Argumente în favoarea educației

timpurii
Educația timpurie a reprezentat un model de succes
acolo unde a fost aplicat, producând cele mai mari
beneficii economice și sociale în timp și având un rol
cheie în pregătirea forței de muncă a viitorului.
 Importanţa dezvoltării timpurii a copilului

• Obiectivul programelor de Dezvoltare Timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea

psihică, emoţională şi socială a copiilor şi, pe termen lung, de a promova
supravieţuirea copilului.
• Focalizarea pe educaţia timpurie şi anii preşcolarităţii este importantă deoarece
aceasta este perioada când copiii se dezvoltă rapid şi, dacă procesul de dezvoltare
este neglijat în acest stadiu, este mult mai dificil şi mai costisitor să compensezi
aceste pierderi mai târziu.
• Este bine cunoscut şi evident faptul că alegerile făcute acum şi acţiunile întreprinse
de părinţi şi de societate în copilăria timpurie au o puternică şi mai de durată
influenţă asupra progresului individual al copilului şi asupra progresului naţiunilor în
sens larg. Calitatea îngrijirii şi a protecţiei în această perioadă sunt cheile care
înlătură moartea, boala, întârzierea în creştere, trauma, proasta alimentaţie,
întârzierile de dezvoltare atâta timp cât ele asigură o creştere sănătoasă, stima de
sine şi abilitatea de a învăţa, lucruri care, în schimb, sunt cruciale pentru pregătirea
pentru şcoală, învăţarea continuă, eficacitatea programelor şcolare şi abilitatea
viitoare a copiilor de a contribui ca părinţi, actori economici şi cetăţeni.
• Astfel, investiţia în copii cât mai de timpuriu ne conduce, pe termen lung, la
dezvoltare socială şi la realizarea susţinută a drepturilor copilului.
 Note distinctive ale educaţiei timpurii

• • copilul este unic şi abordarea lui trebuie să fie holistă

(comprehensivă sub toate aspectele dezvoltării sale);
• • vârstele mici recomandă o abordare integrată a serviciilor
de educaţie timpurie (îngrijire, nutriţie,educaţie);
• • adultul/ educatorul, la nivelul relaţiei didactice, apare ca un
partener matur de joc, care cunoaştetoate detaliile şi regulile
care trebuie respectate;
• • activităţile desfăşurate în cadrul procesului educaţional sunt
adevărate ocazii de învăţaresituaţională;
• • părintele este partenerul-cheie în educaţia copilului, iar
relaţia familie – grădiniţă – comunitate este
hotărâtoare („Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar, 3-
6/7 ani“, M.E.C.T., 2008).
 Efecte ale educaţiei timpurii pe termen lung
• 1. Copiii care au beneficiat de educaţie timpurie de calitate se simt mai atraşi de şcoală,
• manifestă atitudini pozitive faţă de învăţare, obţin rezultate mai bune, sunt motivaţi şi doresc
• să finalizeze întregul parcurs şcolar, ceea ce duce la scăderea absenteismului, creşterea ratei
• de şcolarizare şi reducerea abandonului şcolar.
• 2. Educaţia timpurie contribuie la egalizarea şanselor copiilor (copiii în situaţii de risc, care
• provin din medii socio-culturale dezavantajate, cei care prezintă dizabilităţi sau aparţin unor
• grupuri etnice minoritare), la progresul acestora şi ulterior la integrarea în societate.
• 3. Educaţia timpurie contribuie substanţial la realizarea idealului paideic prin factorii
• implicaţi:
• • calitatea personalului din grădiniţă;
• • mediul educaţional organizat pe centre de activitate/ interes;
• • numărul de copii din grupă;
• • calitatea proiectării demersurilor instructiv-educative la nivel macro şi micro (demers
• personalizat, care presupune elaborarea de instrumente didactice de interpretare personală a
• programei şcolare în funcţie de contextul educaţional).
• Programele de îngrijire şi educaţie timpurie se adresează nu numai
îngrijirii, hrănirii şi educaţiei copiilor mici, ci contribuie în aceeaşi măsură şi
la rezolvarea aşteptărilor complexe din viaţa socială.
• Serviciile pentru copilăria timpurie fac enorm de mult pentru eliminarea
efectelor negative ale dezavantajelor de orice natură, prin educaţie
adresată copiilor mici dar şi prin a facilita accesul familiilor la serviciile de
bază şi la participarea socială.
• Societăţile de azi se caracterizează prin complexitate şi diversitate.
• Schimbarea socială este o caracteristică a timpurilor noastre.
• In fiecare societate se simte nevoia de unitate şi coeziune dar de şi de
integrarea şi participare a fiecărui membru pentru a se utiliza la maxim
potenţialul existent.
• Din perspectiva valorilor sociale implicate, educația timpurie antrenează
o serie de concepte şi de modele de acțiune care prevăd dezvoltarea
fiecărui individ ca participant activ la construcția socială.
• Astfel este vorba de concepte ca diversitate, integrare, participare,
incluziune socială. Fiecare copil se constituie ca un model unic de nevoi
specifice traduse în cîmpul educațional prin cerințe de dezvoltare
comportamentală şi atitudinală.
• De aici se identifică nevoia de incluziune socială şi de respect a
diversităţii umane.
• O idee interesantă, evidentiata prin studiile si cercetarile actuale, si
care constituie un argument forte pentru educaţia timpurie este aceea că
fiecare copil cunoscut (prin particularitatile si nevoile sale), acceptat şi
ascultat, constituie un actor important pentru politicile economice şi
sociale. Altfel spus; investiţia în copil prin programe de educaţie timpurie
aduce beneficiii dezvoltarării economice şi sociale şi rentabilitate socială
(2. Boyden Jo, Levison Deborah, 2000).

