SECRETELE

RUGĂCIUNII
COPIE
în limba română

Kenneth E. Haghin

1
 Un fost băiețel aproape complet paralizat, întins în pat în îngrijirea bunicii lui, cu
o inimă deformată și o boală incurabilă de sânge... Așa a fost Kenneth Hagin pentru care
doctorii au afirmat că el nu va ajunge la vârsta de 17 ani. După 16 luni de stat fără
speranță în patul în care-și aștepta moartea, prin credința în realitatea textului din
Mc.11:23-24, a intrat în lumea celor sănătoși.
Nu avea putere în mână nici să întoarcă fila Biliei pe care bunica sa i-o pusese în
față să cintească, ca să nu se plictisească stând aproape singur în cameră; bunica lui era
ocupată cu de-ale casei. Când ea intra în camera lui, el îi cerea să-i întoarcă pagina și să
poată citi în continuare. Într-o zi, bunica i-a deschis biblia din întâmplare la Marcu
capitolul 11. A ajuns la versetele 23-24: „Orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți
că l-ați și primit și-l veți avea”. În bucuria marii descoperiri a strigat „Îl am!”
Neputându-și folosi mâinile, s-a rostogolit cu greutate, lăsându-și picioarele în afara
patului. În clipa aceea în cameră a intrat bunica și l-a certat pentru copilăria sa. El a râs și
i-a răspuns că Domnul Isus i-a spus că el e sănătos și se poate da jos din pat. A început a
se simți din ce în ce mai bine și în numai câteva minute a putut alerga și dansa prin casă,
apoi în afara casei. Puțin mai târziu, Domnul l-a chemat: „Du-te și învață pe poporul meu
credința”. În 1984 a sărbătorit 50 de ani a chemării bazată numai pe ceea ce este scris în
Cuvântul lui Dumnezeu. Așa a deschis Biserica REMA în multe părți ale lumii.

CUPRINSUL

CAPITOLUL I.
„Secretul rugăciunii” pentru legare și deslegare …………… 3

CAPITOLUL II
„Secretul rugăciunii” în rugăciunea făcută Tatălui …………….. 7

CAPITOLUL III
„Secretul rugăciunii” în rugăciunea în Numele lui Isus …… 11

CAPITOLUL IV
„Secretul rugăciunii” în rugăciunea în învoire și în Duhul …… 12

2
CAPITOLUL I.
Secretul rugăciunii pentru legare și deslegare

Isus este Mediatorul nostru, Mijlocitor, Avocat și Domn. El stă între noi și Tatăl.
În nici un loc în Biblie nu este specificat că Isus le-a spus ucenicilor să se roage Lui.
Întotdeauna ei urmau a se ruga Tatălui, în Numele Său.
Dacă voim a fi siguri că ajungem la tron, noi trebuie să venim conform regulilor
ce ne sunt date în Cuvântul lui Dumnezeu. În In.16:23-24 ni se spune: „În ziua aceea nu
veți cere nimic de la Mine. Adevărat, adevărat vă spun că orice veți cere de la Tatăl în
Numele Meu, vă va da. Până acum nu ați cerut nimic, în Numele Meu. Cereți și veți
căpăta, ca bucuria voastră să fie deplină”. (Ceea ce este subliniat de noi, este traducerea
corectă din limba greacă). Fiți atenți la ce a zis:„ În ziua aceea nu veți cere nimic de la
Mine”. El a zis aces lucru înainte de a pleca de aici. El a vorbit despre slujba Sa de
Mediator, pentru când va fi la dreapta Tatălui, după înălțare. Nici nu poate fi altfel.
Noi Îi putem spune cât de mult Îl iubim și cât de mult Îl apreciem, dar când ne
rugăm și cerem, trebuie să cerem Tatălui prin Domnul Isus. Efesenilor (Ef.3:14-15),
Pavel le spune: „Iată de ce, zic, îmi plec genunchii în fața Tatălui Domnului nostru Isus
Hristos, din care își trage numele orice familie în cer și pe pământ”. Observați că nu este
important cărei biserici îi aparțini, ci important este cărei familii îi aparțini.
Mulți oameni știu despre rugăciunea făcută lui Dumnezeu, dar ei nu știu nimic
despre rugăciunea făcută Tatălui. Ei nu înțeleg acest lucru. El este Dumnezeu al lumii
întregi, dar este Tată doar mie (și celor ca mine). E o adevărată bucurie în cunoașterea că
Tatăl va răspunde rugăciunilor noastre.
Smith Wigglesworth1 a lucrat la instalația sanitară într-o casă mare, când într-o zi,
o doamnă a familiei din casă, s-a uitat pentru o vreme la el, apoi a plecat. După un timp,
ea a venit în camera unde el lucra, și a închis ușa după ea. L-a întrebat pe Wigglesworth
dacă el poate să-i spună și ei ceva: „Ce în lumea asta te determină să ai o expresie a feței
așa de fericită? Tu arăți ca și cum ai fi plin de fericire.” Atunci el i-a răspuns că la micul
dejun, soția lui a venit jos la parter și l-a informat că doi dintre copiii lui sunt foarte
bulnavi. Așa că înainte să mănânce ceva, s-a dus sus la etaj, a pus mâinile peste copiii
bolnavi și pe loc, copiii au devenit sănătoși. Atunci doamna l-a întrebat pe Wigglesworth
dacă ea poate să experimenteze această stare a lui. Chiar acolo, atunci, ea L-a acceptat pe
Domnul Isus ca Mântuitor al ei. Atunci ea l-a întrebat dacă ea poate să păstreze această
experiență, iar el i-a răspuns că poate cu o condiție: să renunța la tot și să povestească și
altora experiența ei cu Isus care a salvat-o.

1
În timpul vieții lui, el a fost cunoscut sub numele fascinant de „Apostol al credinței”.
3
 Vezi, Wigglesworth ar fi apărut îngrijorat dacă copiii lui ar fi rămas bolnavi. Dar
el avea o fericire pe față. Eu cred că acet fel de a fi, trebuie să fie pentru toți crecincioșii.
„Cere și vei primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. Tu vei păstra acea bucurie
chiar înainte de manifestarea ce vine.
Altădată Wigglesworth a făcut față unei nevoi financiare disperate. El a fost
vizitat acasă de un om foarte bogat, dar nu a zis nimic despre problema sa. Orice grijă a
aruncat-o asupra Domnului și s-a manifestat ca om fericit (în adevăr). Bogătanul nu a fost
într-o stare bună, sufletește, și i-a zis lui Wigglesworth că el ar da tot ce are să poată fi și
el la fel de fericit. Wigglesworth i-a spus lui că nu-l costă nimic. Tot ce i se cere este să
arunce toate grijile asupra lui Isus (ceea ce făcea și el).
Ceva ani în urmă, eu am predicat într-o biserică aproape de mine. Pastorul mi-a
cerut să stau la biserica lui și să predic mai mult, după ce deja am fost la el o săptămână.
M-a întrebat ce salariu vreau pentru asta. I-am răspuns, la care el mi-a spus că asta e mai
mult decât dau ei unui evanghelist, dar că ei sunt de acord. Atunci noi ne-am învoit să
credem că nevoile mele vor fi acoperite. Sâmbăta, înainte de serviciul de duminică de
după masă, am plecat acasă și eu am descoperit că au apărut ceva urgențe, iar eu am
nevoie de câteva sute de dolari mai mult. Când am ajuns înapoi pentru predică, am găsit
păstorul a fi consternat. M-am văzut obligat să stau cu el pentru două săptămâni; de aceea
tot ce am putut face a fost să mă rog ca Domnul să să lucreze ceva, cumva.
Când m-am întors la întâlnire, eu nu am zis nimic păstorului. Mai târziu el mi-a
spus că ei nu au reușit să adune suma necesară de bani, nici măcar minimum. Atunci eu i-
am spus suma de care aveam nevoie în urma urgențelor primite. El a devenit foarte trist.
Eu i-am spus că eu cred pentru suma necesară, iar el doar să fie de acord cu mine
(conform Mt.18:19).
Mai târziu, soția lui mi-a spus că ea a observat cum toată problema asta pe mine
nu mă tulbură cât de cât, ba dimpotrivă, parcă eram plin de bucurie. Când întâlnirea a luat
sfârșit, Eu am avut banii! Laudă lui Dumnezeu! Vezi, nevoia a fost acolo, iar Dumnezeu
S-a întâlnit cu nevoia aceea. El mi-a dat chiar mai mult decât avusesem eu nevoie, pentru
că eu umblasem prin credință, nu prin ceea ce se arăta în afară.2
„Mulțumind totdeauna lui Dumnezeu și Tatălui pentru toate lucrurile în Numele
Domnului nostru Isus Hristos”. (Traducerea este după originalul grecesc – Ef.5:20).
Pavel ne spune că Tatălui trebuie să-I mulțumim. Numele „Isus” este cheia de acces la
inima Tatălui. Când tu dorești să obții un răspuns, urmează învățăturile Cuvântului.
Roagă-te Tatălui în Numele „Isus”.
Dacă tu te duci la bancă cu un cec și ceri bani pentru un prieten, caserița te va
întreba dacă ai bani suficienți în contul tău. Noi nu primim răspuns, câteodată la cererea
noastră, fiindcă cerem ceea ce nu avem acoperire. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că
Isus este în rai, El fiind apropierea noastră de Tatăl. Haide să folosim Marele Nume
„Isus” ce ne-a fost dat. Isus ne-a dat împuternicirea de a folosi Numele Său. „În Numele

2
Caa și în cazurile anterioare, „legăturile” necesităților au fost „dezlegate” prin manifestarea credinței.
4
Meu vor scoate draci”. Avem dreptul de a folosi Numele Său împotriva diavolului, să
scoatem afară demonii care au legat sufletele oamenilor.
Câțiva ani în urmă Eu am fost ținut o întâlnire în partea de răsărit al Texasului,
unde am studiat subiectul rugăciunii. Două lucruri s-au întâmplat atunci, care au schimbat
cursul vieții mele. Eu întotdeauna am crezut în vindecările divine, dar acolo au fost
câteva cazuri pentru care mi-a fost frică. În particular a fost un caz al unui dement mintal,
ori posedat de vreun demon. Atunci Domnul a adus această comparație pentru mine.
Aceasta a fost ca scena persoanei la mașină să-i descuie ușa. El a zis că el a descuiat ușa,
dar realimente el nu a descuiat-o pentru că în realitate cheia a descuiat ușa. Când a pornit
motorul, cheia a lucrat contactul. Cheia este factorul important în întreaga situație.
Eu am început a privi acest lucru de la un anumit nivel: eu nu voi scoate afară nici
un demon. Dar Isus mi-a dat „cheia” să o fac. Isus este „cheia” pentru scoaterea
demonilor. Și frica de a mai scoate demoni a încetat a mai fi.
Apoi am început a vedea altele, după cum mi-am așternut începutul pentru acest
studiu. Îngăduie-mi să te încurajez în a urma Cuvântului pe care-l citești și asupra căruia
meditezi. Duhurile noastre (de oameni) au nevoie să fie educate și instruiete. Doar faptul
că tu citești Cuvântul lui Dumnezeu, asta nu înseamnă că duhul tău (de om) este educat.
De exemplu: dacă eu încep a citi un material de înaltă statură științifică, acesta nu e un
semn că eu știu, înțeleg ceea ce citesc. Tot așa, tu poți citi Biblia, fără să înțelegi ce
citești. Totul e în a te așeza înlăuntrul tău, până când obții descoperirea acestui lucru în
inima ta.
Cu ani în urmă eu am citit teoria relativității lui Einstein și nu am înțeles nimic.
Când am terminat de citit am știut mai puțin decât la început. Am devenit confuz.
Eu cred că de multe ori când poporul citește Cuvântul, ei nu știu ce citesc. Ei
încearcă să apuce (să strângă, să adune, să agonisească) mintal, cu mintea lor. Tu trebuie
să obții descoperirea adevărului în inima ta, care să aparțină lăuntrului tău.
Cum m-am așezat să citesc, am și început să meditez Scriptura ce o citesc. Am
început a vedea ceva ce eu niciodată nu am văzut înainte. Am văzut că diavolul este
autorul a toate ce sunt rele și că el este dumnezeul acestei lumi. El a orbit și a încătușat
lumea. Atunci am văzut pe cei din familia mea că sunt nemântuiți, ci sunt legați de
diavolul. Nimeni nu-și va conduce mașina lui cu supraviteză în scopul de a-și lua viața,
dacă este întreg la minte. Dar cine e drogat sau beat va încerca acest lucru întrucât el nu
știe ce face. Tot așa, nici o persoană inteligentă nu va merge prin viață rostogolindu-se,
jucându-se, conducând spre iad dacă este în toate mințile.
Când un fiu risipitor se întoarce acasă, Biblia zice că „își vine în fire”. Eu am
primit o asenea descoperire și am fost provocat. Am început a mă ruga pentru fratele meu
mai mare care umbla aiurea. Dar am descoperit că toate rugăciunile și posturile mele au
sfârșit în necredință. (Dacă tu aștepți doar să te rogi să se face, nu lucrează. Aceasta mi-a
fost descoperit mie pe când mă rugam și posteam.)

5
 M-am ridicat cu Biblia și am zis: „În Numele Domnului, Isus Hrisots, tu demon
nebun, al iadului și voi duhuri care ați legat sufletul fratelui meu, eu vă leg, în Numele
Domnului Isus Hriosts”. Am fost plin de bucurie, pentru că am știut că lucrul acesta este
bun. Am pus Biblia jos și ieșit am afară din cameră fluierând și cântând.
Cam după două săptămâni, în timp ce umblam prin dormitorul meu, am auzit o
voce ce mi-a zis: „O, de fapt tu nu crezi că el e salvat cu adevărat, așa-i?” Am stopat
astfel de gânduri, imediat, aruncându-l din mintea ea și nu mi-am permis să gândesc
acest subiect. Iar în sinea mea, eu am râs. I-am spus diavolului că eu am clamat, declarat,
mântuirea lui și eu știut că va veni să se împlinească. Două zile după aceea, s-a repetat
această scenă, întocmai aceeași voce. Și din nou, eu am stopat acel duh să-și facă loc în
mintea mea. I-am spus diavolului că eu am spart puterea satanei de peste fratele meu.
Câteva zile mai târziu, am primit o scrisaore de la soția mea care a mărturisit că
fratele meu a fost salvat. Eu am scris înapoi și i-am povestit că eu am știut acest adevăr
câteva săptămâni mai devreme.3
Numele „Isus” îți aparține și ție. „Numele” are autoritate pe pământ. Tu ai
dereptul să Îl folosești. Dacă diavolul poate să te țină în arena gândurilor, el te va lovi.
Dacă tu îl țini în arena credinței, el devine victima. 4 Luptă-te lupta dreaptă a credinței.
Petru a zis: „Potrivnicul tău, diavolul,dă târcoale ca un leu care răgnește și caută pe cine
să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință știind că și frații voștri în lume trec prin
aceleași suferințe ca și voi”(1.Pt.5:8-9). Tu trebuie să crezi în inima ta, cu duhul tău, că
ceea ce zice Cuvântul este adevărat.
Vezi cum diavolul s-a luptat cu mine de două ori? El a vrut să mă ducă în câmpul
gândurilor: „O, de fapt tu nu crezi că el e salvat cu adevărat, așa-i?” Aceasta este ce el a
continuat să-mi zică. Și aceasta este exact unde mulți oameni încearcă să rezolve
problemele lor spirituale: cum mintea lor. Ei devin confuzi; ei sunt bolnavi îngrijorați, și
au încruntarea pe față.
Dar tu trebuie să acționezi de la cel mai lăuntric al tău, de la inima ta și de la
duhul tău. Isus a zis: „Orice ai zice și nu te vei îndoi în inima ta, ci vei crede că ceea ce
zici se face, vei avea lucrul cerut”.5
În același an am predicat în Port Arthur, Txas, și serviciile divine au fost bune, cu
multe vindecări. O doamnă metodistă a venit la aceste strângeri și mi-a mulțumit pentru
lecțiile ce le-am avut. Ea mi-a spus că a fost bolnavă că nici nu s-a putut ridica din pat
pentru douăzeci de ani și nu a fost la lucru. Nici măcar nu a putut pregăti micul dejun
pentru soț. A fost la vârsta de patruzeci de ani și a avut două fete de crescut. Doctorii nu
au putut s-o ajute. A participat la diferite întâlniri pentru vindecări, dar nu a obținut
vindecarea. Dar la întâlnirile mele, a zis ea, s-a discutat ce anume are ea de făcut.

3
Se pot vedea toate felurile de legături și toate dezlegările, toate fiind numai prin „Isus”.
4
Omul nu trebuie să-și frământe mintea asupra problemei, aceasta rămânând în grija Tatălui.
5
Compilație între versetele textului din Mc.11:23-24.
6
 Mai târziu am primit o scrisoare de la această doamnă cu o oarecare sumă de bani
prin care și-a exprimat dorința de a fi, și ea, parte din misiunea mea în a ajuta pe alții așa
cum ea a fost ajutată să scape de boală. Ea a afirmat că n-a cunoscut importanța
Cuvântului lui Dumnezeu și a Numelui „Isus”. În liniștea ei privată de acasă, ea s-a uitat
la Scripturi, a ridicat Biblia și a zis: „Satan, tu care mi-ai legat trupul pentru toți acești
ani, eu sfarm puterea ta din viața mea și clamez eliberarea mea, vindecarea mea”. Ea a
afirmat că pentru prima dată după douăzeci de ani, ea a făcut singură tot lucrul casei. Au
trecut șase luni și ea a continuat a fi tot sănătoasă. De asemenea, ea a afirmat că are
vigoare și vitalitate ca la șaisprezece ani, și că niciodată nu s-a simțit atât de bine (de la
acea tinerețe) ca acum.
Atunci ea a povestit soțului ei că el este cu adevărat salvat. El nu va avea să
meargă la biserică cu ea pentru a se preda. Această doamnă a luat Biblia și a zis în casa ei,
în privat: „În Numele „Isus” eu sfarm puterea diavolului de peste soțul meu și clames
mânutirea lui”. Ea a zis că totul a fost ca „magic”. Peste noapte el a devenit o creatură
nouă. Ea a zis că acum ei sunt cei mai fericiți dint tot timpul de când sunt împreună.
Ea a povestit fetelor ei, fumătoare și iubitoare de dans. Ea a ridicat mâinile ei spre
Cer și a sfărâmat puterea diavolului de peste ele clamând salvarea lor. În zece zile, ele au
devenit creaturi noi, eliberate de obiceiurile rele care le-a legat, iar casa lor a devenit un
rai.
Pentru că Duhul zice: „Puternicul Nume al Atotputernicului, aparține Bisericii și
copilului lui Dumnezeu. Acum folosește buzele tale să spună NUMELE, pentru că
NUMELE poartă, în Sine, autoritate: în rai, pe păîmânt și sub pământ, printre oameni,
îngeri și demoni. Și toți se vor supune vocii tale în acest NUME”.
CAPITOLUL II
„Secretul rugăciunii” în rugăciunea făcută Tatălui

În In.16:23-24, Isus zice: „În acea zi, voi nu-Mi veți [mai] cere nimic. Orice veți cere
Tatălui în Numele Meu, vă va fi dat. Până acum nu ați cerut nimic în Numele Meu: cereți
și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Isus a spus aceasta chiar înainte
de a pleca la cruce. Când a zis „În acea zi”, El S-a referit, la ziua în care noi trăim, și la
ziua în care a plecat la acruce, și la ziua în care S-a înălțat la dreapta Tatălui. Acum El
este Mediatorul nostru, Mijlocitorul nostru, Avocatul nostru, Domnul [Stăpânul] nostru.
El stă între Tatăl și noi. Când zice „În acea zi”, El se referă, practic, la „ziua” Noului
Legământ..
Când a fost pe pământ, oamenii Îi cereau Lui. Puteau vorbi cu El personal.
Un păstor, prieten al meu, niciodată nu a primit vreun răspuns. El s-a rugat lui
Isus. Eu mă rog Tatălui în Numele lui Isus. M-am rugat astfel pentru douăzeci și nouă de
ani și am primit tot ce am cerut. De obicei le-am primit imediat. Ele puteau fi și câteva
zile, mai ales când era vorba de bani, fiindcă problema trecea prin câteva canale.

