Rugăciunea, temei şi putere a vieții creştine

Rolul rugăciunii
Omul, făptura lui Dumnezeu, are posibilitatea de a fi în legătură cu Creatorul Său prin
rugăciune. Astfel, rugăciunea este cea mai înaltă lucrare a minții omenești și poate fi realizată în
orice loc și timp, cu rolul de sfințire a credincioșilor. Creștinul rugător primește har divin, care îi
aduce în suflet pace, bucurie, iertare, iubire curată față de semeni și întărirea voinței spre
alegerea binelui.
Mântuitorul Hristos i-a îndemnat pe oameni să se roage stăruitor, făgăduindu-le un
răspuns dumnezeiesc plin de iubire părintească: „Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și
vi se va deschide” ( Matei 7,7). Biserica îi îndrumă, la rândul ei, pe credincioși spre adresarea de
cereri, mulțumiri și laude lui Dumnezeu.
Rugăciunea în familie
În familiile creștine, locul de rugăciune este înfrumusețat de prezența icoanelor, a
candelei și a altor însemne religioase. Membrii familiei se roagă împreună și fiecare în parte, în
diferite momente: dimineața, seara, la vremea mesei, la începerea lucrului, înainte de a lua o
decizie importantă, la plecarea în călătorie și în situații dificile. Ruga lor are în vedere propria
persoană, întreaga familie și pe ceilalți semeni. De exemplu, copiii se roagă pentru luminarea
minții și ajutor la învățătură, pentru înțelegerea și sănătatea întregii familii, cât și pentru binele
persoanelor aflate în dificultate.
Exemple de rugăciuni pentru sine, pentru membrii familiei şi pentru semeni
Chiar dacă Dumnezeu este Atotştiutor, ştiind ce nevoi avem fiecare dintre noi,
rugăciunea tot este necesară, pentru că noi, oamenii trebuie să conștientizăm faptul că vrem și să
cerem să fim ajutaţi de către El; că vrem să conlucrăm cu El la mântuirea noastră.
După numărul persoanelor care iau parte la ea, deosebim două feluri de rugăciune:
1. Rugăciunea particulară este cea făcută de fiecare credincios, dintr-o carte de rugăciuni,
sau chiar alcătuită din adâncul inimii sale.
O astfel de rugăciune este cea făcută de Mântuitorul pe calea dintre Betania şi Ierusalim
(Luca 11, 1); cea făcută de Sfântul Apostol Petru pe acoperişul casei din Iope (Fapte 10, 9); cea
făcută de vameş în templu (Luca 18, 13); cea făcută de Sfinţii Apostoli Pavel şi Sila în temniţă
(Fapte 16, 25) şi altele.
2. Rugăciunea publică, făcută de mai mulţi credincioşi laolaltă, este întemeiată pe cuvintele
Mântuitorului: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”
(Matei 18, 19-20).
Nevoia de hrană spirituală autentică, în lumea de astăzi, este împlinită de rugăciunea
izvorâtă din credință. Rugăciunea personală face posibil ajutorul divin și îi susține pe credincioși
în urcușul lor duhovnicesc. Ea este completată de rugăciunea publică, prin participarea la sfintele
slujbe (Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, Cele 7 Laude şi ierurgiile), unde sunt înălțate cântări în
cinstea Sfintei Treimi: „Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ție Îți mulțumim,
Doamne și ne rugăm Ție, Dumnezeului nostru” – afirmăm în cântările Sfintei Liturghii.
După cuprins, rugăciunea este de trei feluri:
1. Rugăciunea de laudă este aceea prin care Îl cinstim, Îl lăudăm pe Domnul şi
Dumnezeul nostru pentru slava Lui cea nemăsurată, după cum zice Psalmistul: „În toate zilele
bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi
lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit” (Ps. 144, 2).
2. Rugăciunea de mulţumire este aceea prin care arătăm că ne aducem aminte cu
mulţumire şi cu dragoste de toate binefacerile primite de la Dumnezeu. Că Dumnezeu ne cere să-
I fim mulţumitori pentru toate bunătăţile, descoperim și în cuvintele Sfântului Apostol Pavel:
„Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru
Hristos Iisus pentru voi” (I Tes. 5, 17-18).
3. Rugăciunea de cerere este aceea prin care cerem de la Dumnezeu tot ce ne trebuie
pentru viaţa noastră. Dumnezeu ştie toate nevoile noastre (Matei 6, 32) şi ar putea să ni le
împlinească fără a I le cere; dar El voieşte să-L rugăm, ca nu cumva să socotim bunătăţile Sale ca
pe nişte lucruri cu care El ne-ar fi dator; ci ca pe nişte binefaceri, pentru care se cuvine să-I
mulţumim. Rugăciunea Mântuitorului din grădina Ghetsimani şi de pe cruce; a Sfântului
Arhidiacon şi Mucenic Ştefan, în clipa în care era ucis cu pietre (Fapte 7, 59); a creştinilor care
se rugau pentru eliberarea Sfântului Apostol Petru din temniţă (Fapte 12, 5), a Sfinţilor Apostoli
în corabia învăluită de furtună (Matei 8, 25) şi altele sunt rugăciuni pilduitoare de cerere.
