EDUCAȚIE TIMPURIE

asist.univ.dr. Popa Maria

 TEMELE CURSULUI
1. Educația timpurie ca domeniu multiplu și nou de studiu și
acțiune
2. Fundamentele teoretice ale educației timpurii
3. Educația la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaționale
4. Educația centrată pe copil
5. Grădinița mediu incluziv
6. Specificul dezvoltării copilului
7. Rolul adultului în dezvoltarea globală a copilului
8. Nevoile de dezvoltare ale copiilor mici
9. Stimularea ca specific al dezvoltării la vârstele mici
10. Grădinița, familia și comunitatea, parteneri în educație
11. Educația și sănătatea în grădiniță
12. Tendințe în educația timpurie
 OBIECTIVELE DISCIPLINEI
• Să formeze studenții pentru a deveni specialiști în
domeniul educației timpurii;

• Să ofere studenților o aprofundare a cunoștințelor

teoretice în domeniul educației timpurii;

• Să abiliteze studenții cu competențe și strategii de

acțiune în acest domeniu;

• Să dezvolte capacitatea de adaptare a studenților la noile

exigențe profesionale din domeniul educației timpurii.
Formarea unor competențe
de specialitate
cunoașterea materiei;
capacitatea de a stabili legături între teorie și
practică, în vederea aplicării conceptelor și teoriilor
moderne privind educația timpurie;
capacitatea de înnoire a conținuturilor în consens cu
noile achiziții ale științei domeniului (și din domenii
adiacente).
 CURSUL 1

EDUCAȚIA TIMPURIE
CA DOMENIU MULTIPLU ȘI NOU
DE STUDIU ȘI ACȚIUNE
 Creşterea copiilor în China
"Chinezii conceptualizează copilăria ca două perioade distincte numite vârsta de
nevinovăție și vârsta înțelegerii". În timpul vârstei de nevinovăție, mamele își
hrănesc copiii și tind să satisfacă orice nevoie, adesea într-o măsură care ar fi
considerată indisciplinată sau îngăduitoare de standardele occidentale. Acest
lucru se datorează faptului că ei cred că cei mici nu au competențe cognitive la
acea vârstă și nu sunt capabili să învețe prea mult. Atunci când copiii ajung la
vârsta înțelegerii, la vârsta cuprinsă între 5 și 6 ani, metodele și instruirea mai
stricte sunt implementate brusc.
 Creşterea copiilor în Japonia

În cultura japoneza, în mod

tradițional copiii sub șapte ani
sunt priviți ca aparținând zeilor.
Pentru a păstra zeii fericiți, copiii
sunt tratați cu multă grijă pentru
ca ei să nu decidă să se întoarcă
la zei. Copiii japonezi sunt
încurajați să fie sensibili și să
răspundă nevoilor celorlalți și să
se conformeze așteptărilor
sociale.
 Creşterea copiilor în India
Copilăria este privită ca o perioadă de timp sensibilă în care copiii sunt formați. Astfel, se
crede că mediul, în special părinții, joacă un rol important în dezvoltarea copilului .