7
 Dacă prietenul meu îmi cere să mă rog pentru finanțele lui, atunci el și eu am
agreat asupra subiectului. Dar voința sa poate bloca voința și credința mea, 6 pentru că
[dacă] noi avem autoritate peste demoni și duhuri necurate, noi nu avem autoritate peste
duhurile oamenilor. Dacă noi am avea autoritate asupra duhurile oamenilor, noi am putea
să îi pocăim pe toți oamenii.
În cartea lui John Lake, „Sermons on Dominion Over Demons, Disease, and
Death”, ne vorbește despre rugăciunea pentru un om du diabet. Ei au îngenuncheat să se
roage când dintr-odată John Lake îl întreabă pe om despre cei 5.000 de dolar ce-i apar în
față. Omul i-a răspuns că el și fratele lui au avut o afacere, iar fratele lui a murit. Cumnata
sa, soția mortului, vrea lichidarea afacerii, ceea ce el a și făcut, dar el a păstrat $ 5.000
pentru sine, crezând că îi merită, deși, de fapt, aceștia au fost banii ei. De asemenea el a
spus că acești bani erau în bancă. John Lake i-a cerut să scrie un cec de $ 5.000 după ce
se va ruga pentru el. Omul a scris cecul și l-a pus la cutia poștală pentru cumnata sa. Când
s-a întors înapoi, era sănătos. De observat cum ceva material a putut opri răspunsul
rugăciunii.
Cineva poate zice că el crede în Scripturi, „Dar…” NU mai folosi cuvântul „dar”
întrucât el nu există în versetul Scripturii. Cineva poate zice că el crede în Scripturi,
„Dacă…” NU mai folosi cuvântul „dacă” pentru el nu este în versetul Scripturii. Tu ia-L
pe Isus la nivelul Cuvântului Lui, nu altfel.
În In.16:23-24, El a zis că „Până acum voi niciodată nu ați cerut în Numele
Meu.” Aceasta, pentru că El a fost pe pământ. Aceasta nu s-a putut până când El Și-a
început slujba de Mediator la dreapta Tatălui (Căruia, de fapt noi ne rugăm).
„Cereți și veți primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină”. Bucuria voastră nu
poate fi deplină câtă vreme nu ați primit răspuns. Bucuria voastră nu poate fi deplină când
nu aveți banii necesari să vă plătiți chiria, sau utilitățile, sau când cineva drag vouă este
bolnav, sau cu probleme.
Noi am ținut un serviciu divin, după masa, când telefonul a sunat la ora 18:00.
Soacra mea care îngrijea de copiii noștri, m-a sunat să-mi spună că unul din copii avea
simtome de oreion. A fost bolnav toată după amiaza. Am vorbit cu băiatul ce mi-a zis că a
cerut bunicii să mă sune știind că dacă eu mă rog pentru el la Dumnezeu, el se face
sănătos. Amândoi am închis telefonul, iar eu m-am rugat. Ea mi-a povestit că el s-a întins
și a dormit. Aproximativ trei sferturi de oră mai târziu, ea l-a trezit, i-a cerut să ia
pijamaua și apoi să se culce. El nu mai avea febră, transpirația s-a dus, iar el a fost bine.
Din acel moment, el niciodată nu a mai avut oreion. Dumnezeu a auzit și a răspuns
rugăciunii. De foarte multe ori, oamenii fac o mică incizie în întuneric și cer în rugăciune.
Atunci speră că ceva se va întâmpla.
Să fim atenți asupra diferenței între a te ruga de dragul lui Isus – în favoarea Lui,
sau mai precis spre slava Lui Isus – și în a te ruga în Numele lui Isus. Când mergeți la
Dumnezeu să-I cereți ceva în favoarea lui Isus (adică spre slava lui Isus), dovediți că

6
El se roagă Domnului Isus, fără răspuns, iar eu mă rog Tatălui: răspunsul nu vine, noi nefiind în legătură.
8
cereți ajutor (credit) pentru Isus. Asta sună a fi un fel de nebunie: Isus nu are nevoie nici
de ajutorul cuiva, nici de un credit mai mare; noi nu avem nici un credit și nu putem
ajuta. Noi avem nevoie de ajutor, iar El are creditul întreg. De acum înainte, voi să vă
rugați doar „în Numele Isus”!
Dacă eu am dureri de stomac și mă rog pentru vindecare eu nu vreau să opresc
suferința în favoarea lui Isus; eu am nevoie de ajutor. Dacă datorez $ 100.00, mă voi ruga
spre ajutorul meu (nu al lui Isus).
Eu știu că Dumnezeu ne ajută la un nivel jos când noi nu știm de mai bine, dar noi
căutm să putem crește și în rugăciune. Biblia ne învață că există o asemănare între
creșterile naturale și spirituale. Nimeni nu este născut om mare, Omul se naște ca
bebeluș, apoi va crește. Noi căutăm a ne îmbunătăți în rugăciune așa cum ne îmbunătățim
în lucrurile materiale.
Când am fost băiat tânăr, eu mă rugam: „Doamne, acum culcă-mă să dorm…”
Acum eu nu mă mai rog așa. Când omul este un bebeluș spiritual, el se poate ruga în
diferite forme și Dumnezeu îi răspunde ajutându-l. Este suficient pentru acel timp, dar
Dumnezeu dorește ca noi să mai și creștem.
Când noi Îl întâlnim pe Dumnezeu la nivelul Său face o mare diferență. El se
așteaptă la mai mult, odată cu creșterea ta. Când lumina vine și învățătura este dată,
Dumnezeu așteaptă ca tu să umbli în acea lumină.
„În Numele Meu vor vorbi în limbi noi”. Fiecare credincios va vorbi în limbi noi.
Și tu poți, în Numele lui Isus.
„În Numele Meu vor luat în mână șerpi”. Aceasta înseamnă că de vei fi mușcat
accidental, tu poți clama imunitatea în Numele lui Isus. Când Pavel a naufragiat pe
insulă, a lucrat cu lemnele pentru un foc, când o viperă și-a înfipt dinții în mâna lui.
Oamenii au crezut că el va muri. Ei l-au urmărit, dar el nu a devenit bolnav și nici nu a
murit. Ei au ajuns la concluzia că el nu putea fi decât un dumnezeu de-al lor.
În răsăritul statului Texas, un păstor, prieten de-al meu și alți prieteni de-ai lui au
ieșit la pescuit pe un râu, unde l-a mușcat un șarpe. Acest lucru i-a înfricat pe toți că nu au
asigurare. Prietenul meu a scuturat cazul acesta (de peste el) în Numele lui Isus și a rămas
în afacerea lui (în credință). Prietenii lui au rămas uimiți că el nu a avut nici un semn al
veninului. Acest lucru nu a fost extraordinar, fiindcă e scris în Biblie.
Biblia zice: „Dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma”. Acesta e un caz
accidental, în care ai dreptul să apelezi la imunitate în Numele lui Isus
Câțiva ani în urmă, superintendent-ul de la Assembly of God (Adunarea lui
Dumnezeu) al statului Texas, a povestit unui grup de păstori că odată, în Texas, a fost
convenția în Corpus Christi. Pe vremuri păstorii nu aveau posibilități în a plăti un hotel
pentru cazare. Așa că ei au ocupat un motel de confort trei. Hotelul nu a avut apă la
robinet, ci câte un canceu din care fiecare își turna câte un pahar. După ce au mâncat,
mulți s-au trezit că sunt bolnavi (cam douăzeci, treizeci). Au început să se roage. Unul
dintre ei a avut o revelație: că apa este otrăvită. Atunci au luat apa ce a mai rămas și au

9
dus-o la o stație navală din vecini și au cerut să-i facă analiza. Ofițerul de serviciu le-a
spus că acolo a fost atâta otravă că pute ucide un regiment întreg.
Foarte probabil că cineva s-a jucat atât de crud, întrucât se știa că acești oameni
cred în minuni. Nimeni nu avea asigurare medicală. Ei aveau dreptul să se folosească de
Numele Isus pentru că accidental „au băut ceva de moarte” (Mc.16:18). Aceasta nu se
poate numi ca fiind o învățătură extremă, fiindcă ea se găsește în Biblie. E scris: „Își vor
pune mâinile peste bolnavi și se vor însănătoșa”.
Notați că El a zis: „În Numele Meu… vor vorbi în limbi noi… Vor pune mâinile
peste bolnavi și ei se vor însănătoșa.” Voi veți pune mâinile în Numele Lui. Voi vorbiți
în alte limbi și Duhul Sfânt dă pronunțarea.7 Voi aveți dreptul să faceți ce a făcut Isus.
Acest lucru este legal și puternic cum trebuie să fie. Cel mai de jos copil de
Dumnezeu are atâta drept să folosească Numele lui Isus împotriva diavolului cât un
păstor.
Cineva mi-a zis că dacă el ar avea destulă credință, el ar putea face ce scrie în
Scripturi. Isus niciodată nu a vorbit, în acest subiect, despre credință (ca dar). El a zis:
„Cel ce crede… în Numele Meu”. Tu oricum crezi. Dacă tu crezi în Numele lui Isus,
folosește-L. Acest lucru nu este un zbucium, o luptă pentru credință. Aceasta este dreptul
nostru, îndrăznind și folosind ceea ce ne aprține.
În lumea afacerilor e dreptul vostru să folosiți ceea ce vă aprține. Atunci voi nu vă
gândiți dacă aveți credință suficientă. Mintea voastră nu lucră așa. Când o persoană
dorește vindecărea acționează asupra a ceea ce-i aparține pentru obținerea vindecării.
De prea multe ori poporul nu crede așa cum ar trebui în vindecările divine. Ei sunt
de acord doar mintal, în gândirea lor, că de fapt lucrurile stau așa. Noi avem oameni care
stau în „jurul bisericii”, mărturisind că ei știu că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat,
dar cu toate acestea ei nu primesc vindecarea. Ei nu acționează și nu folosesc Numele
Isus. Când noi acționăm, lucrează. Iacov a zis: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu doar
ascultători.” Este doar să știi că-ți aparține și acționează asupra Numelui. Iacov a zis mai
departe: „Căci oricine este doar ascultător al Cuvântului și nu un împlinitor, se înșeală
singur” (se amăgește singur, rămâne frustrat). Noi avem foarte mulți oameni care se
amăgesc singuri.
Acționați cu îndrăsneală exact ca în afacerile lumii acesteia. Numele Isus îmi
aparține mie, exact așa cum îmi aparțin și mâinile și picioarele. Eu îmi folosesc mădularle
mele (fără a mai ridica întrebarea dacă cred sau nu) fiindcă sunt ale mele, îmi aparțin. Voi
veți vedea cum diavolul încearcă să vă confuze. El caută să vi se opună, să vă reziste. Dar
Numele Isus este al vostru – folosiți-L!
Noi avem o mulțime de credincioși care se roagă, dar rezultatele dovedesc că
rugăciunile lor sunt inutile, fără folos. Dacă tu nu obții rezultate la rugăciunile tale, atunci
tu ești un rugativ nereușit. Dacă tu nu te aștepți la rezultate, înseamnă că nu e nevoie de
rugăciune (?). Roagă-te cu profit. Noi trebuie să avem răspuns la rugăciune.

7
Conform Fp.2:4, ei vorbeau doar ce le da Duhul, nu altceva.
10
 Fundamentul acestei țări mari este creștinismul. Bazele creștinismului sunt o
religiune trăită ce are un contact cu un Dumnezeu viu care aude și răspunde rugăciunilor.
Noi trebuie să ne rugăm pentru rezultate. Dacă noi ne rugăm iar rezultatele nu vin, noi ar
trebui să căutăm problema. Marile lucruri ale creștinătății sunt supranaturale. Dacă nu
sunt rezultate, aceasta ne arată că suntem formali, fără putere. Toate lucrurile pe care
Dumnezeu le are, ni le-a oferit nouă – doar dacă ne rugăm. 8 Dacă nu le avem, este fiindcă
nu am făcut conecția (contactul, legătura) prin rugăciune. Dumnezeu e în aceeași afacere
(cu noi, pentru noi). De-a lungul anilor, am fost pe la biserici unde nici un suflet s-a
predat Domnului. De ce noi nu ne întoarcem la principiile de bază și să vedem problema?
Dumnezeu nu este nedrept. Minunile încă pot avea loc.
În vremea de la începutul Assembly of God (Adunarea lui Dumnezeu), a fost un
predicator pe nume I.J.Jamison. Înainte a fost doar un lucrător presbiterian. El a povestit
cum el fusese un lector presbiterian (un cititor al Bibliei în cadrul bisericii presbiteriene),
într-unul din orașele din vest, când un foc mare s-a întins peste pădurea din zonă. Pe la
zece dimineața se afla pe scaunul bărbierului, când cineva a venit la el cu o telegramă și a
cerut oamenilor din frizerie să se roage pentru ploaie. Toțj oamenii au început a conversa.
Jamison a dus telegrama la păstorul bisericii „Adunarea lui Dumnezeu”. 9 Acesta i-a spus
lui Jamison să trimită telegramă înapoi și să le spună că va ploua pe la ora 10 seara. Acest
lucru l-a șocat. El s-a dus înapoi la frizer și a povestit oamenilor de acolo ceea ce s-a
întâmplat. Toți au râs fiindcă raportul vremii, din ziar, prezicea că nu va ploua pentru
următoarele patru-cinci zile. Când a ajuns acasă, soția lui a întins rufele spălate afară, iar
el i-a spus că pe la ora zece va ploua. Pe la 9:30 au adormit, însă din pricina fulgerelor și
tunetelor s-au trezit pe la ora 10:00. Afară ploua.
Acest lucru l-a uimit pe Jamison și întotdeauna după slujba lui de la Biserica
presbiteriană, mergea la Adunarea lui Dumnezeu. A stat în spate și a început a-și lua
notițe. Ceea ce l-a șocat a fost faptul că toate acele lucruri, înainte, el nu le-a văzut în
Biblie, deși citirea Bibliei era misiunea lui. El știa că în Adunarea lui Dumnezeu era o
doamnă care avea o fată dementă la azil. Femeia aceasta și alți oameni mergeau la azil ca
să scoată demonul afară din fată. Mama a luat câteva femei cu ea. Jamison a întrebat dacă
are voie și el să meargă. El le-a întâlnit la azil. Omul de serviciu cu publicul le-a cerut să
nu intre pentru că fata este violentă, iar el își va pierde serviciul. Fata arăta ca un animal;
așa că ei au rămas afară. Fata și-a curățat gâtul și a scuipat flegma. Ochii îi erau aprinși.
Oricum el a descuiat poarta. Mama a intrat, iar femeile au căzut în genunchi și s-au rugat.
Jamison și omu în serviciu cu publicul au stat deoparte și s-au uitat.
Fata s-a dat înapoi, apoi a început a se cățăra pe peretele din plăci de piatră. Apoi
a sărit la mama ei, ca un animal. Mama s-a ferit. Fata a căzut și a intenționat a se ridica.
Mama ei a ținut-o jos și zicea: „Ieși afară din ea, demonule, în Numele lui Isus îți zic!”
Jamison a stat acolo și a vegheat fără grai, fascinat de tot ce vede. Cam pentru zece
8
Vezi Rm.8:32.
9
Erau cunoscuți ca oameni ai rugăciunii.
11
minute, mama a repetat iarși și iarși aceiași poruncă. Dintr-o dată fata s-a relaxat și a
întrebat dacă ea este cea de jos. Și-a trecut brațele în jurul gâtului mamei sale, a
îmbrățișat-o și a sărutat-o. Jamison a fost martor și a zis că și el dorește Duhul Sfânt. S-a
declarat candidat la acest fel de rugăciune. El a crezut și a primit ceea ce a căutat.
CAPITOLUL III
„Secretul rugăciunii” în rugăciunea în Numele lui Isus

Să ne uităm din nou la In.16:23-24: „În ziua aceea nu-Mi veți mai cere nimic.
Adevărat, adevărat vă spun că orice veți cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da. Până
acum nu ați cerut nimic în Numele Meu; cereți și veți căpăta pentru ca bucuria voastră
să fie deplină”. În Numele lui Isus, noi ne rugăm Tatălui. Noi ne rugăm pentru răspuns.
Dacă răspunsurile la rugăciuni nu vin, înseamnă că avem o viață a rugăciunii ineficiente,
nereușite.
Îmi amintesc că am citit despre Dr.Charles Price. Cineva l-a sunat și i-a cerut să
vină la sputal. Obișnuit el nu are timp, dar persoana care l-a chemat i-a fost apropiată mai
ani în urmă, așa că el a acceptat: femeia aceea s-a convertit când el a fost păstor. El a
găsit-o pe patul morții din pricina cancerului. Atunci a venit și doctorul care o îngrijea.
Dr. Price i-a spus femeii că el merge acasă și se va ruga pentru ea. După ce a ieșit,
medicul i-a zis că ea va muri în scurt timp și că rugăciunea ar fi necesară acum pentu ca
muribundei să i se calmeze nervii. Dr. Price a răspuns medicului că el se duce acasă și se
va ruga pentru vindecarea ei, nu doar pentru clamarea nervilor ei, la care medicul s-a uitat
mirat (uluit). Dar Dr. Price s-a rugat pentru ea și a fost vindecată! El s-a rugat pentru
răspuns (rezultatul așteptat)!
P.C. Nelson, care a fost păstor, a avut un accident în urma căruia medicul a zis că-
și va pierde un picior, dar el a fost vindecat. După aceea, el a ținut adunări pentru
vindecare în toată țara, indiferent de numele denominației bisericii unde a fost chemat.
A ținut o adunare pentru baptiști, unde s-a rugat pentru bolnavi. Un om ce a fost
păstor al unei alte biserici baptiste în statul Arkansas, s-a dus la seminarul lui Nelson în
special pentru a vedea. A ascultat expunerea lui Nelson și a fost foarte potrivnic la tot ce
auzise. A povestit acestea în familie și toată familia a decis să se ducă. Au luat-o și pe
mama lui, care trăia împreună cu ei.
În dimineața următoare, la micul dejun, ei au discutat despre serviciul lui Nelson.
Spre sfârșitul mesei, fiul lui cel mai mic, aproximativ cinci ani, a făcut o observație: toată
diferența ce o vede el, stă în faptul că tatăl său (păstorul!) când se roagă duminica pentru
bolnavi, el zice: „Dumnezeu să-i binecuvinteze pe bolnavi.”, dar că nu așteaptă ca
vindecarea să aibă loc, în contrast cu Nelson care se așteaptă să primească răspuns. Acest
lucru l-a făcut pe păstor să se gândească la subiectul vindecării. Așa a decis să coopereze
cu Nelson.
De asemenea, el a văzut că se poate aștepta la rezultate. Nu vă rugați dacă nu
așteptați răspuns. Dumnezeu aude și răspunde rugăciunii. El vrea să audă rugăcinea și să-

12
ți răspundă. El nu a pus toate aceste lucruri în Biblie doar să umple paginile. El e
Dumnezeu. Acestea toate sunt puse în Biblie de către El pentru beneficiul nostru. În
Is.43:25-26, El ne-a zis: „Eu, chiar Eu îți șterg fărădelegile, pentru Mine, și nu-Mi voi
mai aduce aminte de păcatele tale. Adu-Mi aminte, să ne judecăm împreună: vorbește tu
ca să-ți scoți dreptatea.”
Notează ce a zis Dumnezeu: „Adu-Mi aminte…” Acei care sunt puternici în
rugăciune, întotdeauna au adus aminte lui Dumnezeu de promisiunile Sale și au adus
Cuvântul Său înaintea Lui.
Charles Finney este, probabil, cel mai bun exemplu ca exponent al rugăciunii. El
este cunoscut ca om al rugăciunii pentru trezire spirituală. El a avut cel mai mare succes
și cei ce s-au convertit sunt consistenți în credință, ce nu s-a mai pomenit de la apostolul
Pave încoace. Deja se știe că 85% dintre convertiți au rămas în adevărul lui Dumnezeu.
Moody a fost un mare evanghelist dar numai 50% au rămas credincioși dintre convertiții
săi. În ultimul timp mult popor s-a întors la Domnul dar nu au rămas mai mult de 50%.
De la apostolul Pavel încoace, Finney s-a dovedit a fi avut cel mai mare succes. Orașe
întregi au fost convinse.
Ca exemplu, eu am citit autobiografia lui Finney, că în 1829 el a fost în orșul
Rochester, statul New York. Toți locuitorii s-au convertit. Toate birturile s-au închis.
Nicăieri, în oraș, nu s-a mai putut cumpăra alcool. Singurul teatru, și el s-a închis. Când a
venit circul în oraș, numai doi oameni l-au mai vizitat, iar circul a plecat. Toți au fost
interesați numai în Dumnezeu. Trezirea a fost reală. Oamenii nu au mai avut interes în
nimic altceva decât în Dumnezeu.
Pe vremea când el era doar presbiterian, el a vorbit poporului pentru
cinccisprezece minute când puterea lui Dumnezeu „a căzut” peste el. Atunci, aproximativ
patru sute de oameni au căzut jos de pe scaunele lor. Și aceasta într-o biserică
presbiteriană! El nu a înțeses fenomenul, dar mai târziu el a explicat acest lucru: toți au
fost păcătoși, iar în acel moment au fost salvați. El s-a rugat pentru trezire, el, care a fost
un om al rugăciunii. El a zis că are ceva experiență în rugăciune care îl alarmează. S-a
trezit zicând: „Doamne, Tu nu Te gândești că noi avem o trezire aici, acum? Tu nu te
gândești să nu retragi binecuvântările?” El s-a trezit reamintind Domnului ceea ce
promisese El.
George Whitfield, un păstor, care a venit din Anglia și a predicat pe străzi (în
America). A vorbit în Boston, statul Massachusetts. Când a început a vorbi în public,
oamenii s-au cățărat în copaci, poporul fiind mare la număr. El le-a cerut să vină jos,
pentru ca atunci când va veni puterea lui Dumnezeu, ei nu cumva să cadă din copaci.
Smith Wigglesworth a zis că Dumnezeu se bucură în copiii Săi care îndrăznesc în
credință să zică: „Dumnzeule, Tu ai promis, așa că fă-o”. Tu zici așa în credință. Aceasta
agreează cu ce Dumnezeu a zis „Adu-Mi aminte”. Credincioșii „Îi aduc aminte” ceea ce

