UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

DEPARTAMENTUL DE JURNALISM, RELAŢII PUBLICE,
SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

Stresul și gestionarea lui ȋn

profesia de JUDECĂTOR

Nume masterand: ALEXANDRA MIHAELA PRECUP

Profesor: Lect. univ. dr. ADRIAN TUDOR BRATE
MASTER CCC, ANUL I

SIBIU
2013

1
 CUPRINS
CAPITOLUL I ............................................................................................................................... 3
Evaluarea stresului profesional și gestionarea lui .............................................................. 3
Simptomele stresului ......................................................................................................... 6
1. Fizice ………………………………………………………………………... 6
2. Intelectuale ………………………………………………………………….. 6
3. Emoţionale ………………………………………………………………….. 7
4. Pe plan comportamental ……………………………………………………. 7
CAPITOLUL II ………………………………………………………………………………… 9
Stresul și gestionarea lui ȋn cazul judecătorilor ………………………………………… 9
CAPITOLUL III ……………………………………………………………………………….. 11
Obiectiv ………………………………………………………………………………… 11
Metodologie ……………………………………………………………………………. 11
Rezultate ipotetice ……………………………………………………………………… 11
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………….…….13
ANEXA
Chestionar ……………………………………………………………………………….14

2
 CAPITOLUL I
EVALUAREA STRESULUI PROFESIONAL SI GESTIONAREA LUI

Stresul legat de activitatea profesională apare atunci când solicitările mediului de muncă
depașesc capacitatea angajaţilor de a le face faţă sau de a le menţine sub control.
Stresul nu este o boala ȋn sine, dar dacă este intens și de durată, poate să conducă la
apariţia unor probleme de sănătate mentala și fizică. Starea de presiune, poate să ȋmbunătăţească
performanţele și să aducă o anumită satisfacţie ȋn muncă, prin atingerea obiectivelor urmărite.
Dar atunci când solicitările și presiunile depășesc anumite limite, ele conduc la stres, iar această
situaţie nu este favorabilă nici pentru angajaţi, nici pentru intreprindere.
Stresul ȋn muncă este cauza a peste un sfert din totalul concediilor medicale a căror durată
reprezintă cel puţin două săptămâni de absenţe de la locul de muncă. După estimarile din anul
1999, costurile datorate stresului ȋn muncă ȋn statele membre UE reprezintă circa 20 miliarde de
euro pe an. Stresul ȋn muncă poate genera stări ca: depresie, anxietate, nervozitate, oboseală și
afecţiuni cardiace. In afară de acestea, stresul antrenează perturbări considerabile pe planul
productivităţii, creativităţii și competitivităţii. Fiecare dintre noi poate fi victima stresului legat
de activitatea profesională, indiferent de domeniul de activitate sau de mărimea intreprinderii ȋn
care lucrăm.
Evaluarea riscurilor și prevenirea stresului ȋn muncă
Etapele procesului de evaluare a riscurilor pot fi sintetizate astfel:
 identificarea riscurilor;
 stabilirea persoanelor care pot fi afectate de stres si in ce mod;
 evaluarea riscului prin:
o identificarea masurilor care au fost deja adoptate;
o verificarea daca masurile adoptate sunt suficiente, si, daca nu sunt suficiente,
stabilirea unor masuri suplimentare care ar putea fi adoptate;
o inregistrarea rezultatelor;
o reexaminarea acestei evaluari la intervale adecvate si verificarea impactului
masurilor adoptate.

3
1. A depista existenţa unei probleme

Factorii de risc care trebuie identificaţi sunt următorii:

 „cultura” sau „atmosfera” organizaţiei și modul de abordare a problemei stresului ȋn
muncă;
 solicitările locului de muncă, cum sunt sarcina de muncă și expunerea la riscuri fizice din
mediul de muncă;
 controlul asupra propriei munci – cât de mult pot influenţa angajaţii modul ȋn care
realizează propria lor muncă ?
 relaţiile de muncă, ȋn special intimidările și hărţuirea la locul de muncă;
 schimbări ȋn organizarea locului de muncă - cum sunt conduse și comunicate schimbările
organizatorice;

Pe lângă factorii personali (oboseala, graba, teama, probleme de sănătate, senzaţia de

pierdere a controlului, excese) care intervin și care accentuează o tensiune transformând-o ȋn
stres, există la locul de muncă și o serie de surse specifice care pot genera astfel de stări:

