul la cele ce au&ise de la scorpia de vra!itoare. Si incepu sa se uite pe furis de fiecare data cand Sofia
dadea cate-o CaldiceaMolicea altora. I se strangea inima, caci tare mult ii placeau CaldiceleleMolicelele ei si tare n-ar fi vrut sa le
vada pentru totdeauna risipite copiilor sau altora.
-ra din ce in ce mai posomorat si mai preocupat. Se intrista de fiecare data cand cate o CaldiceaMolicea parasea sacul Sofiei si incepu
ciar sa i se planga. Cum Sofia il iubea tare mult, de-atunci incolo dadea tot mai putine, ca sa pastre&e cat mai multe pentru el.
Copiii bagara indata de seama acest lucru si intelesera ca nu e bine sa dai incoace si-ncolo CaldiceleMolicele ori de cate ori poftesti,
ori ti se cere. Si devenira si ei foarte gri!ulii, tematori si ciar gelosi cand parintii lor dadeau altora CaldiceleMolicele. Incepura ciar
sa faca scene si sa planga cand vedeau la altii cate o CaldiceaMolicea de-a lor. Si ciar daca mereu gaseau in saculetul lor
CaldiceleMolicele ori de cate ori bagau mana dupa ele, se simteau tot mai vinovati ca le imparteau. Si asa se face ca devenira &garciti
si dadeau si ei tot mai putine.
Incet-incet planul vra!itoarei reusi. Daca inainte oamenii se adunau cate trei, patru sau cinci si isi imparteau intre ei CaldiceleMolicele
fara nici o gri!a, acum ei apareau tot mai mult singuri, de teama sa nu se intalneasca cu careva care sa le ceara CaldiceleMolicele. (a
inca se ascundeau ca sa le pastre&e numai si numai pentru ei.
Insa asa mergand treburile, se simteau tot mai putin cal&i si tot mai putin molicei. .ambeau din ce in ce mai putin, parca se uscau si se
circeau ducand dorul CaldicelelorMolicelelor, iar unii ciar mureau din cau&a asta. (oala cuprindea pe tot mai multi, asa incat de
disperare, a!unsera sa cumpere leacuri de la vra!itoare, cu toate ca nu le erau de vreun folos.
/
Pana si vra!itoarea trebui sa recunoasca cum ca nu era de gluma, situatia se agrava. Caci daca oamenii ar muri cu totii, cine i-ar mai
cumpara leacurile, si-asa bune de nimic$ Asa ca puse la cale un alt plan.
Darui tuturor un sac foarte asemanator cu cel de CaldiceleMolicele. *umai ca pe cand cel primit la nastere era caldut, cel dat de
vra!itoare era rece ca un sloi de geata. In acest sac vra!itoarea cea rea puse 'eciTepoasele. Acestea nu-i faceau pe oameni cal&i si
molicei ca mai inainte. (a dimpotriva, ii facea reci, certareti si posaci. Insa si asa, 'eciTepoasele tot erau ceva fata de nimic. 'au cu
rau, dar mai rau fara rau. -le macar ii opreau pe oameni sa se mai usuce pe picioare.
Asa ca, de-atunci incolo, cand cineva cerea altcuiva cate o CaldiceaMolicea, de frica sa nu-si ispraveasca re&erva, acela ii raspundea"
#*u-ti pot da o CaldiceaMolicea, n-ai vrea in scimb o 'eceTepoasa$%
Cateodata, cand se intalneau doi oameni, fiecare avea in gand ca poate-poate de data asta va primi de la celalalt o CaldiceaMolicea.
Da0 de unde) De frica sa nu ramana fara ele, deodata isi scimbau amandoi gandul si isi dadeau cate-o 'eceTepoasa. Asa ca, precum
bine va ganditi si socotiti, oamenii nu mai mureau, dar nici fericiti nu erau. -rau doar reci, certareti si tare, tare posaci.