13
El a zis, ce a promis. Dacă El dorește așa ceva, s-o facem: să-I amintim promisiunea Lui.
El a cerut asta prin profetul Isaia (43:26).10
Adevărat, facem față marilor nevoi, peste tot. Oamenii mor în nevoie de Hristos.
Bolnavii au nevoie devindecare. Cei slabi au nevoie de întărire. Care este partea ta? Tu
ești în voia Lui? Voia Lui este ceea ce faci tu? Trăirea ta este în relație bună cu
Dumnezeu? Te condamnă cumva conștiința ta? Singura soluție: „împăcați-vă cu
Dumnezeu” (2.Co.5:20). Mulțumim lui Dumnezeu că acest lucru nu durează mult.
Descopere-o în rugăciune. Tu nu te aperi de Dumneze , ci lupți împotriva
demonilor (Ef.6:12). E un răzvoi spiritual împotriva oștirilor întunericului. „Noi nu avem
de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor,
împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt
în locurile cerești.” Dați-vă jos din înălțimile voastre în fața Celui Puternic și luptați în
dreptul vostru împotriva oștirii demonilor care se vor ascund de rugăciunile voastre. Noi
avem armament pentru luptă cu diavolul: Sabia Duhului, care este Cuvântul lui
Dumnezeu și Puternicul Nume „Isus”. Acestea sunt armele noastre. Demonii nu pot
rezista în fața acestora.11 Tu poți birui pe diavolul întotdeauna. Rugați-vă pentru victoria
ce o așteptați! Dacă voi vă rugați pentru bolnavi, clamați eliberarea lor în Numele lui
Isus. Isus a zis: „În Numele Meu credincioșii vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii
se vor însănătoși” Puneți mâinile peste bolnavi și clamați eliberarea lor în Numele Isus.
Voi aveți un fundament solid pe care stați.
Dacă e vorba de bani, rugați-vă să fie dezlegați. Aceasta pentru că banii în în
lumea noastră materială. Dumnezeu nu este unul care ascunde banii. El nu face banii ca
apoi să-i plouă jos din cer. Dumnezeu a pus tot argintul și aurul și toate animalele pe mii
de dealuri, aici, pentru tine și pentru mine. El nu i-a pus aici pentru diavol și pentru turma
lui. El i-a pus aici și i-a dat în tot domeniul lui Adam. Atunci Adam a comis o înaltă
(vânzare) trădare și așa a vândut totul diavolului; astfel diavolul a devenit dumnezeul
acestei lumi. Adam a fost dumnezeul acestei lumi în aceea că avea dominion peste tot,
dar el a vândut tot diavolului; așa a devenit diavolul dumnezeul acestei lumi. Însă
mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că Isus a venit să nimicească pe diavolul. Ne-a dreptul
să folosim Numele Său.
Odată am fost foarte sărac, bun de învârtit la râșniță. Atunci am început să văd
ceva. Domnul mi-a spus ca niciodată să nu mă mai rog pentru bani. Să nu mai cer de la El
bani pentru mine pentru că ei sunt aici. El m-a instruit că în Numele lui Isus eu pot
ordona banilor să vină. Oricât aș dori, sau aș avea nevoie eu trebuie să-i clamez. El a zis
că El vrea ca copiii Lui să aibă cât mai bine. În Cuvântul Său a zis că a vrut ca copiii Lui
să mănânce ce e bun al pământului. Cuvântul Lui declară: „Deci, dacă voi, care sunteți
răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru Cel din Ceruri
va da lucruri bune celor ce I le cer”.
10
Îndrăzneala aceasta arată că tu nu ești străin de Cuvântul Său, cel puțin de acea promisiune.
11
Vezi Ap.12:11. Meditează asupra textului și vezi că aceste două arme le avem de la El.
14
 Avem nevoie de a înțelege principiile după care lucrează Dumnezeu. El a zis că
nu El ține contabilitatea financiară pentru mine; nu este El Cel ce nu vrea ca copiii mei să
aibă dreptul de a mânca un anume fel de mâncare. Dacă El ar fi, Tatăl cel drept. El mi-a
adus aminte că orice păcătos bătrân poate fi un tată bun pentru copiii lui; chiar și un
animal este grijuliu cu puii lui. De la El știu că nu e om pe pământ să fie atât de bun cu
copiii lui cât Însuși Dumnezeu. El a zis că problema stă în lipsa de cooperare a copiilor
Săi cu El. El mi-a spus să-i poruncesc diavolului să-și ia mâinile de pe finanțele mele.
Dacă tu te rogi pentru pentru $ 100.00, de fapt tu ai pus toată responsabilitatea pe
Dumnezeu. Dar responsabilitatea aceasta este de partea noastră, pentru că prin Isus
Hristos, eliberarea (achitarea) este deja făcută pentru noi.
Imediat am început să fac ce El mi-a spus. Din acea zi și până azi, eu nu mă mai
rog ca El să-mi dea bani. Eu doar că cer lui Satan să-și ia mâinile de pe banii mei. Din
totdeauna am zis că îngerii ne sunt duhuri slujitoare pentru cei ce sunt mântuiți și
moștenitori ai vieții veșnice. Când noi mergem la restaurant, acolo sunt femei sau bărbați
care servesc clienții. Așa sunt și îngerii, duhuri slujitoare.
Aceasta este ilustrația pe care Domnul mi-a dat-o mie când m–am rugat în Duhul.
Practic, am avut o vedenie în care am văzut un înger. El m-a informat că el este îngerul
meu și mi-a spus un text: „Lăsați copiii să vină la Mine”. Apoi a adăugat: „Îngerii lor
sunt totdeauna înaintea Tatălui”. Isus mi-a spus acest lucru: pentru că eu am crescut
mare, nu înseamnă că am pierdut acel înger slujitor. El a zis că acei care sunt moștenitori
ai mântuirii vor învăța să creadă în Biblie și să o asculte, îngerul lor slujindu-le. Domnul
mi-a spus că duhurile ce-mi slujesc, sau îngerii, să meargă și să determine situațiile ca
banii să-mi vină. Eu am făcut așa, iar de atunci acest procedeu lucrează. Dacă tu te rogi
pentru suflete, stai tare până vei vedea răspunsul.
Rugăciunea este viața bisericii. Eu cred că noi suntem doar la începutul victoriei
rugăciunii. Eu simt că este o mare afacere că Dumnezeu merge să lucreze în aceste zile
târzii. Eu cred că noi suntem doar la începutul luptei în rugăciune, acum, la sfârșitul
acestui timp. De aceea, învățați secretul rugăciunii de mijlocire. Rugați-vă pentru bărbați
și femei pe nume. Nu-i arucați pe toți ca pe o lopată. Menționați specific numele lor lui
Dumnezeu.
În ultima biserică ce am păstorit-o am avut o singură adunare pentru rugăciune.
Le-am spus oamenilor că eu doresc ca ei să vină joi seara și fiecare să scrie pe o hârtie
numele unui suflet ce-l vrea mântuit, iar dacă e vorba de soți și soție, să scrie numele lor a
amândurora. Dar în acea zi a fost o zi rea cu lapoviță și ninsoare. Oricum au venit vreo
nouăsprezece persoane. Am adunat toate bilețelele într-un săculeț pentru colectă. Am
colindat din nou săculețul și fiecare să ia un bilet la întâmplare. Am cerut ascultare, ca
fiecare să înțeleagă ce zic și toți să fim într-un singur gând și dorință. Am terminat
rugăciunea mea, după care toți am ridicat mâinile în sus și am lăudat pe Dumnezeu pentru
că persoana pentru care ne-am rugat a fost mântuită. Apoi am cerut tuturor să nu se mai
roage pentru acea persoană pentru că noi am stabilit mântuirea ei. Fiecare pentru care ne-

15
am rugat, în afară de doi, au fost salvați. Niciodată nu am avut un succes așa de mare în
viața mea ca atunci.
Predicând într-o tabără, în 1954, am întâlnit o doamnă al cărei soț fusese pe un
bilet, pentru care ne-am rugat. Mi-a spus că el a fost salvat. Vedeți, cum toți au fost
salvați în primele 30 de zile, exceptând doi. Ceilalți doi au fost salvați înainte de
încheierea acelui an. La sfârșitul adunării, soțul a venit la mine i a zis: „Frate Hagin, eu
vreau să te îmbrățișez; acum eu sunt fratele tău.” El fusese unul din cei doi salvați înainte
de încheierea acelui an, după ce s-au mutat în California.
Soția lui a adăugat că acolo unde sunt, ea a povestit păstorului lor despre adunarea
pentru rugăciune în vederea salvării sufletelor. Păstorul a afirmat, mirat, că în viața lui el
nu a mai auzit despre așa ceva.
Am fost fericit să știu că rugăciunea încă lucrează. Când noi ajungem în acord cu
Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu nu eșuează, nu se oprește în a lucra.
Isus a zis: „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi
dat de Tatăl Meu care este în ceruri” (Mt.18:19). Isus nu a zis că acel „lucru oarecare”
le poate fi dat” ori că există posobilitatea să li se dea. Rugăciune înseamnă luptă
împotriva demonilor care încearcă să oprească împlinirea acestor învoiri în rugăciune.
Câțiva ani în urmă am predicat în partea de vest al statului Texas, înainte de Ziua
de naștere a Domnului. Deja am fost acolo pentru trei săptămâni, când păstorul a voit ca
eu să mai rămân încă trei săptămâni. Atunci păstorul m-a înștiințat că el are o datorie
mare pentru clădirea bisericii lor, datorie pe care o plăteau odată la an înainte de Crăciun.
Dacă eu accept să rămân, el va face o colectă special pentru datoria lor, apoi pentru a mă
plăti și pe mine. El a zis că vede că eu sunt în nevoie de bani pentru sărbători. Oricum, eu
am acceptat să rămân, crezând că voi primi suficient. Am scris soției mele că voi mai sta
încă trei săptămâni: ea, să ia Biblia, în următoarea duminică, să citească Mt.18:19 și să
spună Domnului că noi avem nevoie de atâția bani. Am asigurat-o că și eu voi face la fel,
fiind în învoiere cu ea. În prima duminică mi s-a dat cu numai $ 3.00 peste cât trebuia să
mi se dea. Săptămâna următoare am scris din nou soției despre înțelegere în rugăciune
(Mt.18:19). La colectă am primit $ 1.49 peste cât ne-am fost înțeles.
La ultima colectă, păstorul m-a întrebat cât am primit. Dar diaconul încă nu
venise la mine cu banii. Când au venit banii, au fost $ 20.00 mai puțin. Eu le-am sugerat
să nu obosim a număra din nou, fiindcă eu sunt sigur că banii sunt prezenți. Și le-am spus
că eu și soția am stat în rugăciune în învoială. Și Dumnezeu nu poate cădea de minciună.
Că dacă este așa, eu voi merge prin toate bisericile pe unde am predicat și le voi spune că
Isus a fost un mincinos și că asupra Bibliei cad îndoieli. Dacă învățătura nu lucrează, eu
mă voi întoarce. Eu sunt onest, în tot ce sunt.
Tu trebuie să stai tare pe fundație împotriva diavolului, nu să-i acoperi minciunile.
Când omul e în probleme materiale, se luptă până peste măsură, dar când e vorba de cele
spirituale, o lasă moale, fiindcă și așa nu-l poate ajuta pe Dumnezeu. Cuvântul lui
Dumnezeu lucrează. De multe ori în rugăciune eu au fost în luptă serioasă.

16
 Dacă aș avea un inel de mare valoare și aș descoperi că am pierdut piatra
prețioasă de pe el, aș căuta-o grijuliu prin țărână cu mâinile mele, înghenunchiat pe unde
cred că am pierdut-o. Întorcându-ne la cele spirituale, eu voi face la fel.
Așa am povestit păstorului că este un motiv pentru care banii trebuie să fie acolo.
Atunci el a renumărat jumătate din bani, iar eu altă jumătate. Pe urmă am schimbat și
totuși, banii au fost mai puțini. El a zis că vom tot număra banii până va fi așa cum am
cerut.
Dintr-o dată mi-am adus aminte că soția păstorului a cumpărat o Biblie de la mine
în fața bisericii. Ea mi-a plătit mie și a pus banii într-un plic, $ 7:50. De asemenea, ea mi-
a spus că ea vrea să participe la colectă, dar în afara colectivului, fără ca bărbatul ei să
știe; de aceea mi-a cerut să nu-i spun soțului ei. Atunci am spus tuturor să se liniștească:
cineva venise la mine și mi-a oferit $ 20.00 în afara colectei generale, lucru de care am
uitat. Așa că banii au fost exact cât am cerut. Dumnezeu, e Dumnezeu întreg.
Stau pe Cuvântul lui Dumnezeu și zic că el are să fie. Uitați-vă cum Pavel a făcut
față furtunii. Cuvântul lui Isus este mai sigur decât a unui înger care s-a arătat lui Pavel.
Veți vedea cum duhurile necurate își vor muia opoziția, iar răspunsul așteptat vine. Rămâi
pe poziția ta, iar Dumnezeu te aude. Uitați-vă la norii privestitori și ziceți ca Pavel: „Eu
cred că Dumnezeu va fi chiar așa cum a promis”. Atunci tu vei vedea cum diavolul și
demonii vore renunța la opozițiile lor și răspunsul așteptat vine. Rămâi pe locul tău și
Dumnezeu te va auzi.
CAPITOLUL IV
„Secretul rugăciunii” în rugăciunea în învoire și în Duhul

Noi vorbin despre secretele rugăciunii. Aici avem un secret al învoirii (Mt.18:19):
„Vă mai spun iarși că dacă doi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi
dat de Tatăl Meu care este în Ceruri.” Nu puneți nici o limitare, nu-L limitați pe
Dumnezeu. Luați-L pe Dumnezeu exact cum este în Cuvânt.
Odată un păstor a trebuit să răspundă unei fetițe ce colora, și el a zis: „Acest lucru
nu înseamnă exact așa” și ”Acela nu înseamnă exact acel lucru.” În final, fetița l-a
întrebat: „Dacă ce a zis Isus nu înseamnă exact ce El a zis, atunci de ce El nu a zis exact
ce El a gândit a fi?” Eu cred că El a zis exact ce El a gândit și a gândit exact ce El a zis.
To ce se cere este ca voi să fiți doi și că voi trebuie să fiți pe pământ. Aceste
lucruri ni se potrivesc. Cea mai puternică afirmație este să zici „Eu vreau”. Și tu nu poți
face cea mai puternică afirmație decât așa, fiindcă Isus a zis: „Dacă veți cere ceva în
Numele Meu, Eu vă voi da”.
P.C.Nelson a zis că în mod liberal, limba greacă îngăduie să se înțeleagă ce a zis
Isus, și astfel: și dacă acel lucru nu este, El îl va face pentru că l-ai cerut. Dacă aceasta a
fost și gândirea lui Isus, este minunat.12

12
Ceaa ce zisese și Pavel în Rm.8:32.
17
 Eu am predicat în Salem, statul Oregoon, în 1957, în vremea unei recesiuni grele
peste toată țara. Statul Oregon care a suferit disperat. Un mecanic fără lucru de la
biserică mi-a pus frâne noi la mașină, acasă la el. El a lucrat la o companie pentru nouă
ani, dar compania s-a închis. Îmi amintesc că acest mecanic și soția lui ne-au spus mai
tâtziu, când am servit masa împreună după ce am predicat „Oricineva zice și nu se va
îndoi în inima lui, dar va crede că toate lucrurile pe care le zice, vor veni și le va avea”.
Odată, când ei au ajuns acasă, ea l-a întrebaat pe el ce gândește. El și-a întrebat soția
același lucru. Ei au învercat să vândă diferite lucruri de-a lungul timpului.
A doua zi dimineața, la micul dejun, ea a cerut soțului său să pună din nou casa în
vânzare. Acest credincios a spus agentului cu vânzarea casei că dorește să pună din nou
casa pentru vânzare. Cineva s-a interesat de casă. De observat că de doi ani ei s-au tot
rugat, în loc să creadă că aceasta va fi. Aceasta este partea noastră.
Acest prieten a lucrat în pădure când vremea a fost favorabilă. Un om a cumpărat
casa, și el avea un trok, pentru care a întrebat pe prietenul meu dacă vrea un serviciu. A
primit un salariu cu $ 100.00 mai mult decât s-a așteptat. Ei s-au legat împreună pentru
bani, și Dumnezeu le-a dat chiar mai mult.
E trist lucru că creștinii plini de Duhul Sfânt trec prin viață și niciodată nu se
bazează pe Cuvântul scris. Cuvântul Lui este adevărat. Isus nu a zis că lucrul acela poate
avea loc, ori că e posibil să aibă loc. În schimbul arugumentării cu Biblia, de ce să nu te
bazezi pe Cuvânt?!
Cu ani în urmă, pe când eram doar un băiat baptist, un prieten al meu a lucrat
pentru fratele său într-un atelier mic care nu prea avea loc destul să cuprindă o mașină
înăuntru. A fost în timpul depresiei generale. El primea $.3.00 pe săptămână și-i dădea de
mâncare. În afară de aceasta, amândoi frații încercau să-și ajute părinții care erau foarte
săraci. Îmi amintescu cum eu am stopat să văd cum lucrau ei la un „34 Chevrolet”. Cum
fratele mai mare tocmai a plecat undeva, prietenul meu mi-a cerut să ne rugăm pentru
ceva: el voia să se căsătorească, dar cu numai $ 3.00 pe săptămână nu putea. Să ne rugăm
pentru un serviciu mai bine plătit. În acest sens el a depus o cerere pentru serviciu, dar
domnul de la birou i-a spus că deja în fața lui sunt aproximativ alți 2.000 cu cererile
depuse. A depus cerere și la o fabrică de bumbac. Acum el s-a învoit cu mine în baza
textului din Mt.18:19 despre care doar că i-am explicat. Ne-am încredințat ca serviciul să
vină în cel mult zece zile. Serviciul a venit în ziua a zecea, iar salarul a fost de $ 10.00 pe
săptămână. Următorul pas a fost când l-a făcut șef în acea interprendere. Apoi Dumnezeu
l-a chemat să predice. Cu această ocazie m-am bazat pentru prima dată pe acest text. Tu
poți fi cu victorie și singur, dar biruința mai mare este când ești cu cineva în unire.
Biblia zice că unul va pune 1.000 pe fugă, iar doi vor pune pe fugă 10.000. De
observat puterea a doi crește de zece ori.
Îmi amintesc de Smith Wigglesworth care a vorbit despre o doamnă presbiterienă,
care a venit să vadă o mică misiune de a lui, unde a și fost botezată în Duhul Sfânt. (Vă
aduceți aminte, când ați primit, la început, aveați impresia că toți erau fericiți din pricina

18
voastră că și voi ați primit). Această doamnă, când s-a dus la biserica ei, nu s-a ferit, ci a
dat drumul la vorbirea în limbi. Conducerea a aruncat-o afară. Soțul ei a fost în comitetul
bisericii. Ei l-au sfătuit să o oprească, altfel ei o vor excomunica. Acasă, foarte supărat, el
a informat-o pe soția lui că ea va trebui să aleagă înre Duhul Sfânt și lucrarea Lui și între
el ca soț. El i-a dat zece zile să gândească. Ea a trimis vorbă lui Smith Wigglesworth să
vină să se roage pentru ea. Când el a venit, el a văzut fața ei plânsă și ochii roșii. Ea i-a
reproșat că a venit prea târziu. El a încercat să o liniștească spunându-i că Dumnezeu nu
îl trimite prea târziu, niciodată. Atunci, el a cerut doamnei aceleia să agreeze cu el, iar
soțul ei va reveni în acea noapte. „Da, a zis ea, dar tu nu-l cunoști pe soțul meu.”
Wigglesworth a răspuns: „Adevărat, eu nu-l cunosc pe soțul tău, dar eu Îl cunosc
pe Isus al meu”. Ea l-a informat că soțul ei niciodată nu vine împotriva cuvântului ce
odată l-a rostit. Într-un timp relativ scurt el i-a arătat ce zice Cuvântul pe care trebuie să
se bazeze. Așa, el i-a spus că cel mai bun lucru este ca ei doi să agreieze „pe acest
pământ”, adică în problema acestei vieți pământești. În final, ea a agreat cu el: ei s-au
rugat și au cerut ca el să vină acasă. Când ei se rugau, ea a început a vorbi în limbi.
Atunci el a sfătuit-o: când vine el, (nu dacă vine), ea să fie foarte drăguță cu el, ca și cum
nimic nu s-ar fi întâmplat. După ce soțul ei va merge în pat, ea să meargă singură în altă
cameră și să se roage în Duhul ( în alte limbi), apoi să meargă la el să-și pună mâinile
peste el și să-i clameze sufletul pentru Dumnezeu. Observați cum ea avea autoritate în
casa ei. Wigglesworth a plecat, iar soțul ei s-a întors în acea seară. Ea a pregătit cina lui
preferată. Când el s-a culcat, ea s-a retras pentru a se ruga în Duhul, apoi a venit și a pus
mâna peste el și a clamat sufletul lui. În momentul în care ea l-a atins, el a sărit din pat și
a cerut Domnului să-l salveze. Atunci el a mărturisit dă el a fost membru al comitetului
bisericii, dar el nu a experimentat mântuirea. El a fost convertit în câteva minute, timp în
care a și fost umplut cu Duhul Sfânt. Acest lucru a avut loc după ce cei doi au agreat a fi
un singur gând în rugăciune, adică cu o singură cerere.
Uitați-vă la Rm.8:26: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, că noi nu știm ce
să ne rugăm pentru ceea ce avem nevoe, dar Duhul Însuși mijlocește pentru noi cu
gemete ce nu pot fi pronunțate”. Dr. Nelson afirmă că traducerea corectă din greacă
afirmă că aceste „gemete ce nu pot fi pronunțate într-o vorbire articulată” (Vorbire
articulată înseamnă o vorbire normală cu consoane și vocale). Acest text include
rugăciunea în limbi. El este în aceeași idee cu cea spusă în 1.Co.14:14: „Dacă mă rog în
altă limbă, duhul meu se roagă, iar mintea mea este fără rod”.13 Noi nu știm ce anume să
cerem din ceea ce avem nevoie. Slavă lui Dumnezeu că Duhul Sfânt știe ce și cum să
ceară exact ceea ce noi avem nevoie, în infirmitățile noastre.
Aceasta nu înseamnă că acest lucru e ceva ce Duhul Sfânt îl face aparte de noi.
Biblia ne învață că noi suntem responsabili la viața de rugăciune. Duhul Sfânt nu va face
rugăciunea pentru tine, ci doar că te ajută în toate aspectele vieții, including viața de
rugăciune. Aceste gemete vine de la duhul tău, prin buzele tale. Acesta este ajutorul pe

13
Același lucru, vezi și în Iuda.20.
19
care-l dă Duhul Sfânt. Anumite lucruri vin afară ce nu pot fi exprimate în cuvinte. Aceste
gemete sunt inspirate de Duhul Sfânt, dar care vin din tine. Adesea prin rugăciune în
felul acesta, tu ești mijlocit. Rugăciunea de mijlocire este rugăciunea pentru altcineva.
Charles Finney a început misiunea sa ca presbiterian și mai târziu ca
congregațioanalist. El a știut ceva despre Duhul Sfânt. El e cunoscut ca om al rugăciunii
pentru trezire. Odată, Finney a ținut o adunare într-un oraș unde soția unui doctor a fost o
creștină conștientă, dar doctorul a fosst infidel față de ea. El făcea glume pe seama ei. Ea
a aflat că Finney a fost avocat așa că ar fi putut să dea ajutor soțului ei. Așa că ea a
insistat ca Finney să vină acasă la ei. Și Finney a venit într-o luni pe la masa de prânz.
Doctorul avea un frate fermier, om foarte religios, care frecventa adunările lui
Finney. Doamna a insistat ca Finney să se roage pentru masă. Cum și-a plecat capul,
Duhul Sfânt i-a comunicat ca fermierul să se roage, fratele doctorului. Fermierul a
început a se ruga, când dintr-odată a avut un șoc la stomac și a început să geamă. Pe loc s-
a și ridicat de la masă și a alergat în dormitorul lui. Cum doctorul nu a înțeles situația, a
crezut că e vorba de un ajutor ce el îl poate da și a alergat la fratele său. Oricum Finney a
înțeles real situația. L-a oprit pe doctor spunându-i că nu e nimic greșit cu fratele fermier,
dar că Duhul Sfânt lucrează prin el mijlocire și i-a dat niște simtome ca de „naștere”
pentru ca ceilalți să vadă că el se roagă mult pentru salvarea sufletului doctorului.
Doctorul s-a opintit ca în fața unei pierderi și a spus că el nu crede și a plecat, iar Finney
a reintrat în camera fermierului. A îngenuncheat, a început a se ruga și să geamă, exact ca
fermierul, fratele doctorului.
Tu poți ajuta să ridici o greutate spirituală ca o greutate materială. Când altcineva
geme și mijlocește în Duhul, tu începe să face exact cum ei fac. Finney a zis că în câteva
minute, timp în care el a simțit povara venind peste el. Pentru patruzeci și cinci de
minute, ei au stat plângând și gemând. Câteodată când tu faci așa ceva, simți ca și cum
sufletul tău ar fi pierdut, deși în realitate nu este. Pentru că tu ei povara lor asupra ta, tu
simți înăuntrul tău ca și cum ai fi pierdut. Sunt din cei ce au duhul de a geme și ei nu știu
ce a fost. A fost mijlocirea pentru un suflet pierdut.
Finney a zis că după ce ei s-au rugat astfel, ei au început a râde. Întotdeauna te
rogi până simți să lauzi pe Dumnezeu. El a zis că ei s-au bucurat și au râs pentru un timp.
După ce Finney a venit jos la parter, a bătut la ușa doctorului. El i-a povestit că are un
cuvânt pentru el de la fratele său. Doctorul a deschis ușa și a întrebat de fratele său.
Finney i-a povestit că el s-a rugat epntru salvarea sufletul lui. Apoi, că amândoi s-au rugat
până când sufletul doctorului a fost salvat. Finney a povestit că doctorul și-a lăsat capul în
jos și a început să strige. Apoi a căzut jos pe genunchii săi și s-a manifestat ca un om
slavat.
Da, este și o rugăciune de mijlocire. Da, este și o misiune de mijlocire. Să nu-ți fie
teamă să ajungi la așa ceva. Pavel a zis: „Pentru că dacă eu mă rog în altă limbă, duhul
meu se roagă”. Rugăciunea în Duhul nu vine din mintea mea ori din capul meu. Duhul
Sfânt mă ajută. Eu nu știu exact pentru ce mă rog. Așa că eu încep în a mă ruga în Duhul

20
și eu am o descoperire pentru ce să mă rog. Indiferent că ai o descoperire sau nu, tu
roagă-te bazat pe Cuvântu scris.
Unul din tinerii noștri păstori a fost lovit de un șofer beat. Când a ajuns la spital
au comunicat părinților că gâtul i-a fost rupt și că e paralizat de la gât în jos. Speranțele
pe care doctorul le-a dat au fost foarte mici.
Tatăl lui s-a reîntors acasă cu promisiunea că va reveni diseară. A revenit în capela
spitalului și singur a început a se ruga în limbi. A făcut lucrul acesta pentru aprosimativ
zece ore.
La ora 6:00 dimineața, el s-a dus în salonul unde era fiul lui. L-a găsit cu ochii
deschiși. Băiatul l-a asigurat că-i bine, fiindcă Dumnezeu l-a vindecat. Acum își simte tot
corpul. Au început amândoi să laude pe Dumnezeu pentru vindecarea făcută. Doctorul a
venit și ei i-au povestit cum a făcut Dumnezeu minunea și i-au cerut să taie ghipsul jos.
Doctorul nu a crezut și i-a făcut din nou fotografii. Și așa l-au mai ținut încă două zile să
se convingă. Până azi, el încă predică Eveanghelia.
Important de reținut: tatăl și-a împlinit slujba când a început a se ruga în limbi. De
aici înainte Duhul Sfânt l-a ajutat în rugăciune (dându-i cuvintele pe care să le rostească).
Tu poți obține ajutorul Duhului Sfânt în rugăciune. Se poate afirma: to poți mări puterea
în rugăciune 100% rugându-te în Duhul Sfânt, adică rugându-te în limbi.

