Andrew Murray – prefață

"Un copil nu isi invata lectiile decat prin repetarea lor constanta. Tot astfel si credinciosul,
doar prin fixarea pentru un timp a mintii sale asupra uneia dintre lectiile credintei, va fi ajutat
treptat sa le inteleaga si sa le asimileze in profunzime".
Andrew Murray – ziua I
"Veniti la Mine ca sa rămâneți cu Mine". Acesta a fost scopul chemarii pe care v-a adresat-o
de a veni la El. El nu a intentionat sa va invioreze doar pentru cateva ore dupa convertirea
voastra cu bucuria dragostei si a eliberarii Sale, ca mai apoi sa va trimita sa raraciti in
intristare si pacat. El v-a destinat pentru ceva mult mai mult decat pentru o binecuvantare
temporara, de care sa va bucurati in timpuri speciale de sinceritate si in rugaciune, si care
trece apoi, in timp ce va intoarceti la acele indatoriri cu care va petreceti cea mai mare parte a
vietii. Nu, cu siguranta, nu. El v-a pregatit un loc unde sa ramaneti in El, unde sa va petreceti
intreaga viata si fiecare moment al ei, unde sa va indepliniti indatoririle zilnice si unde sa va
puteti bucura de o minunata si nezdruncinata comuniune cu El. Chiar la aceasta S-a referit
cand, la primul cuvant pe care l-a spus: "Veniti la Mine", El a adaugat apoi: "Ramaneti in
Mine". Compasiunea cu care El a rostit acel binecuvantat "Veniti" a fost la fel de sincera si de
plina de credinciosie, de iubire si de trandrete, ca harul care a adaugat nu mai putinul
binecuvantatul "Ramaneti". Si daca atractia cu care primul cuvant v-a adus la El a fost atat de
puternica, la fel de tari vor fi si legaturile cu care cel de-al doilea cuvant va vor tine, daca veti
asculta de El. Si pe cat de mari au fost binecuvantarile cu care v-a rasplatit acea venire, pe atat
de mari, daca nu chiar mai mari, vor fi si comorile spre care aceea ramanere va da cale libera.
Observati cu atentie ca El nu a spus: "Veniti la Mine si ramaneti cu Mine", ci "Ramaneti in
Mine". El nu a intentionat doar o legatura permanenta, ci una cat se poate de intima si
completa. El Si-a deschis bratele ca sa va stranga la pieptul Sau; El Si-a deschis inima, pentru
a va primi cu caldura acolo. El Si-a deschis toata plinatatea Sa dumnezeiasca de viata si de
iubire si S-a oferit sa va cuprinda in partasia ei, sa va faca in întregime una cu El...
Doresc ca in lumina Sfintei Scripturi sa meditam la semnificatia acestei porunci ("Ramaneti in
Mine") pana cand intelegerea - usa catre inima - ni se deschide pentru a pricepe cate ceva din
ceea ce ne ofera sau asteapta ea de la noi. Asa vom descoperi mijloacele de a ajunge la ea,
vom invata ce ne tine departe de aceasta porunca si ce ne ajuta in legatura cu ea. Asa vom
vedea cerintele ei si vom fi determinati sa pricepem ca nu exista nicio dedicare adevarata fata
de Regele nostru fara acceptarea cu toata inima a acestei porunci. Asa ne vom fixa privirile
asupra binecuvantarii ei pana cand dorinta ni se va aprinde, iar vointa noastra, cu toate
energiile ei, se va ridica sa revendice si sa intre in posesia acestei nespuse binecuvantari.
Veniti, fratilor, si sa ne asezam zilnic la picioarele Lui si sa meditam la acest cuvant al Lui,
avand privirile atintite numai si numai spre El. Veniti sa ne asezam cu o incredere linistita
inaintea Lui, asteptand sa auzim vocea Lui sfanta - acea voce linistita, acea voce mai
puternica decat furtuna care lovește stancile - inviorandu-ne cu duhul ei in timp ce El ne
spune: "Ramaneti in Mine". Sufletul care-L aude, intr-adevar, pe Isus Insusi rostind cuvantul
primeste inpreuna cu cuvantul si puterea de a accepta si de a pastra binecuvantarea oferită de
El.
Fie ca Tie, binecuvantat Mantuitor, sa-Ti faca placere sa ne vorbesti. Fie ca oricare dintre noi
sa Iti auzim binecuvantata Ta voce. Fie ca sentimentul adancii noastre nevoi si increderea
noastra in minunata Ta dragoste, împletite cu privelistea vietii binecuvantate pe care Tu
astepti sa ne-o dai, sa ne convinga sa auzim si sa ascultam ori de cate ori ne spui: "Ramaneti
in Mine". Si fie ca, zi de zi, raspunsul inimii noastre sa fie mai clar si mai deplin:
"Binecuvantat Mantuitor, raman in Tine".
Andrew Murray – ziua a II-a
"Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra
voastra, si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru
sufletele voastre".
"Ati observat cum in chemarea initiala a Mantuitorului de a veni la El, promisiunea odihnei a
fost repetata de doua ori, cu o anumita variatie in privinta cerintelor, astfel incat ni se
sugereaza ca odihna ramanerii poate fi gasita doar cand ramanem in El? Prima data
Mantuitorul a spus: "Veniti la Mine si Eu va voi da odihna; chiar in acel moment, cand veniti
si credeti, Eu va voi da odihna - odihna iertării si acceptarii - odihna in dragostea Mea." Dar
stim ca tot ceea ce Dumnezeu ne da are nevoie de timp pentru a deveni pe deplin al nostru;
trebuie sa imbratisam acel dar, sa ni-l insusim si sa-l asimilam inauntrul fiintei noastre. Fara
aceasta, nici chiar faptul ca Isus ni-l daruieste nu ne poate face sa posedam cu adevarat acel
lucru, experimentandu-l si bucurandu-ne deplin de el. Si astfel Salvatorul Isi repeta
promisiunea folosind cuvinte care, in mod evident, nu vorbesc asa de mult despre odihna
initiala cu care El il intampina pe cel impovarat care vine la El, ci despre o odihna mult mai
adanc si mai personal insusita de catre sufletul care ramane in El. El nu spune acum doar:
"Veniti la Mine", ci si "Luati jugul Meu asupra voastra, si invatati de la Mine" - deveniti
invataceii Mei, lasati-va instruiti de Mine, supuneti-va in toate lucrurile vointei Mele, lasati ca
toata viata voastra sa fie una cu Mine." Cu alte cuvinte: "Ramaneti in Mine". Apoi El adauga
nu doar "va voi da", dar si "veti gasi odihna pentru sufletele voastre". Odihna pe care El v-o
da cand veniti la El va deveni ceea ce ati gasit cu adevarat cand v-ati insusit - odihna adanca,
odihna ramanerii care vine in urma unei familiarizari indelungate si a unei partasii apropiate,
in urma unei predari totale si a unei atractii profunde. "Luati jugul Meu si invatati de la
Mine", "Ramaneti in Mine" - aceasta este cararea catre odihna ramanerii."
