Educaţie Timpurie – Repere normative şi principii ale programelor pentru educaţie timpurie

Lect.univ.dr. Camelia Voicu

Repere normative şi principii în Educația Timpurie. 1

Diferitele alternative regăsite în sistemele educative actuale devin eficiente şi operante in

momentul in care răspund unor principii general valabile şi acceptate pentru educaţia timpurie
la nivel international.
J. Evans directoarea Grupului consultativ pentru ingrijiea şi dezvoltarea timpurie a copilului,
sintetizand orientarile actuale ale programelor de educatie timpurie la nivel mondial, pune la
baza acestora trei serii de principii general valabile:

a. Principiile social acceptate (determinate de politicile educationale de la nivel

international);
b. Principiile care guverneaza dezvoltarea şi invatarea la vârstele mici (determinate
de studiile stiintifice şi de cercetarile in domeniul varstelor mici);
c. Principiile operationale de ordin general (determinate de derularea oricarui
program de tip educational).

a. Principiile sociale care determina şi structureaza sfera de interventie educativa timpurie

asupra copilului sunt reliefate din cunoasterea şi respectarea unor documente internationale ca:
- Conventia cu privire la drepturile copilului (1989);
- Declaratia Conferintei mondiale de la Jomtien, 1990, referitor la "Educaţia
pentru toti";
- Declaratia Conferintei de la Salamanca, 1994 cu privire la realizarea scolii de
tip incluziv, la accesul, participarea şi calitatea unei educatii pentru toti, etc.

Directiile mentionate şi recomandate educatiei de toate aceste declaratii internationale se refera

in principal la drepturile şi responsabilităţile în plan individual şi social elaborate în raport cu
fiecar individ şi în principal legate de copil şi copilărie. Ele pot fi sintetizate în următoarele
direcţii prioritare:
- Valorizarea şi sprijinirea copilului mic prin stimulare şi preveniera situaţiilor de
risc. Perspectiva de abordare a copilului - copiii necesita prin imaturitatea lor fizica
şi mentala ingrijire şi atentie din partea intregii societati.
- Respectarea copilului indiferent de problemele de invatare şi dezvoltare pe care le
are - Copiiii care traiesc in situatii dificile sunt lipsiti de ocaziile necesare dezvoltarii
şi invatarii şi de aceea necesita consideratii speciale.
- Asigurarea unei educatii pentru toti copiii, nediscriminativ - Toti copiii fara
deosebire de gen, rasa, limba, religie sau alte criterii care ii deosebesc, trebuie sa
aibe conditii sa-şi dezvolte plenar potentialul.
- Implicarea familiei şi comunitatii in decizia şi actiunea educativa - Familiile,
parintii in special, au responsabilitatea primara a cresterii şi dezvoltarii copiilor lor.

1
După Ecaterina Vrăjmaș, 2014
Educaţie Timpurie – Repere normative şi principii ale programelor pentru educaţie timpurie

Lect.univ.dr. Camelia Voicu

- Politicile educative de responsabilizare socială la nivel local şi central.

Comunitatile, de la cele restranse până la cele largi reprezentate de guverne, trebuie
sa stabileasca o politica a mediului educational care sa asigure plenarea realizare a
responsabilitatii sociale pentru cresterea şi educarea tinerei generatii.

Trebuie reamintită aici orientarea actuală a politicilor educative la vârstele mici ca parte a
educaţiei pentru toţi. Acest nou mod de înţelegerea a orinatării sistemelor şi a practicilor
educative impune o viriune nouă care reliefează cele trei concepte fundamentale:
- Acces neângrădit la educaţie de la cele mai mici vârste;
- Participare la educaţie şi viaţa socială prin dezvoltarea competenţelor, asigurarea
drepturilor şi îndeplinra responsabilităţilor sociale;
- Calitatea intervenţiilor educaţionale.
Accesul pune problema preocuparilor educative pentru toate categoriile de copii fara nici o
discriminare, participarea cere schimbarea relatiei educative centrale catre independenta şi
responsabilizarea copilului de la vârstele mici. Calitatea certifica nevoia alegerii unor metode
care sa satisfaca progresul uman şi tehnic al epocii noastre.

b. Principiile referitoare la dezvoltarea şi învățarea copilor.