Mamele indiene își masează zilnic copiii și îi transportă aproape de corp. Dormitul cu copilul
în primii ani este o altă caracteristică a relației apropiate mamă-copil. Cu toate acestea, în
timp ce sugarii și copiii mici sunt îngăduiți, se subliniază faptul că nevoia de orientare este
cunoscută, precum și credința că cei mici sunt capabili să învețe de la o vârstă fragedă.
Disciplina este adesea strictă și copiii sunt învățați să se supună părinților lor. Pedeapsa fizică
este uneori folosită pentru a disciplina, a controla și a preda comportamente adecvate
copilului.
 Creşterea copiilor în Africa
Întreaga comunitate consideră că fiecare copil este un "dar al lui Dumnezeu". Bătrânii
își transmit valorile culturale și învață centrele tinere și de disciplină în jurul valorilor pe
care se așteaptă ca copiii să le învețe.
În Malawi, există zicala "M'mera ndipoyamba", ceea ce înseamnă că copilul este ca o
plantă care trebuie cultivată în timp pentru ca tinerii să devină puternici și productivi.
În Nigeria, există o așteptare clară că copilul ar trebui să fie bun. Cu alte cuvinte, cine
urmează tradiția culturală și îi îngrijește pe părinți. Părinții nigerieni renunță la un copil
care nu se conformează normelor culturale.
 Creşterea copiilor în cultura latină
• Familia
Creşterea copiilor în cultura europeană
Deși folosirea timpului liber, un termen care provine din sport, este o formă tipică americană și
canadiană de disciplinare a copiilor, culturile europene par să se afle pe aceeași pagină în ceea ce
privește implementarea disciplinei. Tehnicile de distragere funcționează pentru copiii foarte mici, în
timp ce recompensele și retragerea privilegiilor sunt eficiente pentru copiii mai în vârstă, la fel ca și
stilurile de părinți democratice care implică copiii în procesul de elaborare a regulilor de familie, toate
par a fi universale între părinții americani și europeni.
Schimbarea timpurilor europene a eliminat vechile vorbe, cum ar fi: "Cuiul care se ridică trebuie
ciocănit" și "Copiii trebuie să fie văzuți și nu auziți", chiar dacă mai multe țări din Europa de Vest au
urmat modelul Suediei prin interzicerea bătaii și punerea în aplicare a legislației care interzice pedeapsa
corporală.
Uniformizarea modelului de creștere a
copilului
Reflecție

“Educația copilului mic constituie proba de foc a

oricărui sistem de învățământ. De felul cum se
face educația la această vârstă depind eficiența
și amploarea celei ce se va face în continuare“
(Constantin Cucoș).
Întrebări
• Care este cea mai frumoasă amintire pe care o
aveți din copilărie?

• De ce v-a plăcut să fiți copil?/De ce nu v-a

plăcut?

• De ce credeți că în pregătirea dvs. inițială aveți

nevoie de un curs de Educație timpurie?

• Ce așteptări aveți de la acest curs?

Obiectivele cursului
La sfârșitul cursului, studenții vor fi capabili:

• Să descopere sensul conceptului și domeniului de

educație timpurie;
• Să identifice notele distinctive ale educației timpurii;
• Să explice abordarea specifică educației timpurii, în
urma dezbaterilor colective;
• Să exprime esența conceptului de educație timpurie
prin crearea unui cvintet.
CUVINTE CHEIE
 educaţie timpurie  sprijin
 intervenție timpurie  stimulare
 copilăria mică  programe
 îngrijire  politici de educaţie
 dezvoltare în copilăria timpurie
 dezvoltarea
optimală
Educația timpurie are ca reper
primordial - COPILUL
• Copilăria timpurie reprezintă o perioadă de
maximă importanță în viața unui individ prin
consecințele durabile pe care le are asupra
dezvoltării ulterioare a acestuia.

• Ultimele cercetări au demonstrat și argumentat

modul în care trebuie abordată această perioadă
de vârstă, insistând pe practicile adecvate de
îngrijire și educație a copilului mic.
Argument
• Știm cu toții: copiii sunt diferiți.

• Și totuși, câteva lucruri esențiale îi fac să fie

asemenea: toți au nevoie de dragoste, de
securitate, de hrană bună și de stimulare, toți
simt nevoia de siguranță, de acceptare, de
recunoaștere, toți caută sprijinul în adult și au
nevoie de acesta pe măsură ce își dezvoltă
încrederea în sine și dobândesc propria
independență.
Fiecare copil este unic

Ideea centrală este aceea că fiecare copil este

unic, iar unicitatea lui reprezintă punctul de
plecare în toate deciziile luate în privința lui, cu
scopul primordial de a-l ajuta să se dezvolte
deplin.
Ce este educația?
“Educația este o experiență socială, în contact
cu care copilul se descoperă, îmbogățește
raporturile sale cu ceilalți, dobândește bazele
cunoașterii și acțiunii”.
(J. Delors, Raport UNESCO
privind Educația în secolul XX,
apud Mircea Ștefan, 2006)
Ce este un copil?
Ce este un copil?