RUGĂCIUNEA
ȘI RĂSPUNS
LA RUGĂCIUN
Copie dintre paginile 234 și 294 a cărții GODs PLAN FOR MAN
Traducere în limba română

21
 Finis Jennings Dake
Aceste notițe sunt luate în lecturarea cărții „God-s Plan for Man” între paginile
234 și 294. Traducerea, foarte scurtă, nu are pretenția reproducerii (specificate în
interdicția de la începtul cărții (”This book or parts thereof must not be reproduced in any
form”), ci doar de a sublinia gândirea autorului, în ansamblul notițelor luate de studenți.
Tabelul ce urmează nu are în vedere conținutul cărții, ci doar în a ajuta folosirea acestor
notițe.
Dake s-a dovedit a fi fost un student diligent al Bibliei. Doar pentru lucrarea
aceasta din care s-a tradus acest capitol, a consumat în jur de 75.000 de ore, când, pentru
14 ani a condus programul „Bible Question-and-Answer” la un post de radio (pentru care
sponsor a fost „Dutch Oven Bakers of Atlanta” din Georgia). A scris și „Expunerea
Apocalipsei”, „Adevărurile Bibliei fără mască” și altele în care e bine de inclus „Biblia
de referință adnotată de Dake”. A fost coîntemeietor al „Bible Research Foundation, Inc”,
o organizație nondenominațională, și nonprofit. La această organizație ocupase postul de
vicepreședinte. În credința lui, s-a deosebit de mișcarea „New orthodoxism” fiind
fundamentalist.
TABELUL CU NOTIȚELE CUPRINSE

I. DESPRE RUGĂCIUNE

22
 1. Cum privște Dumnezeu rugăciunea
2. Cum trebuie să fie rugăciunea
3. Atitudinea la rugăciune
4. Scopul rugăciunii
5. Problema răgăciunii și a răspunsului

II. DESPRE RUGĂCIUNE ȘI RĂSPUNS

1. Dovezi științifice
2. Secretele cererii și a primirii răspunsului
a.Să te rogi corect
1) Să ne rugăm Tatălui...
2) ...care este în ceruri
3) Să sfințim Numele Lui
4) Să vină Împărăția Lui
5) Dorim ca voia Sa să fie și pe pământ, ca și în ceruri
6) Pâinea cea de toate zilele să ne-o dea, astăzi
7) Să ne ierte, întrucât și noi iertăm greșiților noștri
8) Să nu fim duși în sipită, ci să fim izbăviți de rău
9) Recunoaștem atotputernicia Sa.
b. Să ne rugăm cu îndrăzneală.
c. Credință în certitudinea răspusului rugăciunii
d. Acceptarea darului atotcuprinzător
e. Puterea perseverenței rugăciunii
f. Smerenia rugăciunii
g.Singur cu Dumnezeu
h. Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea
i. Credința ce se cere, este lipsită de îndoială
j. Tratarea necredinței - post și rugăciune
k. Puterea unității în rugăciune
l. Condiții inclusive ale cererii și răspunsului
m. Dreptul copiilor (de Dumnezeu)
n. Cinci trepte până la răspunsul scontat
o. Adună toate secretele rugăciunii
I. DESPRE RUGĂCIUNE
1. Ps.105:4 - Este așteptată de Dumnezeu, alături de smerenie și Fața Lui Nm.6:25-26
Ps.4:6 / 31:16
Ps.67:1 / 80:3
Ps.80:7, 19
2. Rugăciunea trebuie să fie:
23
 -necurmată - Ef.6:18 / 1.Ts.5:17
-să fii în apropiere de El - Ps.18:1 / Is.55:6
-primordială în orice loc, în orice timp, în orice împrejurare - Flp.4:6 / Ev.4:16
Dimineața - Ps.5:3 / 88:13
De două ori pe zi- Ps.88:1 / Lc.2: 37
De trei ori pe zi - Ps.55:17 / Dn.6:10
Noaptea - Mc.1:35
3. Atitudinea la rugăciune: Șezând - Fp.2:2
În picioare - Lc.18:13
Culcat - 2.Sm.2:16 / Ezra.10:1
Îngenunchiat - Ps.95:6
Plângând - Ezra.10:1
Conversând cu El - Gn.18:23-33
Meditând - Ps.5:1 / OE
În agonie - Lc.22:44
Gemând - Rm.8:26-28 - OG
În Duhul - Ef.6:18 / Iuda.20
4. Scopul rugăciunii: -Ca Tatăl să fie proslăvit - In.14:13
-Să primească, să găsească, să i se deschidă - Mt.7:7
-Ca bucuria să fie deplină -
5. Problema rugăciunii și a răspunsului: - El cere „naștere din nou” să deschidă - In.3:5
- Apoi promite - In.16:23
- E posibil ca El să nu răspundă? - Rm.8:32
- El nu minte - Nm.23:19 / Tit.1:2 / Ev.6:18

În In.14:12 Isus a promis putere pentru rugăciune și răspuns. El a promis că fiecare

credincios va fi capabil să facă ce El a făcut și chiar mai mult, cu o singură condiție: „Să creadă în
El”. Noi putem argumenta că acest lucru nu este pentru ziua de azi, ori că poate fi o greșeală
despre o promisiune așa mare, când de fapt El a promis că acest lucru va ave loc, iar noi nu-L
putem numi mincinos. Acest pasaj este simplu (evident). El înseamnă exact ce a zis. Nu poate fi
nici o încurcătură. Oamenii se pot scuza în o mie de feluri, dar asemenea scuze sunt doar pentru
viața aceasta și ei servesc unei cauze sărace.
În multe alte pasaje Isus a dat credincioșilor deplina putere de avocați să folosească
Numele Său să obțină orice și să vreie (In.14:12-14 / 15:7, 16 / 16:23-26 / Mc.16:15-20). Nu
există imposibilități cu Dumnezeu, ori cu credinciosul care crede pe Dumnezeu (Mc.9:23 / 11:23-
24 / Mt.17:20 / 21:21-22). Dumnezeu a lucrat la fel și în Vechiul Testament, OE: „Ochii
Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui aud strigătele lor. Când strigă cei neprihăniți,
Domnul aude și-i scapă din toate necazurile lor (Ps.34:15,17). Vezi și Ps.91:15.
Dumnezeu ține evidența credincișilor moderni în toate aspecte lor. Așa că, El va judeca
începând cu fiecare predicator și învățător și până la ultima persoană care clamează credință în
Evanghelie fără să-și pună de-o parte necredința și fără a rămâne în credința dată sfinților
(Iuda.3).”
II. DESPRE RUGĂCIUNE ȘI RĂSPUNS
24
1. Dovezi științifice:
„Fiu al lui Dumnezeu”, titlu care a început pe la sfârșitul elenismului, este acea
ființă umană (în special bărbații) care este ieșit din comun în ce privește capacitățile sale
intelectuale. Grecii au atribuit acest titlu semizeilor. Spre sfârșitul imperiului elen,
filosofii - socotiți ca „înțelepții” - au pretins că și ei sunt „fii ai lui dumnezeu”, alături de
semizei. Când au venit romanii ei au fost cei ce au îndrăznit să atribuie acest titlu
împăraților. Primul care a lărgit aria și a stabilit-o la nivelul împăraților, a fost Cesar,
primul împărat roman, care a venit după perioada republincană: el s-a declarat „fiu de
dumnezeu”, apoi dumnezeu. Dumnezeul cel adevărat a schimbat și stabilit definiția,
diferit de cea elenă: Fiu de Dumnezeu este acel Duh, Persoană din Dumnezeu, fixat în
pântecul femeii pentru a se naște ca om (Lc.1:35). „De aceea Sfântul care se va naște...,
va fi chemat „Fiul lui Dumnezeu”. De aici, „Isus” nu înseamnă „Fiu de Dumnezeu”, El
este „Fiu de Dumnezeu”!
De-a lungul cunoașterii științifice a lumii acesteia, au fost destul de multe cazuri
în care s-a împlinit afirmația lui Eminescu: „Ce-i azi drept, mâine-i minciună”. Însă ce a
zis Dumnezeu s-a dovedit a fi adevărat:
-1.Rg.18:36-38 - Ilie s-a rugat crezând că vine foc din cer... Și a venit.
-Ex.7:5 - Moise a acționat crezând... Și s-a întâmplat: Ex.8:10, 22-23 / 9:16, 29 / 11:7
-Jud.6:37-40 - Dumnezeu s-a dovedit a fi adevărat. Etc...

2. Secretele cererii și a primirii răspunsului

a. Să te rogi corect.
1) Ne rugăm Tatălui... Asta înseamnă că suntem „copiii Lui”, adică suntem
născuți din nou. Vezi -In.3:1-8 - născuți din Cuvânt și din Duhul Sfânt.
-2.Co.5:17 - suntem făpturi noi (când cele vechi s-au dus)
-In.15:7 - când Cuvântul Său rămâne în noi.
-1.In.2:29 - trăind în El (în Cuvânt, în neprihănire) dovedim nașterea din nou
-1.In.3:7-10 - trăind în neprihănirea cerută de El, suntem neprihăniți ca El.
Meditații asupra acestui subiect cu texte din Vechiul Testament: Dt.14:1 / 32:18 /
2.Sm.7:14 / 1.Cr.28:6 / Is.1:2 / 63:16 / Os.1:10 / Ps.82:6.
În present, Isus este în misiunea de „Fiu” („ca să ducă pe mulți fii la slavă”
-Ev.2:10). Motiv pentru care noi ne rugăm Tatălui. Vezi 1.Co.11:3 / Ef.3:14-16.
2) ...care este în ceruri. Nu uităm că noi înșine suntem de acolo - In.17:16.
3) Sfințim Numele Lui (de Iehova și de Tată, acum în mod special). Laudele pe
care le aducem Lui dovedește draostea ce o ai pentru El.
4) Dorim să vină Împărăția Sa... Prin aceasta ne arătăm dorința supremației
Sale, a sfârșitului lumii acesteia - Ap.22:17.
5) Dorim ca voia Lui să fie și pe pământ ca și în ceruri. Ne recunoaștem în
smerenie, arătându-ne dorința ca toți oamenii acestei lumi să fie mântuiți - 1.Tm.2:4. De
asemenea, noi înșine și relația noastră cu El să fie așa cum o vrea El.

25
 6) Pâinea cea de toate zilele să ne-o dea, astăzi. Întâi, laude aduse Lui, Numelui
Său, Împărăției Lui și voii Sale. Apoi începem a ne depăna necazurile noastre începând
cu cele pământești.
7) Să ne ierte întrucât și noi iertăm greșiților noștri. Isus ne-a arătat că suntem
iertați sub obligația ca și noi să iertăm. Mt.6:14.
8) Să nu fim duși în ispită, ci să fim izbăviți de rău. El nu ne ispitește și nici nu
ne aruncă în gura ispitei. Adevărat că exprimarea din vechea ebraică, apoi tradusă în
greacă duce la acest idiom. În realitate, El doar că îngăduie să fim duși în ispită, desigur,
de cel rău. În acest caz, în ruga noastră, noi vom cere să nu mai îngăduie a fi duși în
ispită. În acest caz, vezi Iac.1:13-14. Explicație: El S-a dezbrăcat de dumnezeire
(Flp.2:6-7) a luat chip de om, a suferit disprețul oamenilor (a propriilor Lui creaturi,
fiindcă așa a vrut El) culminând cu moartea pe cruce, toate acestea ca Jertfă „Ardere de
tot”, arătând prin aceasta puternica Lui dăruire împotriva răului, inclusiv a promotorului
răului, adică a lui Satan. E greșit, ca apoi, El să ne dea pe mâna Satanei să ne ispitească!
E complet nerațional. Sau altfel spus: ne-a iubit atât de mult încât a murit pentru noi, ca
apoi să ne trimită la moarte? Non-sens.
9) Recunoaștem atotputernicia Sa. Asigurăm, în recunoașterea noastră că
Împărăția, puterea și slava, sunt numai ale Lui și când ne răspunde la rugăciune. Putem
adăuga liniștit că ai Săi suntem și noi.
b. Să ne rugăm cu îndrăzneală.
În acest sens, putem urmări textele: Lc.11:5-8 / Ev.4:14-16 / 10:19-23. Această
îndrăzneală trebuie să fie fără frică - Rm.8:34 / 1.Tm.2:4-6.
c. Credință în certitudinea răspunsului rugăciunii.
El nu minte. El nu poate să mintă. Cum toate lucrurile Îi sunt cunoscute cu mult
înainte de a fi, El nu e om și să-I pară rău că a făcut o afirmație. A promis, El va și
împlini.
d. Acceptarea darului atotcuprinzător.
Conform textului din Lc.11:13, să acceptăm Duhul Sfânt ca dar, este cel mai
valoros cadou, întrucât Duhul Sfânt oferă o serie de daruri și gospodărește și darurile
Fiului (ca slujbe) și darurile Tatălui (ca lucrări) - 1.Co.12:4-11. Nu scrie nicăieri că
darurile Duhului Sfânt au fost limitate doar în timpul vieții apostolilor, sau doar la
începutul creștinismului. Dimpotrivă, apostolul Petru afirmă: „Pocăiți-vă... și fiecare din
voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți
primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri,
și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul,
Dumnezeul nostru.”
e. Puterea perseverenței rugăciunii. Ne este dat ca exemplu, pilda din Lc.18:1-
8.
f. Smerenia în rugăciune. Ne este dat ca exemplu smerenia vameșului din
Lc.18:9-14. Nu contează darul pe care l-ai primit, nici superioritatea materială: înaintea

26
lui Dumnezeu, toți suntem „un om simplu” iubit, ajutat și întărit de Dumnezeu. Nu avem
nimic cu care să ne lăudăm.
g. Singur cu Dumnezeu. Să fim auziți de El, nu de oameni. Rugăciunea în secret
e preferabilă (Mt.6:6), întrucât comunicarea poate fi mai liniștită.
h. Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea. A primi răspuns înseamnă a rămâne în
Hristos (In.15:7), iar a rămâne în El înseamnă și a-I cunoaște promisiunile.

TRADUCERE: „Dacă cineva nu poate crede ce Dumnezeu a zis, Îl face mincinos pe Dumnezeu;
și El, în acest caz, nu mai este sub obligație în a răspunde. Dacă cineva vrea să oblige pe
Dumnezeu la un răspuns el poate lua pe Dumnezeu de Cuvânt. Rugăciunea bine făcută este doar în
baza Cuvântului lui Dumnezeu și a promisiunii amintite în rugăciune. El știe ce a promis, dar cere
celui ce se roagă să știe de asemenea această promisiune, nu să fie bătut de valuri (Iac.1:5-9 /
In.15:7)”.

i. Credința ce se cere, este lipsită de îndoială. Vezi textele din Mc.11:22-24 /

Ev.11:6 / Iac.1:5-8.
Dumnezeu, la creerea acestei lumi, materiale, a dat o lege: ori folosești ce ai, ori
vei pierde și nu vei mai avea. Aceasta, este aceeași lege și în ce privește cele spirituale:
„Luați seama, dar, la felul cum ascultați; căci celui ce are i se va mai da, dar celui ce nu
are i se va lua și ce i se pare că are” (Lc.8:18). Ca rezultat ajunge la a fi ca El -
Mt.21:21-22 / Mc.9:23.
j. Tratarea necredinței - post și rugăciune. Credința are nevoie de rugăciune
pentru creștere, iar rugăciunea are nevoie de post. Sunt care cred că post înseamnă lipsă
de mâncare pentru că prin mâncare a căzut Adam și Eva. Oricum, postul este un act de
smerire a sufletului (Ps.35:13 / 69:10).
k. Puterea unității în rugăciune. Conform Mt.18:18-20, dacă se unesc mai mulți
să ceară același lucru, puterea răspunsului e mai mare. Ca exemplu, iară câteva dovezi ale
puterii prin unire: Fp.2:1-4 / 2:42-27 / 4:23-37 / 5:12-16. Și în acest caz e absolut necesar
ca între cei ce se unesc în rugăciune și alții să nu existe diversiuni bazate pe neiertare.
l. Condiții inclusive ale cererii și răspunsului. În funcăție de In.15:7, cel ce
vrea răspuns la rugăciuni, trebuie să rămână „în El”. Cineva poate argumenta că este
imposibil ca Dumnezeu să-ți dea răspuns la toate rugăciunile. În schimb se poate arăta că
este voia lui Dumnezeu să răspundă la toate rugăciunile, desigur, cum El le
condiționează. Vezi și Mt.17:20 / 21:22 / Mc.11: 22-24 / In.14:12-15 / 15:7, 16 / 16:23-
26. Scopul lui Dumnezeu este ca tu să aduce multă roadă, în felul acesta lumea să vadă
măreția puterii lui Dumnezeu. Vezi și 1.In.5:14-15. Un lucru de care trebuie ținut cont:
întotdeauna Tatăl onorează Numele ISUS. Vezi și Rm.8:32.
m. Dreptul copiiilor (de Dumnezeu). Isus a stabilit că întotdeauna au dreptul la
răspuns pentru cererile lor. În Mt.15:21-28, Isus a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor
și s-o arunci la căței”. Cananeanca a răspuns că ceea ce ea cere este doar fărămituri

27
pentru fata ei. Desigur, noi raționăm: dar când copiilor nu li se dă nici fărâmiturile? Și să
nu uităm, vindecarea și eliberarea este dreptul copiilor lui Dumnezeu.
n. Cinci trepte până la răspunsul scontat. Aceste oferă un fel de siguranță a
răspusului așteptat.
1) Decide singur ce anume vrei de la Dumnezeu și obține textele Scripturii care îți
promit sigur ceea ce tu ceri. Obține aceste promisiuni ferm fixate în inimă (nu numai în
minte). Fii gata să le folosești împotriva demonilor care încearcă să te îndoiești de
Dumnezeu și să te jefuie de ce ai și dorești să ai.
2) Cere-I lui Dumnezeu lucrurile pe care le vrei și crezi că le primești. Crede-L pe
Dumnezeu nu pe Satan, crede adevărul, nu minciuna. Niciodată nu permite mental un
tablou al lipsei de rezultat. Niciodată să nu permiți îndoiala, pentru nici un minut. Dacă,
totuși, îndoiala persistă (fiindcă tu gândești ca om), mustră îndoiala și adu-ți în minte
rezultatul așteptat și constant afirmă că acea promisiune este un adevăr, o realitate, că
rugăciunea a fost ascultată. Îndepărtează orice ar putea susține îndoiala: sugestie, idee,
imagine viziune, vis, impresie, simțire, gânduri.
3) Gândurile sunt guvernate de observații, de asocieri, de învățături. Păzește
mintea de orice gând rău. Stai de-o parte de lucrurile și locurile care nu-ți susține
afirmația că Dumnezeu ți-a răspuns rugăciunii. Uită-te la tine cum ai cerut și fă planuri ca
și cum deja ai primit. Nu uita ce ai cerut lui Dumnezeu, ci ține-o tare în credință până
vezi materializat pe deplin ce ai cerut.
4) Roagă-te constant și privește la liman. În momentele mersului tău, gândește-te
la mărețiile lui Dumnezeu și la bunătățile Sale. De te vei opri asupra binecuvântărilor ce
le-ai primit, credința îți va crește. Constant ridică-ți inima la Dumnezeu și măreșțte
laudele la adresa Lui pentru tot ce a făcut și încă mai face pentru tine. Nu uita: toate sunt
posibil celui ce crede.
5) Toate rugăciunile, relativ, la ceea ce tu ai cerut: ca afirmație a credinței, nu a
necredinței. Zi: „Cred”, ori „Eu am credință”, sau „Eu cred că am ceea ce Ți-am cerut”,
cu aceeași ușurință cu care-ți vine să afirmi îndoiala sau necredința. Nu accepta răspuns
negativ. E dreptul tău de familie, e dreptul tău de răscumpărat, e dreptul tău în
Evanghelie, e dreptul tău de creație a lui Dumnezeu să ai ceea ce ai cerut și Dumnezeu ți-
a promis. Răspunsul va veni! Acum este al tău, deci acceptă-l și acesta ve deveni realitate.
o. Adună toate secretele rugăciunii. Vom aduna, pe scurt, elementele esențiale
ale rugăciunii:
1) O bună relație și cu Dumnezeu și cu oamenii - Mt.5:23 / 6:9, 15 / 18:15 /
1.In.3:20-22 / 5:14-15.
2) Să-L adori pe Dumnezeu și să-i iubești pe oameni - Mt.6:9 / 1.In.3:18-22 /
1.In.5: 14-15.
3) Niciodată nu tu ești numărul „1”: întâi Dumnezeu, apoi oamenii, la urmă tu -
Mt.6:10.