"Secretul odihnei desavarsite consta in predarea totala lui Isus. Dandu-va Lui intreaga viata,
pentru ca doar El singur sa o conduca si sa o puna in ordine; luand jugul Lui si supunandu-va
Lui, pentru a fi indrumati si invatati de El; ramanand in El, ca sa fiti si sa faceti doar ceea ce
El doreste - acestea sunt conditiile uceniciei fara de care nici nu poate fi vorba de mentinerea
odihnei care ne-a fost acordata cand am venit initial la Hristos. Odihna se afla in El, nu este
ceva ce El ne da in afara Lui Insusi, si astfel, doar avandu-L pe El putem cu adevarat sa
pastram aceasta odihna si sa ne bucuram de ea" .
"Isus cere o dedicare totala a inimii si a vietii. Nu este niciun coltisor al vietii peste care El nu
ar vrea sa domneasca. In cele mai neinsemnate lucruri ucenicii Lui trebuie sa caute doar sa Ii
fie placuti...
Cand Isus a spus: "jugul Meu este bun", El a rostit adevarul - ca, in mod cert, jugul da odihna,
fiindca de indata ce sufletul se preda ca sa asculte, Domnul Insusi ii da puterea si bucuria de
a-l purta...
Cand El a spus: "Invatati de la Mine", a adaugat "Eu sunt bland si smerit cu inima", asigurand
astfel ca blandetea Lui ne va indeplini toate nevoile si ca ne va purta asa cum o mama isi
poarta copilasul firav...
Cand Isus a spus: "Ramaneti in Mine", El a cerut doar sa ne predam Lui, ca dragostea Lui
mare ne va cuprinde, ne va tine si ne va binecuvanta."
"Consacrarea si credinta sunt elementele esentiale ale vietii crestine - predarea tuturor
lucrurilor lui Isus, primirea tuturor lucrurilor din partea Lui. Ele sunt strans legate una de
cealalta. Sunt unite intr-un singur cuvant: predare. O predare deplina inseamna si sa asculti si
sa te increzi; sa te increzi, dar si sa asculti".
"Sufletul nu trebuie decat sa I se predea, sa stea linistit si in pace, sa aiba incredere ca
dragostea Lui l-a cuprins si credinciosia Lui il tine in siguranta la pieptul Sau. Datorita
faptului ca binecuvantarea e asa de grandioasa, inimile noastre mici nu se pot ridica la
înțelegerea ei; este ca si cand nu putem crede ca Hristos Atotputernicul ne va invata si ne va
sustine zilnic in orice lucru. Si totusi, aceasta este ceea ce El a promis, pentru ca fara aceasta
El nu ne poate da adevarata odihna. Doar cand inimile noastre patrund acest adevar - ca atunci
cand El spune: "Ramaneti in Mine" si "Invatati de la Mine si despre Mine", El vorbeste cat se
poate de serios si ca este lucrarea Lui aceea de a ne tine in ramanere atunci cand ne predam
Lui - abia atunci ne vom aventura sa ne aruncam in bratele dragostei Lui si sa ne abandonam
cu totul binecuvantatei Lui paziri. Nu jugul in sine, ci impotrivirea fata de jug este cea care
ingreuneaza situatia. Cel care se preda cu toata inima lui Isus - atat ca Stapan, cat si ca Pazitor
- gaseste odihna si are parte de beneficiile ei".
"Puterea si perseverența de a ramane in locul odihnei - da, si binecuvantarea ramanerii - sunt
in sarcina Salvatorului de a Se ingriji de ele. Sarcina mea este sa ascult; sarcina Lui este sa
ofere...
Salvatorule, raman in Tine. La cererea Ta iau jugul Tau. Ma supun la ceea ce imi ceri fara
intarziere. Eu raman in Tine!"
"Aceasta este o porunca distincta: "Luati jugul Meu si invatati de la Mine", "Ramaneti in
Mine". O porunca ce trebuie ascultata...
Fie ca orice constientizare a esecului sa ne conduca spre o noua intelegere a caracterului
imperativ al poruncii. Fie ca orice cadere sa ne invete sa ascultam mai hotarati ca niciodata,
pana cand Duhul ne va ajuta sa auzim vocea Lui Isus spunandu-ne, din nou, cu o dragoste si o
autoritate care ne inspira atat speranta, cat si ascultare: "Copile, ramai in Mine". Acel cuvant,
ascultandu-l ca venind de la El, va pune capat oricarei indoieli - o divina promisiune a ceea ce
ne va fi acordat cu siguranta...
Binecuvantata odihna - rodul, anticiparea si partasia odihnei lui Dumnezeu Insusi - aflata de
aceia care au venit la El ca sa ramana in El! Este pacea lui Dumnezeu, calmul extraordinar al
lumii eterne, care intrece orice intelegere, pazind inima si mintea. Acest har fiindu-ne
asigurat, noi avem putere pentru orice lucru, curaj pentru fiecare lupta, o binecuvantare in
orice cruce si bucuria vietii vesnice chiar si in moarte".
"Ramanerea in Isus nu inseamna nimic altceva decat ca o persoana renunta la a se mai
conduce si invata pe sine, odihnindu-se astfel in bratele Eternei Iubiri".
"O, Mântuitorul meu, daca inima mea se va indoi sau se va teme iarasi crezand ca
binecuvantarea e prea mare ca sa o astept sau prea inalta ca sa o pot ajunge, fa-ma sa aud
vocea Ta inviorandu-mi credinta si ascultarea: "Ramaneti in Mine", "Luati jugul Meu asupra
voastra si invatati de la Mine... si veti gasi odihna pentru sufletele voastre".
Andrew Murray – ziua a III-a
Filipeni 3:12
"Dar alerg inainte, cautand sa il apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus"
"Ramaneti in Hristos, avand incredere ca El va tine"
"Ramanerea in Hristos este pentru cei slabi si este asa de frumos croita pentru fragilitatea lor.
Ea nu inseamna infaptuirea vreunui lucru mare si nu cere ca mai intai sa traim o viata sfanta si
devotata. Nu, ci, pur si simplu, slabiciunea se încredințează pe ea insasi Unuia Atotputernic
care sa o tina - cel necredincios aruncandu-se pe sine in bratele Unuia care este demn de
incredere si adevarat. Ramanerea in El nu este o lucrare pe care noi trebuie sa o facem ca o
conditie pentru a ne bucura de mantuirea Lui, ci inseamna sa consimtim sa-L lasam pe El sa
faca totul pentru noi, in noi si prin noi. Este o lucrare pe care El o face pentru noi - rodul si
puterea iubirii Lui rascumparatoare. Partea noastra este aceea de a ne preda, de a ne increde si
de a astepta ceea ce El S-a angajat sa indeplineasca. Este vorba de asteptarea linistita si de
increderea care se bazeaza pe acel cuvant al lui Hristos ca in El este pregatit un loc de
ramanere".