Trebuie oare sa va mai spun ca vra!itoarea cea rea isi freca mainile de bucurie de cat de bine ii merge negotul ei siret$) Si ca de unde
mai inainte CaldiceleleMolicelele erau toate la indemana si pentru toti, precum aerul, de-acum devenisera tot mai rare si mai
pretioase$)
*u-i de mirare ca bietii oameni erau in stare sa faca orice ca sa le aiba. Cine era mai lipsit de noroc in a-si gasi un partener mai larg la
inima si mai cu dare de mana, trebuia sa munceasca din greu ca sa-si cumpere cand si cand si pe bani multi, se-ntelege, cate-o
CaldiceaMolicea.
1nii devenira foarte avuti, strangeau si tot strangeau la CaldiceleMolicele, caci nu mai dadeau indarat nimanui. Ce faceau mai apoi$
,e vindeau celor sarmani care si-ar fi dorit sa simta macar o clipa ca viata mai merita traita.
Se mai intampla ca unii luau 'eciTepoase, care erau pe toate drumurile si pe degeaba, le puneau niscai fulgi si pene moi ca sa le
acopere tepii si le ofereau drept CaldiceleMolicele. Dar falsurile astea, care semanau cu inlocuitorii de plastic, adusera si mai mari
batai de cap. Pentru ca sa &icem ca se intalneau doua sau mai multe persoane si isi dadeau gratis falsurile. Dar asteptau sa se simta
incal&iti si buni ca inainte. Iar ei se simteau, de fapt, mai rau. Si-atunci ciar ca nu mai pricepeau nimica-nimicuta" se simteau si mai
reci, si mai certareti, si mai tristi pentru ca nu mai aveau CaldiceleMolicele sau pentru ca tot scimbasera intre ei plastice de-astea
degi&ate in CaldiceleMolicele$) Si toata nenorocirea de pe capul lor era numai si numai din pricina vra!itoarei aleia care le varase in
cap ideea ca vor a!unge la fundul sacului daca mai scimba cumva intre ei CaldiceleMolicele)
Dar sa vedeti cum o ia povestea la vale) Ca nu mult dupa aceea, poposi in locurile acelea cuprinse de mare nefericire o femeiusca
vesela si plina de nuri. Parea ca n-a au&it in viata ei de vra!itoarea cea rea. Caci ce facea$ Sa ve&i si sa nu cre&i) Impartea in dreapta si-
n stanga la CaldiceleMolicele, de-i cereai ori nu. MaricicaMolicica, cum au inceput sa-i spuna, ti le ase&a una-doua, ca in vremurile
cele bune, pe cap, pe umeri ori pe genunci. 1nii se uitau cioras la ea si o criticau mai pe fata, mai in dos, cum ca i-ar strica pe copii.
Ca-i invata adica sa fie risipitori si necib&uiti cu CaldiceleleMolicelele. Copiii insa o iubeau tare mult, pentru ca in !urul ei era cald si
bine si de-aceea faceau si ei ca ea. Imparteau CaldiceleMolicele cand si cui pofteau.
Cei mari nu s-au lasat cu una, cu doua. Au otarat ca nu mai merge asa) Copiii astia vor a!unge sa-si risipeasca toata averea de
CaldiceleMolicele. Sa se dea imediat o lege ca nimeni nu mai are voie sa-si imparta dupa bunul plac CaldiceleleMolicelele) *umai
cine are permis in toata regula poate sa le imparta. Dar si atunci cu masura)
In ciuda acestei legi foarte aspre, copiii continuau sa-si daruiasca intre ei CaldiceleMolicele cand doreau si mai ales cand cineva le
cerea. Si cum erau multi copii in acele locuri, cam tot atatia cati oameni mari, n-ar fi de mirare ca, intr-un tar&iu, dreptatea sa fie de
partea lor.
Oare cum se va termina povestea asta$ 2or reusi cei mari sa isi impuna legea prudentei si a capatuirii prin economisirea
CaldicelelorMolicelelor$ Sau MaricicaMolicica si copiii ii vor convinge ca merita riscul sa creada ca vor avea mereu
CaldiceleMolicele cat isi doresc$
2or avea cei mari puterea sa creada$ Sa creada ca acele vremuri fericite, de care si ei isi mai amintesc cateodata, mai pot e+ista cu
adevarat$ Acelea in care CaldiceleleMolicelele erau fara de numar pentru ca nimeni nu le numara$)
------------------
3
A WARM FUZZY TALE
Once upon a time, a long time ago, there lived two happy people called Tim and Maggie with their two children, John and
Lucy. To understand how happy they were you have to understand how things were in those days.
