Predică

Aprindeți viața de rugăciune

de Linda Mei Lin Koh

Lectură biblică: 2 Petru 1:3-4

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce
ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe,
ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin
pofte."
INTRODUCERE
Într-o după-amiază, am fost în vizită la o veche prietenă care mi-a împărtășit problemele ei. Am
ascultat- o cu atenție și i-am oferit cuvinte de încurajare atunci când a fost cazul. La sfârșitul timpului
petrecut împreună, ea a exclamat: „Simt că trebuie să ne rugăm!”.
Privim noi rugăciunea în acest fel? Sau este doar un ritual pe care îl practicăm când și când și doar când
avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu? Rugăciunea este o parte esențială a vieții unui creștin. Aerul
este la fel de esențial pentru respirație cum este rugăciunea pentru viață. Ellen White scrie:
„Rugăciunea este o necesitate, pentru că ea este viața sufletului. Rugăciunea în familie și rugăciunea
publică, amândouă își au locul lor, dar comuniunea în taină cu Dumnezeu este cea care susține viața
1
sufletului.”
Gândiți-vă că Domnul ne oferă privilegiul de a veni la El în mod individual în rugăciune, descărcându-
ne de problemele noastre. Ellen White o descrie astfel: „Rugăciunea este deschiderea inimii noastre lui
Dumnezeu, ca unui prieten. Aceasta nu pentru că este necesar să Îl informăm pe Dumnezeu cu privire
la persoana noastră, cine suntem noi, ci pentru ca noi să putem fi capabili să-L primim. Rugăciunea nu
3
coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalță pe noi la El.”
Isus a prețuit această putere cât timp a fost pe acest pământ. Evangheliile au consemnat numeroase
ocazii în care Hristos a petrecut multe ore în comuniune cu Dumnezeu, căutând putere de la Tatăl Său
ceresc pentru a face față provocărilor pe care le presupuneau lucrarea și misiunea Sa.
Matei ne spune: „După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se
înnoptase, și El era singur acolo” (Matei 14:23). Luca consemnează acest lucru: „În zilele acelea, Isus
S-a dus în munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.” (Luca 6:12).
Marcu scrie: „A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus
într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo." (Marcu 1:35).
Într-adevăr, rugăciunea este putere! Rugăciunea aprinde viața noastră spirituală. Atunci când
rugăciunile noastre aprind o flacără, ele pot avea impact asupra vieții noastre, a familiilor noastre și a
tuturor celor din jurul nostru. Să examinăm patru moduri în care rugăciunea ne poate aprinde viața.
1. RUGĂCIUNEA APRINDE SCHIMBAREA
După acceptarea lui Isus în viața noastră, apostolul Pavel ne amintește: „Căci, dacă este cineva
în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni
5:17). Trebuie să umblăm într-o viață înnoită, dar natura noastră păcătoasă apare adesea. Avem nevoie
ca Tatăl nostru ceresc să ne ajute în umblarea noastră spirituală și în lupta noastră împotriva diavolului.
Comuniunea cu Dumnezeu este extrem de esențială pentru sănătatea spirituală, astfel încât El să ne
schimbe pentru a deveni mai iubitori, mai plini de compasiune și mai concentrați asupra misiunii de a
ajunge la alții.
În Predica de pe Munte, Isus a folosit exemplele cu sarea și lumina pentru a le explica ucenicilor
Săi și tuturor ascultătorilor cum discipolii Săi aprind schimbarea în jurul lor (Matei 5):
„Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși
puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare
de oameni.” (versetul 13).
Marele reformator Martin Luther a fost de aceeași părere: „A fi creștin fără rugăciune este ca și cum
2
ești viu, dar fără să respiri". Astfel, Hristos Însuși ne invită să Îl căutăm: „Veniți la Mine, toți cei
trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă" (Matei 11:28).
5
„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-
aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să
lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe
Tatăl vostru, care este în ceruri.” (versetele 14-16).