"Atunci cand El spune: "Ramaneti in Mine", El Se ofera pe Sine, Pazitorul lui Israel - care nu
dormiteaza, nici nu doarme - cu toata puterea si dragostea Sa, drept caminul viu al sufletului -
locul unde puternicele influente ale harului Sau vor fi mai tari decat toata slabiciunea noastra
de a ne indeparta de El."
"Acelasi Isus, care te-a atras la El cand a spus: "Vino", este Cel care te poate tine cand iti
spune: "Ramai". Harul de a veni si harul de a ramane sunt doar de la El. Acel "vino" pe care l-
ai auzit, asupra caruia ai meditat si l-ai acceptat, a fost funia de dragoste care te-a tras
aproape; in mod similar, "Ramai" este centura cu care El te tine strans si te leaga de Sine
Însuși. Lasa-ti sufletul sa-si ia timp si sa asculte vocea lui Isus care spune: "In Mine este locul
tau, in bratele Mele atotputernice. Eu sunt Cel ce te iubesc nespus si care te indemn: ramai in
Mine. Poti avea incredere in Mine". Vocea lui Isus, care patrunde si locuieste in suflet,
cheama si asteapta un singur raspuns: "Da, Mantuitorule, prin Tine pot si voi ramane".
"Dar alerg inainte, cautand sa-l apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus". Cuvintele
lui Pavel si aplicatia lor la viata crestina pot fi cel mai bine intelese daca ne gandim la un tata
care-si ajuta copilul sa se catere pe o stanca abrupta. Tatal sta sus si-i apuca mana copilului
pentru a-l ajuta. El ii arata locurile unde sa-si fixeze piciorul pe masura ce inainteaza. Pasul ar
fi prea inalt si prea periculos pentru copil daca ar fi singur, dar mana tatalui este cea care-i da
incredere si el face pasul urmator pentru a ajunge la locul pentru care tatal l-a apucat. Puterea
tatalui este cea care ii da siguranta si il ridica, iar acea putere il constrange sa-si foloseasca
toata puterea sa. Asa este si in relatia dintre Hristos si tine. Fixeaza-ti mai intai ochii la tinta
pentru care El te-a apucat. Nimic mai putin decat o viata de ramanere, de partasie neintrerupta
cu El, spre care El tinde sa te ridice. Tot ceea ce ai primit deja - iertarea si pacea, Duhul si
harul Sau - sunt lucruri premergatoare acesteia. Si tot ceea ce ti-a fost promis pentru viitor -
sfintenia, rodnicia si gloria eterna - sunt rezultatele ei naturale. Fixeaza-ti privirea asupra ei si
priveste-o pana cand iti va aparea clara si neindoielnica: "Tinta lui Isus este ca eu sa raman in
El".
"Am fost apucat de Hristos". In aceasta asigurare ai un izvor al puterii. De aici iti poti ridica
privirea spre telul catre care tinteste inima Lui ca el sa devina si telul tau. De aici primesti
incredintarea ca lucrarea buna pe care El a inceput-o o va si duce la bun sfarsit. Si, din acea
incredintare, iti vei aduna zi de zi curajul proaspat de a spune: "<<Alerg inainte, cautand sa-l
apuc, intrucat si eu am fost apucat de Hristos Isus>>. Si, deoarece Isus m-a apucat, si El ma
tine, pot indrazni sa spun: Mantuitorule, raman in Tine".
Andrew Murray – ziua a IV-a
"Domnul nostru a folosit pentru prima data expresia "Ramaneti in Mine", in contextul pildei
cu Vita. Acea pilda, atat de simpla, si totusi, atat de bogata in invatatura, ne da cea mai buna
si mai completa ilustratie a sensului poruncii Domnului si a unirii la care El ne invita.
Pilda ne invata natura acelei uniri. Relatia dintre vita si mladita este una vie. Nicio unire
exterioara, temporara nu va fi indeajuns; nicio lucrare a omului nu o poate realiza. Mladita, fie
naturala, fie altoita, este ceea ce este prin lucrarea Creatorului, in virtutea careia viata, seva,
grasimea si rodnicia vitei ii sunt transmise mladitei. Tot asa este si cu cel credincos. Unirea lui
cu Domnul sau nu este rezultatul intelepciunii sau al vointei umane, ci este un act al lui
Dumnezeu prin care se realizeaza cea mai apropiata si cea mai completa unire a vietii dintre
Fiul lui Dumnezeu si pacatos".
"Dumnezeu ne-a trimis in inima Duhul Fiului Sau". Acelasi Duh care a salasluit si inca
salasluieste in Fiul, devine viata credinciosului; in unirea cu acelasi Duh si in partasie cu
aceeasi viata care este in Hristos, credinciosul este una cu El. La fel ca in cazul vitei si
mladitri, este o unire vie care-i face una."
"Pilda ne invata cat de completa este aceasta unite. Unirea dintre vita si mladita este atat de
stransa, incat una nu este nimic fara cealalta, fiecare apartinandu-i in intregime celeilalte si
numai ei. Fara vita, mladita nu poate face nimic. Vitei ii datoreaza locul ei in vie, viata si
rodnicia".
"Credinciosul poate sa Ii fie placut lui Dumnezeu in fiecare zi doar prin ceea ce face prin
puterea lui Hristos, care locuieste in el. Infuzia zilnica de seva vie din partea Duhului Sfânt
este singura lui putere de a aduce rod. Credinciosul traieste doar in El si depinde in fiecare
moment numai de El".
"Fara mladita, vita, de asemenea, nu poate face nimic. O vita fara mladite nu poate rodi.
Mladita ii este indispensabila vitei in aceeasi masura in care vita ii e indispensabila mladitei.
Aceasta este minunata condescenta a harului lui Isus - ca El S-a facut pe Sine Insusi
dependent de poporul Lui, la fel cum poporul Lui este dependent de El. Fara ucenicii Lui, El
nu poate oferi binecuvantarea Sa lumii; nu le poate oferi pacatosilor strugurii Canaanului
ceresc. Asa a decis El; si aceasta este marea onoare la care i-a chemat El pe cei rascumparati
ai Lui, ca tot asa de indispensabili cum este El in cer pentru ei - caci de la El vine roada lor -
la fel de indispensabili sunt ei pentru El aici pe pamant - caci prin ei vine roada Lui. Asa cum
nici vita si nici mladita nu sunt nimic una fara cealalta, tot asa nu sunt nimic decat una pentru
cealalta".