Studiile şi cercetarile din domeniul stiintelor educatiei au determinat in ultimii ani o
serie de principii drept factori cheie pentru asigurarea unei dezvoltari plenare a copilului. Aceste
principii sunt punctul de orientare în organizarea şi structurarea programelor de educaţie
timpurie. Respectarea lor oferă indicatorii de calitate şi premisele de succes în abordarea
copilului mic.
Următoarele elemente formează tabloul necesar enumerării principiilor, sau normelor ce trebuie
respectare în copilăria mică:
- Delimitarea perioadei de vârstă;
- Identificarea nevoilor de bază
- Abordarea holistică a dezyvoltării copilului - pluridisciplinară din punctele de
vedere: nutriţional, al sănătăţii, al educaţiei şi din cel social:
- Respectarea principiilor generale ale dezvoltării şi învăţării

Toate studiile încep prin a identifica nevoile copilului mic şi a descrie vârsta luată în calcul
pentru perioada considerată timpurie în viaţa individului. Cercetările în domeniu indica faptul
că dacă exista goluri semnificative in asigurarea cerintelor copilului(in termeni de nutritie,
sanatate, şi stimulare, in particular) intr-un punct semnificativ din continuumul de la nastere
până la intrarea in scoala primara, acest lucru poate avea un impact negativ in dezvoltarea pe
parcursul intregii vieti. De exemplu, daca se asigura copiilor nutritie şi programe de stimulare
in primii trei ani, şi atunci stimularea este intrerupta in timpul anilor dinainte de scoala,
castigurile realizate prin atentia timpurie se pot pierde. (Grantham-Mc Gregor et al.1998).

Una din ideile cunoscute azi este aceea că nevoile copiilor difera pe parcursul copilariei
timpurii.
Educaţie Timpurie – Repere normative şi principii ale programelor pentru educaţie timpurie

Lect.univ.dr. Camelia Voicu

Nevoile de dezvoltare ale unui copil pot varia in primii ani de viata in legatura cu procesul lui
de maturizare/crestere. Intr-o acceptie minimalista, pot fi distinse urmatoarele perioade:

 Perioada prenatala şi nasterea. In timpul acestei perioade, atentia este concentrata pe

mama prin programele maternale şi de sanatate a copilului, şi prin educatie şi sprijin
parental.
 Pruncia(până la 14/18 luni). Un accent special trebuie pus pe sanatate şi nutritie in timpul
acestei perioade . Hranitul la san este obligatoriu; nu trebuie sa se rateze nici o ocazie pentru
copii de a fi cu mamele lor. Invatarea senzoriala, in special auditorie şi vizuala, controlul
actiunilor fizice, şi atasamentul fata de ingrijitor semnificativ sunt sarcinile centrale.
 Antepreșcolaritatea ( de la 18 la 36 de ani în literatura anglofonă, 12-36 luni în România).
In timpul acestei perioade nutritia continua sa fie de o importanta critica. Coordonarea
copilului, limbajul, abilitatea de a gandi, şi abilitatile sociale avanseaza rapid.
 Pre-scolaritatea (aproximativ vârstele trei-cinci/sase ani). In anii de dinainte de scoala,
socializarea şi pregatirea pentru scolarizare capata o importanta mai mare, şi cercul de
prieteni şi ingrijitori se largeste. De la 4 ani incolo, e mai probabil ca programele de copilarie
timpurie sa fie asociate cu educaţia şi programele scolare, dar sanatatea şi nutritia raman
componente-cheie de care au nevoie copiii mici.
 Scoala primara pregătitoare sau timpurie este o perioada de tranzitie intre scoala şi
lumea in general(in mare intre 6 şi 8 ani). Depinzand de gradul de sincronicitate intre casa
şi scoala, aceasta tranzitie poate fi relativ usoara sau extrem de dificila.

