Stareţul Dionisie de La Colciu - SĂ NU FIM LAŞI! ORI ORTODOX, OrI CU PAPA! - Prietenii Sfântului Munte Athos

12/28/23, 9:48 PM Stareţul Dionisie de la Colciu: SĂ NU FIM LAŞI! ORI ORTODOX, ORI CU PAPA!
| Prietenii Sfântului Munte Athos
Stareţul Dionisie de la Colciu: SĂ NU FIM LAŞI! ORI ORTODOX, ORI

CU PAPA!
Publicat pe 12 mai 2009 de prieteniisfmunteathos
PARINTELE DIONISIE IGNAT: “Daca au inselat pe capii Bisericii, sigur… s-a

terminat, e sfarsitul”
Presa ortodoxa: Pomenirea părintelui nostru Dionisie de la Colciu:
“O să fie un război înfricoşat, poate nu acum, dar în câţiva ani. Aşa va fi că nu vor mai
cunoaşte că au fost oameni cei omorâţi. Suntem în vremurile de pe urmă. Sunt semne
vădite” (aviz si domnului Bucuroiu si celorlalti care gandesc asemanator, aparandu-se de realitate
prin negarea evidentelor – vezi comentariul de aici; a se revedea si cuvintele parintelui Rafail – n.n.)
https://prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2009/05/12/staretul-dionisie-de-la-colciu-sa-nu-fim-lasi-ori-ortodox-ori-cu-papa/ 1/7
12/28/23, 9:48 PM Stareţul Dionisie de la Colciu: SĂ NU FIM LAŞI! ORI ORTODOX, ORI CU PAPA! | Prietenii Sfântului Munte Athos
Are Dumnezeu grijă, până la ultima răsuflare are oamenii Lui
Părinte, a trimis o scrisoare cineva din ţară care e profesor la o facultate de Teologie şi vă roagă să-l
sfătuiţi ca să ştie cum să procedeze. Pe de o parte, vede că în manualele din care trebuie să se predea
se găsesc o mulţime de învăţături străine de Ortodoxie şi conştiinţa îl îndeamnă să nu le
împărtăşească studenţilor. Pe de altă parte, mitropolitul locului îi dă ascultare să predea tot ce scrie
acolo. Ce să facă? E o problemă destul de delicată pentru conştiinţa lui.
Sigur, sigur. Vezi cum Bunul Dumnezeu îi luminează pe oameni ca el, care sunt datori să predea lecţiile
după manualul acela? Dumnezeu îi luminează mintea că nu-i bun manualul.
Acum el trebuie să nu-şi calce conştiinţa, că luminarea asta nu-i de la dânsul, este de la
Însuşi Dumnezeul milei şi al îndurărilor care caută mântuirea fiecăruia din noi. Odată,
dacă nu corespund manualele cu Sfinţii Părinţi, cu Ortodoxia, tu atuncea nu eşti luminătorul elevilor,
eşti distrugătorul mântuirii lor. Poţi să fii luminătorul elevilor în lumea asta mincinoasă, dar eşti fals
înaintea lui Dumnezeu şi a Ortodoxiei. Atunci ce ai făcut?
Să nu-şi calce conştiinţa, că, vezi, Însuşi Dumnezeu îl luminează. Dacă el ar fi un om