"Toate posesiunile vitei apartin mladitelor. Vita nu isi extrage din sol grasimea si dulceata
pentru sine - ci totul este pus la dispozitia mladitelor. Vita ii este si parinte mladitelor, si
slujitor. Iar Isus, Celui caruia Ii datoram viata noastra, cat de complet Se daruieste El pentru
noi si ni Se daruieste noua!... Toata plinatatea si toate bogatiile Lui sunt pentru tine; pentru ca
vita nu traieste pentru sine, nu tine nimic pentru sine, ci exista doar pentru mladite. Tot ceea
ce Isus este in ceruri, El este pentru noi; El nu are acolo interese diferite de ale noastre; El sta
inaintea Tatalui ca reprezentant al nostru".
"Tot ceea ce are mladita, apartine vitei. Mladita nu exista pentru sine, ci pentru a produce
roadele care sa proclame existenta vitei. Ea nu are alta ratiune de a fi decat aceea de a se afla
in serviciul vitei. Dupa cum Isus S-a daruit atat de complet credinciosului, el se simte obligat
la randul sau sa fie cu totul al Domnului sau. Fiecare putere a fiintei sale, fiecare moment al
vietii sale, fiecare gand si fiecare sentiment Ii apartin lui Isus, ca prin El si pentru El sa aduca
roada. Cand intelege ce inseamna vita pentru mladite si mladita pentru vita, el simte ca nu se
mai poate gandi si nu mai poate trai decat pentru voia, gloria, lucrarea si imparatia
binecuvantatului sau Domn - pentru aducerea de roada pentru slava Numelui Lui".
"Pilda ne invata scopul unirii. Mladitele sunt numai si numai pentru fruct (Ioan 15:2). Mladita
are nevoie si de frunze, dar scopul lor este mentinerea vietii mladitei si perfectionarea
fructului ei. Iar fructul insusi este produs pentru a fi oferit celor din jur. Cand credinciosul
raspunde chemarii sale ca mladita, el observa ca trebuie sa uite de sine si sa traiasca integral
pentru ceilalti. Isus a venit sa-i iubeasca, sa-i caute si sa-i salveze pe cei pierduti; de aceea,
fiecare mladita a Vitei trebuie sa traiasca la fel de intens ca Vita. Pentru roada, pentru multa
roada ne-a facut Tatal una cu Isus."
"Intelegerea a ceea ce e vita pentru mladita si Isus pentru credincios va da o noua forta
cuvintelor: "Ramaneti in Mine". Va fi ca si cand El ar spune: "Gandeste-te, suflete, cat de
complet iti apartin Eu tie. M-am legat in mod inseparabil de tine; toata plinatatea si grasimea
Vitei iti apartin cu adevarat. Acum, ca esti in Mine, fii sigur ca tot ce am iti apartine in
intregime. Este interesul Meu si onoarea Mea ca sa te am ca mladita roditoare. Doar ramai in
Mine. Tu esti slab, Eu sunt tare; tu esti sarac, Eu sunt bogat. Doar ramai in Mine; preda-te cu
totul invataturii Mele si autoritatii Mele; increde-te cu simplitate in dragostra Mea, in harul
Meu, in promisiunile Mele. Crede doar; Eu sunt pe deplin al tau. Eu sunt Vita, tu esti mladita.
Ramai in Mine".
"Ramanerea nu este altceva decat acceptarea pozitiei mele, consimtamantul de a fi tinut aici,
increderea deplina ca puternica Vita poate sa tina in permanenta slaba mladita".
Andrew Murray – ziua a V-a
„Prin credință trebuie să fim înrădăcinați și întăriți în unirea noastră cu El. Chiar de la
începutul vieții spirituale, credința este esențială și ea rămâne la fel de importantă pe tot
parcursul ei. Rămânerea în Isus este posibilă numai prin credință”.
„O viață de har este întotdeauna numai și numai o viață de credință. În relația cu Isus, singura
datorie zilnică și neîntreruptă a ucenicului este aceea de a crede, deoarece credința este
singurul canal prin care harul și puterea divină curg în inima omului. Vechea natură a
credinciosului rămâne rea și păcătoasă până la sfârșit; și numai în măsura în care el vine
zilnic, gol și neajutorat, la Mântuitorul său pentru a primi din viața și puterea Lui, el va putea
produce roadele neprihănirii pentru slava lui Dumnezeu. Așa cum am venit la Isus, tot așa să
rămânem în El – prin credință.”
„Siguranța și rodnicia mlădițelor depind de puterea viței. Nu te gândi așa de mult la tine ca
mlădiță, și nici la datoria ta de a rămâne în viță până când nu ți-ai umplut mai întâi sufletul de
credința a ceea ce este Hristos ca Viță. În mod sigur El va fi pentru tine tot ceea ce o viță
poate fi pentru mlădițele ei – sprijinul, hrana și garantul creșterii tale și al rodului tău, clipă de
clipă. O viță mare și puternică poartă mlădița firavă și o ține mai mult decât ține mlădița via”.
„Credința în ceea ce este Hristos, mai mult decât orice altceva, este ceea ce te va ține să rămâi
în El. Un suflet plin de belșug cu gândurile Viței va fi o mlădiță puternică și va rămâne cu
încredere în El”.
„Dragostea Lui mi-a pregătit o casă pentru a locui cu El când a spus: ”Rămâneți în dragostea
Mea”, iar puterea Lui este cea care a preluat paza ușii și mă ține înăuntru, numai dacă eu
consimt. În viața creștinului este o mare nevoie de veghere și de rugăciune, de lepădare de
sine și de luptă, de ascultare și de sârguință.”
„Ceea ce câștigă biruința... este credința noastră”. Este credința care-și închide ochii mereu
față de slăbiciunea creaturii și-și găsește bucuria în capacitatea unui Atotputernic Salvator,
care face sufletul puternic și bucuros. Este credința care se predă pentru a fi condusă de Duhul
Sfânt spre o prețuire mai profundă a minunatului Salvator, pe care Dumnezeuni L-a dat –
Infinitul Emanuel. Este credința care urmează călăuzirea Duhului pagină cu pagină din
binecuvântatul Cuvânt, cu singura dorință de a lua ca hrană și ca viață fiecare descoperire a
ceea ce este Isus și a promisiunilor Lui. Această credință trăiește prin fiecare cuvânt care iese
din gura lui Dumnezeu. Și face, astfel, ca sufletul să devină tare prin puterea lui Dumnezeu,
pentru a fi și a înfăptui tot ceea ce este necesar rămânerii în Hristos.”
„Crede numai! Crede mereu! Crede acum!”

Notă
„Eu sunt Vița”. Cel care ne oferă privilegiul unei uniri reale cu El este marele EU SUNT,
atotputernicul Dumnezeu, care ține toate lucrurile prin puterea Cuvântului Lui. Și acest
Dumnezeu atotputernic ni Se revelează pe Sine drept desăvârșitul nostru Mântuitor, până într-
acolo încât caută să reînoiască naturile noastre decăzute prin altoirea lor în propria Lui natură
divină”.