28
 4) Unde e posibil și dacă ar fi posibil, restituirea celor cărora i-ai vătămat, a ceea
ce ți-ai însușit și nu fusese al tău - Mt.5:23 / 18:15.
5) Iartă-i pe toți - Mt.6:14-15 / 18:21 / Ef.5:32.
6) Fii îndrăzneț, fără frică și fără îndoială - Ev.10:19-23.
7) Niciodată să nu te vezi cu vreun merit, te bazezi numai pe lucrarea lui Hristos -
In.14:23-25 / 15: 7 / Mt.17:20 (Căci oricum, „fără Mine nu puteți face nimic” - In.15:5).
8) Crede în siguranța răspunsului la rugăciunile tale - Lc.11:9-13.
9) Fii spiritual: trăiește în Duhul - Rm.8:1-26 / Gal.5: 16-26.
10) Doar perseverență; nu-ți pierde cumpătul - Lc.18:1-8.
11) Doar smerenie: să realizezi că tu ești nimic -Lc.18:9-14 / Gal.6:3
12) Fără pretenții teatrale în fața altora - Mt:6:5-8 / Lc.18:9-14
13) Îndepărtează de la tine plăcerile și concentrează-te asupra răspunsului -
1.Co.7:5 / Mt:4-1-11
14) Unitate între Dumnezeu și om - Mt.18:115-20 / Fp.2:1-4 / 4:23-33 /
1.Co.1:10 / Ef.4
15) Consacrare: fii totul numai pentru Dumnezeu - In.15:7 / 2.Co.5:17
16) Mărturisește-ți lui Dumnezeu scăderile tale - Iac.5:14-16
17) Trăiește o viață pură și motivată - Ps.66:18
18) Încearcă a trăi numai depinzând de Duhul Sfânt -Rm.8:26-27
19) Fă cunoscută cererea ta - Flp.4:6 / 1.In.5:14-16
20) Întreaga ta viață să fie închinată lui Dumnezeu - Mt.22:37
21) Fii sincer până în adâncul ființei tale - 1.Ts.3:10 / Iac.5:17
22) Presează-ți cererea înaintea lui Dumnezeu - Lc.11:5-8
23) Îcăpățânează-te în a renunța - Lc.18:1-8 / Mt.15:21-28
24) Fii sigur, în sens pozitiv - 1.In.3:21-22 / 5: 14-15
25) Fii fericit că vei primi - Lc.24:52-53
26) Să nu fii neliniștit! Pentru nimic - Flp.4:6

29
ÎN ZIUA DUPĂ
CARE AI PRIMIT
RĂSPUNS
LA RUGĂCIUNE

30
 Don Odon
Născut în Ungaria, fiul unui director al Căilor ferate, Don Odon a absolvit Academia
milită ca Locotenent al corpurilor de tancuri. După multe încercări în timpul celui de al
doilea război mondial, el devine student al Universității din Goettingen din Germania de
după război. Acolo, în dezbaterile filozofice pe care le-a avut, el a auzit anumite cotări
biblice. Aceste cotări i-au determinat convertirea la postura de creștin. Fără ca cineva să-i
fi explicat ceva din planul de mântuire a lui Dumnezeu, ci numai în urma auzirii voicii lui
Dumnezeu, ce i s-a dat să audă, s-a convins și s-a supus voii lui Dumnezeu care l-a
chemat în misiune. A hotărât un post de trei zile, fără mâncare și fără băutură, în urma
căruia Dumnezeu i-a dat o vedenie limpede, clară, cu privire la misiunea la care a fost
chemat. A scris câteva cărți: „Școală a profeților”, „Evanghelie plină, jumătate, sau un
sfert”, „Clinica credinței - de la A la Z” și „Puterea numerologiei biblice în slujba
minunilor”. El a declarat că are doar „darul credinței”. Minunile au fost multe.
Menționăm doar un caz: Dumnezeu a format un ochi nou în locul unuia lipsă. De
asemenea, în România: vindecarea unei coloane vertebrale, ce fusese măcinată de
tuberculoză osoasă (evenimentul a avut loc în județul Bistrița Năsăud). Minunile lui
Dumnezeu făcute prin el au fost cunoscute în România, Rusia, Cehoslovacia, India,
Africa și Japonia.

Această broșură a fost copiată fără nici un interes comercial, ci simplu, pentru
creșterea credinței - scop declarat conștient al misiunii lui Don Odon, acum plecat în
veșnicii în jurul anului 2000. În ultima perioadă a vieți s-a fost stabilit în Statele Unite.
CUPRINS

CAPITOLUL I
Regulile comportării
CAPITOLUL II
31
 Tăria înțelegerii de la început
CAPITOLUL III
Punctele periculoase
CAPITOLUL IV
Pierzând o bătălie, dar câștigând un război
CAPITOLUL V
Dorința și realitate
CAPITOLUL VI
Nu amesteca prezentul cu viitorul
CAPITOLUL VII
Înfrângerea se întoarce într-o victorie
CAPITOLUL VIII
Cea mai bună apărare este ofensiva

CAPITOLUL I.
REGULILE COMPORTĂRII

Un miracol a avut loc deja în viața ta: Isus a trecut și te-a făcut întreg. Toate
povestirile minunate pe care le-ai auzit despre ziua prezentă a vindecărilor, când
paraliticii au primit eliberarea, când orbul vede, tumoarea canceroasă dispare, și tu nu ai
știut în acel moment să crezi ori nu, dar acum, puterea supranaturală a lui Dumnezeu a
ajuns în strada ta, umbra lui Isus a căzut în pragul casei tale și virtuțile Cerului au
lucratprin trupul tău.
Până când totul e în emotie și mirare, primele tale gânduri ce ies la suprafață în
mijlocul jubilării sunt întrebării: „Este aceasta ceva real pentru a fi bun? Pot eu păstra
acest lucru (vindecarea, răspunsul) pentru totdeauna? Există vreun fel de cărți cu
instruirea pentru acum? Cât timp poate fi garanția și care sunt condițiile ei?”
Eu îți pot oferi o grupare de instrucțiuni generale. Toate sunt bune și scripturale
deși nu foarte specifice, iar pentru unii credincioși ele apar a fi doar jerpelite:

„Rezistă diavolului,
Locuiește în Isus,
Stai în Cuvântul lui Dumnezeu,
Nu trăi prin păreri, ci prin credință,
Roagă-te fără întrerupere, slăvește-L pe Dumnezeu,
Proclamă-ți mărturisirea.” Etc, etc.

32
Toate aceste sfaturi exprimă principiile adevărate ale victoriei și ingrediente de bază
pentru viața credinciosului; dar pentru o mai mare folosință, ele pot părea ca banalitați
urechilor noastre. Fără îndoială, greșeala cade în natura noastră umană, ce curând se
transformă în rezistență, un fel de imunitate împotriva sfaturilor auzite adesea.
Așa că, mai degrabă folosește apropierea comună, îngăduie să luminăm punctele
cruciale din unghiuri diferite și să pronunțăm limpede regulile de întreținere spirituale ale
miracolelor (răspunsurilor) primite. Viața și moartea, bucuria și agonia, victoria și
tragedia sunt în balanță. Prin urmare obiectivele trebuie să fie decisive și încredințarea
noastră absolută.

Regula nr. 1 -Ideea practică a permanenței.

Pentru a înțelege Evanghelia deplină, unul trebuie să știe natura durabilă a salvării
lui Dumnezeu. Și atunci, împreunat îndeaproape cu aceasta, noi trebuie să știm că
darurile lui Dumnezeu sunt destinate a fi păstrate permanent, ele rămân drept dependente
până în Ziua Domnului. Cum poate ceva permanent să nu fie permanent? Aceasta pare să
fie un paradox.
Să ne uităm puțin la marele eveniment al salvării. Noi nu suntem salvați
necondiționat, ci doar cât rămânem pe drumul drept indicat putem rămâne salvați etern.
Acum cu privire la vindecări, ( sau alte răspunsuri), principiul este similar. Vindecarea,
sau răspunsul așteptat nu este garantate necondițional; cât rămânem în credința inițial
prezentată și Domnul a acceptat persoana noastră și ne-a dat răspunsul, sau vindecarea,
eliberarea noastră stă asigurată și ține până la sfârșitul vieții noastre.
Este semnificativ un punct mărunt și nu trebuie să-l trecem cu vederea: Biblia zice
că noi suntem salvați prin credință. Fiecare creștin știe acest lucru. Ceea ce mulți creștini
trec cu vederea e specificat în Rm.8:24: „Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți”.
Amândouă afirmațiile sunt adevărate, deși ele par contradictorii. Credința este o
acțiune a duhului având în vedere „acum”, iar nădejdea (speranța) este direcționată spre
„mâine.” Noi ajungem prin credință și posedăm promisiunile chiar în momentul acesta.
„Astăzi” e al nostru, iar „mâine” aparține lui Dumnezeu; noi nu putem obține lucrurile
pentru mâine, dacă acest viitor nu ne-a fost dat. Mai mult, noi știm că Domnul va rămâne
credincios și nu va schimba fără rost lucrurile ce vor veni.
Exact, pentru ce nădăjduim noi? Noi sperăm privind înainte cu răbdare spre
răscumpărarea noastră finală din această stare coruptă a materiei. Cel dintâi, speranța
noastră asupra voinței lui Dumnezeu în a ne proteja și a ne salva de cel rău și de eul
nostru. Dumnezeu nu este o mașină. El este o Persoană minunată, dar nu trebuie luată cu
garanție, necondiționat. Este bine definit un cod al comportării ce trebuie observat, iar
această obligație să recădem într-o neglijenta (lenevie). Credința noastră pentru prezent și
speranța noastră pentru viitor ne ține într-o stare de promtitudine. Acesta este un fel de
frică sănătoasa, o prospețime de frică divină, ce ne ține pe varfurile vigilentei si da un

33
plus de indemnuri să ne menținem armura spirituală într-o condiție scânteietoare.
În sezonul sporturilor, pe perioada competițiilor toți participanții pasionați stau în
antrenamente constante, cu programe de pregătire planificate cu grijă. Cel mai mare greș
ar fi ca ei să meargă într-o vacanță lungă, unde pot apare obiceiuri de lenevie, iar trupurile
lor să-și piardă vigoarea sportivă cu care era așteptată victoria jocurilor lor sportive.
A crede doctrina „odată salvat înseamnă să fii salvat pentru totdeauna” este ca și
cum a-i accepta o întrerupere foarte lungă în raport cu datoriile și responsabilitățile. A
crede că independent de conduită, locul nostru în rai este asigurat, este adormirea omului
în statutul de falsă securitate unde el devine o țintă ușoară pentru Înșelătorul.
Similar, să crezi că odată un om vindecat va fi pentru totdeauna vindecat, este ca
și cum ți-ai lua la revedere de la toate obligațiile, este ca și cum ai face plajă pe o insulă
însorită a oceanului Pacific, fără să te mai intereseze de ceva. Aceasta niciodată nu poate
fi în viața spirituală. Dacă noi „semănăm în firea pământească, vom și secera în firea
pământească” (Gal.6:8).
Orice se poate întâmpla când continuăm a ne odihni și a dormi, adică a renunța la
apărare. În recentele evenimente tragice de pe insula Grenada, niște oameni care le aveau
cu sărbătorile, s-au trezit în infernul clădirilor arzânde și ale exploziilor ce veneau din
buncărele cubaneze și de la avioanele și elicopterele de război ale americanilor.
Chiar înaintea acestui timp, un răboi similar cu oribilele băi de sânge au erupt în
Sri Lanka, fostul Ceylon, pe un resort de vacanță, unde mulți turiști, în majoritate
britanici, au fost împachetați în hotelurile lor. Dintr-o dată s-a aprins nenorocirea în jurul
lor, mulți au murit sau rănit, iar alții au alergat în campuri ca refugiați, alții răbdând
foamea nativilor saraci. Turiștii care trăiesc doar pentru plăcere, au devenit total năuci la
adunătura furtunii războiului civil.
Viața ne învață să rămânem în alertă și vigilență în toate circumstanțele. Fiind
înțeles acest punct important, noi putem pune în practică, acum, gândirea lui Dumnezeu
din promisiuni. Mila Lui ține etern, Cuvântul Lui ține etern, dragostea Lui ține etern,
promisiunile Lui țin etern. Da și Amin! Darurile lui Dumnezeu sunt pentru a fi
permanente (adică fără întrerupere). Isus nu este - cum zic oamenii - „indianul darnic”,
care ia înapoi ce a dat.
Rezultatul credinței este permanent în neschimbabilitatea caracterului lui
Dumnezeu. Să desfășoare o asemenea credință, unul trebuie să ia timp în a medita asupra
neschimbării promisiunilor lui Dumnezeu. Prin credință noi suntem ancorați în Stânca
salvării noastre, la punctul fixat în această lume vicleană, și la fundația unei fericiri
eterne. De asemenea, nouă ne-a fost oferită o viață pământească abundentă și o sănătate
divină ce ne cade ca un cadou (cu adevărat pe gratis) dacă noi putem crede destul pentru
a-l primi.

Regula nr. 2 - În loc să anticipi negativ, crede pentru mai mult.

34
 A fost ca ieri când ai fost salvat, doar o zi în urmă tu ai primit vindecarea ta, ori
eliberarea de sub ferocitatea demonilor. Ieri tu ai fost doar un păcătos trăind in domeniul
întunecos al lui Satan; tu ai trăit în frică, tu ai fost spulberat, ca un nor de vânt, de durere
și ai fost ignorant în ce privește sângele Fiului lui Dumnezeu, a lui Isus Hristos. Un om al
lui Dumnzeu, umplut cu Duhul Sfânt a transmis virtutea vindecării trupului tău sau poate
bătrânii bisericii s-au rugat pentru tine și atunci dintr-odată tu ai fost eliberat. Tu ai dansat
și ai strigat laude lui Dumnezeu. Clopotele raiului bat în inima ta și chiar florile au
devenit mai strălucitor colorate și văzduhul a apărut mai adânc nuanțat în culori. Dar
acum ea este o altă zi și tu te întrebi, pe tine însuți: Este aceasta ca o condiție a visului ce
continuă sau va continua puternicile realități ale izbucnirii luminii cenușii a dimineții?
SĂ ȚINEM TARE (fără șovăire, fără ezitare, fără îndoială, fără teamă - la ceea ce
sperăm să avem) și bucuria va merge încontinuu. Tu vei obține chiar mai mult fior placut,
mai multă putere, mai multă libertate. Tu vei cunoaște mai multă lumină de necrezut a lui
Dumnezeu care va lumina mai mult adevăr al Împărăției Sale până când tu nu vei mai fi
doar unul care doar primește, ci unul care distribuie din puterea lui Dumnezeu. Da,
Domnul vrea mai mult pentru noi decât doar să experimentăm tăria Lui supranaturală în
trupul nostru. El vrea ca toți copiii Săi să devină lucrători ai darurilor astfel extinse, a
virtuților Lui de vindecare la cei în nevoie. Abia atunci suntem pe deplin „martori ai lui
Isus... până la marginile pământului” (Fp.1:8).
Noi suntem nu doar în a evita gândurile negative și imaținațiile pline de frică a
necazurilor amenințătoare, ci noi ne întoarcem ochii spre Isus, Autorul credinței noastre și
așteptăm mai multă putere, mai multe cunoștințe și mai multă eficiență în mărturia
noastră.
„Să ținem fără șovăire la mărturisirea speranței noastre (căci credincios este Cel
ce a făcut promisiunea) (Ev.10:23). Acest verset poate însemna numai un singur lucru:
continuarea credinței sănătoase de creștin și a demonstrației constante a puterii lui
Dumnezeu în umblarea noastră pământească. Noi ne uităm înainte, nu la micșorarea ci la
creșterea puterii, nu la apusul, ci la răsăritul Soarelui dreptății. Ce noi primim de la
Domnul Isus, va trebui să demonstrăm în viața noastră; de altfel noi trebuie nu numai să o
folosim ci să o și dăm altora. „Iată semnele ce vor însoți pe cei ce vor crede... Ei vor
pune mâinile peste bolnabi și bolnavii se vor însănătoși”(Mc.16:17-18).
Să nu-ți imaginezi că ești ca un artist al circului sub atenția cea mai mare umblând
pe o sfoară întinsă deasupra mulțimii uimite: „Acum sunt aici, acum nu mai sunt”. Nu
trata vindecarea ta miraculoasă ca și cum ai fi un acrobat în balanță, riscând legănarea pe
sfoara întinsă a sănătății tale: acum o păstrez, vechea mea surzenie încă nu a venit napoi,
artrita mea încă nu este activă, se pare că tumoarea canceroasă nu a reapărut, cât timp pot
fi fără a lua insulină pentru diabetul meu, sau cât timp o mai fi până se vor întoarce
simtomele astmei mele?
Această analogie cu actul sforii întinse de la circ nu este chiar completă, întrucât
nici un balansor nu se uită în jos anticipând căderea. Când un om se urcă pe această

35
sfoară, el se uită cu insistență înainte, dar nu jos.
Îngăduiți a repeta lecția cu analogia schimbată: nu-L ofensați pe Duhul Sfânt
tratând lucrarea lui Dumnezeu ca pe o proastă reparație a unei mașini care merge pentru
câțiva kilometri înainte ca vechea problemă să reapară.
Frica pierderii vindecării noastre nu este adesea recunoscută. A face atitudine
dreaptă a subconștientului nostru, spiritual noi trebuie să ne „spălăm” constant cu
promisiunile scrise ale lui Dumnezeu: „spălarea nașterii din nou și reînnoirea făcută de
Duhul Sfânt” (Tit.3:5). Viul Cuvânt al lui Dumnezeu penetrează adânc și crează o
atitudine dreaptă a inimii, ca încrederea tipică copiilor, confindență și îndrăzneală.
„Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile și toate
valurile Tale trec peste mine” (Ps.42:7). Duhul lui Dumnezeu comunică cu duhul nostru
așa cum „apele vindecării” ale Cuvântului lui Dumnezeu aleargă prin gândirea nostră.
Judecățile și corecțiile Lui au îngropat vechea noastră natură păcătoasă.

Regula nr. 3 -Cunoaște-ți dușmanul - el este Frica.

„Frica vine de la groapă”. Aceasta este inamicul numărul unu în cazul unei lungi
eliberări a lui Dumnezeu. Prin discernerea ingredientelor spirituale a fricii, știind chimia
sa diabolică, noi o putem extermina din sistemul nostru.
În realitate, frica este credința în Satan, nu în Dumnezeu. Frica reîntoarcerii
tumorii canceroase, ca exemplu, înseamnă să crezi în victoria cancerului; o așa frică -
știind-o sau neadmițând-o - că inevitabilul ucigaș curând sau mai târziu va veni din
trecutul din care temporar a fost alungat de puterea lui Dumnezeu. Eu nu am citit în Carte
ceea ce am împărtășit cu tine. Domnul mi-a descoperit și mi-a poruncit că după ce eu m-
am rugat cu succes pentru un terminal al bolii, cum ar fi cancerul, eu voi cheltui timp să
eliberez victimile de duhul de frică. Aceasta nu este posibil întotdeauna din pricina lipsei
de credință - ori în mine, lucrătorul, sau în bolnav, victima și este posibil în amândoi.
Câteodată, persoana bolnavă poate fi sub hipnoza fricii, chiar dacă rezultatul
rugăciunii mele, în loc de sfârșit al tuturor durerilor, cancerul va reveni în momentul în
care eu voi întoarce spatele și voi pleca. Este foarte trist când, în ciuda predicii puternice
și a repetatelor îndemnuri, persoana bolnavă încă se vede pe sine ca având ștampila bolii
mortale în corp, prin care el se sigilează ruinat. Această frică (care este ca un drog care-l
face victimă amorțită), este ușor discernută de Duhul Sfânt și până ce persoana nu se
alătură măsurii credinței divine ce este plasată în tot ce e al nostru, nici un om, nici un
înger nu-l poate ajuta. Nu este de sfătuit să se forțeze, în acest caz, pentru că dacă noi
încercăm să forțăm spiritual în zelul nostru trupesc, noi adesea sfârșim mai rău.
Binecuvântarea lui Dumnezeu curând pleacă și noi „ne uscăm” lipsind pe alții care sunt
mai receptivi la virtuțile de vindecare ale lui Dumnezeu păstrate cu ungerea Sa. Regulile
legământului lui Dumnezeu nu pot fi schimbate.
Cu toate că înspăimântarea nu se admite niciodată, frica este o mărturie interioară

36
a superiorității diavolului peste Isus. „Aprobat” zice lașul în inima lui, „Isus se pare să
ajute pentru moment dar care a fost determinat de Belzebub se va întâmpla la fel”. Frica
ne magnetizează și ne trage irevocabil în maxilarul dezastrului.