necredincios, ar zice: „Dă-o încolo de Ortodoxie, mi-a spus Preafericitul, mi-a spus Mitropolitul să fac
aşa”. Dar nu-i aşa, pentru că vrăjmaşul diavol a pus căpestre unora din conducerea
Bisericii şi îi duce unde vrea – spre distrugerea Creştinătăţii, spre sfărâmarea Ortodoxiei şi ei nu
simt asta; spun că aşa e omenirea şi aşa trebuie să urmăm. Şi fiindcă cei mai mulţi au studiat
la papistaşi, le dau dreptul papistaşilor.
Vezi cu ce şmecherie avansează duşmanii Ortodoxiei? Deci să nu facă ascultare de episcop, dacă
episcopu-i un duşman al Ortodoxiei. Lasă, nu poţi să vorbeşti aşa cu dânşii, dar… Tu vezi că nu
corespunde Ortodoxia cu manualul din care se predă studenţilor. Ce înveţi tu acolo, Ortodoxia sau
catolicismul? Vezi cât de şmecheri sunt vrăjmaşii, că acuma, dacă n-ai studiat în Occident,
la catolici, la protestanţi şi la toţi neîndumnezeiţii, departe de Ortodoxie, de-acuma n-ai
dreptul în România să ajungi să-ţi pună mitra în cap. Vezi ce diplomaţie?! Aşa-i, a venit
sfârşitul, Dumnezeu ştie ce-o mai fi…
Care sunt limitele ascultării de episcop? Părintele acesta zice că „ştiu că nu poate fi ascultare în
minciună, ci întru adevăr”. Deci „amestecul dintre adevăr şi minciună nu este adevăr, ci minciună.”
Vrea un sfat duhovnicesc în problema asta, pentru că o să fie o problemă mai încolo, mai târziu.
Da, mai târziu problema o să fie chiar mai severă. Eu m-am bucurat şi mă bucur de ideile lui
pogorâte făţiş de la harul Sfântului Duh cu înţelepciunea asta. Vasăzică, cunoaşte destul de clar
greşeala mitropolitului, destul de clar cunoaşte haosul şi prăpastia care ameninţă Ortodoxia cu
ecumenismul. Să ţină aşa după cum ideile lui cele dumnezeieşti s-au pogorât peste sufletul lui şi el va
birui. Că el e om deştept, vezi cum spune? „Ce rost are acuma să-l ascult pe mitropolit când el calcă
pe alte prăpăstii?” Deoarece învăţătura lui cu „subtilitate” se îndreaptă în alte direcţii, nu la Părinţii
ortodocşi, nu la hotărârea celor şapte Sfinte Soboare.
Dacă am rămas fără hotărârea celor şapte Sfinte Soboare, ce-am făcut? Desăvârşit am
rămas prăpădiţi, s-a terminat fără cele şapte Sfinte Soboare. Dar a ştiut Dumnezeu că o să
urmeze neînţelegere şi necredinţă şi la toate Sfintele Soboare s-au făcut minuni dumnezeieşti, după
cum a fost cea a Sfântului Spiridon, cu cărămida, la Soborul întâi din Niceea, ca să închidă gura
„deştepţilor”[…]
Părintele profesor se teme că dacă va refuza să mai predea din manualele actuale va fi scos din
învăţământ de către superiorii săi.
Părintele ăsta are esenţa Ortodoxiei în sufletul şi în inima lui şi-l mustră conştiinţa că vede
neadevăruri. Are Dumnezeu grijă, până la ultima răsuflare are oamenii Lui. Chiar dacă va
fi îndepărtat, nu-i nimic, are grijă Dumnezeu de dânsul, nu moare el de foame. Şi chiar
să sufere, se încununează, că toţi sfinţii mucenici, cei mai mari sfinţi au suferit, c-aşa-i
Ortodoxia noastră. A avut duşmani mulţi şi atâta amar de tone de sânge s-au vărsat din vinele
mucenicilor şi ale ierarhilor! Într-aşa fel ne mântuim. Dacă suferim, să n-avem îndoială că nu-i Dum-
nezeu cu noi. Dumnezeu este cu noi, dar aşa vrea Dumnezeu, ca să suferim.
Deci rămâne mărturisirea.
Mărturisirea cu orice preţ! Ce mai vorbă?! Să ţină aşa după cum spune. Eu m-am folosit
mult de cuvintele pe care le-a scris părintele acesta profesor. Toţi ăştia care s-au dus în Occident, ei de-
acuma sunt „afumaţi”. […] E depărtată mult Ortodoxia de Adevăr în ţările astea mai cu seamă. Şi de-
acuma, dacă în ţara noastră se luptă cu atâta străşnicie să se depărteze de Adevăr, cu cât mai mult în
ţările care nu-s creştine, nu-s ortodoxe.
Mitropolitul l-ar trimite la studii în Occident, dar el nu vrea. Ce ar trebui să facă?
Pe cât poate, să se retragă, să evite cu delicateţe plecarea: „Părinte, nu pot, sau cutare, cutare”, până îi
va da o parohie, fie cât de mică. Dumnezeu are grijă de dânsul. Cu micul salar care-l va avea o să
trăiască, să nu aibă grijă de altceva, că-l ajută Dumnezeu.
El ar fi bun pentru învăţământ, dar dacă nu poate să-l facă după adevăr, mai bine să nu-l facă, nu?
Sigur că da. De aceea vrea să-l pună episcopul, fiindcă l-a cunoscut că are darul ăsta al propovăduirii.
Dar dacă nu corespund învăţăturile pe care le spui tu cu Sfinţii Părinţi, cu sfătuirile Bisericii şi cu cele
şapte Sfinte Soboare, atunci ce-ai făcut? Atunci eşti duşmanul Ortodoxiei, nu eşti drept-credincios.
Şi altfel o să fie judecat un papistaş care s-o născut papistaş şi n-o ştiut altceva, n-o studiat să vadă
care-i adevărul şi care-i Ortodoxia, şi altfel o să fim noi judecaţi, noi care ştim, ne-am născut creştin-
ortodocşi şi ştim adevărul, şi totuşi începem să destrămăm, să stricăm în Ortodoxie, să scoatem afară
dreptele învăţături şi să acceptăm ereziile lor. O să fie primejdie neiertată. Da, greutăţi mari.
Până la urmă, ce soluţii duhovniceşti are la îndemână părintele profesor? De ce anume să se