4ou see in tose app5 da5s ever5one 6as given a small, soft 7u&&5 (ag 6en born. An5 time a person reaced into tis bag te5
6ere able to pull out a 8arm 7u&&5. 8arm 7u&&ies 6ere ver5 muc in demand because 6enever someone 6as given a 8arm 7u&&5
it made tem feel 6arm and fu&&5 all over.
In tose da5s it 6as ver5 eas5 to get 8arm 7u&&ies. An5time tat somebod5 felt li9e it, e migt 6al9 up to 5ou and sa5, :I;d li9e to
ave a 8arm 7u&&5.: 4ou 6ould ten reac into 5our bag and pull out a 7u&&5 te si&e of a cild0s and. As soon as te 7u&&5 sa6 te
ligt of da5 it 6ould smile and blossom into a large, sagg5, 8arm 7u&&5. 8en 5ou laid te 8arm 7u&&5 on te person;s ead,
soulder or lap it 6ould snuggle up and melt rigt against teir s9in and ma9e tem feel good all over.
People 6ere al6a5s as9ing eac oter for 8arm 7u&&ies, and since te5 6ere al6a5s given freel5, getting enoug of tem 6as never a
problem. Tere 6ere al6a5s plent5 to go around, and so ever5one 6as app5 and felt 6arm and fu&&5 most of te time.
One da5 a bad 6itc 6o made salves and potions for sic9 people became angr5 because ever5one 6as so app5 and feeling good and
no one 6as bu5ing potions and salves. Te 6itc 6as ver5 clever and devised a ver5 6ic9ed plan. One beautiful morning 6ile
Maggie 6as pla5ing 6it er daugter te 6itc crept up to Tim and 6ispered in is ear,
:See ere, Tim, loo9 at all te 7u&&ies tat Maggie is giving to ,uc5. 4ou 9no6, if se 9eeps it up se is going to run out and ten
tere 6on;t be an5 left for 5ou):
Tim 6as astonised. <e turned to te 6itc and as9ed, :Do 5ou mean to tell me tat tere isn;t a 8arm 7u&&5 in our bag ever5 time
6e reac into it$:.
And te 6itc ans6ered, :*o, absolutel5 not, and once 5ou run out, tat;s it. 4ou don;t ave an5 more.: 8it tis te 6itc fle6 a6a5
on a broom, lauging and cac9ling all te 6a5.
Tim too9 tis to eart and began to notice ever5 time Maggie gave a6a5 a 8arm 7u&&5. <e got ver5 6orried because e li9ed
Maggie;s 8arm 7u&&ies ver5 muc and did not 6ant to give tem up. <e certainl5 did not tin9 it 6as rigt for Maggie to be spending
all er 8arm 7u&&ies on te cildren and oter people.
Tim began to complain or sul9 6en e sa6 Maggie giving 8arm 7u&&ies to somebod5 else, and because Maggie loved im ver5
muc, se stopped giving 8arm 7u&&ies to oter people as often, and reserved most of tem for im.
Te cildren 6atced tis and soon began to get te idea tat it 6as 6rong to give 8arm 7u&&ies an5 time 5ou 6ere as9ed or felt li9e
it. Te5 too became ver5 careful. Te5 6ould 6atc teir parents closel5 and 6enever te5 felt tat one of teir parents 6as giving
too man5 7u&&ies to oters, te5 felt !ealous and complained and sometimes even ad a tantrum. And even toug te5 found a 8arm
7u&&5 ever5 time te5 reaced into teir bag te5 began to feel guilt5 6enever te5 gave tem a6a5 so te5 reaced in less and less
and became more and more sting5 6it tem.
(efore te 6itc, people used to gater in groups of tree, four or five, never caring too muc 6o 6as giving 8arm 7u&&ies to
6om. After te coming of te 6itc, people began to pair off and to reserve all teir 8arm 7u&&ies for eac oter, e+clusivel5. 8en
people forgot to be careful and gave a 8arm 7u&&5 to !ust an5bod5 te5 6orried because te5 9ne6 tat somebod5 6ould probabl5
resent saring teir 8arm 7u&&ies.