 Astfel, creștinul se roagă pentru sine, pentru membrii familiei și pentru alți semeni, înălțând
rugăciuni de laudă, de mulțumire și de cerere prin intermediul rugăciunilor particulare sau
publice.
Pilde despre puterea rugăciunii – Pilda vameşului şi a fariseului/ Iair/ femeia canaaneancă
Mântuitorul Însuși S-a rugat atât în templu, cât și singur. El ne-a învățat sum să ne rugăm,
prin exemplul Său. Domnul Hristos subliniază puterea rugăciunii de a transforma viețile celor ce
se pocăiesc cu adevărat, prin numeroase învățături și parabole.
Pilda vameșului și a fariseului
În pilda aceasta, Mântuitorul prezintă un model de rugăciune smerită, bineplăcută lui
Dumnezeu, în opoziție cu o atitudine arogantă. Un fariseu și un vameș au mers la templu să se
roage. Fariseul s-a lăudat cu faptele sale, mândrindu-se că nu este asemenea oamenilor păcătoși.
Vameșul, stând deoparte, s-a rugat cu umilință: „Dumnezeule, fii milostiv mie păcătosului”
(Luca 18,13). Domnul a ascultat rugăciunea plină de căință a vameșului care s-a întors mai
îndreptat la casa lui decât fariseul.
Rugăciunea vameșului stă la baza alcătuirii Rugăciunii lui Iisus, numită și Rugăciunea
inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”.
Sfântul Serafim de Sarov a rostit neîncetat rugăciunea vameșului vreme de o mie de zile,
la sfârșitul cărora a simțit în suflet pacea lui Hristos.
Învierea fiicei lui Iair
O altă minune este Învierea fiicei lui Iair, conducătorul sinagogii din Capernaum. Acesta
a căzut la picioarele lui Iisus și L-a rugat să intre în casa lui, să-i vindece fiica grav bolnavă.
Domnul a mers îndată la patul copilei care se stinsese din viață. El a luat-o de mână și i-a zis:
„Copilă, scoală-te” ( Luca 8, 54), iar fetița a înviat, spre bucuria familiei. Astfel, Hristos a arătat
puterea rugăciunii plină de credință și nădejde a lui Iair, mai marele sinagogii, înviindu-i fiica.
Rugăciunea smerită, stăruitoare, plină de credință, nădejde și dragoste pentru aproapele și
pentru sine este plăcută lui Dumnezeu. Să punem și noi dragostea pentru aproapele ca temelie a
rugăciunii, cerând mila lui Dumnezeu și avându-l model pe Iair.
Femeia canaaneancă
La rugăciunile celor aflați în suferință, Domnul Iisus a răspuns prin săvârșirea multor
minuni, precum vindecarea fiicei femeii din Canaan. Această femeie, de altă religie și de alt
neam, s-a remarcat prin credința în Mântuitorul Hristos și prin stăruința în rugăciune, încât a
devenit un model pentru creștini.
Pe când Mântuitorul Hristos împreună cu apostolii Săi călătoreau în ținuturile Tirului și
ale Sidonului, femeia canaaneancă s-a apropiat de ei și s-a rugat Domnului pentru fiica sa
bolnavă, cerându-I mila. La început, Mântuitorul a refuzat cererea ei: „Nu sunt trimis decât către
oile cele pierdute ale casei lui Israel” (Matei 15, 24). Însă ea a insistat cu răbdare și smerenie,
închinându-se Domnului Hristos, până când Acesta a mărturisit: „O femeie, mare este credința
ta, fie ție după cum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela” ( Matei 15,28).
Mântuitorul nu o ajută imediat pe femeia caannaneancă petru a lăsa să iasă la iveală
înțelepciunea, tăria în credință și smerenia pe care o avea aceasta. Chiar și Sfinții Apostoli au fost
uimiți de stăruința în rugăciune a femeii canaaneence.
Rugăciunea femeii cannaanence este un adevărat model de rugăciune pentru noi:
stăruitoare, plină de credință și smerenie. Femeia nu deznădăjduiește, nu încetează a se ruga, așa
cum am face mulți dintre noi, ci stăruie neîncetat în rugăciune. De aceea, cu puterea Sa
dumnezeiască, Mântuitorul Hristos a vindecat pe fiica acestei femei, iar credința și rugăciunea ei
stăruitoare au contribuit la această vindecare.