„Dacă va exista vreun eșec în atingerea binecuvântării promise, aceasta se va datora lipsei
dorinței sincere din partea noastră. Din partea Lui, a Celui care face invitația, nu există nicio
lipsă. La Dumnezeu nu poate fi nicio scăpare în împlinirea promisiunii Sale.”
„Este nevoie de ceva mai mult decât efortul exercitării credinței în privința fiecărei promisiuni
separate care ni se aduce la cunoștință. Ceea ce este chiar mai important este cultivarea unei
atitudini de încredere față de Dumnezeu, a obiceiului de a ne gândi permanent la El, la căile
Lui și la lucrările Lui, cu o nădejde luminoasă și încrezătoare. Doar într-un asemenea pământ,
promisiunile individuale pot prinde rădăcini și pot crește.”
Ziua a VI-a
„Întreaga noastră viață creștină depinde de conștientizarea clară a poziției noastre în Hristos.
Lucrul esențial în rămânerea noastră în Hristos este zilnica reînnoire a garanției credinței
noastre.”
„Unirea noastră cu Hristos, nu este lucrarea noastră, ci a lui Dumnezeu Însuși (1 Corinteni
1:30 „Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus”). Dacă eu sunt în Hristos doar datorită lui
Dumnezeu, atunci Dumnezeu Însuși, Cel Infinit, devine siguranța mea pentru tot ceea ce am
nevoie sau doresc în căutarea mea de a rămâne în Hristos”.
„Din Dumnezeu... în Hristos”. În procesul prin care devenim părtași ai unirii cu Hristos, există
o lucrare pe care o face Dumnezeu și o lucrare pe care noi trebuie să o facem. Dumnezeu Își
face lucrarea determinându-ne și pe noi să ne facem lucrarea. Lucrarea lui Dumnezeu este
ascunsă și tăcută; ceea ce facem noi este ceva distinct și vizibil. Convertirea și credința,
rugăciunea și ascultarea sunt acte conștiente despre care putem să dăm socoteală clară, în timp
ce înviorarea și întărirea spirituală care vin de sus sunt tainice și ascunse de ochiul omenesc.
Este esențial ca mintea să fie condusă pentru a vedea că în spatele întoarcerii noastre, al
credinței noastre și al acceptării lui Hristos a fost puterea nemărginită a lui Dumnezeu
făcându-și partea – inspirând voința noastră, luându-ne în stăpânire și îndeplinindu-și propriul
scop al dragostei Sale prin plantarea noastră în Hristos Isus”.
„Până acum ne-am uitat la Hristos ca la Viță, iar la credincios ca la mlădiță. Să nu uităm un alt
cuvânt prețios: ”Tatăl Meu este Vierul”. Salvatorul spune: „Orice mlădiță pe care nu a
cultivat-o Tatăl ceresc va fi smulsă”, dar orice mlădiță altoită de El în Adevărata Viță nu va fi
smulsă niciodată din mâna Lui. După cum Hristos I-a datorat Tatălui tot ceea ce era El, din El
avându-Și toată puterea și viața Sa ca Viță, tot așa și credinciosul Îi datorează Tatălui locul
său și siguranța sa în Hristos. cu aceeași dragoste și încântare cu care Tatăl L-a privit pe Însuși
Fiul Său preaiubit, El privește pe fiecare membru al trupului Său, pe oricine care este în
Hristos Isus.”
„Mlădița este tot atât de mult în grija și paza Viticultorului ca Vița. El este la fel de preocupat
de bunăstarea și creșterea mlădiței, la fel ca de cea a Viței”
„Când Isus îți spune: ”Rămâi în Mine”, El arată în sus și zice: ”Tatăl Meu este Vierul. Din El
tu ești în Mine, prin El tu rămâi în Mine și pentru El și gloria Lui va fi roada pe care o aduci”.

Ziua a VII-a
„Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi
înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1 Corinteni 1:30).
„Isus Hristos nu este doar Preotul care ne răscumpără și Împăratul care ne apără, ci și
Profetul care ne revelează mântuirea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru cei ce-L iubesc.
Așa cum la creație lumina a fost prima chemată la existență, pentru ca în ea toate celelalte
lucrări ale lui Dumnezeu să-și aibă viața și frumusețea, tot așa, în 1 Corinteni 1:30,
înțelepciunea e menționată mai întâi drept comoara în care găsim celelalte trei daruri care
urmează: dreptatea, sfințenia și răscumpărarea. Viața Fiului este lumina oamenilor; deoarece,
prin descoperirea ei și prin faptul că putem să primim slava lui Dumnezeu pe fața Lui, Hristos
ne face părtași vieții veșnice.”
„Păcatul a venit prin pomul cunoștinței; mântuirea vine prin cunoașterea pe care o dă
Hristos. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune. În El sunt ascunse toate
comorile înțelepciunii și ale cunoașterii.”
„Din Dumnezeu tu ești în El și trebuie doar să rămâi în El pentru a fi făcut părtaș
acestor comori de înțelepciune. Tu ești în El și în El este înțelepciunea. Locuind în El, tu de
afli chiar la sursa întregii lumini; rămânând în El, tu Îl ai pe Hristos, înțelepciunea lui
Dumnezeu, care-ți conduce viața spirituală și este gata să-ți comunice, sub forma cunoștinței,
atât cât ai nevoie să știi. Hristos a fost făcut pentru noi înțelepciune, iar tu ești în Hristos.”
„Binecuvântările pregătite pentru noi în Hristos nu pot fi obținute ca daruri speciale, ca
răspuns la rugăciune, separat de realitatea rămânerii în El. Răspunsul la fiecare rugăciune
trebuie să vină printr-o mai strânsă unire și o mai adâncă rămânere în El. În El, Darul nespus,
sunt depozitate toate celelalte daruri, inclusiv darul înțelepciunii și al cunoștinței.”
„Rămâi în Isus; viața ta în El te va conduce înspre acea părtășie cu Dumnezeu în care
doar adevărata Lui cunoaștere este necesară. Pe măsură ce tu rămâi în Isus, dragostea, puterea
și infinita Lui glorie ți se vor descoperi într-un fel pe care inima omenească nu-l poate
concepe”.
„Rămâi în Hristos și fii găsit în El. Îl vei cunoaște prin puterea învierii Sale și prin
părtășia cu suferințele Sale. Urmându-L, nu vei umbla în întuneric, ci vei avea lumina vieții.
Doar când Dumnezeu luminează inima și Hristos locuiește acolo, abia atunci lumina
cunoștinței lui Dumnezeu pe fața lui Hristos va putea fi văzută.”