Fazele prin care lucrează frica:

Un sens caracteristic în care noi putem vedea spirala înclinată a duhului de frică
este arătat în Is.24:17: „Frica, groapa și lațul sunt peste tine...” Noi putem nota aici
oridinea: prima este frica, următoarea e groapa, ultimul fiind lațul din care nu mai este
întoarcere. Aceasta este ordinea în care viața celui îndoielnic începe și sfârșește. Traseul
rasucit ce duce lacuptorul iadului începe cu pierderea încrederii și crește cu îngrijorările
vieții. După aceasta, frica crește rapid într-o subjugare (sclavie) puternică. În această fază,
titlurile „gropii” devin tot mai recunoscute:oamenii fricoși devin obsedant de neliniștiți,
frica poate developa într-o manie a persecuției, ura în crimă, pasiunea în perversitate, etc.
În ultima fază sub presiunea demonilor se ajunge la un punt al neputinței de
întoarcere. În această fază finală se trecepunctul nereîntoarcerii și în sfâșit, fricosul
devine un locuitor al iadului.
Descrierea se referă la o persoană care în afara fricii pentru un posibil reproș al
adevărului neagă pe Dumnezeu și în final este prins în cursa iadului. Bolile unui creștin
nu pot face aceasta, dar tragedia este încă mare și faza ce conduce la aceasta este foarte
similară. În acest caz doar e cel care duce trupul subjugat de duhul morții.
Totul începe cu pierderea „fricii de Dumnezeu” și cștigând frica lumii. Pr.29:25
zice: „Frica de oameni e o cursă, dar cel ce se încrede în Iehova nu are de ce să se
teamă”.
Unuia-i poate fi teamă de cel ce l-a angajat, asumand ca el e omul care are putere
să angajeze sau să dea afară pe credincios. În acest caz, a-ți fie teamă de pierderea slujbei,
pierderea alimentației, a apartamentului închiriat sau a asigurării, poate fi asemănat
cufrica de om de la care se asumă că toate depind de el.
Sunt o mulțime de feluri de frică. Păgânului îi este frică să spargă un idol, dar de
fapt, aceasta e frica de duhul din spatele idolului. Ne poate fi teamă de ceva impersonal și
să nu realizăm că nouă ne e teamă de demonul ce are o legătură.
Unuia-i poate fi frică de focul într-un sens nenatural. Acest lucru se poate
întâmpla când un demon se atașează victimei lui și generează în fricos o așteptare
subconștientă a unei forțe ce-l împinge în focul acela (care deocamdată nu există).
Alții pot avea o frică intensificată a înălțimii când din nou un duh necurat are
acces la minte și exercită frică și-i influențează. Ce putem noi face în asemenea cazuri?
Alergăm în brațele lui Isus, desigur!
În textul din 1.In.4:18 ni se spune că „în dragoste nu este frică, căci dragostea
desăvârșită izgonește frica, fiindcă frica are cu ea pedeapsa. Cine se teme nu a ajuns
desăvârșit în dragoste”.
Comparativ, putem spune că cel ce se teme de Dumnezeu, nu are frică nici de om

37
nici de diavol. Felul drept al fricii înghite felurile greșite de frică. Pentru mine însumi,
poate suna hilaric, dar e adevărat: mie mi-e frică de „frică”. Eu știu că frica este ceva
periculos și eu fug de ea și „mă bucur tremurând” că Isus al meu este „Leul tribului lui
Iuda”.
Mie mi-e frică de „frică” și alerg în curaj (în care sunt înconjurat de siguranță). Eu
nu am altă șansă de vreau să stau în partea dreaptă a eternității. Revelația zice: „Cel ce va
birui, va moșteni toate lucrurile... Dar fricoșii și necredincioșii, scârboșii și ucigașii,
curvarii și vrăjitorii, idolatrii și mincinoșii își vor avea partea lor în lacul cu foc și cu
pucioasă, adică moartea a doua” (Ap.21:7-8 OG).
Această listă cu cei condamnați începe cu fricoșii, ca și cum am zice că frica este
poarta iadului și alunecușul primei trepte duce la toate scârboșeniile care o urmează.
Ultima fază, finală, a fricii poate asuma prin acest verset: „Cel ce se împotrivește
tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată și fără leac” (Pr.29:1).
Haide să învățăm a recunoaște aceste trei faze ale deteriorării, de asemnea în ce
privește pierderea vindecării noastre primite de la Dumnezeu. De când toate adevărurile
spirituale aleargă paralel, este frica, de asemenea, care începe tristul proces al pierderii
darului de sănătate de la Dumnezeu. Pierzând încrederea noastra în Cuvântul lui
Dumnezeu și crescând fără grijă și lejer cu regulile care ne ghidează sănătatea divină, noi
devenim expuși atacului satanic. Chiar dacă noi nu ajungem bolnavi în acastă fază, noi
începem să simțim (intuim) că scutul credinței este pierdut și simțimt crescând
nesuguranța. Treptat noi ne întorcem la sensul uman în a ne susține apărarea. Ne gândim
la doctori buni, la o bună asigurare medicală, și luăm la prima dată doar un mic
medicament, „Doar în caz de”. Așa, este bine să „ajutăm natura”, motivăm noi, pe drumul
nostru la herbalist să cumpărăm tablete fără efect secundar negativ. Desigur, Domnul nu
ne mustră pentru o verificare la doctor sau pentru a căuta mulți doctori, după cum dorim.
Nu-i nimic dăunător în a fi precaut. Ce face unul, ca exemplu, care începe o dietă în ce
privește zahărul și sarea când a fost vindecat de înaltă tensiune? Oameni sănătoși
niciodată nu se gândesc a folosit o dietă specială contra tensiunii înalte, cel puțin, până ei
nu se așteaptă la boală în trupul lor.
Dacă se iau aceste măsuri umane, Îl vor ajuta ele pe Dumnezeu să te păzească de
reîntoarcerea bolii? A decis persoana să fie „înțelept” și „prudent” în urma sfatului celor
sinceri, dar poate sinceri greșiți? Ce se ascunde în spatele acestor ațiuni, de altfel, atât de
nesemnificative și atât de inocente? Vorbind direct: un copil al lui Dumnezeu a comis
tradarea împotriva statutului de copil de Dumnezeu care crede în Împărăția Sa. Tradatorul
incearca să acopere necredincioșia prin imbinarea unui păianjenisal explicațiilor lumești,
să justifice infidelitatea și frica. Dar acum, noua fază este inevitabilă.
Încrederea în ajutorul lumesc curâd va developa în (supunere) sclavie. Diavolul se
bucură de un joc mic, cu victimile lui, ca pisica cu șoarecele ce l-a prins. Acum, mai
multe verificări medicale, alți specialiști. Desigur, unul a găsit pe cel mai bun și de obicei,
cel mai scump din țară. O examinare deschide drum altora și un specialist îl trimite pe

38
credincios la alții specialiști (prieteni de ai lui). Toți acești oameni trebuie plătiți din banii
care ar fi putut salva pe unii păcătoși, dacă ar fi fost înțelepciune chiar de la început.
Puținele informații date de doctori, câine-câinește, devin tot mai dominante în mintea
celui bolnav (ca și „cuvintele scrise pe cer cu litere roșii”). Cuvântul lui Dumnezeu și
realitățile vesele ale salvării nu vor mai umple inima și nu vor mai fi subiect al discuțiilor.
Toate comunicările sunt pline cu referințe de doctori, specialiști, spitale și noi tratamente
recent descoperite.
Încă este timp pentru a stopa și a gândi. Încă sunt momente când unul poate gândi
clar și să se întoarcă la fostul punct al fericirii avute. Să reflecte că Dumnzeu e bun și Isus
a plătit pentru bolile noastre și că prin ranele Sale putem fi vindecați într-o clipă, așa ca
mai înainte.
Când unul poate gândi clar și dă peste punctul de cotitură unde a avut loc
miracolul: să reflecte că Dumnezeu este bun și Isus a plătit pentru boala noastră și prin
rănile Lui noi putem fi însănătoșiți într-o clipă, așa cum s-a întâmplat anterior.
Totul arată spre ultima oportunitate pentru reîntoarcerea noastră la prima dragoste
și la credința originală pierdută când demonii au intrat în deplin control. Rapiditatea fricii
furtunoase derivă canoea peste abisul apelor și viața se termină. Acest timp nu este cel al
condamnării eterne, ci al morții premature. Credinciosul vine la un punct sub tratamentele
diferitelor medicamente, când el pierde propriile sale abilități de a motiva și devine ca o
fantomă, imposibil să redobândească pe deplin puterea concentrării și abilitatea să ia o
decizie. Controlul peste viața lui, imperceptibil a trecut de la el.
În cazul oamenilor avuți, momentrul amărăciunii vine când rudeniile doritoare cu
ajutorul avocaților abili îi deprivează de drepturile legale pentru banii lor, ținând în calcul
diminiuarea responsabilității. „Săracul” țintuit în patul spitalului, dintr-o dată nu mai are
autoritate peste proprietățile sale și are să lase ultima fază a vieții lui fără speranță și
adesea revoltat intr-o împrejurare total indiferentă pentru el. Bonavul poate primi o foarte
mică atenție și confort de la ai lui din jur, care, acum, în fața viitorului său, nu sunt așa de
îngrijorați în a-l vizita cum făceau altădată. O membră a adunării noastre, o asistentă, care
avea grijă de pacienții bogați a unui spital special din Dallas, descrie puternica agonie a
acestui foarte bogat, care adesea era ca o torutură, mai mare pe plan mental decât fizic.
Bogat sau sărac, tânăr sau bătrân, constrângere și împovărare peste suflet și trup,
iperceptibil pot deveni finale. Moartea poate să nu vină pentru un timp lung, dar soarta
este sigilată și altă viață creștină a fost scurtată, un alt martor potențial al lui Isus a fost
restituit fără sens. Și toate pentru că a dat înapoi, fiind cu necredință, frică, copromis și
ignoranță.
„Din pricina aceasta sunt între voi mulți neputincioși și bolnavi și nu puțini dorm.
Dacă ne-am judeca singuri, nu am fi judecați” (1.Co.11:30-31). Chiar Iov s-a găsit pe
sine alimentat din puterea satanică a ignoranței, în loc de încredere: „De ceea ce mă tem,
aceea mi se întâmplă, de ce mi-e frică, de aceea am parte!” (Iov.3:25).

39
 Regula nr. 4 -Folosește idea unui loc larg și fundație puternică.
Domnul a terminat o lucrare bună cu tine iar vindecarea ta este o dovadă deplină;
tu nu ești doar un biruitor, ci mai mult decât un biruitor (Rm.8:37). Acest lucru înseamnă
cu ceva rezerve ale tăriei încă rămase în noi: putem birui, fără a ajunge la disperare, fără a
fi nevoie de menaj pentru a caștiga cu prețul ultimului strop de transpirație din
spranceană. Noi putem „ucide taurul”, elegant, cu mănuși albe, cu mișcări gratioase, ca
un toreador.
David zice în Ps.31:8: „și nu mă vei da în mainile vrajmașului, ci îmi vei pune
picioarele într-un loc larg”. Limbajul acesta figurativ exprimă gandul unei provizii
generoase, a unei rezerve ample și a unui plus care curge. Practică acest gând în respect
pentru vindecarea ta. Dacă inima ta bolnavă a fost vindecată, de pildă, nu mai continua să
fii îngrijorat cu situația ta. Nu sta departe de activitățile normale ale vieții pentru a
împiedica reinstalarea bolii la inimă. Tu crezi că Domnul te-a vindecat destul ca trăind
liniștit și tăcut ca o mumie egipteană, să mai poți viețui încă vreo cativa ani? Fii atent ca
nu cumva să devii prea „grijuliu” și să încalci regula credinței și astfel să nu deschizi bolii
pentru revenirea ei din nou.
Nouă ni s-a dat un dar de la Dumnezeu, dar nu unui individ zgârcit. Pe vindecarea
noastră, noi putem exercita o mică precauție. E bine să ne ocupăm de întreaga arie a
eliberării. O persoană vindecată de ulcer la stomac, să mănance noarmal ca oricare altul;
unul vindecat de tuberculoză, va alerga pe distanțe tot mai lungi; cel vindecat la șale, se
va apleca și ridica, sau cuprinde conform lucrului pe care-l are în a goli, a umple
camionul, în a urca și a coborî acea mașină. Să încerce a se menține la o distanță tot mai
mare de procedurile și comportamentul avute pe vremea cand era bolnav. Să nu se
gândească la probleme. Nu folosim emoția asociată cu afecțiunile fostei boli.
Apostolul Pavel ne învață astfel: „...Uitând ce este în urma mea și aruncându-mă
spre ce este înainte, alerg spre țintă, spre premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în
Hristos Isus” (Flp.3:13-14).
Umblă și exercită-te spiritual ca și fizic pe ”locul larg” pe care ți l-a dat
Dumnezeu - atât harul Său, cat și spațiul pămantesc. Strigă, laudă pentru Domnul, du-te
la linia de plutire și strigă laude, Creatorului tău, fă o lungă plimbare prin pădure și
paticipă la cel mai gălăgios cerc de rugăciune. Învață-ți duhul tău să răspundă generos la
emoțiile fericirii sau a întristării compasiunii. În același timp, disciplinează-ți trupul să
răspundă cercetarea Duhului Sfant și să-ți mărească capabilitatea și să-ți împrospăteze
facilitățile. Aceasta nu este minte peste subiect, dar Duhul Sfant atenționează peste
templul său, care e trupul credinciosului. Aceasta nu este vindecare în credință, ci mai
degrabă „vindecarea lui Isus”. Dacă Domnul nu vrea, credința noastră nu poate veni peste
diavol și să creeze nici cel mai mic miracol. Oricum, crezând cu fermitate în Isus, crezand
că El ne vindecă, ceea ce și face întotdeauna, pentru că noi ținem la legea spirituală a
libertății.
„În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat și m-a

40
scos la LOC LARG” (Ps.118:5). „Acum, Iehova îi va paște ca pe un miel în IMAȘURI
LARGI” (Os.4:16). ”...Cine se Îndoiește seamănă cu valul mării tulburat și împins
încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci
este un om nehotărât și nestatornic în toate căile lui” (Iac.1:6-8).
Această carte a lui Iacov, de asemenea ne spune că „Binecuvântat este omul care
îndură ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții pe care a promis-o
Dumnezeu celor ce-L iubesc” (Iac.1:12). Noi avem și acest „dar al vieții” de a răbda, și
de asemenea, darul de sănătate primit de la Domnul în a cărui milă Se ”îndură veșnic”.

CAPITOLUL II.
TĂRIA CONTRACTULUI

Coloana vertebrală a Evangheliei depline este Legământul care este un contract ce

obligă ambele părți la un curs al actiunii. Acesta cuprinde o listă de reguli ale lui „se
poate”, sau „nu se poate”. Dinspre partea noastră, noi trebuie să credem și dacă noi
credem, Dumnezeu trebuie să acționeze. Aceasta este obligatoriu la Dumnezeu așa cum
este și la noi, să împlinim condițiile. Dacă eu cred că sângele lui Isus Hristos mă
curățește, Dumnezeu trebuie să mă îndreptățească - El nu are alegere în subiect. Din
moment ce El a făcut un contract cu noi, El a supus o parte din voința Sa suverană. Este
greșit să zici că eu cred în Domnul Isus Hristos, iar Dumnezeu mă salvează dacă este în
voia Lui s-o facă.
În Legământ, nu există „dacă”, și „dar”. Ps.25:14 declară: „Secretul lui Iehova
este pentru cei ce se tem de El și El îi va face să cunoască Legământul”. De asemenea,
Ps.89:34, zice: „Legământul Meu, Eu nu-l voi călca și nici nu voi schimba ce a ieșit de
pe buzele Mele”. Evanghelia deplină nu poate fi împlinită dacă Legământul cuprinde și
secrete, lucruri necunoscute nouă. Apoi, dacă noi nu credem în inima noastră în
Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos, nici Dumnezeu nu este în poziția în care să ne
salveze, chiar dacă El ar vrea. Dumnezeu iubește lumea întreagă (In.3:16), dar El nu
poate salva întreaga lume, excepție făcând cei ce cred în Fiul Său.
Identic, principiile Sale sunt găsite în lucrarea divină a vindecării. Regulile
Legământului țin de virtutea lui Isus cu legături precise. Două grame de credință va aduce
două grame de vindecare. Trei grame de credință vor rezulta în trei grame de vindecare.
Nici mai mult, nici mai puțin! În Legământ nu există „dacă” și „dar”. Simpatia nu poate
schimba Legământul și nici dragostea lui Dumnezeu. Isus a fost mișcat de compasiune,
dar și-a luat lângele să-L autorizeze în a vindeca bolnavii. Cum oamenii din Nazaret nu
au crezut în El nu a putut face minuni mari acolo.

41
 Legământul satisfac porunca lui Dumnezeu: viață-pentru-viață. Dacă eu cred în
Hristos, că este, dacă eu Îl accept în inima și viața mea, înseamnă că viața lui devine viața
mea. Eu trebuie să accept întreaga Sa viață, sau altfel spus, întregul Cuvânt al lui
Dumnezeu... Adică, Evanghelia deplină. Cuvântul a fost făcut trup când Isus a venit pe
pământ. Să accept deplin pe Isus este identic cu a accepta Cuvântul pe deplin. Pr.4:20-
22zice: „Fiule, ia aminte la cuvintele mele... Pentru că ele sunt viață pentru cei ce le
găsesc și sănătate pentru tot trupul lor”.
Credința în vindecarea divină devine vulnerabilă când noi pirvim în altă parte, de
la Domnul de pe cruce, unde El a purtat bolile noastre... „El a luat asupra lui neputințele
noastre și a purtat bolile noastre”. Să te uiți pe deplin la Domnul Isus este același ca și
cum te uiți pe deplin la Cuvânt. El este întregul Cuvânt trimis de Domnul: „A trimis
Cuvântul Său și i-a tămăduit și i-a scăpat de groapă”. În 1.Co.11:29-30, Pavel ne arată
tragedia când „nu deosebește trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulți
neputincioși și nu puțini dorm”.

Moartea după Scripturi nu este determinată de pierderea sănătății

Soarele dreptății S-a ridicat deasupra noastră care credem, care prin moartea lui Isus
suntem salvați și prin rănile Lui suntem vindecați. În eterna lumină a Evangheliei nu
există apus, nici un proces al diminuării și nici o micșorare a luminii până la întuneric.
Pentru noi, Soarele nu merge jos, niciodată.
În Vechiul Testament este recordat o minune zguduitoare care poate încă reflecă în
spțiu. Este cel mai mare act supranatural pe care Dumnezeu l-a făcut umanității în afară
de nașterea și apoi învierea Domnului. El a oprit soarele pe cer, să nu meargă la apus, ci
să rămână sus aproape încă o zi (Ios.10:12-14). Acest eveniment adevărat, indiferent că s-
a întâmplat că s-a oprit pământul din rotirea lui în jurul axei sale, sau altfel, el ne prezintă
un simbolism pentru viața noastră eternă și pentru sănătatea divină care este miraculoasă,
protejând-o de la diminuare. Niciodată noi nu vom mai avea un apus, nu e nevoie ca Isus
să mai moară, lumina niciodată nu se va mai stinge. Ce înseamnă acest lucru pentru
trupul nostru fizic, despre care știm că va muri (Ev.9:27)?
În Rm.8:11 ni se spune că „Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți va învia și
trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său care locuiește în voi”.
Dacă noi credem deplin, Duhul Sfânt înviorează trupul nostru, chiar dacă el
continuă a rămâne mortal. Acest lucru poate însemna un singur lucru: Dumnezeu
decretează ca credinciosul care este stabil și cunoaște promisiunile Legământului Său și
de aceea așteaptă sănătate, nu deteriorarea trupului său, va fi răsplătit ca atare.
Dacă așa va fi, cum vom putea muri? Răspunsul e simplu: noi murim sănătoși.
Tehnica actuală a controlului morții este, desigur, lipsa respirației. Biblia zice că
Dumnezeu ia respirația noastră și întoarce trupul nostru în țărână. Domnul nu are nevoie
de un atac la inimă, de o tumoare malignă, nici de o durere tormenting să Îl asiste la
luarea vieții cuiva; El este bine „pregătit” să o facă fără vreun amestec demonic. Și de la

42
junghiurile morții experimentate de Isus pentru adevăratul credincios, noi nu vom repeta
agonia morții din nou, aprovizionați fiind, noi ne cunoaștem drepturile.
„Scumpă este, înaintea Domnului, moartea celor iubiți de El” (Ps.116:15). În
felul acesta Biblia descrie moartea pe care Dumnezeu a intenționat-o pentru copiii Săi.
„Vei intra în mormânt la bătrânețe ca snopul strâns la vremea lui”.
Adevărul simplu al Evangheliei, că Isus salvează și vindecă și prin El noi putem
trăi o „viață ambundentă” până când murim plini de pace, sună fanatic și fals. Acest lucru
indică cât de mult am alunecat de la învățătura apostolică a Noului Testament.
A ne scoate mintea din gândirea tradițională a societății în care trăim, ne poate
costa un efort enorm. Noi trebuies ă ne schimbăm atitudinea înspre „moda veche”, după
cum oamenii o asociază. Va trebui ca împreună cu lumea să ne precondiționăm mintea la
așteptata înclinare alunecoasă într-o sănătate săracă, aptitudine fizică pauperă, limitări și
pierderi ale memoriei? Nu va trebui, mai degrabă, să luăm avantaj a ce Isus a făcut pe
cruce?
Noi trebuie să avem o alegere, de luăm o decizie superior calitativă și să murim
față de vechile îndoieli și frică. Prin harul lui Dumnezeu noi ne ridicăm în cele mai noi
ale vieții și cu ele în ale gândirii. Noi devenim cu adevărat oameni cu un total patern
diferit al gândirii. Noi zicem că Dumnezeu a zis și noi trăim ori murim prin Cuvintele ce
înaintează din gura Tatălui nostru ceresc.
Noi îmbătrânim, câștigăm cute pe față și păr alb, nu putem face lucrurile specifice
tinereții, dar acestea nu opresc în a avea o „viață abundentă”, pentru a glorifica pe
Dumnezeul nostru în duhul nostru ca și în trupul nostru și să asistăm eficient la toate
afacerile noastre pe care Domnul ne-a permis să le avem. Fiul dreptății nu merge în jos
pentru noi care credem Evanghelia deplină; Fiul sănătății stă fixat în mijlocul văzduhului
nostru strălucitor - un văzduh pe care nu sunt nori ai neîncrederii, ai fricii sau ai păcatului
să ne separe de dragostea și puterea lui Dumnezeu.
CAPITOLUL III.

PUNCTELE PERICULOASE

Indignarea și mânia legitimă și judecata.

Indignarea este un lux pe care nici un creștin nu-și poate permite. Ea pune
sinstemul nostru nervos sub o tensiune constantă, care cauzează artrita și alte boli, sau
indispoziții. Să îngădui ca amărăciunea să-și facă rădăcini, este ca și cum ai lăsa un
crocodil să înoate în bazinul tău de înot. Prin credința în Domnul Isus noi putem ierta.
Noi trebuie să credem că putem ierta și efectiv noi trebuie să mustrăm animozitatea așa
ca și cum ar fi un demon, care, de fapt, foarte probabil că este. Atunci, așa cum noi ne
așteptăm la eliberare imediată, noi vom acționa la iertarea noastră demonstrând
amabilitate cu zâmbete, prezențe, și redeschiderea comunicării cu el (cu cel iertat).

43
 Acum, să ne apropiem de acest subiect dintr-un alt unghi; de la un punct de
vedere al mâniei legitime. Ferește-te de gelozie și atenție mai degrabă la sfatul ignorant
ce ți se dă și la preveniri despre iertare indiferent de preț și despre nejudecarea omului
rău. Acei sfătuitori vor ca tu să fii ca o „mumie”, să fii absolut insensibil la insulte,
perfidie si fără s[ mistio o pleoapa.
Cine care nu știe mai bine te va acuza de indignare și de un duh de neiertare și va
adăuga la necazul tău, când de fapt, reacția ta sau oroarea înspre o persoană rea este
acceptabilă doar din partea lui Dumnezeu. Domnul a zidit în noi o aversiune și
animozitate împotriva răului, și noi reacționăm natural, în inima noastră. Domnul a
reacționat: El nu a urmărit cu biciul pe cei ce au bani să împrumute de la Casa Tatălui
Său? „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât (Rm.9:13, cotând pe Mal.1:3).
Noi suntem creați în imaginea lui Dumnezeu și noi suntem legați să avem același
fel de aversiune față de rău, așa cum El are. Oricum, Domnul este Judecătorul, noi nu
suntem. Noi am fost răi nouă și Dumnezeu a fost milos cu noi. În vederea aceasta nouă
nu ne este permis să menținem animozitate înspre acei care se pocăiesc și noi nu suntem
permiși să ne răzbunăm împotriva celor care nu se pocăiesc.
„A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” (Ev.10:30). „...Nu vă răzbunați singur,
ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu” (Rm.12:19). Aceasta vrea să zică să nu lăsați
pe diavolul să câștige, el care este acuzatorul fraților noștri, care ne acuză pe noi pentru
ce este legal, pentru o indignare dreaptă și o reacție legitimă la rău. Într-un cuvânt,
abțineți-vă. În același timp, noi nu trebuie să păstrăm animozitate împotriva oamenilor, ci
să ne ridicăm deasupra simțurilor noastre personale și prin puterea lui Dumnezeu să tăiem
afară amărăciunea. În acest sens noi putem continua în bucuria și pacea noastră indiferent
de toate lucrurile rele ce pot fi împotriva noastră.
Ef.4:26-27, ne zice: „Mâniați-vă dar nu păcătuiți; să nu apună soarele peste
mânia voastră și nu dați prilej diavolului”.
În ce privește judecata, principiile au nevoie de discernere. Adevărul este între
două axiome scripturale: ”Nu judecați...” (Mt.7:1 / 1.Co.4:5) și „Judecați...” (In.7:24 /
1.Co.5:12).
Într-un sens, noi nu trebuie să judecăm. Noi nu trebuie să devenim critical, nici să
căutăm defectele, cum a făcut securitatea comunistă. În alt sens, noi putem judeca un om
așa cum noi vedem fructul unui pom și să recunoaștem felul lui. Nouă ne este permis să
fim astfel de „inspectori de fructe”. Noi trebuie să ne separăm de oameni răi, și totuși să îi
iubim destul în a fi gata să-i ajutăm, ori să-i restaurăm în cadrul bisericii, dacă ei se
pocăiesc în adevăr.
Noi trebuie să judcăm, că este recunoscut păcatul în vecinătatea noastră și omul
mustrat pentru acel păcat - dacă el este credincios - sau la orice masura l-ar preveni rate
warn him dacă el este necredincios.
Lv.19:17 zice: „Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele
tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui”.