La nivel internaţional, instituţiile care elaborează documentele programatice cu privire

la educaţia timpurie enumeră şi explicitează o serie de principii de la care trebuie schimbat pas
cu pas modul în care sunt percepuţi copiii mici şi organizate intervenţii în planul politicilor
educaţionale. Se porneşte de la a se argumenta faptul că experientele pentru copii, la orice
varsta, trebuie sa fie concepute in jurul nevoilor de dezvoltare şi abilitatilor copilului. Sprijinul
pentru aceasta pozitie vine din literatura de spăecialitte internationala despre cum se dezvolta
şi cum invata copiii. Ce urmeaza este o enumerare a unor principii de baza de dezvoltare care
pot fi folosite pentru a ghida crearea de activitati potrivite şi experiente pentru copiii mici (
Evans, J,L, Meyers, R,G, Ilfeld, E, 2000, p.5-15).

1. Dezvoltarea este holistica; consta in dimensiuni inter-dependente.

2. Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere.

3. Dezvoltarea este multi-determinata, şi variaza ca o funcţie a statutului
nutritional şi biomedical al copilului, mostenirea genetica, şi contextul
social şi cultural.
4. Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura, şi nu neaparat
progresiva
5. Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare
6. Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu
oamenii şi obiectele din mediul lui
Educaţie Timpurie – Repere normative şi principii ale programelor pentru educaţie timpurie

Lect.univ.dr. Camelia Voicu

Să le analizăm pe fiecare trecînd prin argumentele aduse de autorii citaţi (Evans, J,L, Meyers,
R,G, Ilfeld, E,.2000)

● Dezvoltarea este holistica; constă in dimensiuni inter-dependente

Specialiştii care se ocupă de copilăria timpurie foloseste termenul ‘’holistic’’ pentru a descrie
dezvoltarea copilului. Aceasta presupune că dezvoltarea copilului nu poate fi impartita in
variabile ca: sanatate, nutritie, educatie, social, emotional. Toate se îmbină in viata copilului si
se dezvolta simultan. Progresul intr-o zona afecteaza progresul in altele. In mod similar, cand
ceva merge prost in oricare zona/arie influenteaza toate celelalte arii. De exemplu, nutritia
inadecvata, sanatatea subreda, si ingrijirea mai putina decat necesara au un impact negativ
asupra cunoasterii si dezvoltarii motorii, sociale si emotionale. Un exemplu de cum
functioneaza interactiunea este urmatorul. In timp ce copiii sunt motivati in mod natural sa
exploreze si sa incerce sa controleze mediul, cei cu sanatate sau nutritie proasta au motivatie
redusa de a explora. Aceasta le inhiba invatarea si dezvoltarea, care la randul ei duce la
probleme de invatare, care afecteaza stima de sine a copilului, care afecteaza mai tarziu
invatarea.
De aceea interventiile trebuie sa includa atentia la dezvoltarea fizica(prin sanatate si nutritie),
dezvoltarea mentala(prin educatie si stimulare), dezvoltare social-emotionala(asigurand
afectiune si sanse pentru participarea sociala), si dezvoltarea spirituala(definita in cultura
copilului).

● Dezvoltarea incepe prenatal şi invatarea incepe la nastere

In timpul perioadei prenatale, apar dezvoltari importante care afecteaza creierul, corpul fizic, şi
chimia copilului. Toate acestea au un impact asupra abilitatii acelui copil de a invata, sa se
dezvolte, sa creasca, şi sa fie sanatos.
Iată de ce educaţia timpurie se referă şi la a asigura fetelor adolescente şi femeilor insarcinate
ingrijirea fizică, nutritională şi psihologică adecvate, ca şi protectia socială necesară. In plus,
odata ce copilul vine pe lume este important sa se asigure acel sprijin nutritional adecvat (in
forma alaptarii la san), să i se asigure creșterea într-un un mediu sanatos, sigur şi curat. La fel,
se impune ca fiecare copil mic să fie iubit şi hranit adecvat. Primii opt ani din viata unui copil
constituie fundatia pentru întreaga dezvoltarea viitoare; de aceea atentia timpurie fata de nevoile
copilului este critica.