People began to give less and less 8arm 7u&&ies, and felt less 6arm and less fu&&5. Te5 began to srivel up and, occasionall5, people
6ould even die from lac9 of 8arm 7u&&ies. People felt 6orse and 6orse and, more and more, people 6ent to te 6itc to bu5 potions
and salves even toug te5 didn;t reall5 seem to 6or9.
8ell, te situation 6as getting ver5 serious indeed. Te bad 6itc 6o ad been 6atcing all of tis didn;t reall5 6ant te people to
die =since dead people couldn;t bu5 is salves and potions>, so a ne6 plan 6as devised.
?
-ver5one 6as given, free of carge, a bag tat 6as ver5 similar to te 7u&&5 (ag e+cept tat tis one 6as cold 6ile te 7u&&5 (ag
6as 6arm. Inside of te 6itc;s bag 6ere Cold Pric9lies. Tese Cold Pric9lies did not ma9e people feel 6arm and fu&&5@ in fact te5
made tem feel cold and pric9l5 instead. (ut te Cold Pric9lies 6ere better tan noting and te5 did prevent peoples; bac9s from
sriveling up.
So, from ten on, 6en somebod5 as9ed for a 8arm 7u&&5, people 6o 6ere 6orried about depleting teir suppl5 6ould sa5, :I can;t
give 5ou a 8arm 7u&&5, but 6ould 5ou li9e a Cold Pric9l5 instead$:
Sometimes, t6o people 6ould 6al9 up to eac oter, tin9ing te5 ma5be te5 could get a 8arm 7u&&5 tis time, but one of tem
6ould cange is mind and te5 6ould 6ind up giving eac oter Cold Pric9lies instead. So, te end result 6as tat people 6ere not
d5ing an5more but a lot of people 6ere ver5 unapp5 and feeling ver5 cold and pric9l5 indeed.
Te situation got ver5 complicated since te coming of te 6itc because tere 6ere fe6er and fe6er 8arm 7u&&ies around and 8arm
7u&&ies 6ic used to be free as air, became e+tremel5 valuable.
Tis caused people to do all sorts of tings in order to get 8arm 7u&&ies. People 6o could not find a generous partner ad to bu5
teir 8arm 7u&&ies and ad to 6or9 long ours to earn te mone5.
Some people became :popular: and got a lot of 8arm 7u&&ies 6itout aving to give an5 bac9. Tese people 6ould ten sell teir
8arm 7u&&ies to people 6o 6ere :unpopular: and needed tem to feel tat life 6as 6ort living.
Anoter ting 6ic appened 6as tat some people 6ould ta9e Cold Pric9lies--6ic 6ere ever56ere and freel5 available-and
coated tem 6ite and fluff5 so tat te5 almost loo9ed li9e 8arm 7u&&ies. Tese fa9e 8arm 7u&&ies 6ere reall5 Plastic 7u&&ies, and
te5 caused additional problems.
7or instance, t6o or more people 6ould get togeter and freel5 give eac oter Plastic 7u&&ies. Te5 e+pected to feel good, but te5
came a6a5 feeling bad instead. People got ver5 confused never reali&ing tat teir cold, pric9l5 feelings 6ere because te5 ad been
given a lot of Plastic 7u&&ies.
So te situation 6as ver5, ver5 dismal and it all started because of te coming of te 6itc 6o made people believe tat some da5,
6en least e+pected, te5 migt reac into teir 8arm 7u&&5 (ag and find no more.
*ot long ago, a 5oung 6oman 6it big ips came to tis unapp5 land. Se seemed not to ave eard about te bad 6itc and 6as not
6orried about running out of 8arm 7u&&ies. Se gave tem out freel5, even 6en not as9ed. Te5 called er te <ip 8oman and
disapproved of er because se 6as giving te cildren te idea tat te5 sould not 6orr5 about running out of 8arm 7u&&ies. Te
cildren li9ed er ver5 muc because te5 felt good around er and te5 began to follo6 er e+ample giving out 8arm 7u&&ies
6enever te5 felt li9e it.