 Prea multe sarcini efectuate ȋn același timp – toate posturile au stipulate ȋn fișa de post o
serie de responsabilităţi, sarcini, activităţi și acţiuni specifice. Numai că, ȋn situaţia ȋn
care angajatul ajunge să desfășoare simultan mai multe astfel de ȋndatoriri, fiecare având
o importanţă deosebită și necesitând multă atenţie și/sau mult efort, persoana ȋn cauză are
șanse mari să se confrunte cu o stare de stres generată de teama de a nu greși ȋn niciuna
dintre activităţile sale.
 Presiunea deadline-urilor – termenele limită de predare pot deveni extrem de stresante
mai ales pentru cei care nu și-au gestionat ȋn mod corect timpul și acţiunile și ajung să fie
presaţi de timp. De asemenea, deadline-urile pentru proiectele la care colaborează și alte
persoane care nu și-au ȋndeplinit sarcina la timp, poate deveni o sursă de stres pentru
angajatul care, cu toate că și-a ȋndeplinit sarcinile, nu poate preda lucrarea conform
cererilor conducerii.
 Lipsa unei bune pregătiri sau instruiri pentru activitatea desfășurată. Există nenumărate
situaţii ȋn care unele persoane sunt puse să facă anumite activităţi cu toate că nu au

4
 pregătirea aferentă sau nu li s-a făcut o instruire adecvată. Ȋn aceste condiţii, este și firesc
ca persoana respectivă să fie „suprasolicitată”, ceea ce ȋi determină o stare de stres
accentuată de greutatea desfășurării acţiunilor.
 Prea mulţi „șefi” – ȋn momentul ȋn care o persoană are mai mulţi superiori, fiecare dintre
aceștia cerându-i o serie de rapoarte sau acţiuni, unele care se suprapun sau chiar intră ȋn
contradicţie, angajatul devine dezorientat, nemaiștiind cui i se subordonează și ce anume
are de făcut.
 Incertitudine – atunci când angajatul, fie nu are siguranţa locului de muncă sau fie când
nu știe foarte clar ce anume are de făcut sau care este ierarhia ȋn organizaţia din care face
parte, stresul se instalează extrem de ușor.
 Lipsa unor bune condiţii de lucru – condiţiile fizice de la locul de muncă pot deveni
stresante mai ales atunci când există prea mult zgomot de fond, bruiaj, vibraţii, lumină
slabă, temperatura prea scăzută sau prea ridicată (sau variaţii ale temperaturii), spaţiu
redus, neaerisit, expunere la substanţe toxice, lipsa echipamentelor necesare. Oricare
dintre acestea poate determina apariţia stresului, reducând, ȋn același timp, și satisfacţia la
locul de muncă.
 Politica organizaţională și/sau tipul de management – modul ȋn care funcţionează
organizaţia și tipul de management se reflectă și ȋn starea generală a angajaţilor. O
companie care are un management echilibrat și orientat spre angajat, va avea salariaţi
relaxaţi, productivi și atrași de ceea ce fac. Ȋn schimb, un management autoritar, o politică
rigidă și nepermisivă va insufla ȋn permanenţă angajaţilor o stare de teamă care se
finalizează prin stres.
 Neȋnţelegeri ȋntre angajaţi – ȋn momentul ȋn care ȋntre doi angajaţi există o serie de
neȋnţelegeri care nu sunt ȋndepărtate, starea de tensiune care apare este o sursă sigură de
stres atât pentru cei implicaţi, cât și pentru restul angajaţilor care fac parte din colectivul
respectiv. Ȋn această situaţie, conducerea ar trebui să intervină pentru detensionare, fie
prin lămurirea problemei, fie prin separarea părţilor combatante.
 Supravegerea prin camere de luat vederi – efectul „big brother” este extrem de puternic
mai ales ȋn prima fază ȋn care angajaţii conștientizează faptul că fiecare mișcare le este
urmărită și analizată prin intermediul camerelor de luat vederi. Stresul se instalează ȋn
timp datorită presiunii psihologice exercitate de sistemele de urmărire.

5
 SIMPTOMELE STRESULUI

1. FIZICE

 Cefalee;
 Hipertensiune;
 stare de oboseală, lipsa relaxării;
 indigestie;
 palpitaţii;
 dificultăţi respiratorii;
 stare de vomă;
 iritaţii ale pielii;
 stare de leşin;
 transpiraţie excesivă;
 susceptibilitate la alergii;
 constipaţie sau diaree;
 creştere sau scădere rapidă în greutate;
 frecvente răceli, gripe sau alte infecţii minore.