Dezvoltarea este multi-determinata, şi variaza ca o functie a statutului nutritional şi

biomedical al copilului, mostenirea genetica, şi contextul social şi cultural.

Deși modelul general al dezvoltării și stadialitatea dezvoltării sunt valabile pentru

oricare ființă umană, ritmul şi calitatea dezvoltarii variaza de la copil la copil, fiind rezultatul
combinării dintre moștenirea genetică a copilului şi experientele pe care acesta le are. Mediul
familial, economic și cultural influenteaza dezvoltarea in feluri diferite.este important să se
cunoască efectele acestor medii asupra dezvoltării copilului și să se intervină timpurii pentru
compensarea/corectarea acestor influențe, acolo unde este cazul. Pentru aceasta, toate intituțiile
Educaţie Timpurie – Repere normative şi principii ale programelor pentru educaţie timpurie

Lect.univ.dr. Camelia Voicu

implicate în dezvoltarea copiilor – medicale, juridice, de protecție socială, educaționale -

trebuie să acționeze unitar, în beneficiul copiilor, armonizându-și strategiile de acțiune pentru
a răspunde adecvat nevoilor fiecărui copil și tuturor copiilor în egală măsură.

Dezvoltarea copiilor este cumulativa prin natura, şi nu neaparat progresiva

Dupa cum s-a observat, primii ani sunt critici, în privința dezvoltării pe termen lung a
copilului, şi asa cum s-a notat, cu cat este mai timpurie atentia fata de progresul în dezvoltare
al copilului, cu atat este mai probabil ca problemele sa poata fi prevenite. Daca nutritia şi
sanatatea timpurie sunt puse in pericol, dezvoltarea este intarziata sau slabita, şi de-a lungul
timpului dezvoltarea copilului urmeaza o traiectorie descendenta. Drept rezultat, unii copii
raman din ce in ce mai in urma fata de colegii lor. In timp ce interventiile de mai tarziu pot
creste/ajuta dezvoltarea copilului, traiectoria optima este greu sau imposibil de refăcut odata ce
un ciclu descendent a inceput; cu cat este mai in varsta copilul, mai intensa trebuie sa fie
interventia pentru a avea un impact pozitiv.(Grantham-McGregor et al.1998; Wachs 1998)

Copiii sunt participanti activi la propria lor dezvoltare şi invatare

Invatarea implica construirea cunostintelor copilului, nu o impunere a informatiilor
asupra copilului de catre adult. Abilitatile care sunt baza pentru construirea cunostintelor se
imbunatatesc prin acțiunea practica. Este important pentru copii sa aiba sanse de a-şi construi
propriile cunostinte prin explorare, interactiune cu materialele, şi imitarea modelelor pozitive.
De aceea, interventiile trebuie sa includa sanse pentru copii de a invata facand, sa fie
angajati in rezolvarea de probleme şi sa dezvolte limbajul şi abilitatile de comunicare.
Programele ECCD nu trebuie sa puna accent pe memorarea mecanica şi doar pe invatarea celor
trei abilități esențiale (citire, scriere şi aritmetica). Sansele pentru implicarea activa trebuie sa
abunde, fie acasa in sarcinile zilnice, fie in medii educaționale formale sau non-formale din
afara casei. Accentul trebuie sa fie pe cum sa inveti(e.g atitudinea pozitiva fata de invatare şi
abilitatile de gandire) decat pe ce sa inveti.

