Predică

Aprindeți viața de rugăciune

de Linda Mei Lin Koh

Lectură biblică: 2 Petru 1:3-4

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia,

prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin
care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele
să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea
care este în lume prin pofte."

INTRODUCERE

Într-o după-amiază, am fost în vizită la o veche prietenă care mi-a

împărtășit problemele ei. Am ascultat-o cu atenție și i-am oferit cuvinte de
încurajare atunci când a fost cazul. La sfârșitul timpului petrecut împreună, ea a
exclamat: „Simt că trebuie să ne rugăm!”.
Privim noi rugăciunea în acest fel? Sau este doar un ritual pe care îl
practicăm când și când și doar când avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu?
Rugăciunea este o parte esențială a vieții unui creștin. Aerul este la fel de
esențial pentru respirație cum este rugăciunea pentru viață. Ellen White scrie:
„Rugăciunea este o necesitate, pentru că ea este viața sufletului. Rugăciunea în
familie și rugăciunea publică, amândouă își au locul lor, dar comuniunea în
taină cu Dumnezeu este cea care susține viața sufletului.”1
Marele reformator Martin Luther a fost de aceeași părere: „A fi creștin
fără rugăciune este ca și cum ești viu, dar fără să respiri".2 Astfel, Hristos
Însuși ne invită să Îl căutăm: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu
vă voi da odihnă” (Matei 11:28).

Gândiți-vă că Domnul ne oferă privilegiul de a veni la El în mod

individual în rugăciune, descărcându-ne de problemele noastre. Ellen White o
descrie astfel: „Rugăciunea este deschiderea inimii noastre lui Dumnezeu, ca
unui prieten. Aceasta nu pentru că este necesar să Îl informăm pe Dumnezeu cu
privire la persoana noastră, cine suntem noi, ci pentru ca noi să putem fi
capabili să-L primim. Rugăciunea nu coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalță
pe noi la El.”3

Isus a prețuit această putere cât timp a fost pe acest pământ. Evangheliile
au consemnat numeroase ocazii în care Hristos a petrecut multe ore în

1
 comuniune cu Dumnezeu, căutând putere de la Tatăl Său ceresc pentru a face
față provocărilor pe care le presupuneau lucrarea și misiunea Sa.

Matei ne spune: „După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să

Se roage singur la o parte. Se înnoptase, și El era singur acolo” (Matei 14:23).
Luca consemnează acest lucru: „În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se
roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.” (Luca 6:12).
Marcu scrie: „A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a
sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.” (Marcu 1:35).

Într-adevăr, rugăciunea este putere! Rugăciunea aprinde viața noastră

spirituală. Atunci când rugăciunile noastre aprind o flacără, ele pot avea impact
asupra vieții noastre, a familiilor noastre și a tuturor celor din jurul nostru. Să
examinăm patru moduri în care rugăciunea ne poate aprinde viața.

1. RUGĂCIUNEA APRINDE SCHIMBAREA

După acceptarea lui Isus în viața noastră, apostolul Pavel ne amintește:

„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus,
iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Trebuie să umblăm
într-o viață înnoită, dar natura noastră păcătoasă apare adesea. Avem nevoie ca
Tatăl nostru ceresc să ne ajute în umblarea noastră spirituală și în lupta noastră
împotriva diavolului. Comuniunea cu Dumnezeu este extrem de esențială pentru
sănătatea spirituală, astfel încât El să ne schimbe pentru a deveni mai iubitori,
mai plini de compasiune și mai concentrați asupra misiunii de a ajunge la alții.

În Predica de pe Munte, Isus a folosit exemplele cu sarea și lumina pentru

a le explica ucenicilor Săi și tuturor ascultătorilor cum discipolii Săi aprind
schimbarea în jurul lor (Matei 5):

„Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce
își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât
să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni.” (versetul 13).

„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să

rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în
sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina
voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească
pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (versetele 14-16).