„Fie ca grija ta de căpătâi să fie rămânerea în El printr-o totală devotare a inimii; când
inima și viața sunt într-o stare bună, înrădăcinate în Hristos, cunoștința va veni în măsura în
care propria înțelepciune a lui Hristos o consideră potrivită. Căci fără o asemenea rămânere în
Hristos, cunoștința nu este de prea mare folos, ci, adesea, produce mult rău.”
„Modul lui Dumnezeu de a lucra este întotdeauna ca mai întâi să ne dea lucrul însuși,
viața și puterea – chiar dacă e vorba doar de o mică sămânță – și apoi cunoașterea...
Dumnezeu ni-L dă pe Hristos, iar în El a ascuns toate comorile înțelepciunii și ale
cunoștinței... Haideți să ne mulțumim să Îl avem pe Hristos, să locuim în El, să-L facem pe El
viața noastră și doar printr-o adâncă cercetare înlăuntrul Lui, să căutăm și să găsim
cunoașterea după care tânjim. Asemenea cunoaștere este viața însăși.”
„Rămâi în Isus ca înțelepciune a ta și așteaptă de la El, cu mare încredere, orice
învățătură de care ai nevoie pentru o viață spre slava Tatălui. În toate privințele vieții tale
spirituale, rămâi în Hristos ca înțelepciune a ta... Atât cât va fi nevoie să știi și cât ești capabil
să pricepi îți va fi dat doar dacă te încrezi în El.”
„În intereacținea ta cu binecuvântatul Cuvânt, amintește-ți același adevăr: rămâi în
Isus, înțelepciunea ta. Studiază mult pentru a cunoaște Cuvântul scris; dar studiază și mai mult
pentru a cunoaște Cuvântul viu, prin care tu ești din Dumnezeu. Isus, înțelepciunea lui
Dumnezeu, este cunoscut doar printr-o viață de credință și ascultare deplină. Cuvintele pe care
El le spune sunt duh și viață pentru cei ce trăiesc în El... Du-te la Cuvânt și rămâi în El,
adevărata sursă a luminii divine – căci prin lumina Lui tu vezi lumina.”
 „În toată viața ta zilnică, în căile și lucrările ei, rămâi în Isus ca înțelepciune a ta.
Trupul tău și viața ta sunt părtașe la marea mântuire, iar în Hristos – înțelepciunea lui
Dumnezeu – există provizii și pentru călăuzirea ta. Trupul tău este templul Lui, iar viața ta
zilnică este sfera în care El este glorificat: așa că El este direct interesat ca toate preocupările
tale pământești să fie călăuzite corect. Încrede-te în înțelegerea Lui, crede în dragostea Lui și
așteaptă-I călăuzirea – îți va fi dată. Rămânând în El, mintea îți va fi liniștită și eliberată de
patrimă, judecata îți va fi limpezită și întărită, lumina cerului va străluci asupra lucrurilor
pământești, iar rugăciunii tale de a primi înțelepciune, ca și celei a lui Solomon, i se va
răspunde cu mult peste ceea ce ai cerut sau gândit.”
„Tot ceea ce dorești să știi este foarte clar pentru El. Ca Om și ca Mijlocitor, El are
acces la sfaturile Dumnezeirii, la secretele Providenței, în interesul tău și în numele tău. Doar
dacă te vei încrede pe deplin în El și rămâi cu totul în El, poți fi sigur ca vei avea parte de o
călăuzire fără greșeală.”
„Rămâi în Isus ca înțelepciune a ta. Caută sa menții un duh de ascultare și dependență,
dornic întotdeauna să învețe și care nu va face niciun pas decât după cum îi va indica lumina
cerească. Retrage-te de la orice te distrage și nu e necesar, închide-ți urechile la vocile lumii și
fii ca un învățăcel docil care ascultă mereu ceea ce înțelepciunea cerească a Stăpânului vrea
să-l învețe. Renunță la toată înțelepciunea ta. Fii pe deplin convins că înțelegerea naturală este
oarbă în privința lucrărilor lui Dumnezeu. Și, atât în ceea ce trebuie să crezi, cât și în ceea ce
trebuie să faci, așteaptă-L pe Isus să te învețe și să te călăuzească.
Amintește-ți că învățătura și călăuzirea lui Dumnezeu nu vin din afară, ci, prin viața
Lui în noi, divina Înțelepciune Își face lucrarea. Retrage-te adesea cu El înăuntrul camarei
inimii tale unde vocea blândă a Duhului nu este auzită decât dacă totul e liniștit. Ține-te tare,
cu o încredere neclintită – chiar în mijlocul întunericului și al aparentei prăbușiri – de
asigurarea Lui că El este lumina și Călăuzitorul celor ce sunt ai Lui. Și, mai presus de orice,
trăiește zi de zi în binecuvântatul adevăr că, din moment ce Însuși Hristos cel viu este
înțelepciunea ta, prima și ultima ta grijă trebuie să fie doar aceasta – rămânerea în El.
Rămânând în El, înțelepciunea Lui va veni ca o izbucnire spontană a vieții
înrădăcinate în El.”

Ziua a VIII-a
„Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi
înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1 Corinteni 1:30).
„Credinciosule, rămâi în Hristos ca neprihănire a ta. Tu porți cu tine o natură coruptă
și rea, care caută permanent să se ridice și să-ți întunece sentimentul acceptării tale și al
accesului la părtășia neîntreruptă cu Tatăl. Nimic altceva nu te poate ajuta să locuiești și să
umbli în lumina lui Dumnezeu, fără niciun nor care să se interpună, cu excepția rămânerii
permanente în Hristos ca dreptate a ta. La aceasta ești chemat. Caută să umbli vrednic de
această chemare. Predă-te Duhului Sfânt ca El să-ți poată descoperi minunatul har care îți
permite să te apropii de Dumnezeu îmbrăcat într-o neprihănire divină. Fă-ți timp să înțelegi că
propria haină a Împăratului a fost pusă cu adevărat pe tine și că, îmbrăcat cu ea, tu nu trebuie
să te temi să intri în prezența Sa. Acesta este semnul că tu ești „omul pe care Împăratul
dorește să-l cinstească”. Fă-ți timp și amintește-ți că pe cât de mult ai nevoie de ea în palat, la
fel de mult îți este necesară atunci când El te trimite în lume unde ești mesagerul și
reprezentantul Împăratului. Trăiește fiecare zi cu deplina conștiență de a fi drept în ochii lui
Dumnezeu, un obiect al încântării și al plăcerii lui Hristos! Leagă fiecare imagine pe care o ai
despre Hristos și care se referă la alte manifestări ale harului Său de aceasta, care este prima:
„Din Dumnezeu El este făcut dreptate pentru tine”. Aceasta te va păstra într-o stare de pace
desăvârșită.