ferească şi ce l-ar ajuta cel mai mult să iasă cu bine din încurcătura asta? Adică se poate găsi o cale
de mijloc? Ce să-i spună ierarhului său?
Înalta cugetare e cel mai periculos lucru. Dacă o ai, de-acuma ai îndrăzneală să nu le socoteşti pe cele
dumnezeieşti. Doar smerita cugetare, întru care este tot harul Sfântului Duh, nu te lasă să cazi. Dar
dacă te-ai înălţat cu mintea, de-acuma ţi-ajută ispititorul, ispitele nevăzutului vrăjmaş, şi tu nu mai
judeci după adevăr. Se întunecă mintea, sigur. Asta-i o bucurie că pe preotul ăsta nu-l lasă sufletul şi
cugetul lui, inima lui, să vadă nedreptăţile – ecumenismul. Ei, se potriveşte vreodată? Sigur, sufletul
lui cel fără prihană nu se împacă văzând eresurile din manuale.
Dacă nu corespund manualele cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi, cu Ortodoxia noastră, ca

să o ţină la înălţime, atuncea sigur că e primejdie, pentru că cei mai mulţi din tinerii
cărora le predă o să fie preoţi. Care e adevărul? El să ţină adevărul Sfinţilor Părinţi şi să
nu-i fie frică de nimeni, că Dumnezeu cu dânsul este. Să se laude înaintea întregii omeniri că-i
creştin-ortodox şi român.
Astea două sunt bunătăţi ale poporul român de care nu se poate dezlipi. Să nu fim laşi! Ori
ortodox, ori cu Papa! Să nu zicem: „Eh, sunt creştin-ortodox, dar merge şi aşa…”, că atuncea ce ai
făcut? Sau îţi zice cineva:
„- Hai, măi, tu eşti român.
– Ce, eu român? Dă-i încolo, că nu-s chiar aşa român”. Atunci înseamnă că ţi-ai pierdut omenia.
Nu mai eşti om. Dacă ţi-e ruşine să spui întregii omeniri că eşti creştin-ortodox şi
român, atunci ce eşti? Eşti ca un dobitoc. S-a terminat.
Ca să te smereşti înaintea duşmanilor că nu eşti creştin şi să te smereşti înaintea