Astăzi, Isus ne cere să fim și sare și lumină. Viziunea Sa este ca noi să

aprindem schimbarea, aducând lumină în întuneric și sare pentru a duce gustul
lui Dumnezeu în lume. El ne cere să fim cunoscuți prin lumina pe care o

2
 aducem și o facem să strălucească în comunitățile noastre și prin modul în care
trăim, ca sare, în cercurile noastre de influență.

În timp ce încercăm să fim o lumină pentru comunitățile din jurul nostru,

ne putem ruga lui Dumnezeu să ne deschidă ușile pentru a vedea nevoile
comunităților noastre și să ne ajute să găsim modalități de a le sluji.

Da, rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă! Rugăciunea poate declanșa

schimbarea în noi. Dacă avem atitudini negative sau prejudecăți față de alte rase
sau naționalități, Dumnezeu ne poate transforma în sare și lumină oriunde ne-
am afla. David s-a rugat cu stăruință lui Dumnezeu: „Zidește în mine o inimă
curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic.” (Psalmul 51:10).
David și-a continuat rugăciunea cerându-I lui Dumnezeu să-i dea „un duh de
bunăvoință” (versetul 12).

2. RUGĂCIUNEA APRINDE SPERANȚA

Acest verset familiar este adesea citat pentru a aprinde speranța.

„Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul,

gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Voi
Mă veți chema, și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta. Mă veți căuta, și
Mă veți găsi dacă Mă veți căuta din toată inima.” (Ieremia 29:11-13).

Mesajul profetului Ieremia a fost unul de mângâiere și de liniștire pentru

poporul său aflat într-o situație extrem de dificilă și disperată. Națiunea sa
tocmai suferise o invazie brutală, iar poporul fusese strămutat. Această imagine
nu este diferită de lumea noastră de astăzi. Ne gândim la războiul din Ucraina,
care i-a făcut pe mulți să își părăsească locuințele. La războaiele din Afganistan,
Siria și Israel și la războaiele civile din câteva țări africane, care au strămutat
mii de refugiați în Europa și America de Nord. Alți factori care contribuie la
adversitate și disperare în zilele noastre sunt problemele legate de
aprovizionarea cu energie, inflația și diviziunile socio-politice. Dezastrele
naturale, crimele violente, sărăcia extremă și șomajul sunt în creștere.

Oamenii caută speranță, chiar și o fărâmă de speranță de care să se agațe.

Multora li se pare că nu există nicio speranță. Acesta este momentul oportun în
care putem să ne rugăm pentru acești oameni. Mesajul lui Ieremia afirmă că
Dumnezeu Se îngrijește de oameni și de familii în timp ce se luptă cu aceste
probleme. Astfel de promisiuni din Biblie oferă speranță oamenilor aflați în
necazuri. Dumnezeu oferă speranță tuturor. El ne reamintește că suntem iubiți și
prețuiți de El. El nu ne abandonează. El ne va oferi un viitor mai bun.

3
 Când Petru a fost întemnițat pentru că a predicat Evanghelia, biserica era
disperată. Nu părea să existe nicio speranță pentru a-l scoate din închisoare.
Membrii s-au adunat pentru a se ruga cu fervoare. Dumnezeu le-a auzit
rugăciunile și a trimis un înger care l-a scos pe Petru din închisoare. Rugăciunile
fierbinți ale bisericii au aprins speranța în eliberarea miraculoasă a lui Petru din
închisoare (Faptele Apostolilor 12:1-17).

Apostolul Pavel, care a suferit bătăi, închisoare și persecuții, ne amintește

că „Și tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră,
pentru ca prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem
nădejde.” (Romani 15:4).

Așadar, rugăciunea pentru oamenii aflați în criză, care au nevoie disperată

de speranță, le oferă mângâiere și siguranță. În vremuri de cutremure și
inundații, când casele oamenilor sunt distruse și nevoile lor de bază nu sunt
satisfăcute, să împreunăm mâinile ca să ne rugăm pentru ei și cu ei. Mulți nu
refuză niciodată astfel de rugăciuni de mijlocire. Să le facem cunoștință cu un
Dumnezeu căruia Îi pasă. Să-i încurajăm să se roage la Cel care este întotdeauna
acolo pentru a asculta.