Astfel, vei intra și vei locui în odihna promisă a lui Dumnezeu. Astfel, lăuntrul tău va
fi transformat pentru a fi îndreptățit și a înfăptui dreptatea. În inima și viața ta se va vedea
unde locuiești. Rămânând în Isus Hristos Cel Neprihănit, tu vei împărtăși poziția Lui,
caracterul Lui și binecuvântarea Lui: „Tu ai iubit neprihănirea și ai urât nelegiuirea: de aceea
Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarășii
Tăi”. Bucuria și încântarea fără margini vor fi partea ta.”

Ziua a IX-a
„Sfințenia lui Dumnezeu se referă la esența ființei Lui; dreptatea, la felul cum lucrează
El cu creaturile Sale!
„Sfințenia este natura lui Dumnezeu și numai acela pe care îl ia Dumnezeu în stăpânire
și îl umple cu Sine este sfânt.”
„Pentru noi nu există nicio altă cale de a deveni sfinți decât fiind părtași sfințeniei lui
Hristos. Și nu este altă cale de realizare a acestui lucru decât prin unirea noastră spirituală,
personală, cu El, ca, prin Duhul Lui cel Sfânt, viața Lui sfântă să Se reverse în noi.”
„Rămânerea prin credință în Hristos, sfințenia noastră, este simplul secret al unei vieți
sfinte. Măsura sfințeniei va depinde de măsura rămânerii în El; pe măsură ce sufletul învață să
rămână deplin în Hristos, promisiunea se împlinește din ce în ce mai mult: „Dumnezeu păcii
să vă sfințească El Însuși pe deplin.”
„Pentru a ilustra această relație dintre măsura de rămânere și măsura de sfințire
experimentală, să ne gândim la procesul altoirii, acel simbol semnificativ al unirii noastre cu
Isus. Ilustrația este sugerată de cuvintele Mântuitorului: „Faceți pomul bun și rodul lui bun”.
Eu pot altoi un pom astfel încât doar o ramură să facă rod bun, în timp ce multe din ramurile
naturale să rămână și să continue să producă vechile fructe – simbolizând astfel un credincios
în care doar o mică parte a vieții este sfințită, dar în care, din ignoranță sau din alte motive,
viața carnală are încă, în multe privințe, stăpânire deplină. Sau pot altoi un pom astfel încât
fiecare ramură să fie tăiată și întregul pom să fie înnoit pentru a produce fructe bune; și totuși,
dacă nu veghez la tendința tulpinilor de a da lăstari, ei pot apărea și crește foarte puternici din
nou, răpindu-i noului altoi puterea de care are nevoie, făcându-l astfel slab. Așa sunt creștinii
care, deși aparent sincer convertiți, lasă totul și-L urmează pe Hristos, și totuși, după un timp
de neveghere, permit vechilor obiceiuri să recâștige teren, iar viața și roada acestor creștini
sunt firave. Dar dacă vreau un pom în întregime bun, îl iau de tânăr și, curățându-i trunchiul
prin tăiere până la nivelul solului, îl altoiesc exact acolo unde iese din sol. Urmăresc apoi
orice mugur pe care vechea natură l-ar mai putea da până când seva din vechile rădăcini este
transmisă neîntrerupt în noul trunchi, așa încât vechea viață este în întregime cucerită și
acoperită de noua viață. Am acum un pom complet reînnoit – imaginea creștinului care a
învățat, printr-o consacrare totală, să Îi predea totul lui Hristos și, printr-o credință din toată
inima, să rămână deplin în El.
Dacă, în acest ultim caz, vechiul pom a fost o ființă înțeleaptă care a putut coopera cu
grădinarul, care ar trebui să fie cuvintele acestuia către pom? El ar spune cam așa: „Predă-te
întru totul acestei noi naturi cu care te-am investit. Reprimă orice tendință a vechii naturi de a
da muguri sau lăstari. Lasă ca toată seva ta și toate puterile vieții tale să se concentreze în
acest altoi luat din frumosul pom de colo – acest altoi pe care l-am pus în tine. Așa vei face
fructe dulci și multe.” Iar răspunsul acestuia către grădinar ar fi: „Când mă vei altoi, o , să nu
cruți nicio ramură. Fă ca tot ce ține de vechiul sine, chiar cel mai mic mugur, să fie distrus, ca
să nu mai trăiesc în viața mea veche, ci în acea viață care a fost tăiată, adusă și pusă în mine,
ca să pot fi în întregime nou și bun.” Și dacă vei mai întreba după aceea pomul reînnoit, care
aduce multă roadă, ce poate spune despre sine, răspunsul său va fi: „În mine, adică în
rădăcinile mele, nu locuiește nimic bun. Sunt permanent înclinat spre rău; seva pe care o iau
din sol este de natura ei coruptă și gata să se manifeste prin producerea de fructe rele. Dar,
deoarece grădinarul înțelept m-a îmbrăcat deja cu o nouă viață, când seva se ridică în lumina
soarelui pentru a se dezvolta în fruct, ea este purificată și toate puterile mele sunt reînnoite
pentru a aduce fructe bune. Eu, așadar, trebuie să rămân în ceea ce am primit. El are grijă ca
să fie distrus și îndepărtat orice mugur pe care vechea natură l-ar mai putea da.”
„Tatăl este Viticultorul – Grădinarul. El a altoit viața lui Hristos în viața ta. Acea viață
sfântă este mai puternică decât viața ta rea și, sub atenta grijă a Grădinarului, acea nouă viață
poate înăbuși lucrurile vieții rele din tine. Da, natura rea este acolo cu tendința ei neschimbată
de a se ridica și de a se manifesta. Dar și natura nouă este acolo, de asemenea – Hristosul cel
viu, sfințenia ta, e mereu acolo – și, prin El, toate puterile tale pot fi sfințite pe măsură ce se
ridică la viață și sunt făcute să aducă roade pentru gloria Tatălui.”
„Această natură sfântă din tine își are rădăcina și viața în Hristosul din ceruri și e poate
crește și deveni puternică doar când legătura dintre ea și sursa ei este neîntreruptă.”
„Isus Hristos Însuși este încântat să mențină acea nouă natură în tine și să îi dea din
propria Lui putere și înțelepciune pentru a funcționa.”
„Nu privi viața de sfințenie ca pe o constrângere sau ca pe un efort, ci ca pe
dezvoltarea naturală a vieții lui Hristos în tine!”

Ziua a X-a
„Ca Profet, Hristos este înțelepciunea noastră, revelându-ni-L pe Dumnezeu și
dragostea Lui și descoperindu-ne condițiile mântuirii pe care, în dragostea Lui, El ne-a
pregătit-o. Ca Preot, El este neprihănirea noastră, împăcându-ne cu Dumnezeu și asigurându-
ne favoarea și prietenia Lui. Ca Rege, El este sfințenia noastră, formându-ne și călăuzindu-ne
în ascultare față de voia sfântă a Tatălui.”