Tis made te gro6nups ver5 6orried. To protect te cildren from depleting teir supplies of 8arm 7u&&ies te5 passed a la6. Te
la6 made it a criminal offense to give out 8arm 7u&&ies in a rec9less manner or 6itout a license. Man5 cildren, o6ever, seemed
not to care@ and in spite of te la6 te5 continued to give eac oter 8arm 7u&&ies 6enever te5 felt li9e it and al6a5s 6en as9ed.
(ecause te5 6ere man5, man5 cildren, almost as man5 as gro6n ups, it began to loo9 as if ma5be te5 6ould ave teir 6a5.
As of no6 its ard to sa5 6at 6ill appen. 8ill te gro6nups la6s stop te rec9lessness of te cildren$
Are te gro6nups going to !oin 6it te <ip 8oman and te cildren in ta9ing a cance tat tere 6ill al6a5s be as man5 8arm
7u&&ies as needed$
8ill te5 remember te da5s teir cildren are tr5ing to bring bac9 6en 8arm 7u&&ies 6ere abundant because people gave tem
a6a5 freel5 $
Te struggle spread all over te land and is probabl5 going on rigt 6ere 5ou live. If 5ou 6ant to, and I ope 5ou do, 5ou can !oin b5
freel5 giving and as9ing for 8arm 7u&&ies and being as loving and ealt5 as 5ou can.
----------------------
A
DAS MRCHEN VON DEN KUSCHELTCHERN
-s 6ar einmal eine 7amilie mit dem 2ater Tim, der Mutter Magg5, dem Son Bon und der Tocter ,uc5 und 6aren ser glCc9lic.
8arum 6aren sie so glCc9lic$ .u der .eit be9am !edes Dind bei seiner Eeburt ein 9leines, 6eices Dusceltuc-(eutelcen. In dem
(eutelcen 6ar, 6ann immer man ineingriff, ein scFnes, 6armes Dusceltuc.
Alle ,eute mocten diese DusceltCcer ser gerne. 8enn man ein Dusceltuc atte, dann fClte man sic gleic gan& 6arm und
9uscelig. ,eute, die nict !eden Tag ir Dusceltuc be9amen, 6urden 9ran9, begannen 6ie ein alter Apfel ein&utroc9nen, und
sclieGlic muGten sie sterben.
Aber damals 6ar es gan& einfac, 6arme DusceltCcer &u be9ommen. 8enn man eines braucte, dann ging man &u einem anderen
Menscen und sagte" :Ic mFcte gerne ein 6armes Dusceltuc aben): Der andere griff dann in sein (eutelcen und &og ein
TCclein ervor, so groG 6ie eine MHdcenand. Daum erblic9te das 9leine Tuc das Tageslict, begann es &u lHceln und
ver6andelte sic in ein groGes, 6eices und 6armes Dusceltuc. Der eine legte es dem anderen dann auf die Sculter, auf den Dopf
oder in den ScoG, und scon scmiegte es sic an und verscmol& mit dem DFrper.
Das 6ar ein gan& 6underbares EefCl) So erbaten sic die ,eute Hufig ein Dusceltuc voneinander, und !eder gab gerne, - es gab
sie !a in <Clle und 7Clle. So lebten sie alle glCc9lic und inen 6ar 6ol.
-ines Morgens stand eine bFse <e+e mitten im Dorf) Sie 6ar bFse ge6orden, 6eil niemand ire Salben, ire Pillen und Mi+turen
9aufen 6ollte. Die bFse <e+e aber 6ar sclau und dacte sic einen niedertrHctigen Plan aus. Als Magg5 gerade mit irer Tocter auf
der 8iese beim <aus spielte, sclic sic die <e+e &u Tim und flCsterte im ins Or"
:Sie nur, Tim, 6as Magg5 mact) Sie nur, sie gibt all die scFnen DusceltCcer der 9leinen ,uc5. 8enn sie so 6eitermact, dann
6ird bald 9eines mer fCr dic Cbrig bleiben, 6eil sie sie alle der 9leinen ,uc5 gegeben at):
Tim 6ar erstaunt. -r scaute die <e+e an und sprac": Soll das eiGen, daG das Dusceltuc-(eutelcen eines Tages leer sein 9Fnnte$
Ist denn nict immer, 6enn man ineinlangt, ein neues, 6armes Dusceltuc darin$:
Da sprac die <e+e" :O nein, 9eines6egs) 8enn sie ausgeen, dann ist 9eines mer da. Das let&te 6ird das let&te sein): sprac0s,
sc6ang sic auf iren (esen und flog davon. Ir Dicern und Triumpgeeul lieG noc lange .eit die ,uft er&ittern.