Rugăciunile din Biblie pot fi o sursă de mângâiere și putere pentru cei

care suferă în încercări. Să ne rugăm împreună cu ei folosind cuvintele din Isaia
41:10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt
Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta
Mea biruitoare.”

Rugăciunea lui Pavel din Romani 15:13 aprinde o mare speranță:

„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă
credința, pentru ca prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în nădejde.”

3. RUGĂCIUNEA APRINDE UNITATEA

Pasajul din 2 Cronici 30:1-13 descrie celebrarea Paștelui, când regele

Ezechia a chemat tot Israelul „la Casa Domnului la Ierusalim” (versetul 1).
Regatul lui Iuda era în criză; toate regatele vecine fuseseră luate în captivitate
de asirieni. Regele Ezechia trebuia să adune regatele sale fracționate în unitate.
Versetul 12 menționează: „În Iuda, de asemenea, mâna lui Dumnezeu a lucrat
și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a
căpeteniilor, după Cuvântul Domnului”.

Această adunare a adus o mulțime foarte mare de oameni la Ierusalim

timp de șapte zile. Impactul asupra lor a determinat un front unit, deoarece „S-

4
 au sculat și au îndepărtat altarele pe care se jertfea în Ierusalim și pe toate acelea
pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron” (versetul 14).
Ezechia a invitat tot poporul său nu doar să participe la sărbătoarea Paștelui, ci
să se reunească ca un popor care să se concentreze asupra unei misiuni comune
pentru a se pregăti pentru viitor, în vremuri nesigure, când asirienii vor ataca
Ierusalimul.

Isus Însuși S-a rugat pentru unitatea urmașilor Săi – pentru ucenicii Săi,
pentru tine și pentru mine.

„Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin
Cuvântul lor. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în
Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu
le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi
suntem una – Eu în ei și Tu în Mine -, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una,
ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe
Mine” (Ioan 17:20-23).

Așadar, urmașii lui Hristos trebuie să se roage pentru unitate, astfel încât
harul, compasiunea și dragostea lui Dumnezeu să ne unească și să ne ajute să
împărtășim Evanghelia. Unitatea este cheia pentru a atinge lumea pentru
Hristos. Putem avea diferențe, dar când ceilalți văd că suntem una în Hristos și
că ne iubim unii pe alții, acest lucru are un impact mai mare în evanghelizarea
noastră. Prin urmare, rugăciunea pentru unitate este vitală.

O biserică care se roagă este o biserică iubitoare! Rugăciunea sinceră

aprinde unitatea, iar apostolul Pavel ne îndeamnă: „...căutați să păstrați unirea
Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3). Fără rugăciune, ființele păcătoase
ca noi sunt ușor tentate să creeze fragmentări și certuri în legătură cu multe
aspecte din cadrul bisericii, cum ar fi stilurile de închinare, tipurile de muzică,
femeile în conducere, etc. Așadar, trebuie să ne rugăm fără încetare pentru a
aprinde unitatea ca trup în Hristos, făcându-ne să avansăm împreună pentru a
ajunge la lume.

4. RUGĂCIUNEA APRINDE IERTAREA

Ai fost rănit de cineva atât de profund încât ai devenit plin de

resentimente, amar și distrus? Este posibil să ierți un prieten care a răspândit
minciuni despre tine? Să ierți un tată abuziv? Sau chiar să ierți un hoț care ți-a
ucis părinții? Ca ființe păcătoase, este imposibil să ierți. Iertarea este mai ușor
de spus decât de făcut.

5
 Cu toate acestea, Biblia identifică oameni care s-au iertat unii pe alții,
ceea ce a fost o sursă de inspirație pentru noi. Iosif și-a iertat frații pentru că l-au
vândut ca sclav (Geneza 50:20). Ștefan i-a iertat pe cei care l-au ucis cu pietre
pentru că propovăduia Cuvântul. Pe când era pe moarte, el s-a rugat: „'Doamne
Isuse, primește duhul meu!'. Apoi a îngenunchiat și a strigat cu glas tare:
'Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta'. Și după aceste vorbe, a
adormit”(Fapte 7:59-60). Isus i-a iertat pe cei care Îl persecutau în timp ce
atârna pe cruce. El a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23:34).