Astăzi, Isus ne cere să fim și sare și lumină. Viziunea Sa este ca noi să aprindem schimbarea,
aducând lumină în întuneric și sare pentru a duce gustul lui Dumnezeu în lume. El ne cere să fim
cunoscuți prin lumina pe care o aducem și o facem să strălucească în comunitățile noastre și prin modul
în care trăim, ca sare, în cercurile noastre de influență.
În timp ce încercăm să fim o lumină pentru comunitățile din jurul nostru, ne putem ruga lui Dumnezeu
să ne deschidă ușile pentru a vedea nevoile comunităților noastre și să ne ajute să găsim modalități de a
le sluji.
Da, rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă! Rugăciunea poate declanșa schimbarea în noi. Dacă avem
atitudini negative sau prejudecăți față de alte rase sau naționalități, Dumnezeu ne poate transforma în
sare și lumină oriunde ne-am afla. David s-a rugat cu stăruință lui Dumnezeu: „Zidește în mine o inimă
curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic.” (Psalmul 51:10). David și-a continuat
rugăciunea cerându-I lui Dumnezeu să-i dea „un duh de bunăvoință” (versetul 12).
2. RUGĂCIUNEA APRINDE SPERANȚA
Acest verset familiar este adesea citat pentru a aprinde speranța.
„Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de
nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Voi Mă veți chema, și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi
asculta. Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta din toată inima.” (Ieremia 29:11-13).
Mesajul profetului Ieremia a fost unul de mângâiere și de liniștire pentru poporul său aflat într-o situație
extrem de dificilă și disperată. Națiunea sa tocmai suferise o invazie brutală, iar poporul fusese
strămutat. Această imagine nu este diferită de lumea noastră de astăzi. Ne gândim la războiul din
Ucraina, care i-a făcut pe mulți să își părăsească locuințele. La războaiele din Afganistan, Siria și Israel
și la războaiele civile din câteva țări africane, care au strămutat mii de refugiați în Europa și America de
Nord. Alți factori care contribuie la adversitate și disperare în zilele noastre sunt problemele legate de
aprovizionarea cu energie, inflația și diviziunile socio-politice. Dezastrele naturale, crimele violente,
sărăcia extremă și șomajul sunt în creștere.
Oamenii caută speranță, chiar și o fărâmă de speranță de care să se agațe. Multora li se pare că
nu există nicio speranță. Acesta este momentul oportun în care putem să ne rugăm pentru acești oameni.
Mesajul lui Ieremia afirmă că Dumnezeu Se îngrijește de oameni și de familii în timp ce se luptă cu
aceste probleme. Astfel de promisiuni din Biblie oferă speranță oamenilor aflați în necazuri. Dumnezeu
oferă speranță tuturor. El ne reamintește că suntem iubiți și prețuiți de El. El nu ne abandonează. El ne
va oferi un viitor mai bun.
Când Petru a fost întemnițat pentru că a predicat Evanghelia, biserica era disperată. Nu părea să
existe nicio speranță pentru a-l scoate din închisoare. Membrii s-au adunat pentru a se ruga cu fervoare.
Dumnezeu le-a auzit rugăciunile și a trimis un înger care l-a scos pe Petru din închisoare. Rugăciunile
fierbinți ale bisericii au aprins speranța în eliberarea miraculoasă a lui Petru din închisoare (Faptele
Apostolilor 12:1-17).
Apostolul Pavel, care a suferit bătăi, închisoare și persecuții, ne amintește că „Și tot ce a fost
scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca prin răbdarea și prin mângâierea pe
care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Romani 15:4).
Așadar, rugăciunea pentru oamenii aflați în criză, care au nevoie disperată de speranță, le oferă
mângâiere și siguranță. În vremuri de cutremure și inundații, când casele oamenilor sunt distruse și
nevoile lor de bază nu sunt satisfăcute, să împreunăm mâinile ca să ne rugăm pentru ei și cu ei. Mulți nu
refuză niciodată astfel de rugăciuni de mijlocire. Să le facem cunoștință cu un Dumnezeu căruia Îi pasă.
Să-i încurajăm să se roage la Cel care este întotdeauna acolo pentru a asculta.
