Tema pasajului nostru este o întrebare: Care ar trebui să fie răspunsul credinciosului

față de binecuvântările prezenței lui Dumnezeu?

Probabil unii dintre dumneavoastră sunteți în țara Egiptului acum: în suferință, singuri,

Am venit ca să vă spun: Dumnezeu este cu fiecare din noi. Dumnezeu este cu fiecare din noi.

Capitolul nostru este împărțit în 3 pasaje. Primul pasaj, de la versetul 1-6, vorbește despre
binecuvântarea prezenței lui Dumnezeu, adică prezența lui Dumnezeu vine la pachet cu
binecuvântările Lui, al doilea pasaj, de la versetul 7 la 19 vorbește despre credincioșia lui Iosif
față de Dumnezeu – Dumnezeu, în prima parte, își arată credincioșia față de Iosif prin faptul
că îl binecuvântează, prin faptul că este prezent cu el, iar Iosif își arată credincioșia față de
Dumnezeu prin faptul că fuge de ispită -, în cele din urmă, al treilea pasaj, de la versetul 20 la
23, vorbește despre care sunt uneori urmările credincioșiei față de Dumnezeu. Ce se întâmplă
uneori dacă stai în voia lui Dumnezeu atunci când ești ispitit, atunci când treci printr-o
încercare?

Pentru prima parte a rugăciunii, mi-aș dori să ne îndreptăm atenția pe prima parte din acest
capitol, și anume versetele de la 1-6. După cum știm, frații lui Iosif, din gelozie, voiau să îl
omoare pe Iosif, însă se hotărăsc până la urmă să îl arunce într-o groapă, iar mai apoi să îl
vândă madianiților. Madianiții l-au vândut lui Potifar, în Egipt, iar Iosif acum este sclavul lui
Potifar și așa ajungem la pasajul nostru.

Haideți să vedem ce motive de laudă avem la adresa lui Dumnezeu din acest pasaj.

Acest pasaj vorbește despre prezența lui Dumnezeu care vine la pachet cu binecuvântările
Lui.

Observați, vă rog, că de 2 ori se repetă faptul că Domnul era cu Iosif: versetul 2: „Domnul a
fost cu Iosif”, versetul 3: „Domnul era cu el”. Nu este binecuvântare mai mare ca atunci când
Dumnezeu te înconjoară cu gloria Lui cerească ca să îi poți simți prezența și puterea. El este
odihna noastră, El este mângâierea noastră, El este puterea noastră, El este adăpostul nostru,
El este locul nostru de scăpare, și doar atunci când suntem în prezența Lui, simțim din plin
aceste lucruri. Prezența Lui divină aduce căldură în mintea și inima noastră. Prezența Lui
divină topește ghețarii de pe inima noastră. Prezența Lui divină ne conștientizează de
realitatea cerească. Prezența Lui divină transformă iadul nostru, în Rai. Acesta este cred că
motivul principal pentru care Iosif nu este frustrat pentru ceea ce i-au făcut frații lui, ci plin de
viață și activ. Domnul era prezent cu Iosif.

Moise leagă prezența lui Dumnezeu de binecuvântările Lui. Atunci când Dumnezeu este
prezent, îi binecuvântează pe aleșii Lui: versetul 2: „Domnul a fost cu Iosif, - prezența lui
Dumnezeu - aşa că toate îi mergeau bine” – binecuvântarea lui Dumnezeu -, versetul 3:
„Domnul era cu el şi... Domnul făcea să-i meargă bine”, versetul 5: „Domnul a
binecuvântat casa egipteanului din pricina lui Iosif, şi binecuvântarea Domnului a fost
peste tot ce avea el”. Potifar a văzut că Domnul era cu Iosif, așa că a lăsat toată casa pe mâna
lui. Era un lucru neobișnuit ca un egiptean să lase totul pe mâna unui evreu, însă prezența lui
Dumnezeu a adus peste Iosif binecuvântări peste binecuvântări, așa că Potifar este uimit de
acest lucru, și îl pune pe Iosif mai mare peste casa lui. Prezența lui Dumnezeu, înseamnă și
binecuvântarea lui Dumnezeu.