• În ultimele decenii îngrijirea, creşterea şi educaţia copiilor constutie o

prioritate la nivel global dar şi in particular pentru aproape toate statele
lumii. Sursele care alimentează această orientare sunt în teorile actuale cu
privire la dezvoltarea copilului dar şi în cele care se referă la dezvoltarea
socială şi la rolul individualităţii în construirea societăţii.
• Nu numai studiile de psihologie, pedagogie, medicină sau sociologie au
un cuvânt de spus ci şi studiile economice tind să demonstreze că
dezvoltarea factorilor economici este dependentă de intervenţia timpurie
educaţională şi de măsurile sociale pentru protecţia şi educaţia copilului.
Interesante sunt în acest sens studiile care demonstrază relaţia copilului
mic, participant in programe de educatie timpurie, cu munca şi cu piaţa
muncii.
• Cercetarile analizează probleme precum; exploatarea muncii copilului,
formele cele mai rele de muncă care afectează dezvoltarea, legătura dintre
educaţia copilului mic şi profesionalizarea ulterioară, vărsta propice
abordării activităţii de muncă şi legătura acesteia cu modele diferite
culturale, relaţia de gen în abordarea activităţilor de muncă, răspunsul
copiilor la advesitate, măsurile necesare pentru siguranţa vieţii copilului,
relaţia dintre dezvoltarea economică şi educaţia familială.
• Se pune deci acut problema de a înţelege copiii nu doar ca simpli
spectatori sau martori, ci ca actori ai schimbărilor din politicile şi practicile
socio-educaţionale. O altă dimensiune legată de valorile promovate de
educaţia timpurie este parteneriatul educaţional în favoarea copilului.
Parteneriatul educaţional cu familiile şi cu comunităţile de orice tip,
constituie o cerinţă a dezvoltării sociale dar şi individuale.
• Putem sintetiza ideea ca valorile educaționale cu care operăm azi
promovează recunoaşterea importanţei creatoare a fiecărui individ, de la
cele mai mici vârste, în contextul social căruia îi aparţine. De aici
rezultatele studiilor actuale se referă şi la identificarea de timpuriu a
comportamentelor sociale necesare participării şi implicării fiecăruia în
viaţa socială.
• Se apreciază valoarea intrinsecă, general umană, a participării fiecăruia după
posibilităţile sale la relaţiile sociale şi că pregătirea pentru integrare socială şi
profesională este parte a procesului de educaţie încă de la începutul vieţii, nu
numai după adolescenţă.
• Pedagogia timpurie ne relevă azi şi importanţa comportamentelor pro-sociale
precum şi faptul cert că de modul cum se construieşte mediul socio-cultural al
fiecărui copil depinde contribuţia sa la viaţa comună a societăţii.
• La baza acestei orientări stau în principal cercetări şi studii care demonstrează
valoarea intervenţiilor educaţionale la vârstele mici pentru dezvoltarea
personalităţii umane şi importanţa unui mediu adecvat de viaţă care să ofere
bunăstarea copilului şi o calitate a vieţii individuale şi de familie, în care nevoile
fundamentale şi cele particulale ale fiecăruia să fie cunoscute şi satisfăcute.
 SARCINA 2
Politică educațională la nivel central
Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii (P.R.E.T.)