Die 8orte der <e+e begannen sic in Tims <er& ein&ufressen, und 6ann immer Magg5 !emand anderem ein 6armes Dusceltuc, sa
er es mit sceelem (lic9. -r begann sic Sorgen &u macen, 6eil er die 6armen DusceltCcer seiner 7rau so gerne mocte und nict
auf sie ver&icten 6ollte. -r fand es nict rect, daG Magg5 alle ire 6armen DusceltCcer den Dindern und sogar 7remden im Dorf
gab. Immer 6enn er das sa, begann er &u 9lagen, und 6eil Magg5 in ser liebte, 6urde sie sparsamer mit iren DusceltCcern und
ob sie fCr in auf Als die Dinder das saen, dacten sie bei sic" :Mit 6armen DusceltCcern muG man sparsam sein) Man darf sie
nict bei !ede beliebigen Eelegeneit verscen9en): So 6urden auc die Dinder sparsamer mit iren DusceltCcern. 2on nun an
beobacteten sie ire -ltern miGtrauisc@ und 6enn sie fanden, daG ire -ltern &u viele TCclein an andere ,eute gaben, dann 9lagten
und scimpften sie, und 6enn sie selbst einmal groG&Cgig 6aren, dann atten sie gleic ein sclectes Ee6issen. Ob6ol sie immer,
6enn sie in das (eutelcen griffen, ein neues, scFnes und 6armes Dusceltuc aben 9onnten, griffen sie immer seltener in das
(eutelcen.
Sie 6urden immer gei&iger und gei&iger. *ac 9ur&er .eit begannen die ,eute &u frieren und sic ungemCtlic &u fClen. Sie
begannen &u frFsteln und &u verscrumpeln, und einige von inen starben sogar, 6eil sie scon so lange 9ein 6armes Dusceltuc
mer be9ommen atten. So gingen immer mer Menscen &um <aus der <e+e und 9auften Salben und Pillen und 9leine 7lHsccen
mit -li+ier, obgleic sie scnell mer9ten, daG das .eug 6enig alf. Das ,eben im Dorf 6urde immer elender und besc6erlicer.
Als die <e+e sa, daG immer mer Menscen starben, erdacte sie einen neuen Plan@ denn sie 6ollte !a nict, daG die ,eute alle
sterben - 6er Htte sonst noc ire Salben und Pillen und -li+iere ge9auft$ Sie gab also allen ,euten noc ein &6eites (eutelcen. Die
6aren den alten (eutelcen gan& Hnlic, nur - sie 6aren 9alt, und 6enn man ineingriff, so fand man darin 9alte *esselfet&en. 2on
diesen 9alten *esselfet&en 6urde den Menscen nict mer 6arm und 6olig, sondern 9Cl@ sie be9amen eine unangeneme
EHnseaut davon. Die 9alten *esselfet&en inderten sie &6ar am Scrumpeln und Sterben, aber inen 6urde 9alt und scauderaft
&umute. Sprac nun einer seinen *acbarn an und bat um ein 6armes Dusceltuc, dann dacte der *acbar bei sic, daG er 9eine
ergeben mocte und sprac" :-in 6armes Dusceltuc 9ann ic dir nict geben, aber mFctest du nict einen meiner 9alten
*esselfet&en$: So standen sie oft beieinander, dacten in irem Innersten an die 6armen DusceltCcer und gaben sic sclieGlic die
9alten *esselfet&en. So starben nur noc 6enige Menscen, aber die meisten 6aren unglCc9lic, 9alt und frostig ge6orden.