2. INTELECTUALE
 dificultăţi în luarea deciziilor;
 tulburări de memorie;
 incapacitate de concentrare;
 tulburări ale somnului;
 stare de îngrijorare;
 lipsă de ordine în gândire;
 erori;
 intuiţie scăzută;
 persistenţa gândirii negative;
 gândire pe termen scurt mai mult decât pe termen lung;
 decizii pripite.

6
3. EMOŢIONALE
 nervozitate şi iritabilitate;
 anxietate, sentiment de insecuritate;
 proastă dispoziţie;
 sensibilitate mare la critici;
 mai multă suspiciune;
 deprimare;
 sentiment de încordare nervoasă;
 mai multă îngrijorare fără motiv;
 lipsa entuziasmului;
 lipsa simţului umorului;
 alienare;
 mai puţină satisfacţie în viaţă;
 lipsa motivaţiei;
 subestimare, pierderea încrederii în sine;
 lipsa satisfacţiei în muncă.

4. PE PLAN COMPORTAMENTAL
 nelinişte, agitaţie;
 sociabilitate redusă;
 pierderea apetitului sau supraalimentare;
 insomnie;
 consum mai mare de alcool;
 consum mai mare de ţigarete;
 continuarea lucrului acasă;
 prea preocupat de problemele de serviciu pentru a se relaxa şi a se ocupa de propria
persoană;
 tendinţa de a minţi pentru a acoperi greşelile;
 comportament necorespunzător (tendinţa de a se certa, abuzuri verbale);
 productivitate redusă;

7
 predispoziţie spre accidente de muncă;
 dificultăţi în vorbire ( bâlbâială, tremur al vocii).

8
 CAPITOLUL II

Stresul și gestionarea lui ȋn cazul judecătorilor

Principalii factori stresori din profesia de judecător snt izolarea socială, ameninţările
asupra securităţii lor și familiilor lor, supraȋncărcarea și suprasolicitarea psihică, schimbările pe
plan legislativ, presiunile politice, mass-media, procesele de judecată de lungă durată.

Printre factorii secundari care determină stresul sunt interacţiunea permanent a

judecătorilor cu tragediile dn viaţa celor aflaţi ȋntr-un proces. Prezenţa constantă a acestor
stresori poate conduce la diverse schimbări indezirabile pe plan cognitiv, emotional și
comportamental, uneori chiar și la burnout. Toate acestea pot afecta calitatea muncii
judecătorilor și pot cauza grave probleme de sănătate și de relaţionare cu ceilalţi.

Strategii de coping

Ihan (2004) a enumerat următoarele elemente care facilitează diminuarea stresului:

 o dietă echilibrată și sănătoasă;

 activitate psihică relaxantă;
 exerciţii de respiraţie;
 ȋnţelegerea stresului și reacţiile la o situaţie stresantă;
 atitudine deschisă și pozitivă asupra sinelui, asupra oamenilor din jur și asupra lumii;
 acceptarea situaţiei atunci când ea nu poate fi schimbată;
 abilitatea de planificare a timpului;
 abilitatea de a spune “nu” ȋn faţa unor situaţi incomode și inacceptabile;
 ȋncredere ȋn sine.
Miller, Flores și Dolezilek (2007) afirmă că sistemul judiciar poate ajuta personalul prin
următoarele metode:

9
 1. “DEBRIEFING”

Conversaţii cu judecătorii după ȋncheierea unui proces. Judecătorii pot relata detailii din
experienţa emoţională și a gândurilor ȋntr-un mediu sigur pentru a reduce impactul negative al
procesului prin care au trecut. Această metodă poate fi utilizată pntru a intervene ȋn cazul
judecătorilor care au avut de-a face cu procese ce au implicat victim ale unor infracţiuni ca
violuri, șantaj. Acest proces de debriefing poate fi condus de un judecător experimentat și special
instruit pe aceste cazuri ale colegilor de braslă.

2. ACTIVITĂŢI SPECIFICE UNUI PROCES

Acestea au rolul de a arăta judecătorilor situaţii similar și moduri diferite de gestionare a

unui caz. Se pot organiza workshopp-uri, jocuri de rol pentru ca fiecare să ȋnţeleagă și să afle
modalităţi de gestionare a stresului pe parcursul unui proces.

3. INTERVENŢIA COMBINATĂ

Ȋnainte de ȋnceperea unui proces, judecătorul trebuie să primească informaţii suplimetare

pentru a ști cum sa gestioneze posibilele situaţii stresante sau incommode. Judecătorul trebuie să
știe că dacă presiunea este prea mare pe parcursul procesului (ameninţări, presiuni din partea
audienţei, decizii greu de luat), el poate primi asistenţă atât pe parcursul, cât și după ȋncheierea
procesului de judecată.