 Copilul – ca victimă

 Copilul – adult în miniatură

 Copilul – în ziua de azi

Concepții despre copil
• Cel mai adesea, copilul era văzut ca fiind o versiune
mai mică și mai puțin puternică a unui adult – mai
dependent, cu mai puține cunoștințe, mai puțin
competent, mai puțin adaptat social și mai puțin
capabil de control emoțional.

• Copilul a fost mereu descris în termeni negativi, s-a

atras atenția asupra incompetențelor lui, nu asupra
potențialului vast pe care îl are pentru dezvoltarea
sa viitoare.

• Ideea drepturilor copiilor este de dată recentă

(1989, Convenția pentru drepturile copilului).
Concepțiile moderne despre copii
• Încă din epoca antică, chinezii și japonezii considerau
că la naștere copilul are deja un an. Ei erau mult mai
aproape de adevăr, încă de atunci.

• Mult timp s-a crezut că bebelușul la naștere este

caracterizat printr-un vid psihologic.

• Studiile recente, din ultimii 10 ani, în neurobiologie,

sociologie, psihologia dezvoltării, au dovedit că viața
psihologică a copilului începe încă din momentul
concepției, nu de la naștere, și că cea mai rapidă
dezvoltare a creierului are loc în primii 3 ani de viață.
La nivel mondial, preocupările în domeniul educației
timpurii au apărut la sfârșitul secolului XX. În decurs de
numai 18 ani s-au desfășurat evenimente majore la nivel
internațional și național care au marcat orientările și
politicile educaționale în acest domeniu:

Summitu-ul ONU, 2000

Raportul Starting Strong, 2001/2006
Declarația Conferinței Mondiale de la
Jomtiem, 1990, Declarația de la
Salamanca, 1994
Convenția Națiunilor Unite cu privire la
drepturile copilului, 1989
Integrarea României în UE, 2007
Strategia METC pentru educația timpurie
Când începe educația?
Până în ultimele două decenii ale secolului trecut
educația timpurie se referea la intervalul 3-6/7 ani,
era considerată activitatea din cadrul grădinițelor și
era denumită educație preșcolară.

Conceptul de lifelong learning introdus în 1990 în

Conferința Mondială de la Jomtien, reconsideră
educația și accentuează că începe de la naștere.

În acest context se analizează și se definește astăzi

conceptul și domeniul educației timpurii.
O nouă viziune
• Perspectivele moderne au adus o nouă viziune
asupra copiilor, care sunt considerați participanți
activi la viața socială de la naștere.
• Copiii au fost îngrădiți mereu în exprimarea propriilor
puncte de vedere, pe motiv că sunt incompetenți și
doar adulții știu ce este mai bine pentru ei.
• Studiile despre copii s-au realizat mult timp fără
consultarea copiilor.
• Cele mai recente studii susțin că vocea copiilor
trebuie luată în considerare și, la fel, perspectiva lor
asupra propriei vieți.
DE CE?
• Lumea în care trăim este tot mai complexă. Avem
nevoie de tot mai multă informaţie şi construim tot mai
multe punţi pentru a comunica unii cu alţii.

• Devine tot mai evident că modul în care începe viaţa

fiinţa umană este hotărâtor pentru evoluţia să socială
şi individuală.

• Cele mai importante descoperiri ale ştiinţelor sociale,

educatorilor şi ale disciplinelor bio-psiho- sociale
încearcă să identifice factorii care dau un start cât mai
adecvat în viaţă fiinţei umane.
Educaţie şi îngrijire timpurie pentru
dezvoltare (ECCD)
• Educaţie şi îngrijire timpurie pentru dezvoltare constituie
un concept şi o orientare actuală care încearcă să dea
răspunsuri la neliniştile şi descoperirile referitoare la noile
generaţii (Early Childdhood Care for Development, ECCD).