• Scopul general al Proiectului pentru Reforma Educaţiei Timpurii este

acela de a îmbunătăţi calitatea infrastructurii sistemului de educaţie
preşcolară şi de a se adresa nevoilor de bază ale copiilor prin intermediul
îmbunătăţirii serviciilor, pentru a le permite acestora să-şi valorifice
potenţialul într-un grad maxim şi să îi pregătească pentru un start bun la
şcoală şi în viaţă.
• Mai precis, P.R.E.T. urmăreşte:
• • Să îmbunătăţească infrastructura actuală a sistemului de educaţie timpurie
pentru copiii de la 3 la 6/7 ani prin reabilitarea şi dezvoltarea unităţilor de
educaţie;
• • Să îmbunătăţească nivelul calităţii educaţiei preşcolare prin perfecţionarea
cadrelor didactice şi asigurarea unor materiale didactice corespunzătoare;
• • Să eficientizeze sistemul educaţional prin crearea Centrelor de Resurse pentru
Educaţie şi Dezvoltare, precum şi prin dezvoltarea sistemului de management
educaţional al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
• Proiectului pentru Reforma Educaţiei Timpurii se va desfăşura la nivel
naţional, în toate judeţele României (inclusiv municipiul Bucureşti) ca parte a
programului mai larg de reformă a educaţiei timpurii din România şi a strategiei
complexe de reformă a educaţiei timpurii (2005 - 2011) dezvoltate de M.E.C.T.
• Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii include următoarele componente (direcţii
de acţiune):
• • Componenta 1: Reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii, având ca obiectiv
îmbunătăţirea infrastructurii celor mai defavorizate grădiniţe, astfel încât acestea să
ajungă la un standard minim de funcţionare, precum şi asigurarea spaţiilor necesare
unităţilor care au avut de suferit de pe urma procesului de retrocedare a imobilelor
naţionalizate.
• • Componenta 2: Formarea şi perfecţionarea personalului din grădiniţe (manageri,
cadre didactice, asistente, administratori şi alte categorii), în cadrul căreia se urmăreşte
dezvoltarea şi livrarea de programe integrate de dezvoltare profesională pentru
educatori (aproximativ 35.000 de persoane), personalul de îngrijire - îngrijitori,
asistenţi, personal medical - (aproximativ. 13.000), manageri (circa 2.500) şi părinţi.
• • Componenta 3: Dezvoltarea capacităţii sistemului de a oferi servicii de calitate prin
dotarea grădiniţelor cu material didactic, jocuri educative şi alte materiale necesare
procesului de educaţie timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, înfiinţarea reţelei de
Centre de Resurse pentru Educaţie şi Dezvoltare (CRED), înfiinţarea unor servicii
specifice pentru copiii cu vârste între 0 - 6/7 ani cu dizabilităţi şi nevoi speciale,
creşterea capacităţii MECT şi a autorităţilor locale de a monitoriza, evalua şi dezvolta
politici educaţionale.
• SURSA
• https://www.isj.sv.edu.ro/images/Docs/Discipline/invatamnat_preprimar/2017/
proiecte_si_programe/proiecte_si_prog_nationale/PRET_modulul_1.pdf
 Politică educațională la nivel regional
PROPUNERE DE POLITICĂ PUBLICĂ ALTERNATIVĂ privind reducerea părăsirii
timpurii a școlii
• Educația constituie principalul suport pentru crearea unei societăți dezvoltate și a unei
economiidurabile. Accesul la educație reprezintă un indicator important al gradului de
eficiență al sistemuluipolitic, fiind modul în care actorii instituționali asigură condițiile
optime dobândirii cunoștințelor și abilităților necesare integrării ulterioare pe piața muncii.
Astfel, școala este principalul pilondeformare a indivizilor în vederea creșterii
standardului de viață, integrării în societate, diminuării numărului persoanelor aflate în
situații de risc (sărăcie, discriminare, excluziune socială etc.). În acest sens, abandonul
școlar reprezintă „părăsirea sistemului de educație înainte de absolvirea unuia din
nivelurile acesteia” sau „ieșirea din școală în general, indiferent de nivel, fără
obținereadiplomeicare să ateste finalizarea studiilor”.
• Cauzele fenomenului părăsirii timpurii a școlii sunt multiple, el putând fi determinat atât
deinadaptarea la activitățile școlare, dar și de alți factori externi, ce țin de mediul de
familial, socio-economic și cultural. Astfel, atenția actorilor politici ar trebui să se îndrepte
către prevenirea și combaterea acelor cauze externe care împiedică copiii să își finalizeze
studiile ( cum ar fi: situația financiară afamiliei,condițiile precare de locuit, familiile
dezorganizate, lipsa îmbrăcămintei și încălțămintei,imposibilitatea ajungerii la școală etc.),
având efecte implicite asupra atitudinii față de sistemul educațional. Totodată, este
importantă aplecarea și asupra îmbunătățirii condițiilor deînvățare,i ntegrarea și
acomodarea elevilor în mediul școlar, realizarea unei relații mai strânse profesor-elevi.
SURSA
• https://
crucearosiedb.ro/wp-content/uploads/2017/03/Propunere-Politica-Publica-Reducere
a-parasirii-timpurii-a-scolii2307.pdf
 Politică educațională la nivel local

