Se cere noua ca atunci cind incepem perioada de postire sa fim mai atenti, mai

lucratori si implinitori ai poruncilor. Zilele randuite pentru post isi au rolul lor bun in
lucrarea mantuitoare a sufletului nostru. Sa-l urmarim pe Sfantul Serafim de Sarov si
sa incercam sa pasim pe caile cele folositoare ale postului trupesc si sufletesc…
“Postul sta nu numai in a manca rar, ci in a manca putin; si nu numai in a manca
odata, ci in a nu manca mult. Nechibzuit este postitorul care asteapta pana la ceasul
mesei ca atunci sa se dea mancatului cu nesat atat cu trupul, cat si cu mintea.”
Cel ce vrea sa aiba dreapta socotinta la mancat trebuie sa ia seama ca sa nu aleaga
intre bucatele gustoase si cele negustoase. Acest lucru este dobitocesc, si la om, care-i
fiinta intelegatoare, nu este vrednic de lauda. Iar de mancarea gustoasa ne lepadam ca
sa ne smerim madularele cele razboinice ale trupului si sa dam slobozenie lucrurilor
duhului.
Adevaratul post sta nu numai in istovirea trupului, ci si in a da celui flamand bucata
pe care ai vrea tu insuti sa o mananci: “fericiti cei flamanzi, ca aceia se vor satura” .
Vorbind indeobste despre cele ce au sa fie si despre slabiciunea de care vor da dovada
toti spre sfarsitul neamului omenesc, sfantul poruncea sa nu ne istovim, dupa obiceiul
din vechime, cu nevointe ale postirii care acum nu mai sunt pe masura puterilor
omenescti. El poruncea sa ne temem, sa fugim de trandavire ca de foc si sa ne pazim
de ea ca de cel mai mare vrasmas.
“Nu este pacat mai greu, maicuta, nu e nimic mai groaznic si mai pierzator pentru duh
ca trandavirea”, spunea sfantul Serafim, drept care le si poruncea maicilor nu numai
sa fie totdeauna satule, ci chiar sa ia paine cu ele la lucru. “Iti pui coltucul in buzunar,
spunea el. Cand obosesti, cind esti istovita, nu te trandavi: mananca putina paine, si
iar la lucru!” El le poruncea chiar si sub perna sa aiba putina paine. “Vin peste tine
trandavirea si gandurile, maicuta, scoateti painicica si mincati, si trandavirea are sa
treaca, painicica o s-o goneasca si o sa va dea somn bun dupa osteneala, maicuta!”.
“Noi, cei traitori pe pamant, mult am ratacit de la calea mantuitoare. Il maniem pe
Domnul si prin netinerea sfintelor posturi – acum crestinii dezleaga la carne si in
sfintele paresimi, si in orice post, miercurile si vinerile nu le tin. In vreme ce Biserica
are pravila: cei ce nu tin sfintele posturi si toate miercurile si vinerile din an, mult
pacatuiesc”.
“Dumnezeu trimite pedepsele tocmai pentru faptul ca oamenii de acum, dispretuind
randuielile Sfintei Biserici si ale Sfintilor Parinti si urmand paganilor, tot calca nu
numai miercurile si vinerile, ci pana si posturile si praznicile”.
La intrebarea daca se poate manca de dulce in posturi atunci cand cuiva ii face rau
mancarea de post si doctorii ii prescriu sa manance de dulce, sfantul a raspuns:
“Painea si apa nu fac rau nimanui. Cum traiau oamenii inainte cate o suta de ani? Nu
numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu.Ceea
ce Biserica a randuit la cele sapte Sinoade ecumenice, aceea sa implinesti. Vai celui
ce va adauga un singur cuvant la randuielile acelea ori va scoate un singur cuvant din
ele. Ce au de zis doctorii despre dreptii care vindecau de bube cu puroi prin singura
atingerea lor si despre toiagul lui Moise, prin care Dumnezeu a scos apa din piatra?
“Ce folos este omului daca va dobandi lumea toata, iar sufletul si-l va pierde?”
Domnul ne cheama: “veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati, si Eu va voi odihni
pre voi: pentru ca jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara”. Dar noi nu vrem.
“Nu este Imparatia lui Dumnezeu mancare si bautura, ci dreptate, pace si bucurie in
Duhul Sfant”. Nu trebuie sa dorim nici un lucru desert – in rest, toate lucrurile lui
Dumnezeu sunt bune: si fecioria este slavita, si de posturi avem nevoie pentru a-i
birui pe vrasmasii trupesti si pe cei sufletesti. Si casnicia este binecuvantata de
Dumnezeu: “si i-a binecuvantat pre ei Dumnezeu, zicand: cresteti si va
inmultiti”.Numai vrasmasul le tulbura pe toate.