10
 CAPITOLUL III
Obiectiv, Metodologie, Posibile rezultate.

Obiectiv:

Determinarea factorilor experimentaţi de către judecători, ca stresul și dificultăţile

ȋntâmpinate pe plan cognitiv, emotional și comportamental.

Metodologie:

Pe baza cercetărilor realizate ȋn domeniul juridic, am realizat un chestionar prin

intermediul căruia să se determine gradul de stres al judecătorilor și modul cum profesia lor are
consecinţe și ȋn plan personal.

Ȋn prima parte a chestionarului se urmărește satisfacţia/insatisfacţia din plan professional:

relaţia cu colegii; tipul sarcinilor; structura organizatorică.

A doua parte a chestionarului evidenţiază modul cum judecătorii ȋși evaluează starea de
sănătate.

A treia parte a chestionarului urmărește existent/inexistenţa tensiunii la locul de muncă,

modul cum aceasta este interpretată.

Ultimii 10 itemi din partea a patra a chestionarului urmăresc gradul de toleranţa la stres si ce
acţiuni sunt demarcate pentru combaterea acestuia.

Rezultate ipotetice:

Din studiile ȋntreprinse de Miller și Flores rezultă că frustrarea și tensiunea sunt cele mai
commune ȋn experienţa judecătorilor. De asemenea, insatisfacţia și tensiunea de la locul de
muncă pot afecta relaţiile cu colegii, cu clienţii, chiar și cu membrii familiei ceea ce conduce

11
spre semne ȋn dezvoltarea unor gânduri și sentimente de ineficacitate, stări de oboseală,
impulsivitate și irascibilitate, iar ȋntr-un final toate acestea conduc la starea de burnout.

12
 BIBLIOGRAFIE

 Băban, A. (1998). Stres și personalitate. Editura Presa Universitară Clujeană.

 Bogathy, Z. (2004). Manual de psihologie a muncii și organizatională. Editura Polirom,

București.

 Chamberlain, J., Miller, M. C. (2008). Stress and the Courtroom: Call for Research
Psychiatry, Psychology and Law, 237-250.

 Ihan, A. (2004). Introduction of resitance to the head. Ljulijana:Buffalo.

 Miller, M. C., Flores, D. M., Dolezilek, A. N. (2007). Adsressing the Problem of

Courtroom Stress. Judicature, 91 (2), 60-69.

 Octavian, L. (2010). Stresul ȋn muncă. Diagnosis București.

13
 ANEXĂ
Chestionar

1. CE PĂRERE AVEŢI DESPRE SERVICIUL DVS?

1=Foarte multă insatisfacţie

2=Multă insatisfacţie

3=Relativă satisfacţie

4=Multă satisfacţie

5=Foarte multă satisfacţie

1.Comunicarea și felul ȋn care informaţiile circulă prin instituţia dvs.

2.Munca pe care o desfășuraţi ȋn prezent.

3.Atracţia pentru munca prestată.

4.Modul ȋn care sunt puse ȋn aplicare schimbările și sugestiile.

5.Felul muncii sau al sarcinilor care vi se solicită.

6.Măsura ȋn care simţiţi că personal vă puteţi dezvolta sau ȋmplini ȋn serviciul dvs.

7.Atmosfera psihologică sau climatul existent ȋn instituţia dvs.

8.Implicarea ȋn activitatea dvs.

9.Stilul de conducere utilizat de superiori.

10.Structura organizatorică a instituţiei dvs.

14
2. CUM VA APRECIATI STAREA ACTUALA DE SANATATE:

1= Foarte mare masura

2= Mare masura

3=Relativa masura

4=Mica masura

5=Foarte mica masura

1. Vi se intampla ca in cursul unei zile obisnuite de munca sa va simtiti tulburat,desi

motivele acestei starinu sunt intotdeauna clare,evidente ?
2. Cand presiunea psihica la locul de munca incepe sa creasca,va gasiti suficiente rezerve de
energie caresa va mobilizeze si sa va impinga la actiune ?
3. Exista momente la serviciu cand va simtiti atat de suprasolicitat incat stati si va ganditi:
“viata asta cere un efort prea mare”
4. In timpul activitatilor de la locul de munca v-ati surprins vreodata punandu-va sub
semnul intrebarii propria capacitate de judecata si ati observat o scadere a increderii pe
care o aveti in fortele proprii ?
5. Daca actiunile pe care le-ati initiat sau treburile pe care le faceti incep sa mearga
prost,simtiti o lipsa deincredere in dvs.si intrati in panica ,ca si cum evenimentele v-ar
scapa de sub control ?
6. Sunteti convins ca ati sesizat corect si ati tratat in mod eficient sarcinile dvs. de munca
sau problemelede familie din ultima perioada ?
7. Vi se intampla sa traiti perioade lungi de tristete sau melancolie din motive pe care pur si
simplu nu vile puteti explica ?
8. Ati putea spune ca aveti o stare de spirit buna care va face capabil sa depasiiti orice
greutate sau problema prezenta sau viitoare,cum ar fi rezolvarea unor dileme sau luarea
unor decizii dificile ?
9. Vi se intampla la serviciu ca lucrurile pe care le aveti de facut sa devina prea multe si sa
va simtitisuprasolicitat(coplesit) incat vi se pare ca nu mai rezistati ?
10. Nu va vine sa va ridicati dimineata din pat?