• Este vorba în acelaşi timp, de o disciplină nouă de studiu

care combină elemente din mai multe câmpuri de
cunoaştere şi acţiune şi care include: stimularea copilului
mic, sănătatea, nutriţia, educaţia timpurie, dezvoltarea
comunităţii, dezvoltarea femeii, psihologie, sociologie,
antropologie, dezvoltarea copilului, şi chiar economie.
DEFINIȚIA EDUCAȚIEI TIMPURII

• Educația timpurie este definită ca asigurarea îngrijirii,

dezvoltării și educației optimale a copilului, prin sprijin
direct și indirect dat adulților, familiilor, comunității și
întregii societăți pentru a percepe copilăria mică ca un
stadiu esențial în devenirea umană și socială a
indivizilor.
Educația timpurie include toate formele de sprijin și
suport necesare copilului foarte mic pentru a-și
realiza dreptul la supraviețuire, protecție și pentru a
ne îngriji să îi fie asigurată dezvoltarea de la naștere
la 8 ani (Evans, Meyer, Ilfed, 2000).

Educația timpurie încorporează ideea că vârstele

mici constituie baza personalității, iar pentru
reușita educațională a copilului este necesar să fie
antrenați toți agenții cu influențe asupra copilului,
pornind de la familie, instituții de educație, până la
comunitate.
Clarificări conceptuale
Conceptul de educație timpurie se referă la două
dimensiuni esențiale:
 demararea acțiunilor educaționale de la
vârstele mici;
 și implicarea familiei și comunității în
educarea copilului.

Astfel, conceptele – cheie în educație timpurie

sunt: îngrijire, nutriție, mediu, învățare,
dezvoltare, sprijin direct și indirect.
De ce de la 0 la 8 ani?

Termenul de copilărie timpurie include în el și

dezvoltarea pre-natală și continuă și în vârsta
timpurie a anilor de școlii primare (6-8 ani)
datorită continuării experiențelor copilului.
Educaţia timpurie cuprinde mai multe
domenii:
 Educaţia prenatală a familiei;
 Educaţia copilului mic (0-1 an);
 Educaţia şi consilierea părinţilor şi familiei în general;
 Educaţia copilului între 1-3 ani;
 Educaţia preşcolară sau pre-primară;
 Educaţia educatorilor pentru vârstele mici ale copiilor
 Educaţia comunităţii;
 Educaţia pentru sănătate şi educaţia nutriţiei ca parte a acesteia;
 Educaţia preventivă pentru eliminarea riscurilor din copilărie;
 Educaţia prevenirii şi remedierii dificultăţilor instrumentale şi
intervenţia timpurie;
 Educaţia pentru comunicare şi stimularea dezvoltării, limbaj şi
expresie;
 Educaţia prosociala şi educaţia pentru participare şi construcţia
identității.
• Din prezentarea domeniilor actuale remarcăm că
este nevoie de o nouă construcție pedagogică
care să aibă în vedere elementele menționate.

• Educația preșcolară, așa cum o cunoaștem în mod

tradițional, nu poate fi înglobată în educația
timpurie (Păun, E., Iucu, R., 2002).

• Domeniul educației preșcolare trebuie să accepte

o serie de schimbări și transformări în sfera
filozofiei, proiectărilor și metodologiei acestor
vârste.
Note distinctive ale educației timpurii
 copilul este unic și abordarea lui trebuie să fie holistică
(comprehensivă din toate punctele de vedere ale dezvoltării
sale);
 vârstele mici recomandă a abordare integrată a serviciilor de
educație timpurie (îngrijire, nutriție, educație);
 educatorul, la nivelul relației educaționale, apare ca un
partener de joc matur;
 părintele nu poate lipsi din acest cerc educaţional, el este
partenerul-cheie în educaţia copilului;
 relaţia familie – grădiniţă – comunitate este hotărâtoare.
ABORDAREA SPECIFICĂ EDUCAȚIEI
TIMPURII
 personalitatea unică a copilului se manifestă în
domenii diferite (fizic, emoțional, cognitiv, social,
spiritual) care se influențează reciproc și simultan, de
aceea abordarea lui trebuie să fie multisectorială.