Întrebarea mea este totuși următoarea: aduce prezența lui Dumnezeu întotdeauna
binecuvântări? Când ne gândim la prezența lui Dumnezeu, de cele mai multe ori ne gândim
numai în termeni pozivi, însă sunt cazuri în Scriptură când deși Dumnezeu era prezent,
oamenii Lui treceau prin suferință: David, Iov și cel mai evident exemplu, ucenicii lui Isus.
Aceștia erau în corabie cu Isus și cu toate acestea erau să moară din cauza furtunii.

Prin urmare, prezența lui Dumnezeu nu înseamnă neapărat și binecuvântarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu poate fi prezent într-un mod pasiv, dar și activ.

În primul rând, Dumnezeu este pasiv atunci când, deși este prezent, nu binecuvântează. Să vă
dau un exemplu: Psalmul 39:13 „Abate-Ţi privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu, până nu
mă duc şi să nu mai fiu!” – Psalmistul aici este supărat, dar nu pentru că Dumnezeu era
absent, dimpotrivă, îi spune „Abate-Ți privirea de la mine”, Dumnezeu era prezent;
psalmistul este supărat nu pentru că Dumnezeu este absent, ci pentru că deși este prezent, nu îl
binecuvântează.

În al doilea rând, prezența activă a lui Dumnezeu înseamnă că atunci când Dumnezeu este
prezent, binecuvântează pe aleșii Lui, și ca exemplu, am văzut deja în pasajul nostru acest
lucru.

Haideți să îl lăudăm pe Domnul pentru următoarele motive:

- pentru prezența Lui activă în viața noastră. Cred că avem nenumărate exemple când
Dumnezeu a fost prezent cu noi, ci nu doar că a fost prezent, dar și-a lăsat binecuvântările
Sale peste noi.

- să mulțumim pentru prezența Lui pasivă. De ce? Dragii mei, ori de câte ori Dumnezeu nu își
revarsă gloria Sa peste noi, nu ne binecuvântează, Dumnezeu crează un cadru pentru noi
pentru a ne face conștienți de cât de dependenți suntem de fapt de El. Să îi mulțumim lui
Dumnezeu pentru că nu ne lasă orbiți de bine, ci crează cadre în care să ne vedem neputința și
dependența noastră de El.

- Haideți să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru imaginea pe care o vedem în versetul 1:

imaginea răscumpărării noastre din păcat. La fel ca Iosif și noi eram sclavi păcatului, firii și a
celui rău, însă El ne-a răscumpărat din sclavie, punându-ne în locurile cerești, la fel cum
Potifar la pus pe Iosif mai mare peste toată casa lui. Să îi mulțumim Domnului peste
răscumpărarea prin jertfa Domnului Isus.
ÎNDEMN LA POCĂINȚĂ

Pentru momentul de pocăință, vom privi la pasajul care cuprinde versetele 7 până la 19.

A doua parte a versetului 6, ne face introducerea în cel de-al doilea pasaj: „Dar Iosif era
frumos la statură şi plăcut la chip.”

Acest ”Dar” vine ca un contrast negativ, iar partea negativă nu este faptul că Iosif era frumos
la statură și plăcut la chip, ci partea negativă este ceea ce se va întâmpla între Iosif și soția lui
Potifar.

Întrebarea la care trebuie să răspundem este următoarea: Care ar trebui să fie răspunsul
credinciosului față de binecuvântările prezenței lui Dumnezeu? Care ar trebui să fie
răspunsul lui Iosif față de binecuvântările prezenței lui Dumnezeu? Acest pasaj ne răspunde la
această întrebare.

Acest pasaj ne prezintă o scenă dintre Iosif și soția lui Potifar. Scena aceasta are două scopuri:
1. Să îți arate cum funcționează ispita. 2. Să ne răspundă la întrebarea pe care am rostit-o mai
adineauri.

Haideți mai întâi să vedem cum funcționează ispita:

În primul rând, ispita întotdeauna va apela la gratificarea firii omului. Versetul 7: „După
câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: ‚Culcă-te
cu mine!’” Soția lui Potifar nu i-a spus lui Iosif: „Roagă-te cu mine.”, ci a apelat la
gratificarea firii omului, pentru că rolul ispitei este să aducă satisfacere firii, într-un mod
păcătos.