15
 3. SURSE DE TENSIUNE IN SERVICIUL DVS.

1=Categoric nu este sursa de tensiune

2=In general nu este sursa de tensiune

3=Mai degraba este de tensiune

4=In general este de tensiune

5=Categoric este sursa de tensiune

1.Sa conduci sau sa supraveghezi munca altora.

2.Sa-ti duci de lucru si pentru acasa.

3.Subsolicitarea-a lucra la un nivel inferior capacitatilor mele.

4.Indrumare si sprijin insuficient din partea superiorilor.

5.Lipsa de consultare si comunicare.

6.Sa nu te poti deconecta acasa de problemele de la serviciu.

7.Sa tii pasul pasul cu tehnica,inovatiile,ideile si tehnologiile noi.

8.Calitatea necorespunzatoare sau slaba a instruirii profesionale sau a formarii cadrelor de

conducere.

9.Sa participi la adunari,sedinte.

10.Lipsa de sprijin social din partea colaboratorilor.

11.Atitudinea sotiei/sotului fata de munca si cariera mea.

12.Sa muncesti până tărziu.

13.Dezacord între diferite sarcini si cerinte de serviciu.

16
14.Discriminarea si favoritismul.

15.Sa te simti izolat.

16.Sa nu te încurajeze superiorii.

17.Solicitările serviciului îmi afectează relaţia cu soţia/soţul sau cu copiii.

18.Să fii subapreciat.

19.Să fii obligat să-ţi asumi riscuri.

20.Să nu ţi se spună dacă ai lucrat bine sau nu.

21.Deplasarile de serviciu (delegaţiile),faptul de a trăi prin hoteluri.

22.Sa fii vazut doar ca un ,,şef ,,

23.Neclaritatea perspectivelor de promovare.

24.Lipsa sprijinului emoţional din partea persoanelor din afara serviciului(prieteni,familie)

25.Solicitarile serviciului îmi afectează viaţa particulară sau socială.

26.Schimbări ȋn cerinţele privind felul în care să –mi fac munca.

27.Sa fii mereu « prezent »sau « accesibil » pentru oricine.

28.Lipsa sprijinului concret din partea celor din afara serviciului.

29.Factori care nu se afla sub controlul meu direct ,asupra carora nu am nici o putere.

30.Viata de familie alaturi de un partener care tine si el la cariera sa.

31.Sa faci fata la situatii ambiguë sau « delicate ».

32.Sa trebuiasca sa adopti un rol negativ (cum ar fi concedierea cuiva).

33. Imposibilitatea de a avansa in cariera.

34.Moralul si climatul de la locul de munca

17
35.Luarea unor decizii importante.

36.Urmarile greselilor pe care le faci .

37.Lipsa posibilitatilor de autoperfectionare.

38.Absenta stabilitatii sau a unui climat de incredere in viata de familie.

39.A te consacra carirei in dauna vietii de familie.

40.Caracteristicile structurii organizatorice a institutiei.

18
 4. CUM FACETI FATA STRESULUI LA CARE SUNTETI SUPUS?

1= Apelez foarte des

2=Apelez deseori

3=Apelez uneori

4=Apelez rareori

5=Niciodata nu apelez

1.Recurg la hobby-uri si distractii.

2.Incerc sa privesc situatia obiectiv ,nu ma las influentat de starile mele afective.

3.Imi organizez eficient timpul.

4.Discut cu prieteni intelegatori.

5.Planific totul din timp.

6.Imi largesc interesele si sctivitatile din afara serviciului.

7.Folosesc atentia selectiva(ma concentrez asupra unor probleme specific).

8.Rezolv problemele in ordinea importantei si urgentei lor.

9.Incerc sa stau deoparte si sa chibzuiesc bine asupra situatiei.

10.Caut cat mai mult sprijin social.

19