Isus a spus foarte clar: „Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl
vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor
greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6:14-15).

Da, iertarea celorlalți este o parte necesară a ceea ce înseamnă să fii

creștin. Cu toate acestea, iertarea este foarte grea. Este firesc să vrei ca cineva să
plătească pentru durerea pe care ți-a provocat-o. Cu toate acestea, Ellen White
scrie această afirmație puternică: „Nu trebuie să credem că, dacă aceia care ne-
au vătămat nu vin să-și mărturisească răul, noi suntem îndreptățiți să nu-i
iertăm. E datoria lor, fără îndoială, să-și umilească inima prin pocăință și
mărturisire; dar noi trebuie să avem compătimire față de cei care ne-au rănit și
nu trebuie să ținem necaz pe ei și să ne tot gândim la ce ni s-a făcut."4

Într-o zi, un tânăr (să-i spunem Jim) a venit să-i povestească pastorului
său cum a fost abuzat de vecinul său în copilărie și cum părinții săi nu și-au
exprimat niciodată înțelegerea și dragostea față de el. Dar abia de curând, Jim a
ajuns să se confrunte cu propria durere. Se rugase lui Dumnezeu și vorbise cu
un prieten capelan. Cei doi prieteni apropiați ai săi se rugau, de asemenea, zilnic
pentru el. Toți trei se rugau ca Dumnezeu să îl ajute pe Jim să „renunțe” la
amărăciune și la trecut. Duhul Sfânt i-a umplut inima în timp ce lucra asupra lui
încet și consecvent. În cele din urmă, a reușit să meargă la părinții săi și să reia
legătura cu ei.

Da, rugăciunea aprinde iertarea, pentru că vom primi putere de la Tatăl

nostru ceresc să ne schimbăm inima pentru a „renunța” la rănile noastre și a
ierta. Amintindu-ne cum ne-a iertat Dumnezeu în Hristos Isus, atunci când nu
meritam, ne poate ajuta să îi iertăm pe ceilalți. Aceste două promisiuni biblice
ne pot determina să depindem mereu de Dumnezeu pentru a ne da harul și
dragostea de a trăi iertarea. „Pot totul în Hristos care mă întărește” (Filipeni
4:13) și „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine” (Romani 12:21).

Să ne rugăm pentru puterea de a ierta, dar și pentru persoana care ne-a

rănit. În Matei 5:44, Isus ne poruncește să iubim pe vrăjmașii noștri și să ne
rugăm pentru cei ce ne prigonesc. Să-I cerem lui Dumnezeu să ne descopere

6
dragostea Sa față de cel care ne-a rănit și să dizolve sentimentele amare,
negative.

Într-adevăr, rugăciunea are putere! Rugăciunile constante pot declanșa

schimbarea, speranța, unitatea și iertarea în viețile noastre și în biserica noastră.
Să nu neglijăm această comunicare zilnică cu Tatăl nostru ceresc, deoarece
rugăciunea este cheia principală pentru o căutare continuă a sfințeniei vieții în
Hristos Isus.

Dorim să Îl lăsăm pe Dumnezeu să aprindă schimbarea în noi? Ne vom

ruga astăzi pentru speranță, unitate și iertare în viața personală, reînnoindu-ne
angajamentul de a avea o legătură zilnică cu Dumnezeu!

Amin!

REFERINȚE

1
Ellen G. White, (2002) Rugăciunea (Nampa, ID: Pacific Press Publishing Association), 55, ed.electronică.
2
Martin Luther, Citate din AZ. https://www.azquotes.com/quote/544784 ,traducere liberă.
3
Ellen G. White, (1892) Calea către Hristos (Nampa, ID: Pacific Press Publishing Association), 66,
ed.electronică.
4
Ellen G. White, (1896) Cugetări de pe Muntele fericirilor (Mountain View, CA: Pacific Press Publishing
Association), 90, ed.electronică.