44
 Să nu fii fricos, ofensându-L astfel pe Dumnzeu, lăsând păcatul neatenționat în
Trupul lui Hristos. Vei ofensa pe Dumnezeu, exact cum ai încercat să nu o faci. Ți-ai
spălat mâinile în apa oportunității, nu în Cuvântul lui Dumnezeu. Acest comportament a
cauzat pagube colective și în întregul frățietății și individual. Desigur, tu nu vei fi judecat
de domnie și judecător cu Domnul Isus în veacul ce vine. „...Nu este între voi nici măcar
un om înțelept care să fie în stare să judece între frate și frate?” (1.Co.6:5) Nu știți că
sfinții vor judeca lumea? (1.Co.6:2)
În concluzie: Pentru a ține darurile lui Dumnezeu și să rămână în tăria noastră
spirituală și fizică, noi trebuie să păstrăm cu dragoste , gata să iertăm, gata să arătăm
compasiune. Este egal important să nu cazi în frică și duh de sclavie a fugii de
responsabilitatea de rezolvre a problemei când noi venim față în față cu ei - ori familia
noastră, în biserică, ori în comunitatea noastră. Noi putem rămâne oameni și lăsăm
amărăciunea să mocnească în inima noastră, dar aceasta ne va duce la prăbușire
emoțională și fizică.

Păzirea negativismului doctrinal și fii gata să-l respingi.

Dacă noi nu știm suficient Scriptura, noi suntem în desavantaj; oricum, noi încă
ne mai putem împotrivi învățăturii greșite doar prin memorarea acțiunilor lui Isus. Isus
este Cuvântul și El a trăit în toată Scriptura.
Când, ca exemplu, noi auzim un învățător că zice „Dumnezeu nu vindecă
întotdeauna, chiar dacă unul crede”, noi putem replica imediat zicând că Isus niciodată nu
a refuzat pe nimeni care au venit la El crezând. Oricând tu poți simți în inima ta că unul
stâlcește adevărul, uită-te în inima ta la Isus și întreabă-te: se va acomoda Isus cu acest
învățător în ceea ce arată?
CAPITOLUL IV.

PIERZÂND O BĂTĂLIE, DAR CÂȘTIGÂND UN RĂZBOI

Accidentele credinței și remediul lor.

Dacă tu ești credincios Domnului și dacă tu înțelegi să faci voia Sa cum tu o
recunoști cel mai bine, prin lumina ce o ai, însă cu toate acestea tu cazi bolnav, tu ai avut
un accident de credință.
Accidentele nu au voie să se întâmple, ele sunt cauzate. Cel ce acceptă să învețe,
smerit, poate căuta motivul pentru care sănătatea a fost pirdută și să facă un amendament.
Faptul că vindecarea a avut loc înainte este o dovadă că persoana aceea a avut abilitatea
să creadă. Omul trebuie să se întoarcă înapoi la atitudinea originală care a produs
vindecarea. Unul trebuie să caute ce s-a întâmplat în timpul dintre primirea eliberării și
pierderea ei.
Duhul Sfânt dorește puternic să ne călăuzească în tot adevărul și noi putem testa

45
simțirile noastre modeste despre credință. Ne-am mai stins noi (setea) în încrederea
noastră în Domnul? Ne-a influiențat cineva, ne-am mai schimbat puțin și ne-am
îndepărtat de simplitatea confidenței de copil în Tatăl nostru Cel ceresc? Am mai făcut
ceva compromisuri cu instrucțiunile din Biblie? Am îngăduit indignării să crească ca o
buruiană otrăvită în inima noastră?
Fii atent nu îngriji această auto examinare prea departe și nu imagina răul acolo
unde nu este. Diavolul este acuzatorul fraților noștri și el vrea ca tu să te blamezi singur
pentru ce Dumnezeu nu ne-a blamat și urmărit pentru cauze inexistente. Domnul ne-a
justificat (adică ne-a îndreptățit). Noi putem fi fructe necoapte și nu destul de dulci, deși
în viața noastră nu poate fi definit păcatul, și am fost acceptați de Domnul. Noi am găsit
să ne concentrăm în auto examinarea noastră asupra fricii și îndoielii, sau asupra
intoarcerii doctrinei ce poate s-a târât în gândirea noastră.
Vindecarea nu este o răsplată pentru o conduită bună. Ea este dată pur pe meritul
credinței noastre. Eu am văzut un om crud cu multele sale soții, în Africa, dar care a avut
credință și a fost vindecat. Odată m-am rugat pentru un informator comunist care a turnat
mulți credincioși, dar a avut credință și a fost vindeat într-o clipă de surzenia urechii lui.

Ce se întâmplă dacă eu simt vechile dureri, sau văd fostele simtome apărând din
nou?
Tu trebuie să realizezi că nu Dumnezeu, ci diavolul este cel ce ispitește, te atacă
din nou (Iac.1:13). În Rm.11:29, ni se zice: „Lui Dumnezeu nu-i pare rău de darurile și
chemarea făcută”. Aceasta înseamnă că orice ți-ar fi dat Dumnezeu este pe o bază
permanentă. Având stabilit faptul că reîntoarcerea simtomelor sunt un fel de replantare a
lor din partea diavolului, acum tu: a) să nu-ți fie frică de ele pentru că ele pot fi doar
temporar, dacă ținem cont că Domnul Isus deja te-a vindecat permanent; b) consideră-le
doar iluzii, pentru că numai Cuvântul lui Dumnezeu este real, de aceea tu să nu zici
„boala mea s-a reîntors”, care va fi ca o semnătură pe chitanță încunoștiințând serviciul
de transport de la poștaș; c) tu mustră-l pe diavolul în Numele lui ISUS, fără să pierzi
mult timp în aceasta, repetând mustrarea aceasta, întruna, ci d) laudă pe Domnul pentru
victorie și e) acționează credința continuând programul tău zilnic.

Ce se întâmplă dacă boala nu pleacă după o zi sau mai multe?

În Mt.9:29, ni se spune: „Facă-vi-se după credința voastră”. Noi nu trebuie să
argumentăm cu Scriptura, ci umili să acceptăm faptul că credința noastră nu este destulă
și începem imediat să credem că „Isus este începutul și desăvârșirea credinței noastre”
(Ev.12:2) și „Credința vine prin auzire, iar auzirea este prin Cuvântul lui Hristos”
(Rm.10:17). Scriptura ne încurajează să ne creștem credința citind Biblia, meditând
asupra promisiunilor lui Dumnezeu, ascultând învățătorii unși de biserică, și apelând din
nou și din nou la Tronul de milă până credința este acceptată calitativ, îngăduind
Legământului să elibereze puterea lui Dumnezeu.

46
 „Cereți și vi se va da, căutați și veți găsi, bateți și vi se va deschide” (Lc.11:9).
Isus a zis: „Sculați-vă și rugați-vă să nu cădeți...” (Lc.22: 46).
Cel mai comun motiv pentru pierderea vindecării este necredința și la aceasta se
ajunge prin neglijență sau prin influențe adverse. Necredința ia forma fricii și are nevoie
să fie căutată pentru că este ascunsă în complexitatea naturii umane. Biblia zice: „Duhul
cercetează totul...” (1.Co.2:10); de aceea cu ajutorul lui Dumnezeu, motivul accidentului
credinței noastre curând poate fi discernut. Vindecarea, deși pierdută temporar, continuă a
ne aparține pentru că este cadoul lui Dumnezeu ce ni l-a dat fără să-I pară rău. Din
moment ce atitudinea în credință este restabilită, vindecarea se reîntoarce.
Ce facem noi în caz de accedent? Nimic? Doar că suferim tăcuți cu răbdare? Nu,
noi chemăm salvarea, trimitem după un doctor și anunțăm familia, urgență la spital, poate
transfuzie de sânge și îngrijire profesională.
De ce acționăm noi așa de încet când accidentul e pe cale spirituală? Mai degrabă
trebuie dus cazul într-un „spital al credinței”. Prin aceasta noi înțelegem o bună adunare
unde cei prezenți cunosc Evanghelia deplină și sunt experți în doctrina apostolică, nu în
„doctrina noastră”. Spiritual vorbind, avem nevoie de un „loc igienic” unde mesajul
eliberării puterii lui Dumnezeu nu este diluat. Modernismul, teologia compromisului,
greșelile, toate sunt frecate cu „peria de sârmă” și aruncate afară. Să ducem pe sfântul
suferind, ce a căzut în cursa diavolului, la un loc unde Cuvântul lui Dumnezeu este
proclamat unde credincioși profesioniști știu să înlăture îndoiala și frica și să-l arunce pe
diavolul afară. Cel accidentat spiritual are nevoie de o asemenea masă de operație. E
nevoie de discernerea rădăcinii necazului, prin darurile Duhlui Sfânt și adus rapid la
refacere. I se va face o rapidă transfuzie de sânge de la Mielul Ceresc, căci „sângele lui
Isus vorbește mai bine decât sângele lui Abel”. Să se reîntoarcă pacea, puritatea,
încredere de tip copilăresc (fără rezerve intelectuale), iar mândria religioasă (așa zisa
mândria de credință) să fie aruncată afară, apoi curajul și râvna divină să fie transplantate.
Izolați victima unde orice vorbire negativă este interzisă și unde numai oamenii cu
credință pură pot intra.
Este esențial să separăm pe suferind de influențele dăunătoare, chiar dacă e vorba
de o temporare suspensie a asocieației lui cu biserica locală, care îi produce detrimente la
credința lui. După restaurare fericitul credincios se poate întoarce la biserică. Cu
mărturisirea lui aprinsă el poate deveni un misionar printre credincioșii adunării și să
folosească Evanghelia eliberării prin miraculoasa restaurare a vieții de sănătate.
CAPITOLUL V.

DORINȚĂ ȘI REALITATE

A Clama este corect sau greșit?

În special în Statele Unite, practicarea „clamării” și „a te sprijini pe cuvânt”,

47
înainte ca ceea ce ai clamat să și aibe loc, este foarte obișnuită. În mod cert, metoda are o
conecție scripturală și conduce la determinarea prelungirii bătăliei până la victorie: să tot
clamezi ceea ce (acum) crezi că ai (că o să ai). Actual, o persoană nu are vindecarea decât
atunci când începe să o clameze pentru viitor și merge în a mărturisi scripturile despre
vindecare și în a zice, ca exemplu, „Prin rănile Lui eu sunt vindecat”.

Drumul corect al clamării

Într-un sens, așternând clamarea pe pământ pentru clădirea unei biserici - și
frecvent rugăciune pentru ea până când această rugăciune a credinței este răsplătită de
către Domnul - este recomandată. Cu toate acestea, Domnul Isus nu a murit pentru un lot
de pământ special și această proprietate nu a fost dată credincioșilor la Calvar.
Rugăciunea este proiectată pentru viitor, iar în timpul rugăciunii, inima crezândă este
exercizată în comunicarea cu Domnul care ne iubește și onorează rugăciunile noastre pe
care noi le zicem în Numele lui Isus.
Oricum este posibil ca noi să nu recunoaștem călăuzirea Duhului Sfânt în
pretențiile noastre ambițioase și rugăciunea să nu fie conform voii lui Dumnezeu. În așa
caz, desigur, Domnl va răspunde cu „NU”.
Mulți oameni au fost vindecați minunat prin „clamarea” vindecării lor în același
timp în care ei au acționat clamarea aceasta, cât a fost posibil mai mult pentru ei. În
aceste cazuri, credința a fost prezentă chiar dacă terminologia folosită - zicând „Eu
clamez...” - nu a fost chiar corectă. Laudă Domnului pentru grăbirea trupului nostru prin
Duhul Sfânt așa cum noi începem să credem. Când noi facem acest lucru, sensul în care
noi exprimăm credința noastră indiferent ``stând pe Cuvânt”, sau „mărtărisind continuu”,
nu face diferență Domnului.
Sunt credincioși, eu personal cunosc astfel de cazuri, care au fost vindecați după o
peroadă lungă de un an. Peste tot acest timp, ei „au ținut mărturisirea vindecării lor și au
îndrăznit să acționeze astfel, puțin câte puțin. Această practică a fost realul factor al
eliberării lor. Aceasta este o metodă bună, chiar dacă ea nu este cea mai bună. Domnului
îi place să ne vindece și El o face nu voind să primească roada credinței noastre pe o bază
a plății continuie.
Aleluia! Principalul lucru este că noi putem ajunge la obiectivul nostru dacă noi
zicem, sau acționăm clamarea noastră, ca atare. Obișnuit, noi „clamăm” asigurarea
noastră, doar când ea este plătită complet. Isus a plătit pentru toate vindecările noastre,
aceasta nefiind clamarea noastră ci primirea socotelilor cu El. Domnul este foarte
răbdător și înțelegător chiar dacă noi folosim anumite cuvinte (în mod) greșit, atâta timp
cât arătăm credință evidentă.
„Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui, și prin fapte, credința a ajuns
desăvârșită” (Iac.2:22).
Tot așa, „stând pe Cuvânt” fără acțiune este non-sens, fără înțeles, pe când, dacă
unul are faptele credinței, cât de puțin, binecuvântarea este pe drum.

48
Drumul greșit al „clamării”

Deși terminologia nu este importantă când credința noastră este reală și noi acționăm
conform confuziei noastre, acei care ascultă folosirea greșită a cuvintelor - cum ar fi „Eu
clamez vindecarea mea” - poate avea un efect dezastruos. Cei ce nu au o descoperire a
sănătății divine prin împăcarea cu Domnul nostru Isus Hristos, adesea încearcă să obțină
vindecarea prin „tăierea colțurilor” (pe scurtătură) și imitând tehnica exterioară a
vindecării divine.
Eu cunosc mulți care au murit în bolile lor mărturisind ca fapt dorința lor de
vindecare cu adevărat aproape în ultimul moment. Am ajutat un număr dintre aceștia care
au dezvoltat o dublă gândire nesănătoasă. Ei au crescut într-un joc al acțiunii obișnuit a
credinței lor dând un aer al victoriei și au sugestionat o actuală eliberare. Tot timpul, mai
adânc, ei sunt nefericiți. Ei vor veni la linia vindecării pentru tratarea lor simțindu-se
vinovați. Așa cum ei au dorit vindecarea, ei, de fapt, și-au asumat un risc al lor:
mărturisire adesea-repetată și afirmația lor eroică contrazisă. De când ei s-au obișnuit să
clameze, ei proiectează puterea vindecării a lui Dumnezeu într-un viitor incert și peste
prima mea rugăciune; ei nu vor fi vindecați. Când i-am întrebat despre limbajul lor
folosit, care include cuvinte ca „vindecarea va fi manifestată în timpul ales de
Dumnezeu”, etc., ei s-au dat pe ei înșiși la o parte, și eu am putut recunoaște problema
lor. Domnul Isus m-a inspirat să le schimb gândirea și să-i aduc în victorie. A fost o mare
bucurie văzându-i eliberați și vindecați (și din acest punct de vedere).
Practicarea „clamării” este un caz de frontieră. Principiul folosirii este bun, dar
aplicarea lui este greșită. Cu o atitudine dreaptă, el poate fi legitimat și benefic, dar
practica poate duce ușor în eroare.
Să ne uităm la Cuvântul lui Dumnezeu. „Oricine cere, capătă”, a zis Cuvântul, nu
„Oricine clamează” (Lc.11:10). Cuvintele „imediat” și „direct” sunt des folosite în Biblie
așa cum sunt urmate de rugăciune. Isus niciodată nu a trimis pe cineva cu instrucțiunea:
du-te și clamează vindecarea ce se va arăta la timpul Meu bun (potrivit). Ideea de
„vindecare în viitor” nu este propagată în Biblie.
Chiar și „vindecare înceată” nu este strict voia lui Dumnezeu, deși asta se
întâmplă adesea în experiența noastră. Obișnuința în a te aștepta la vinedecare gradual nu
conduce la desfășurarea vieții de credință ca în Biserica primară. Ea este gradual înceată a
obiectivului scriptural și practica poate conduce la tărăgănare. La partea de mai jos a
cântarului, „gradual” devine așa de încet, că timpul vieții nu este suficient în așteptarea
vindecării.
Noi sunt foarte bucuroși, desigur, dacă suntem vindecați, chiar și gradual. O
vindecare înceată este, de fapt, o încredințare înceată care limitează puterea lui
Dumnezeu! Dumnezeu nu vindecă dincolo de credința noastră pentru că așa e condiția
legământului, ci El este binevoitor și îndelung răbdător, lucrând vindecarea încet, de-a

49
lungul credinței noastre încete.
Este doar o instanță în misiunea lui Isus care sugestionează vindecarea graduală,
dar de vom examina cazul cu mai multă atenție, vom vedea că nu e așa. În orice caz,
doctrina nu poate zidi pe un singur caz, ci pe cel puțin doi, sau trei martori, pentru
estabilirea adevărului (Dt.17:6).
În cazul întrebării, poate fi amintit cazul vindecării celor zece leproși, pentru care
Isus nu S-a rugat, ci doar le-a zis: „Duceți-vă și arătați-vă peoților”. Leroșii au ascultat.
„Și pe când se duceau, au fost curățiți” (Lc.17:12-19).
Cât timp a trebuit de când li s-a cerut să plece până când au fost curățiți? A putut
fi un minut, sau cinci, sau, greu de zis, jumătate de oră.
De ce trebuie ca Domnul să ne dea ceva mai târziu vindecarea pentru care deja a
suferit? Am fi noi gata să ne reținem în a nu ne ajuta copilul aflat în suferință, în loc să-l
ajută în chiar acel moment al suferinței? Socotește cineva că e bine a spune copilului său
să aștepte, să rabde cu așchia în ochi, până la „momentul potrivit în viitor”, dar că până
atunci el poate clama victoria?
Apostolul Petru a zis: „...Prin rănile Lui sunteți vindecați” (2.Pt.2:24). Domnul
Isus a vindecat legal și aceasta poate fi obținută în orice timp prin credință.
Toate aceste practici sunt aplicații artificiale la Scripturi, deoarece ele sunt luate în
afara contextului. Biblia nu a terminat mesajul vindecării cu aceste cuvinte „Prin rănile
Lui sunteți vindecați”. Nu, Biblia completează înțelesul deplin în altă parte. Mesajul
central este o combinație a două pasaje care ne spun că - prin rănile lui Isus noi suntem
vindecați „după credința noastră” (Mt.9:29).
Domnul Isus a plătit pentru toate bolile noastre și ne-a eliberat legal din orice
cursă, condiționat ca noi să putem arătăm destulă credință, curaj și încredere care să
activeze beneficiile Cavarului. Rezultatul este fixat în aceasta: îndrăznim sau nu în a sări
într-un intangibil țărm al credinței.
În Irlanda de Nord este o regiune numită „țara banditului” a lui Armagh, în graniță
cu Republica Iriș. Ea este făcută foarte periculoasă de către teroriști în nefericitele situații
politice. În special paratrupele engleze sunt cele care controlează regiunea. Batalioanele
excelente au învățat în exercițiile lor să sară înainte ca parașutele lor să se deschidă, iar
principiul lor este înrudit cu al creștinilor în ceea ce ei au de învățat să facă. Pentru a avea
succes în viețile noastre noi trebuie să îndrăznim să sărim în promisiunile Tatălui nostru
ceresc. Noi nu putem să deschidem „parașuta” mai întâi pentru a vedea dacă lucrează ori
nu, dar treuie să ne încredem în Domnul că El va împlini Cuvântul Său și nu ne va lăsa să
cădem. „Granița bandită a iadului” are nevoie de asaltul „parașutiștilor credincioși” ai lui
Dumnezeu.
Rm.10:10 ne învață clar că înainte de orice mărturisire cu gura, e nevoie de
credința din inimă. Tehnica de a zice cu gura nu aduce eliberare. Dumnezeu se uită la
inima noastră, iar asigurarea noastră trebuie să înceapă de aici.
CAPITOLUL VI.

50
NU AMESTECA PREZENTUL CU VIITORUL

„A sta pe Cuvânt”, ca poziție greșită.

Sunt oameni care fac declarații eroice în respect a vindecării lor clamate prin
repetarea unei afirmații: „Eu sunt bazat pe Cuvânt” Cei necredincioși se pot mira de
eficacitatea a unor așa „cuvinte” care se pare că-l lasă pe om să stea pe ele, iar el este
lepros, cocoșat, tușește, sau scuipă sânge. Acest lucru nu glorifică pe Domnul, ci crează
nerespect și reproș Numelui Său. La încheierea scrutinului, descoperim paradoxul acestei
declarații.
Cuvântul lui Dumnezeu este o acțiune. Dumnezeu gândește și decide, iar când El
rostește Cuvântul Său, lucrurile imediat au loc, iau ființă. „Să fie lumină!”, a zis El și „a
fost lumină”. Între Cuvântul Său și acțiunea împlinirii, nu există interval. „Fii curățit”, a
zis Isus și leprosul instantaneu a și fost vindecat.
Noi putem citi Cuvântul scris din Biblie și aceasta poate fi o citire a literelor
moarte. „El este Duhul care dă viață”. Biblia zice în Ps.107:20: „A trimis Cuvântul Său
și i-a tămăduit și i-a scăpat de groapă”. Aceasta este acțiune plină de viață!
Și din nou: „Vrei dar, să înțelegi, om nesocotit, că credința fără fapte este
moartă?” (Iac.2:20).
Cineva întreabă pe ce fel de Cuvânt sunt bazați acei oameni bolnavi? Dacă e
vorba de cuvinte scrise, atunci nu are importanță cât de lung timp vor sta pe acel cuvânt
al Sfintei Cărți, ei tot nu vor fi vindecați. Acest lucru e ușor de înțeles de oricine.
Cei ce clamează, desigur, ei stau figurativ pe Cuvânt așa mult cât ei țin
pomisiunea lui Dumnezeu pentru vindecarea divină. Într-un fel, noi toți ținem Cuvântul
lui Dumnezeu înaintera ochilor noștri, așa cu este el (Pr.4:21). Aceasta înseamnă să vezi
acțiunea supunerii Cuvântului lui Dumnezeu.
„Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri”
(Iac.1:22). Conform acestei afirmații, cei ce clamează practică „a sta pe Cuvânt”, de fapt,
se amăgesc singuri neacționând pe vindecarea promisă de Dumnezeu.
Așa cum noi nu putem mărturisi sfințenia în timp ce trăim în păcat și clamăm că
„stau bazat pe promisiunea lui Dumnezeu pentru o viitoare manifestare a salvării, noi nu
putem, pe drept, să tot zicem „prin rănile Sale sunem tămăduiți”, când noi mergem la
operație medicală, și folosim medicamente. Noi toți știm că noi nu putem „sta pe Cuvânt”
și să clamăm irtarea și curățirea pe timp înainte, acum fiind în păcat. Este de neconceput
ca cineva să trăiască în adulter, ca exemplu, și încă să afirme că „stă pe Cuvânt” pentru
sfințenie într-un „timp bun al lui Dumnezeu”, or a thief în timp ce continui să furi, să zici
că El așteaptă pentru „manifestarea salvării” Sale.