I
Seitdem die <e+e im Dorf aufgetauct 6ar und die 6armen DusceltCcer immer seltener ge6orden 6aren, 6urde das ,eben immer
besc6erlicer und 9ompli&ierter. Die 6armen DusceltCcer, die es vormals so reiclic gab 6ie die ,uft &um Atmen 6urden nun
teuer geandelt. Die ,eute taten alles mFglice, um eines &u be9ommen. 7rCer atten sie einfac beieinandergestanden, &u dritt, &u
viert, &u fCnft, und 9einer atte darauf geactet, 6er 6em ein Dusceltuc gab. Aber nun begannen sie die DusceltCcer ein&uteilen.
-s gab nict mer !eder !edem, sondern sie sclossen sic &u Paaren &usammen, die sic nur noc gegenseitig mit den DusceltCcern
versorgten. 2ergaG !emand diese neue 'egel und gab ein ectes Dusceltuc an !emand anderen, dann be9am er scnell ein sclectes
Ee6issen, 6eil er !a 6uGte, daG Jsein: Partner nun Mangel leiden muGte. All die Menscen, die 9einen anderen fCr sic finden
9onnten, muGten ire 6armen DusceltCcer fCr teuer Eeld 9aufen und dafCr lange Stunden art arbeiten.
-inige 6enige Menscen im Dorf 6urden als et6as J(esonderes: angeseen und berCmt@ inen gab man viele DusceltCcer, und
sie muGten sie nict &urCc9geben. Diese ,eute sammelten die DusceltCcer und ver9auften sie an 6eniger berCmte Menscen, die
sie &um Kberleben !a braucten.
In der allgemeinen *ot gesca es, daG einige ,eute die 9alten *esseltCcer fHrbten und inen das Ausseen von 6armen
DusceltCcern gaben. Die falscen DusceltCcer 9amen im 1mlauf und bracten neue *ot Cber die Menscen. So gesca es &um
(eispiel, daG sic &6ei Menscen begegneten und in liebevoller Absict mit den - falscen - DusceltCcern bescen9ten@ danac
fClten sie sic dann gan& elend. Die Menscen 6uGten sclieGlic gar nict mer, 6oran sie 6aren" Sie 9onnten die falscen von den
ecten DusceltCcern nict untersceiden und 6urden unsicer.
Das einst so scFne ,eben im Dorf 6ar eine rect ,ast ge6orden und alles nur, 6eil die bFse <e+e sie glauben gemact atte, daG die
scFnen 6armen DusceltCcer eines Tages ausgeen 9Fnnten. 2or nict all &u langer .eit erscien in dem Dorf eine !unge 7rau. Die
6ar im Stern&eicen des 8assermannes geboren und fiel allen auf, 6eil sie (lumen im <aar trug und oft ser frFlic Cber die 8iesen
des Dorfes Cpfte. Sie 9Cmmerte sic nict um die bFse <e+e und 6ar mit iren 6armen DusceltCcern gan& frei&Cgig. Sie gab sie
!edem - !a, man muGte sie noc nict einmal darum bitten. Die (e6oner des Dorfes nannten sie veracteten sie, 6eil sie die Dinder
da&u verleitete, mit den DusceltCcern versc6enderisc um&ugeen. Die Dinder mocten die (lumenfrau ser gerne. Sie fClten
sic 6ol in irer *He und gei&ten nict mer mit iren TCclein.
Die -r6acsenen des Dorfes taten sic &usammen und macten ein Eeset&, das die Dinder davor be6aren sollte, die 6armen
DusceltCcer &u vergeuden. Das Eeset& verbot den un9ontrollierten 2er9er mit DusceltCcern und bedrote all die mit Strafe, die
one eine besondere -rlaubnis DusceltCcer ervor&ogen. Aber viele Dinder ielten sic nict daran@ sie 6aren 6eiterin frei&Cgig
und scerten sic nict um das Eeset&.
8eil es so viele Dinder gab, fast so viele 6ie -r6acsene, sa es so aus, als ob die Dinder ire eigenen Eeset&e macten. 8ie es nun
6eiterget$ Das ist sc6er &u sagen. 8erden die -ltern ire unfolgsamen Dinder unter ir Eeset& &6ingen$ 8erden sie sic der
(lumenfrau ansclieGen und &usammen mit iren Dindern 6ieder so frei&Cgig leben 6ie in alten Tagen$
---------------------------
L

S-ar putea să vă placă și