duşmanilor că nu eşti român, e cea mai mare pacoste, cea mai mare cădere, o cădere din
care nu te mai poţi îndrepta, o cădere din care nu te mai poţi scula. Smerenia e bună,
smerita cugetare e bună întotdeauna, dar nu în aşa fel ca să ne batjocorească toţi şi să
n-avem noi îndrăzneala aceea ca să spunem că suntem creştin-ortodocşi şi români.
E luptă, vezi? De la începutul începuturilor, cei mai mari sfinţi şi-au vărsat sângele pentru Adevăr.
Dacă a zis Sfântul Ştefan, arhidiaconul Ştefan: „Uite, văz cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la
dreapta puterii cereşti.” Atunci a mărturisit adevărul şi atunci l-au omorît cu pietre diavolii de iudei[1].
Vezi? Trebuie mărturisire. Eşti credincios şi dacă a venit timpul să mărturiseşti trebuie să-ţi arăţi
Adevărul, să te lauzi înaintea lui Dumnezeu că „Da, sunt preot ortodox şi aşa am învăţat!” Cu
mitropolitul nu te poţi lua la ceartă, dar poţi să-i spui: „Eu aşa am învăţat, Preasfinţite Părinte”... Cu
diplomaţie îl poţi înfrunta, dar cu diplomaţie, nu ca să-l înfrunţi neînţelepţeşte, adică cu
mânie şi duh de răzvrătire. Să zică aşa: „Uite Sfântul Ioan Damaschin ce spune!”[2] Ei, cum, de-
acum să zic că nu-i aşa? Atunci ce-am făcut? Atunci suntem făţiş mincinoşi.
Cam peste tot în instituţiile teologice din ţară se predă după manuale care nu prea sunt în duhul
Sfinţilor Părinţi. Ce să facă profesorii, mai ales cei care-şi dau seama că manualele nu respectă
învăţăturile de credinţă ortodoxe?
Să nu cedeze, căci dacă conştiinţa te mustră că nu-i bine şi vezi destul de clar că nu
corespunde Ortodoxiei, şi totuşi predai cu eresuri, atuncea noi nu suntem luminătorul
neamului, nu suntem luminătorul Ortodoxiei, ci suntem distrugătorul Ortodoxiei şi al
neamului nostru românesc. Că neamul nostru românesc s-a născut deodată ortodox şi e dator ca
ortodox să moară. Sub nici un motiv să nu accepte ereziile protestanţilor şi ale catolicilor, ale
tuturor. Dar aceştia, fiindcă sunt bogaţi, mândri, putred de bogaţi şi sunt şi mulţi, îi
câştigă pe preaînalţii conducători ai Bisericii de partea lor. Vezi? Vasăzică, umblă cu
diplomaţie şi te face papistaş. Ai văzut cum lucrează ispititorul?
Aşa-i, au venit timpurile cele de pe urmă. În al VIII-lea veac, după toate sfătuirile Sfinţilor Părinţi, o să
vină schimbări mari, mari, mari. Şi ce zice în Sfintele Scripturi: „Când va veni Mântuitorul pe
pământ, oare va mai găsi credinţă pe pământ?”.
Vedem cu ochii noştri că an după an apar schimbări, modificări, an după an. Până în 1924
Ortodoxia era în floare. Bine, au fost eresuri multe în Ortodoxie, dar au făcut soboare Sfinţii Părinţi, au
dat anateme şi s-au descurcat. Dar din 1924, de când s-au asociat cu calendarul nou, de
atuncea vor să se facă prieteni cu Papa, să-i accepte toate ereziile... Tulburări mari,
tulburări. […]
Duşmanii Ortodoxiei îi prind întâi pe conducători. Dacă îi prind pe conducători, tu ce să faci?

Faci cum i-a spus necuratul egumenului de la monidriul Faraklou[3], despre care am zis mai
înainte: „Dacă am pus căpestrele pe conducători, eu îi duc unde vreau şi tu vii cu
bucurie în urma lor, socotind că mergi bine“. Că vei zice: „Episcopul, conducătorul, regele mi-
a spus. Apoi el nu ştie, că doar e regele nostru? Episcopul ăsta nu ştie, că el îi episcopul Bisericii? Ei,
ş-atuncea noi ce să facem?” […]
Să arăţi oamenilor adevărul, dar cu blândeţe, ca şi cum i-ai sfătui, nu ca şi

cum le-ai ordona
Părinte, credeţi că noi, tinerii, chiar teologi fiind, viitori preoţi, suntem cei mai potriviţi pentru a
arăta frumuseţea Ortodoxiei acestei lumi care e întoarsă cu spatele la Dumnezeu?
Datoria noastră, a tuturor celor care cunoaştem Adevărul este să-l arătăm lumii. Să
arăţi oamenilor adevărul, dar cu blândeţe, ca şi cum i-ai sfătui, nu ca şi cum le ai
ordona, că atunci lumea de astăzi nu te ascultă. Dacă vorbeşti ca şi cum ai ordona, nu te
ascultă nimeni, fiindcă toată omenirea s a afundat în înţelepciunea lumii acesteia şi ţi spune: „Eu
am atâţia ani de studii, ce umblă ăsta şi îmi spune el de alte drumuri?”.
De aceea, datoria noastră, a creştinilor ortodocşi este ca niciodată să nu contenim să spunem