Vreau să ne întrebăm: care sunt domeniile din viața noastră în care cădem în ispită? Așa cum
soția lui Potifar îi șoptea lui Iosif, așa ne șoptește și nouă firea păcătoasă. Când firea păcătoasă
ne șoptește: „Vorbește-i tăios fratelui sau sorei cutare!” sau ne șoptește: „Îi ok dacă nu citesc
Biblia astăzi și nu mă rog, că doar nu sunt legalist.” cum răspundem șoaptelor? Când firea
păcătoasă ne spune: „Măi, eu sunt cineva, nu are dreptul sora și fratele să se raporteze așa la
mine.” Sau: „Nu pot purta poverile altora că de abia mi le port pe ale mele.”, cum răspundem
acestor șoapte ispititoare?

În al doilea rând, ispita este persuasivă și persistentă. Ispita încearcă să te convingă să

păcătuiești, de aceea este persuasivă, și nu îți dă pace în nici o zi, de aceea este persistentă.
Versetul 9 spune: „ea vorbea în toate zilele lui Iosif”. Îl sâcâia pe Iosif în fiecare zi, nu exista
zi fără ca el să se confrunte cu soția lui Potifar. Frați și surori, cu ispita avem de luptat toată
viața. Doar la glorificare scăpăm de ispită, în rest, suntem în război în fiecare zi cu aceasta, și
fiindcă suntem în război cu ispita, este nevoie să ne îmbrăcăm cu armura lui Dumnezeu în
fiecare zi.

În al treilea rând, ispita acționează de cele mai multe ori când ești singur. Versetul 11 și 12:
„Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo niciunul din
oamenii casei, ea l-a apucat de haină”. Ea a căutat momentul când nu era nimeni în casă ca
să îl seducă pe Iosif și să păcătuiască cu el. Ispita caută momentele când suntem singuri,
pentru că atunci suntem cei mai vulnerabili. Nu este nimeni lângă noi care să ne privească, de
care să ne fie rușine sau teamă. Însă faptul că Dumnezeu este omniscient, ar trebui să fie
suficient pentru a provoca în noi rușine și teamă și astfel să nu mai păcătuim, însă nu mereu se
întâmplă asta, pentru că nu ne este nici rușine, nici teamă de Dumnezeu. De aceea, ar trebui să
te întrebi: de ce nu îmi este teamă de Dumnezeu să cad în ispită atunci când sunt singur? De
ce nu mă împiedică să cad în ispită faptul că știu că Dumnezeu mă vede?

Haideți să mergem la cel de-al doilea scop al pasajului, și anume, răspunsul la întrebarea
noastră: Care ar trebui să fie răspunsul credinciosului față de binecuvântările prezenței lui
Dumnezeu? Ei bine, răspunsul lui Iosif în ispită față de Dumnezeu a fost acesta: Versetul 9:
„Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”, în
alte cuvinte, răspunsul lui Iosif față de Dumnezeu a fost credincioșie, ascultare de voia Lui.

Vedem același lucru când, de data asta, soția lui Potifar îl apucă de haină pe Iosif. Răspunsul
lui Iosif a constat în fuga lui din prezența femeii lui Potifar. Iată o altă metodă de a scăpa de
ispită: a pleca efectiv fizic din locul în care ești. Iosif a răspuns cu credincioșie la credincioșia
lui Dumnezeu.

Poate spui: „Frate Petru, a fost normal ca Iosif să reziste în fața ispitei. Uite cum a fost
Dumnezeu cu el în toate lucrurile și l-a pus mai mare peste casa lui Potifar. Eu nu sunt așa de
binecuvântat.” Nu? Ce zici de moartea lui Hristos pentru păcatele tale? Este un motiv destul
de puternic ca să asculți de Dumnezeu când vine ispita? Trebuie să răspundem lui Dumnezeu
cu credincioșie față de credincioșia Lui arâtată în Hristos.