Neînțelegerea binecunoscutului om al lui Dumnezeu.

51
 Credința unui predicator fiamos care face o afirmație despre vindecare cu ușirință
poate fi înțeles greșit de către cei ce-l ascultă, ștemptând să-i ia exemplu. Pe parcursul
mărturisirii, omul lui Dumnezeu notat a declarat la televiziune, radio sau la reporteri cum
el a fost vindecat miraculos după clamarea eliberării (hai să zicem) după șapte zile. În
ziua a șaptea, la micul dejun, au fost două ouă și sirop. Dintr-o dată a văzut cum infecția
de la gât a dispărut.
Avem în față un efect al psihologiei umane, în special când este intensificat de
puternica mas-media, că puternica mărturisire poate cauza bine înțelesul efect; iar
credincioșii sensibili, cută vindecarea lor prin „a sta pe Cuvânt” pentru șapte zile, în final
la micul dejun pot fi eliberați.
Desigur, Domnul Isus a vindecat pe Omul acela a lui Dumnezeu - așa cum El a
dorit - momentul el a crezut și relaxat ca un copil. Isus nu a vindecat pe fiecare așa
pentru că a clamat asta în cele șapte zile.
Poate predicatorul a intenționat să ducă la sfârșit o perioadă a pregătirii inimii lui
prin meditație asupra Cuvântului lui Dumnezeu și prin eliminarea îndoielilor, în final
ajungând la punctul adevăratei credințe drept care promisiunea lui Dumnezeu a fost
imediat împlinită.

Diferențiind între așteptarea lui Avraam și vindecare.

Minunatul exemplu al lui Avraam în încredințarea lui puternică în nașterea fiului
său Isaac, nu este identic cu principiile obținerii vindecării. Credința este activă in
promisiunea lui Dumnezeu în ce privește evenimentul viitor în cazul lui Avraam și
credința este activă să primești o aprovizionare deja oferită, în cazul divinei vindecări.
Avraam „nadajduind impotriva oricarei nadejdi, el a crezut...”(Rm.4:18), „dintr-
un singur om, si acesta, aproape mort, cand a fost aproape de o suta de ani...”
(Ev.11:12), el nu s-a indoit de promisiunea lui Dumnezeu prin necredinta...`` (Rm.4:20).
Dumnezeu a promis lui Avraam un copil pentru viitor. El a crezut promisiunea lui
Dumnezeu si a considerat copilul sau ca realitate, desi Isaac inca nu a fost nascut. Avraam
s-a uitat înainte cu confidență pana ce promisiunea s-a „manifestat” (a avut loc).
In materie de vindecare divina, noi nu ne uitam in viitor, nici nu clamăm ceva ca
sa aibe loc candva in viitor. Biblia zice: „prin ranile Lui suntem vindecati” (1.Pt.2:24).
Notati că vindecarea a avut loc in trecut (nu azi!), asa ca acest fapt separa topicul
de exemplul lui Avraam. Vindecarea, ca si mântuirea aștepta pentru noi momentul sa o
primim prin credință. Nu poate fi vorba de așteptare pentru o manifestare, ci mai degraba
de acțiunea Cuvantului lui Dumnezeu si transformarea a ceea ce spune el, in realitate.

Adevar si greseala in „Numeste-l, clameaza-l”

Trebuie sa ne uitam la Rm.4:17 si sa realizam puterea este grozava, aici gasind
secretul succesului si a belsugului. Sa ne concentram pe a doua parte a textului amintit:
„Dumnezeu... care invie mortii si cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi”.

52
 Daca noi suntem creștini noi, noi trebuie sa umblăm prin credință și nu prin ceea
ce se vede; natura noastră devine ca natura Tatalui nostru și impreuna cu El, de asemenea,
noi putem „chema lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi”. Factorul important este că noi
trebuie sa fim la unison cu Dumnezeu. Când noi decidem sa „chemăm lucrurile sa fie”,
trebuie sa cautam o intelegere cu Domnul nostru și să obținem de la El promisiunea,
înainte să afirmăm cu gura noastră, ca da, noi avem ce am cerut prin credință.
De nu suntem grijulii, noi putem presupune ca Dumnezeu este în înțelegere cu noi
în lucrul particular ce continuă cu „formula tehnică „numeste-o si clameaz-o” în speranța
ca lucrul dorit se va materializa. Noi putem avea o impresie falsă că doar de vom numi
lucrul dorit in Numele Isus Il vom si determina pe Dumnezeu sa ne dea, bazati pe tăria
promisiunii biblice. Sa ne imaginăm zece crestini care incep a clama o masină nouă
Cadillac, pentru fiecare din ei. Ei toți „s-au rugat si au primit prin credință” si astfel, ei
„posedă visul lor prin credință”, pana cand vor si avea. Dupa un timp, cineva din cei ce
clamează va obține mașina, chiar un Cadillac, timp in care ceilalți vor avea doar cate o
bicicleta, sau nimic.
Domnul Isus nu a murit pentru un cadillac, dar daca noi putem, prin rugaciune și
credință, obținem bunăvointa Domnului despre ceea ce am cerut, iar invizibilul devine
vezibil. Dumnezeu este generos. Aleluia! In cazul acesta noi putem chema, onest, lucrul
„care nu-i, ca si cum ar fi” și virtual scopul rugăciunii noastre, mașina noului nostru vis, e
in cămaruța noastră. Totul nu e decat materie de timp și generosul Domn il va aduce
cumva. Reala ințelegere dintre El Insuși si credinciosul Său copil devine o realitate. Orice
cerem depinde de extinderea în timp pe care o credem noi și de asemenea la ce fel de
petiționar este cel ce cere.
Faptul ca Tatăl nostre ceresc nu e de acord întotdeauna cu ceea ce cerem,
indiferent cât L-am implora. El a fost de acord să promită ca El a făcut si lucrurile
conform voii Sale. De când credința noastră își are sursa în Dumnezeu, dacă dorința
nostră nu este voința lui Dumnezeu, real si adevarat, noi nu putem crede sa primim ce
dorim. In acest caz credința nu poate fi generată fiindcă noi nu suntem in armonie cu El,
care crează credința. Daca ne imaginăm ca noi avem credința, ne înșelăm singuri.
Nimeni si nimic nu-L poate forța pe Dumnezeu sa fie de acord cu orice i-am cere.
Domnul nu poate fi manipulat dupa ambițiile carnale, nesinceritate si vanitate.
Punctul de reper ce separă cuvântul responsabil de gânduri deșarte roade înainte și
„cei ce clamează” devin „încălcători de Legămant”. În alte cuvinte, la început onești,
oamenii devin obișnuit, să zicem, cei ce clamează fără substanță, care în proces se întorc
într-un anume mod de viață.
Sunt două clase a promisiunilor divine: (1) acelea incluse in Legământ sunt plătite
de Domnul Isus, prin împăcare; (2) acelea ce nu sunt specific incluse in Legămdânt dar
sunt relatate afirmațiilor lui despre generozitatea Lui catre cei ce se incred in El. Noi
întotdeauna ne putem aștepta la împlinirea cerinței noastre cu promisiunile
Legământului, dar nu întotdeauna în afara acestor promisiuni. Ceea ce se

53
cere în afara promisiunilor, trebuie sa fie in acceptul Lui.
Unul din membri companiei profetului a zis: ``O, omule a lui Dumnezeu, moartea
este in oală`` (2.Rg.4:40). Ca în orice, trebuie sa fim grijulii sa nu adunăm ``sălbăticiuni``
la un loc cu ceea ce este bun de consum pentru biserică. Daca noi avem o asigurare reală
în inima noastra ca Domnul ne-a onorat cerința, noi putem „chema” ca ceva real. Dar ea
este dăunător să zicem lucrurilor sa fie reale, cand Dumnezeu nu ne-a dat, in acest caz,
noi vorbind impertinenți, aroganți.
CAPITOLUL VII.

CUM SA INTORCI PIERDEREA IN VICTORIE

Cum sa revii de la obiceiul gresit al „clamarii”

Prin umilință noi putem recâștiga confidența noastră pierdută după a exercițiilor
frustrate ți prin ajutorul Domdnului noi putem zidi o credință adevarată.
Noi putem aacepta umili faptul cț noi nu am dicernut propria noastră condiție
spirituală. Am primit, spiritual vorbind, un „nas însângerat”, în a noastrăîncercare și
obținem o eliberare rapidă, întrucât noi ne-am estimat mai mari decat suntem. Noi nu ne-
am preparat suficient inima. Credința este o lucrare a duhului nostru. In atletism, fără
antrenament, mușchii moi duc la pierdere. Un duh nedisciplinat, fara o viață de rugaciune
și fărăstatornicie pe promisiunile lui Dumnezeu, nu vom ajunge la sursa puterii Împărăției
lui Dumnezeu. Clamând Scripturile cu gura este drumul lenevos sa ajungi la scop prin
taierea colțurilor (pe scurtătură). Darurile lui Dumnezeu sunt fara plată, dar principiul
este să ai credință; dupa cum e si zicala: tu poți lua din pahar, numai ce ai pus în el.
Mândria ne va induce la a simți ranire si suparare, la tronul milei lui Dumnezeu, dar
umilința distinge semnul mâinii lui Isus să zica „încearcă din nou, caută, bate, întreabăși
niciodată nu renunța”. De-L vom căuta pe Dumnezeu cu toată inima noastră, El ne-a
promis ca noi putem sa-L găsim.
Marturisirea victoriei trebuie să vină din inimă, nu doar din gură. Rezultatul
mărturisirii adevărate, este întotdeauna manifestat prin eliberare. Polița vindecării lui Isus
nu este în stil gradual. Iubirea Lui este dintr-o dată, puterea Sa este continuă,
compasiunea Lui nu poate fi doborâtă. Domnul a zis: „Cine cere, primește”, de aceea
măsura cu care noi credem, este măsura cu care primim. Daca noi nu primim nimic,
credința noastră nu are semn a cel puțin, a primei stagii a refacerii, credința noastră a fost
imaginară si mărturisirea noastră a fost nesinceră. Clamarea nu este sinonimă cu credința
- este doar o aspirare pentru viitor - în timp ce crezând este o relizare a prezent. Criteria
este adevărul mărturisirii: doar aceasta aduce despre realizarea eliberarii.

Pastrarea „parului” nostru spiritual

Această broșură iți este adresată ție care ai fost vindecat ca ieri de boala ta.
Miracolul încă este proaspăt si jubilarea înca mai este intensă. Amintește-ți cum cu o zi

54
mai înainte a fost în rugăiciunea credinței, dacă ai fost anchilozat, să zicem așa ca
exemplu, te-ai ridicat din caruciorul pe roți. Te rog, întelege ca ce îți va păstra mușchii
sănătoși șisi părți în mișcare, astăzi, nu este din puterea ta sau exercițiile tale regulate,
deși acestea sunt sănătoase si recomandate. Factorul cheie pentru susținerea libertații
fizice va fi doar continuarea credinței de ieri. Tu trebuie să menții sanatatea ta spirituală
ce implica, desigur, lauda adusă Domnului, ascultare de El, și rezistență împotriva
diavolului cu curaj și fără frică.
E bine să ai în minte trei puncte: mânacarea apirituală, băutura spirituală și
manifestarea vieții în Isus.
In.6:53 zice: „Dacă nu mancați trupul Fiului OMului si dacă nu beți sângele Lui,
n-aveți viață în voi înșivă”. Acest text scriptural indica procesul de a mânca si a bea. Sa
traiești o viață abudentă prin locuirea lui Hristos în trupul tăud, asa cum este mentionat in
2.Co.4:11: „Pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor”.
In ses simbolic, iudeii au învățat să accepte toate cuvintele lui Dumnezeu. Ei au
mâncat întregul miel pascal sacrificat dupa ce a fost prăjit la foc deschis (Ex.12:10).
Jurământul nazireului (Nm.6:2) anunță realitatea Evangheliei depline în care creștinul are
să se încreadă fără rezerve. Puterea lui Solomon a stat în păstrarea parului sau, netăit.
Foarfecele nu sunt îngăduite să taie nici cel mai mic smoc de par (Jud.13:5). Tot așa,
foarfecele nu sunt îngăduite sa taie nici o pagina din Biblie.
Un credincios trebuie să accepte toate promisiunile lui Dumnezeu fara nici un
„dacă”, sau „dar”.Atenție în a te păzi de orice „explicație rațională” ce te poate departa de
Cuvantului lui Dumnezeu ce este trimis sa ne vindece si sa ne elibereze. Dumnezeu
vindecă întotdeauna dacă e credința ca cea de copil. Dumnezeu a facut o intelegere-
legamant. Dacă noi păstrăm credința statornică, El se obligă pe Sine să păstreze partea Sa
de contract. El nu poate și nu va călca propriul Sau Cuvant, pentru că este cu adevarat
Dumnezeu. Fii grijuliu să reziști „o dubla presiune” a ambițioșilor conducatori, doar pe
jumatate maturi spirituali, cu voce sonoră, „pontificați de Dumnezeu”, peste ințelegerea
doctrinală a Bibliei. Iubiți-i, rugați-vă pentru ei, da nu abdicați responsabilitatea să-i
verificați în clipa în care ei sunt în tentativa să folosească Scripturile pentru a dovedi
excepțiile la legământ. Fiindcă nu există excepții la legământul pe care El l-a facut.

Meditație pentru puterea de izbavire

Întrebarea importantă este cum poate credința să armonizeze cu mărturisirea gurii
noastre? Aceasta are nevoie de ceva tema-de-casa spirituală, dar un rezultat glorios este
asigurat! Este o soluție împotriva inabilității să primești vindecarea în Isus al nostru plin
de milă; acolo este un sfârșit fericit la fiecare dezastru.
Noi putem fi atât cu credința ca un copil înaintea Tatălui ceresc, cât și logic prin
înțelepciunea Sa. Să începem a lua cu stocul ce noi avem. Credința noastră nu este cerută
la standard pentru vindecarea noastra, dar noi avem creativitate și impulsionare ce ne-a
fost dat prin Duhul Sfant. Folosind aceste doua abilități noi putem dobandi ce lipsește

55
calității credintei. Aceasta este facută prin meditație. Acest lucru este o îchidere a tuturor
ferestrelor pe din afara si o deschidere pe dinauntru a ferestrei spirituale. Ea este o
contemplare spirituală peste lucrurile sublime ale Împărăției lui Dumnezeu. Noi putem
deveni foarte creativi și imaginativi prin ajutorul Duhului Sfânt așa cum suntem
înconjurați cu Cuvantul lui Dumnezeu.
Tot ce avem să facem este în a ne uita la Isus si săs folosim imaginația noastră
creativă în a relegifera scena Calvarului și să luăm în toate ce s-a întâmplat pe cruce. Noi
suntem vindecați prin ranele lui Isus in masura în care credem. Cu cât ne uitam mai mult
la Mielul lui Dumnezeu murind pentru păcatele noastre și păgubind pentru bolile noastre
cu un bici fara mila, faptele eliberarii noastre devin mai reale pentru noi.
Această contemplare statornica trebie sa fie mentinută printr-un cert efort,
deoarece trupului îi displace smerenia. Trupul, ori vrea să obțina o zilnică activitate, ori
doreste toropeala. Pământește, oricum suntem în gardă, voind sa platim un preț cât mai
mic, disciplinei spirituale, pentru o răsplată cât mai mare.
Noi continuăm să privim spre Isus și observăm toate detaliile împăcării. Privind
din nou si din nou la cruce prin ochii dinauntru a sufletului este o comunicare unde duhul
nostru aude pronunțarea Duhului și în timp ce îndoielile noastre se dizolvă.
Totul devine foarte însuflețit, vioi: noi vedem pe Isus purtând păcatele noastre și
de asemenea bolile particulare ca pot să fi fost epidemie, sau pacoste pe noi, pentru ani.
Începem a discerne faptele ``Marii schimbari``, a blestemului (pe care-l ia Isus) și înlocuit
cu binecuvantarea pe care ți-o dî in schimb. Credința noastră poate atinge punctul
consumarii in timp scurt, dar dacă asta nu se întamplă noi vom repeta exercițiul din nou și
din nou pentru că: „credința vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvantul lui Dumnezeu”
(Rm.10:17).
Cunostințele noastre despre principiile eliberarii graduale crește. Da, Isus a luat
acea boală blestemată pe trupul Lui. Necredința noastră pământească ce ne-a pus jos ca o
puternică atracție gravitațională este un fel de inceput al pierderii. Da, adevarul
contractului devine mai clar, nu doar in minte, ci noi primim descoperire in duhul nostru
ca stralucirea de dimineata, făcând astfel deosebire între întuneric și lumină.
„Prietenia (taina) Domnului este pentru cei ce se tem de El; si El se va arăta
Legământul Lui” (Ps.25:14; OE).
Dumnezeu a decretat: „Nu va înceta semănatul si secerișul” (Gn.8:22). Noi vom
semana în Duhul și vom secera în Duhul (Gal.6:8). Domnul „va învia trupul vostru
muritor, prin Duhul care locuiește in voi`` (Rm.8:11).
Noi am semănat sămânnța vindecării divine și vine timpul recoltării, vine timpul
adevaratei credințe și „transferul” are loc. Boala noastră nu poate fi in două locuri in
același timp: ea este ori în trupul omului, sau în trupul lui Isus pe cruce. Acesta este cu
adevarat de apreciat, momentul transferului maladiei de la noi la crucea calvarului.

56
CAPITOLUL VIII.

CEA MAI BUNA APARARE ESTE OFENSIVA

Iov se roaga pentru prietenii lui si el este vindecat

Cea mai mare protecție împotriva repetatei maladii si cel mai mare beneficiu al
vieții noastre la nevoia lumii vine sa fie când noi incepem să ne rugăm pentru alții și
trecem la venicii noștri pe puterea lui Dumnezeu.Sunt o multime de creștini în poziția de
păstori și evangheliști care sunt pe punctul de a muri si sunt vindecați de Domnul, în
misiunea mea de eliberare. Dupa ce încep a fi vindecați, eu îi stresez sa treacă, acum, ca
ei să-și pună mâinile peste bolnavi, pentru a fi vindecați și să scoată demonii afară. Nu
doar că bolile nu se întorc, dar demonii sunt în retragere de asemenea dela mulți alți
bolnavi.
In Iov.42 citim că în momentul în care Iov a folosit noile sale informații ale lui
Dumnezeu - despre care doar ca a auzit vorbindu-se, dar despre care acum el a vazut cu
ochii - el a fost si vindecat, făcut prosper si fericit.

Cand izbucnirea este puternică, influxul este inexistent.

Casa mea este in apropiere de Dover, in Anglia, unde asa numiții „maeștri care
plutesc”, pasagerii docului care traverseaza si cargoul peste 30 mile întindere a apelor la
Calais si Boulogne in Franta. Eu, de asemena, cu mașina mea, am alunecat cu aceste
barci rapide, ce literal zboară ca un enorm aerjet puternic peste un nor.
Izbucnirea puterii noastre spirituale trebuie sa fi așa ca să facă imposibilă invazia
diavolului in sufletul și trupul nostru. Deserori noi citam pasajul din 1.In.4:4: „Cel ce
este în voi este mai mare decat cel ce este în lume”.
Acest adevar, oricum, are un ințeles mai profund și o minune dacă acesta este pe
deplin discernut de un credincios mijlociu.
Dragostea nu este niciodată statică, ea este o izbucnire, puterea lui Dumnezeu nu
este o forță pasiva ci o dorință buna expansivă. Virtutea divină a lui Isus, care traiește în
inima credinciosului nu poate fi cuprinsă; ea trebuie să curgă în afara noastră daca este
reală.

Atacul

57
 Desi noi purtăm si folosim o platoșă - a credinței pentru apărare - întregul concept
al soldatului crestin este bazat pe o mișcare înainte sau dibace si asalt curajos împotriva
dușmanului umanitații.. Toate aceste fraze scripturale - ca „suntem mai mult decât
biruitori” (Rm.8:37) și „portile locuintei mortii nu o vor birui” - toate aceste cuvinte
puncteaza o armată în atac în a ei neînduplecare înspre adevăr.
Sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu ne este datî atât pentru apărare
cât și pentru atac, având două ascuțișuri: pentru tăiere să slăbească funiile robiei și pentru
nimicirea dușmanului. Câmpul nostru de bătălie este pe pămsânt și în aer și avem puterea
să „legăm pe cel tare” (Mt.12:29) - înseamnă fiecare gândire, idee, sau învățătură - că „s-
a ridicat pe sine mai pe sus de cunoașterea lui Dumnezeu”.

„`Putere de Sus” și vorbirea in limbi

Domnul Isus ne salvează și ne vindecă pe gratis. Dacă noi ne pastrăm credința ca
cea de copil și nu mai continuăm în păcat, nu trebuie sa ne fie frică de pierdeea darului
primit.
Oricum, să împlinești scopul nostru în viață și să-L faci fericit pe Tatal nostru
ceresc, noi nu vom dori să neglijăm o singura provizie ce ne este oferită pentru o trăire
victorioasă. Noi dorim sa cooperăm pe deplin cu Domnul si să avem toate pentru
producerea celui mai mare profit pentru Împarația lui Dumnezeu. Cel mai mare din aceste
provizii este ``botezul Duhului Sfant``.
Nu este scopul acestei broșuri să dezbatem subiectul acesta. Cand Ioan
Botezatorul face introducerea Salvatorului la poporul din Iuda, și menționează două din
cele mai importante lucruri despre Isus: (1) „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul
lumii” și (2) El este ``Cel ce botează cu Duhul Sfant” (In.1:29, 33).
Minunatele ``franjuri-beneficiu`` a botezului cu Duhul Sfânt este abilitatea de a
vorbi in limbi. Acestea ne înalță și au un minunat efect terapeutic a eliberarii - o
tensiunne interioara și eliberare a duhului nostru să creadă și să mențsina victoria. În
sensul de a fi cu „vorbirea lui Dumnezeu” (1.Pt.4:11), limba trebuie să vorbească exact
ce Duhul Sfânt vrea - indiferent că e limba cunoscuta sau necunoscută. Prin boteaul cu
Duhul Sfănt, Domnul face cuvintele noastre ca un „sabie lustruită” și limba noastră ca o
„săgeată ascuțită” (Is.49:2).

58