 copilul este unic și trebuie considerat ca un

întreg, abordarea lui trebuie să fie holistică.

 la vârstele mici este fundamental să avem o

abordare pluridisciplinară (îngrijire, nutriţie şi
educaţie în acelaşi timp);
Dezbatere
Explicați de ce la copilul mic nu putem separa

Educaţia
Protecţia
Sănătatea
Cvintet
Tema: educație timpurie

• primul vers are un singur cuvânt care precizează subiectul

poeziei (Educație timpurie);
• al doilea vers este format din două cuvinte care descriu
subiectul;
• al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acțiuni;
• al patrulea vers este format din patru cuvinte și exprimă
sentimentele față de subiect;
• ultimul vers este format dintr-un singur cuvânt și exprimă esența
subiectului.
Educația timpurie
Sprijin, stimulare,
Dezvoltă, asigură, valorifică, formează,
Iubind, îngrijind, protejând, încurajând,
Copilul.
CINE SUNTEM NOI?

• Dascălii nu primesc din partea societății

aprecierea pe care o merită: nu apar la știrile
de la televizor, trăiesc în anonimatul sălii de
grupă, dar sunt singurele (singurii) care au
puterea să provoace o revoluție socială.

• Cu o mână ei desenează, cu alta mișcă lumea

din loc, căci lucrează cu cea mai mare bogăție
a societății: copiii.
Reflecție

• În educație nu există rețete. Succesul educației

se bazează pe adaptarea demersului
educațional la nevoile individuale ale fiecărui
copil.

• “Fiecare copil pe care îl educăm este un OM

dăruit societății “(Nicolae Iorga).
Eseul de 5’
1. Cea mai interesantă sarcină de lucru, la această temă,
mi s-a părut
..................................................................................
2. Cea mai dificilă
................................................................
3. Cred că am nevoie de informații suplimentare în legătură
cu
......................................................................................
4. Consider utilă asimilarea informaței despre educația
timpurie pentru că..........................................................

5. Alte observații
.................................................................
Bibliografie
*** (2002). Educația timpurie în România. UNICEF, IOMC, CEDP, București: Editura
Vanemonde.
*** (2008). Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la
naștere la 7 ani. UNICEF.
*** (2006). Strategia MECT privind educația timpurie.
*** (2008).Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârta cuprinsă între
naştere şi 6/7 ani.www.edu.ro.
Boca, C. (coord), Bucinschi, M. și Dulman, A. (2009). Educația timpurie și specificul
dezvoltării copilului: modul general pentru personalul grădiniței. București: Educația
2000 +.
Cable, C., Miller, L. (2010). Working with Children in the Early Years. Second Edition.
London and New York: Routledge Taylor&Francis Group.
Culea, L. (2009). Aplicarea noului curriculum pentru educația timpurie – o provocare?
Pitești: Editura Diana.
Jones, P. (2009). Rethinking childhood. Attitudes in Contemporary Society. New
childhoods. New York:Continuum.
Munteanu, C. și Munteanu, E. N. (2009). Ghid pentru învățământul preșcolar – o
abordare din perspectiva noului curriculum. Iași: Editura Polirom.
Lazarescu, M.P., Ezechil, L. (2011). Laboratorul prescolar, V&I Integral, Bucuresti.
Păun, E., Iucu, R. (2002). Educaţia preşcolară în România. Iaşi: Editura Polirom.
Schaffer H. R. (2007). Introducere în psihologia copilului. Cluj – Napoca: Editura
Asociația de Științe Cognitive din România.