adevărul, să nu stăm pe loc, în nepăsare. Dar să-l sfătuieşti pe cel cu care vorbeşti ca şi cum i-ai
fi cel mai prieten, ca şi cum l-ai iubi, şi nu de parcă i-ai ordona; ca şi cum i-ai arăta adevărul şi ai cere
şi părerea lui. Numai aşa poţi să-l convingi.
Dacă vei începe să zici: „Nu umbla aşa, că uite, adevărul ăsta este, şi cutare şi cutare…”, nu te mai
ascultă lumea, pentru că e dedată la stânga, e depărtată de Dumnezeu, şi ca să putem aduce la
credinţă o persoană depărtată de Dumnezeu trebuie blândeţe. Blândeţe. „Fericiţi cei
blânzi că aceia vor moşteni pământul”. Vezi, blândeţea e unul din lucrurile pe care trebuie să le
întrebuinţăm când spunem adevărul altor persoane care s depărtate de adevăr.
Datoria ne obligă, datoria să spunem întotdeauna adevărul. Cu toate că ştim, că îi vedem pe

unii că sunt desăvârşit depărtaţi de Dumnezeu şi nu ţi dau nici o importanţă, nici nu vor să te asculte,
cu toate acestea, dacă le vorbim cu blândeţe, ca şi cum i-ai întreba, încet, încet, încet se depărtează
duhurile cele rele de la ei şi se pogoară harul Sfântului Duh, că-i poţi apropia de harul Sfântului Duh
cu blândeţea. Şi cu Dumnezeu înainte, că Dumnezeu e cu noi.
(Convorbire cu un grup de studenţi, 23 septembrie 2003)
[1] După cuvântul Domnului Iisus Hristos către iudei: “Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi poftele tatălui vostru vreţi să
faceţi. […] Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la
Dumnezeu”. (Ioan 8: 44-47)
[2] Sfântul Ioan Damaschin (+749): „Auziţi popoare, seminţii, limbi, bărbaţi, femei şi copii, cei mai mari, cei mai tineri şi
pruncii, sfântul neam al creştinilor! Dacă cineva va învăţa, în afara acestora pe care le-a primit Sfânta Biserică
Sobornicească, de la Sfinţii Apostoli, de la Părinţi şi de la Sinoade, să nu-l ascultaţi, nici să primiţi sfatul şarpelui, după cum
l-a primit Eva şi a cules moarte. Şi chiar dacă v-ar învăţa un înger sau un împărat în afara acestora pe care le-aţi primit,
astupaţi-vă urechile.“
[3] Veche mănăstioară athonită situată nu departe de Chilia “Sfântul Gheorghie” din Colciu, pe teritoriul M-rii Pantocrator, şi
din care astăzi se mai păstrează doar ruinele. Într-un manuscris rămas de la Faraklou este consemnată vedenia unui fost
egumen al monidriului, căruia i s-a arătat una din căpeteniile demonilor dezvăluindu-i că ţinta predilectă a
ispitelor sale sunt conducătorii religioşi şi politici ai lumii.
Extrase din cartea Staretul Dionisie. Duhovnicul de la Sfantul Munte Athos, Ed. Prodromos, 2009
Cititi si:
Părintele Dionisie ne avertizează asupra vremurilor noastre şi asupra pericolelor

ecumenismului
DUREREA CEA MAI MARE A PARINTILOR NOSTRI: DEZBINAREA DINTRE FRATI!

Stareţul Dionisie de La Colciu - SĂ NU FIM LAŞI! ORI ORTODOX, OrI CU PAPA! - Prietenii Sfântului Munte Athos

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Stareţul Dionisie de La Colciu - SĂ NU FIM LAŞI! ORI ORTODOX, OrI CU PAPA! - Prietenii Sfântului Munte Athos

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

12/28/23, 9:48 PM Stareţul Dionisie de la Colciu: SĂ NU FIM LAŞI! ORI ORTODOX, ORI CU PAPA!

| Prietenii Sfântului Munte Athos