Rugăciunile din Biblie pot fi o sursă de mângâiere și putere pentru cei care suferă în încercări. Să ne
rugăm împreună cu ei folosind cuvintele din Isaia 41:10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu
îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta
Mea biruitoare.”
Rugăciunea lui Pavel din Romani 15:13 aprinde o mare speranță: „Dumnezeul nădejdii să vă umple de
toată bucuria și pacea pe care o dă credința, pentru ca prin puterea Duhului Sfânt, să fiți tari în
nădejde.”
6
3. RUGĂCIUNEA APRINDE UNITATEA
Pasajul din 2 Cronici 30:1-13 descrie celebrarea Paștelui, când regele Ezechia a chemat tot
Israelul „la Casa Domnului la Ierusalim” (versetul 1). Regatul lui Iuda era în criză; toate regatele
vecine fuseseră luate în captivitate de asirieni. Regele Ezechia trebuia să adune regatele sale fracționate
în unitate. Versetul 12 menționează: „În Iuda, de asemenea, mâna lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o
singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după Cuvântul
Domnului”.
Această adunare a adus o mulțime foarte mare de oameni la Ierusalim timp de șapte zile.
Impactul asupra lor a determinat un front unit, deoarece „S-au sculat și au îndepărtat altarele pe care se
jertfea în Ierusalim și pe toate acelea pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron”
(versetul 14). Ezechia a invitat tot poporul său nu doar să participe la sărbătoarea Paștelui, ci să se
reunească ca un popor care să se concentreze asupra unei misiuni comune pentru a se pregăti pentru
viitor, în vremuri nesigure, când asirienii vor ataca Ierusalimul.
Isus Însuși S-a rugat pentru unitatea urmașilor Săi – pentru ucenicii Săi, pentru tine și pentru
mine.
„Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin Cuvântul lor. Mă rog
ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să
creadă că Tu M- ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și
Noi suntem una – Eu în ei și Tu în Mine -, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască
lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17:20-23).
Așadar, urmașii lui Hristos trebuie să se roage pentru unitate, astfel încât harul, compasiunea și
dragostea lui Dumnezeu să ne unească și să ne ajute să împărtășim Evanghelia. Unitatea este cheia
pentru a atinge lumea pentru Hristos. Putem avea diferențe, dar când ceilalți văd că suntem una în
Hristos și că ne iubim unii pe alții, acest lucru are un impact mai mare în evanghelizarea noastră. Prin
urmare, rugăciunea pentru unitate este vitală.
O biserică care se roagă este o biserică iubitoare! Rugăciunea sinceră aprinde unitatea, iar
apostolul Pavel ne îndeamnă: „...căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii.” (Efeseni 4:3).
Fără rugăciune, ființele păcătoase ca noi sunt ușor tentate să creeze fragmentări și certuri în legătură cu
multe aspecte din cadrul bisericii, cum ar fi stilurile de închinare, tipurile de muzică, femeile în
conducere, etc. Așadar, trebuie să ne rugăm fără încetare pentru a aprinde unitatea ca trup în Hristos,
făcându-ne să avansăm împreună pentru a ajunge la lume.
4. RUGĂCIUNEA APRINDE IERTAREA
Ai fost rănit de cineva atât de profund încât ai devenit plin de resentimente, amar și distrus? Este
posibil să ierți un prieten care a răspândit minciuni despre tine? Să ierți un tată abuziv? Sau chiar să ierți
un hoț care ți-a ucis părinții? Ca ființe păcătoase, este imposibil să ierți. Iertarea este mai ușor de spus
decât de făcut.
Cu toate acestea, Biblia identifică oameni care s-au iertat unii pe alții, ceea ce a fost o sursă de
inspirație pentru noi. Iosif și-a iertat frații pentru că l-au vândut ca sclav (Geneza 50:20). Ștefan i-a
iertat pe cei care l-au ucis cu pietre pentru că propovăduia Cuvântul. Pe când era pe moarte, el s-a
rugat: „'Doamne Isuse, primește duhul meu!'. Apoi a îngenunchiat și a strigat cu glas tare: 'Doamne,
nu le ține în seamă păcatul acesta'. Și după aceste vorbe, a adormit" (Fapte 7:59-60). Isus i-a iertat pe
cei care Îl persecutau în timp ce atârna pe cruce. El a spus: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca
23:34).