Dezvoltarea şi invatarea apar ca rezultat al interactiunii copilului cu oamenii şi

obiectele in mediul lui.
Rolul adultilor(acasa şi in alte medii) in sprijinirea dezvoltarii copiilor este sa raspunda
emotional şi sa fie implicati fata de copii, şi sa asigure copiilor sanse de a lucra cu obiecte
concrete, sa faca alegeri, sa exploreze lucrurile şi ideile, sa experimenteze şi sa descopere.
Copiii au nevoie, de asemenea, de sanse de a interactiona cu colegii şi adultii intr-un mediu
sigur care ofera copilului siguranta şi acceptare.
De accea, invatarea şi dezvoltarea pot fi sprijinite prin crearea unui mediu sanatos, şi asigurarea
de spatiu, materiale, şi sanse de a ajuta copiii sa invete prin joaca, fie acasa sau in alta parte.
Parintii şi alti ingrijitori pot fi incurajati sa hraneasca, stimuleze, sa vorbeasca, şi sa se joace cu
copiii lor. Copiii traiesc intr-un context interacțional -familie, comunitate, cultura - şi nevoile lor sunt
in majoritate efectiv satisfacute in legatura cu acel context.
Educaţie Timpurie – Repere normative şi principii ale programelor pentru educaţie timpurie

Lect.univ.dr. Camelia Voicu

Starea de bine a copilului este legata indeaproape de starea de bine a familiei, in special de
starea de bine a ingrijitorului/lor primar/i. De aceea, sprijinul catre familie şi comunitate ii poate
ajuta pe copii; sprijinul catre copii poate ajuta familia şi comunitatea. De vreme ce mediul are
un impact asupra dezvoltarii copilului, este de asemenea benefic să fie realizate interventii in
mediile de viață ale copilului pentru a le optimiza. Ameliorand starea de bine a ingrijitorului/lor
primar/i, cresterea venitului familiei, imbunatatirea sanatatii şi sanitatiei in comunitate, precum
și imbunatatirea mediului politic şi social va afecta pozitiv indirect cresterea şi dezvoltarea
copilului.

Pornind de la principiile menţionate mai sus şi adâugând perspectiva unei pedagogii

constructive necesare pentru a orienta educaţia preşcolară ca pedagogie timpurie am sintetizat
ca principii ale dezvoltării şi învăţării următoarele:

- Momentul începerii educaţiei timpurii este chiar concepţia copilului.

Dezvoltarea copilului este in dependenta cu mediul, din momentul conceptiei.

- Toţi copiii au potenţial de dezvoltare.Copiii se nasc cu potentialitati virtuale de

dezvoltare, invatare şi comunicare, pe care numai stimularea şi orientarea pozitiva
le vor transforma in capacitati.

- Procesul invatarii este fundamental in dezvoltare. Dimensiunile dezvoltarii se

refera la ariile, domeniile cele mai importante ale personalitatii, respectiv
dezvoltarea fizica, spirituala, emotionala, cognitiva, sociala şi a mijloacelor de
expresie prin limbaj. Ele se influenteaza unele pe celelalte şi se dezvolta simultan.
Progresul uneia influenteaza pe celelalte. Problemele intampinate in una din
dimensiuni vor avea ecou şi in celelalte.

- Dezvoltarea este variată de la un copil la altul. Desi exista secvente de invatare,

stadii de invatare recunoscute, exista o mare varietate individuala şi sociala
determinata de rata dezvoltarii şi de ritmul şi stilul invatarii. De aici se
concluzioneaza ca adultii tebuie sa identifice şi sa foloseasca in educatie metode
care sa se adreseze nu numai ariei cognitive ci şi celei afective, perceptuale şi
motorii, oferind in general copilului, provocarea unei dezvoltari a zonelor proxime.

- Educaţia timpurie cere ocazii şi forme diferite de învăţare. Se cere identificarea

şi promovarea unor forme variate de invatare legate de cultura, care sa fie
recunoscute ca secvente şi activitati care faciliteaza invatarea.