În cele din urmă, soția lui Potifar este nervoasă și cheamă oamenii casei să le spună ce s-a
întâmplat: „Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura
mare. Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”
Și același lucru îi spune și lui Potifar, care se mânie pe Iosif în cele din urmă: „Robul acela
evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-şi bată joc de mine. Şi cum am ridicat glasul
şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”

Eu constat că ceea ce spune ea este o minciună. Observați vă rog logica propoziției. Ea a țipat,
el s-a dezbrăcat de haină lăsând-o acolo și după a fugit. Imaginați-vă scena: ea țipă, în urma
țipătului el se dezbracă de haină și o lasă lângă ea, iar mai apoi fuge. De ce s-ar dezbrăca dacă
ea țipă? Ce motiv ar avea să se dezbrace în urma țipătului ei? Însă totul face sens dacă ea i-a
ținut haina în timp ce el voia să fugă. Ceea ce spune ea este irațional, pentru că păcatul este
irațional.

Pentru ce ne pocăim:

- în primul rând, ne pocăim de faptul că avem momente când ascultăm de vocea noastră
lăuntrică păcătoasă care ne spune să acționăm într-un fel păcătos și o facem
- în al doilea rând, ne pocăim pentru faptul că uneori ispita ne găsește fără armura lui
Dumnezeu pe noi și câștigă lupta. Să îl rugăm pe Dumnezeu ca El să ne dea și voința și
înfăptuirea să ne îmbrăcăm mintea și inima dis de dimineață cu Cuvântul Său și cu rugăciune

- mai apoi, ne pocăim de lipsa de teamă și rușine față de Dumnezeu atunci când păcătuim în
singurătatea noastră. Să ne rugăm ca El să ne facă cât mai conștienți de prezența Lui când
suntem singuri și să ne rugăm ca El să pună în noi teamă sfântă față de El

- ne cerem iertare și ne pocăim de faptul că nu mereu suntem credincioși față de El și nu

mereu stăm în voia Sa, așa cum Iosif a fost credincios față de El în ispită

ÎNDEMN LA CERERE

Pentru ultimul moment de rugăciune, ne vom concentra pe ultima parte din capitol, versetele
20 la 23.

Acest pasaj ne spune de fapt care sunt uneori consecințele ascultării de voia lui Dumnezeu.

Și haideți să vedem care a fost consecința în cazul lui Iosif atunci când a ascultat de
Dumnezeu: versetul 20: „A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul unde erau închişi
întemniţaţii împăratului, şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.” Ascultarea de voia lui
Dumnezeu, credincioșia față de Dumnezeu nu vine la pachet neapărat cu binecuvântări
circumstanțiale, dimpotrivă.

Cine a ascultat într-un mod perfect de voia lui Dumnezeu? Isus. Cine a suferit cel mai mult
din cauza ascultării de voia lui Dumnezeu? Isus. Ascultarea de voia lui Dumnezeu în
circumstanțe tensionate, în încercări, în viață, de cele mai multe ori vine la pachet cu
suferință.

Întrebarea este: până la urmă, ce am de câștigat dacă ascult de voia lui Dumnezeu? De ce să
mai ascult de voia lui Dumnezeu dacă nu am de câștigat nimic? În primul rând, trebuie să
ascultăm de voia lui Dumnezeu pentru că am fost răscumpărați prin sângele lui Hristos, și nu
mai suntem ai noștri, ci suntem ai lui Dumnezeu. În al doilea rând, trebuie ascultăm de voia
lui Dumnezeu pentru că până la urmă avem ceva de câștigat: observați vă rog versetul 21:
„Domnul a fost cu Iosif şi Şi-a întins bunătatea peste el.” și 23: „Domnul era cu el. Şi
Domnul îi dădea izbândă...”

Chiar dacă din punct de vedere uman, credincioșia față de Dumnezeu poate să ne aducă mai
multă suferință, din punct de vedere divin, credincioșia față de Dumnezeu aduce și mai multă
credincioșie din partea lui Dumnezeu față de noi: iată câștigul nostru. Dumnezeu a fost cu
Iosif în temniță și l-a binecuvântat așa de mult, că nimic nu se făcea decât prin el. Întrebarea
este: ce vrei să câștigi? Mai multă prezență și binecuvântare din partea lui Dumnezeu sau
circumstanțe omenești favorabile? Toți știm răspunsul, întrebarea este câți suntem gata să
acționăm în conformitate cu răspunsul nostru.

Ce anume cerem:
- Haideți să îi cerem Domnului ca El să ne facă ascultători de voia Sa chiar dacă vom avea de
suferit și mai mult.