Isus a spus foarte clar: „Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va
ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta
greșelile voastre” (Matei 6:14-15).
Da, iertarea celorlalți este o parte necesară a ceea ce înseamnă să fii creștin. Cu toate acestea,
iertarea este foarte grea. Este firesc să vrei ca cineva să plătească pentru durerea pe care ți-a provocat-o.
Cu toate acestea, Ellen White scrie această afirmație puternică: „Nu trebuie să credem că, dacă aceia
care ne-au vătămat nu vin să-și mărturisească răul, noi suntem îndreptățiți să nu-i iertăm. E datoria
lor, fără îndoială, să-și umilească inima prin pocăință și mărturisire; dar noi trebuie să avem
compătimire față de cei care ne-au rănit și nu trebuie să ținem necaz pe ei și să ne tot gândim la ce ni
4
s-a făcut."
Într-o zi, un tânăr (să-i spunem Jim) a venit să-i povestească pastorului său cum a fost abuzat de
vecinul său în copilărie și cum părinții săi nu și-au exprimat niciodată înțelegerea și dragostea față de el.
Dar abia de curând, Jim a ajuns să se confrunte cu propria durere. Se rugase lui Dumnezeu și vorbise cu
un prieten capelan. Cei doi prieteni apropiați ai săi se rugau, de asemenea, zilnic pentru el. Toți trei se
rugau ca Dumnezeu să îl ajute pe Jim să „renunțe” la amărăciune și la trecut. Duhul Sfânt i-a umplut
inima în timp ce lucra asupra lui încet și consecvent. În cele din urmă, a reușit să meargă la părinții săi
și să reia legătura cu ei.
Da, rugăciunea aprinde iertarea, pentru că vom primi putere de la Tatăl nostru ceresc să ne
schimbăm inima pentru a „renunța” la rănile noastre și a ierta. Amintindu-ne cum ne-a iertat Dumnezeu
în Hristos Isus, atunci când nu meritam, ne poate ajuta să îi iertăm pe ceilalți. Aceste două promisiuni
biblice ne pot determina să depindem mereu de Dumnezeu pentru a ne da harul și dragostea de a trăi
iertarea. „Pot totul în Hristos care mă întărește” (Filipeni 4:13) și „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește
răul prin bine” (Romani 12:21).
Să ne rugăm pentru puterea de a ierta, dar și pentru persoana care ne-a rănit. În Matei 5:44, Isus
ne poruncește să iubim pe vrăjmașii noștri și să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc. Să-I cerem lui
Dumnezeu să ne descopere dragostea Sa față de cel care ne-a rănit și să dizolve sentimentele amare,
negative.
Într-adevăr, rugăciunea are putere! Rugăciunile constante pot declanșa schimbarea, speranța, unitatea și
iertarea în viețile noastre și în biserica noastră. Să nu neglijăm această comunicare zilnică cu Tatăl
nostru ceresc, deoarece rugăciunea este cheia principală pentru o căutare continuă a sfințeniei vieții în
Hristos Isus.
Dorim să Îl lăsăm pe Dumnezeu să aprindă schimbarea în noi? Ne vom ruga astăzi pentru speranță,
unitate și iertare în viața personală, reînnoindu-ne angajamentul de a avea o legătură zilnică cu
Dumnezeu! Amin.

REFERINȚE
1
Ellen G. White, (2002) Rugăciunea (Nampa, ID: Pacific Press Publishing Association), 55,
2
ed.electronică. Martin Luther, Citate din AZ. https://www.azquotes.com/quote/544784 ,traducere
liberă.
3
Ellen G. White, (1892) Calea către Hristos (Nampa, ID: Pacific Press Publishing Association), 66,
ed.electronică.
4
Ellen G. White, (1896) Cugetări de pe Muntele fericirilor (Mountain View, CA: Pacific Press
Publishing Association), 90, ed.electronică.