- Dezvoltarea şi învăţarea depind de interacţiunile copilului. Dezvoltarea

copilului și invățarera survin in strânsă dependenţă cu relatiile acestuia, relatiile cu
obiectele inconjuratoare, cu ceilalti oameni (semeni şi adulti) şi cu sine insusi.. De
aici se recunoaste rolul adultului care sa sprijine invatarea prin raspunsuri afective
Educaţie Timpurie – Repere normative şi principii ale programelor pentru educaţie timpurie

Lect.univ.dr. Camelia Voicu

şi prin implicare şi empatie, ca şi promovarea unor activitati care sa ofere

posibilitatea copiilor sa foloseasca obiectele concrete, sa faca alegeri, sa exploreze
lucrurile şi ideile, sa experimenteze şi sa descopere singuri sau condusi indirect. In
acelasi timp se recunoaste nevoia copiilor de a interactiona cu egalii lor de la care
pot invata şi cu care pot sa se sprijine reciproc in invatare. Numai astfel inteles actul
invatarii, copii invata acceptarea şi securitatea in relatiile cu ceilalti.

- Copilul este participant activ la propria dezvoltare. Recunoasterea copilului ca

participant activ al propriei formari se leaga de dezvoltarea constructiei cunoasterii
lumii şi cunoasterii de sine. Pentru copil este la fel de important sa exploreze mediul
invatarii ca şi interactiunea cu materialele şi cu ceilalti precum şi imitarea modelelor
de rol.

- Fiecare copil apartine unui context sociocultural de care educaţia trebuie sa tina
seama. Cultura, comunitatea, familia pun amprenta pe personalitatea fiecarui copil.

- Familia este mediul necesar al dezvoltării copilului la vârstele mici. Sprijinirea

familiei pentru a creste şi educa copilul este in fapt sprijin acordat copilului prin
crerea conditiilor favorabile de dezvoltare.

- Mediul în care creşte, se dezvoltă şi este educat copilul mic îşi pune amprenta
pe personalitatea lui. Avand in vedere importanta mediului in promovara invatari
eficiente la copii, interventiile pot sa propuna ca obiectiv tocmai imbunatatirea
mediului in care copiii se dezvolta.

- Educaţia timpurie constituie premisa eliminării riscurilor copilăriei mici.

Focalizand sprijinul educativ pe familie, pe sanatate şi conditiile de sanatate in
comunitate se realizeaza premizele unor politici educative preventive a situatiilor de
risc in copilarie.

c. Principiile operationale pentru eleborare programelor de educaţie timpurie.

Tinand seama de principiile sociale şi cele legate de invatarea şi dezvoltarea copilului, orice
program de educatie timpurie, ca şi alte programe de dezvoltare, trebuie să tină seama de
urmatoarele reguli, norme şi valori de tip operational:
Educaţie Timpurie – Repere normative şi principii ale programelor pentru educaţie timpurie

Lect.univ.dr. Camelia Voicu

- Se va porni de la ceea ce exista, se va cunoaste clar realitatea educationala a varstelor

mici şi pe aceasta se va construi;

- Baza teoretica trebuie sa fie solid argumentata şi sa faca parte dintr-o strategie
comprehensiva, multifactoriala;

- Orice program trebuie sa fie flexibil;

- Familiile copiilor trebuie sa fie parteneri in intreaga dezvoltare a acestuia;

- Comunitatea se implica activ in dezvoltarea programelor timpurii de educatie;

- Programele de educaţie timpurie trebuie să se ancoreze în intelegerea mediului larg

social ca o coordonată importantă;

- Programele de educaţie timpurie trebuie se promoveze echitatea de acces;

- Programele de educaţie timpurie terebuie sa reflecte diversitatea;

- Ele trebuie sa se foloseasca de o varietate de strategii;

- Orice program de educaţie timpurie trebuie se asigure cresterea calitatii educatiei;

- Programele de educaţie timpurie trebuie sa fie rentabil relativ la costurile efective;

- Programele de educaţie timpurie trebuie să obtina beneficii sustinute.

Bibliografie:

 M.E.C.T.(2019). Curriculum pentru educația timpurie (0-6/7 ani),București,

 Ionescu, M (coord.).(2010). Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la
naștere la 7 ani. București: Vanemonde,
 Vrajmas E.(2014). Educatie timpurie. Bucuresti : Editura Arleqiun.
 Vrășmaș E., Vrășmaș T. (2012). Educaţia incluzivă în grădiniţă: dimensiuni, provocări şi soluţii.
Buzău:Alpha MDN