• Obiectivul major al planificării strategice a învățământului profesional și tehnic constă în

creşterea contribuției învățământului profesional şi tehnic la tranziția rapidă şi eficientă
către o economie competitivă bazată pe inovare şi cunoaştere, participativă şi incluzivă.
• Învățământul profesional şi tehnic, prin obiectivele sale, este subsumat dublului rol al
educației: economic şi social.
• Prin urmare IPT nu poate răspunde, în sens restrâns, cerințelor imediate ale unui loc de
muncă, el trebuie să asigure pregătirea pentru o carieră de succes care presupune integrare
socio - profesională. În aceste condiții învățământul profesional şi tehnic trebuie văzut ca o
etapă în procesul învățării pe parcursul întregii vieți, care este imediat urmată de învățarea
la locul de muncă în vederea adaptării la cerințele acestuia.
• Iată de ce prognoza ofertei IPT realizată în corelare cu o cerere previzionată a forței de
muncă şi tranziția de la şcoală la viața activă devin elemente strategice pentru o planificare
performantă. Planificarea strategică a ofertei IPT utilizează următoarele documente: -
Planul Regional de Acțiune pentru Învățământ (PRAI) – realizat la nivel regional. - Planul
Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) – realizat la nivel județean. - Planul de Acțiune
al Şcolii (PAS) – realizat de unitatea de învățământ la nivelul comunității.
• Scopul Planului Local de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) este este de a
îmbunătăți corelarea dintre oferta învățământului profesional şi tehnic şi
cererea socială, în acord cu nevoile de dezvoltare județeană şi a resurselor
umane în perspectiva anului 2025.
• Cele mai importante roluri ale PLAI sunt:
•  să analizeze în profunzime contextul județean;
•  să se concentreze pe problemele specifice ale sistemului de învățământ
profesional şi tehnic de la nivel județean;
•  să stabilească prioritățile, țintele şi acțiunile la nivel județean pentru
dezvoltarea învățământului profesional şi tehnic;
•  să contribuie la realizarea țintelor stabilite la nivel regional;
•  să ofere feed back pentru planificarea ofertei IPT la nivel regional
•  să furnizeze un cadru general pentru elaborarea şi armonizarea planurilor
strategice ale scolilor;
•  să faciliteze luarea deciziilor la nivel județean pentru restructurarea rețelei
şcolilor învatamântului profesional si tehnic.
• SURSA
• https://isjarges.ro/wp-content/uploads/2020/11/AG_PLAI-2020-2025.pdf