„Cu cât rămânem în El ca răscumărare a noastră, maturi și încrezători, cu atât mai mult
vom experimenta, chiar aici pe pământ, „puterile veacului viitor”. Pe măsură ce comuniunea
noastră cu El devine mai intimă și mai intensă și Îi permitem Duhului Sfânt să ni-L reveleze
în slava Sa cerească, vom înțelege mai mult cum viața din noi este viața Aceluia care stă pe
tronul cerului. Simțim puterea unei vieți nesfârșite lucrând în noi. Gustăm viața veșnică.
Anticipăm gloria eternă.”
„Rămâi în Hristos ca răscumpărare a ta. Nimic nu te va pregăti pentru aceasta ca și
credincioșia din pașii anteriori ai vieții de credință. rămâi în El ca înțelepciune a ta, reveleția
perfectăa tot ceea ce este Dumnezeu și are pentru tine. Urmează învățătura Sa în lucrurile
zilnice ale vieții, interioare și exterioare, cu blândă docilitate și vei fi considerat vrednic să ți
se descopere taine care pentru majoritatea ucenicilor sunt ascunse. Înțelecpinea te va conduce
în tainele deplinei răscumpărări. Rămâi în El ca neprihănire a ta și trăiește îmbrăcat cu El în
acel sactuar interior al favoarei și prezenței Tatălui, spre care neprihănirea Lui îți dă acces.
Bucurându-te în această reconciliere, vei înțelege cum ea include toate lucrurile și cum și ele
așteaptă deplina răscumpărare. Rămâi în El ca sfințenie a ta. Experimentarea puterii Sale de a
sfinți – duh, suflet, trup – va stimul credința ta într-o sfințire care nu-și va înceta lucrarea până
când zurgălăii cailor și fiecare oală din Ierusalim nu vor fi sfinte pentru Dumnezeu.”

Ziua a XI-a
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în
mine.” Cât de binecuvântată trebuie să fie experiența unei asemenea uniri cu Domnul Isus! Să
mă pot uita la moartea Lui ca la a mea, să o văd la fel de reală pe cât a fost a Lui – la perfecta
Lui ascultare de Dumnezeu, la victoria asupra păcatului și la deplina eliberare de puterea lui
ca fiind ale mele – și să înțeleg că puterea acelei morți lucrează zilnic, prin credință, cu o
energie divină, atât la omorârea cărnii, cât și la reînnoirea întregii vieți în asemănarea perfectă
cu viața înviată a lui Isus! Rămânerea în Hristos Cel Răstignit este secretul creșterii acelei noi
vieți, care este întotdeauna rezultatul morții a ceea ce este natural.”
„Sugestiva expresie „Ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui”
ne va învăța ce înseamnă rămânerea în Cel Răstignit. când un altoi se unește cu trunchiul pe
care va crește, știm că trebuie să fie bine fixat, că trebuiesă rămână exact acolo unde trunchiul
a fost tăiat, rănit, unde s-a făcut acea deschizătură pentru a primi altoiul. Nu se poate face
nicio altoire fără tăiere – fără dezvelirea și deschiderea vieții lăuntrice a pomului pentru a
primi ramura străină. Doar printr-o asemenea rănire se poate căpăta accesul la părtășia sevei,
și a creșterii, și a vieții puternicului trunchi. La fel este și cu Isus și cu păcătosul. Doar când ne
facem una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi la fel în asemănarea cu
învierea Lui, părtași ai vieții și puterii care sunt în El. Prin moartea Sa pe cruce Hristos a fost
rănit, iar în rănile Sale deschise a fost pregătit un loc unde noi să putem fi altoiți în El. Și la fel
cum cineva i-ar spune unui altoi, și practic îi și spune, atunci când îl fixează la locul lui:
„Rămâi aici în tăietura trunchiului care te ține acum”, tot așa vine mesajul și la sufletul
credincios: „Rămâi în rănile lui Isus. Acolo este locul unirii, al vieții și al creșterii. Acolo vei
vedea cum El Și-a deschis inima ca să te primească; cum trupul Lui s-a dat ca să deschidă o
cale ca tu să poți fi una cu El și să ai acces la toate binecuvântările care se revarsă din natura
Sa divină.”
„Trebuie să observi și faptul că altoiul a fost tăiat din pomul unde a crescut natural și
că a fost tăiat așa ca să corespundă locului pregătit pentru el în trunchiul în care s-a făcut
tăietura necesară altoirii. Tot așa și credinciosul trebuie să se conformeze morții lui Hristos –
să fie răstignit și să moară cu El. trunchiul rănit și altoiul rănit sunt tăiate astfel încât să se
potrivească unul în celălalt, unul în asemănarea cu celălalt. Există o părtășie între suferințele
lui Hristos și suferințele tale. Experiențele Lui trebuie să devină ale tale. Atitudinea pe care El
a manifestat-o în alegerea și purtarea crucii trebuie să fie și a ta. Asemenea Lui, tu va trebui să
fii total de acord cu judecata dreaptă și blestemul unui Dumnezeu sfânt asupra păcatului.
Asemenea Lui, tu trebuie să te consimți să-ți predai morții viața ta – așa încărcată de păcat și
blestem cu este – și, prin moarte, să treci către o nouă viață. Asemenea Lui, tu vei
experimenta că doar prin sacrificiul de sine din Ghetsimani și de la Calvar se găsește calea
către bucuria și rodnicia vieții înviate. Cu cât este mai mare asemănarea dintre trunchiul rănit
și altoiul rănit – cu cât se vor potrivi mai bine rănile lor unele în altele – cu atât mai sigură, și
mai ușoară, și mai completă va fi unirea și creșterea.”
„Eu trebuie să rămân în Isus Cel Răstignit. trebuie să învăț să privesc la cruce, nu doar
ca la o jertfă de ispășire înaintea lui Dumnezeu, ci și ca la o victorie asupra diavolului – nu
doar ca la o izbăvire de vina păcatului, ci și de puterea acestuia. Trebuie să-L privesc pe cruce
ca fiind în întregime al meu, oferindu-Se pe Sine ca să mă primească în cea mai strânsă unire
și relație și să mă facă părtaș la întreaga putere a morții Sale față de păcat și la noua viață de
biruință spre care aceasta este doar poarta de intrare. Eu trebuie să mă dau Lui printr-o predare
totală, cu multă rugăciune și dorință puternică, implorându-L să mă primească în acea strânsă
părtășie veșnică și asemănare cu moartea Sa.”
„De ce crucea este locul unirii? Pe cruce Fiul lui Dumnezeu intră în cea mai deplină
unire cu omul – intră în experiența cea mai curpinzătoare a ceea ce a însemnat să devină un
fiul al omului, un membru al unei rase aflate sub blestem. Prin moarte, Prințul vieții a biruit
puterea morții; doar prin moarte mă poate face părtaș acelei victorii. Viața pe care o oferă este
o viață din moarte. Fiecare nouă experiență a puterii acelei vieți depinde de părtășia în acea
moarte. Viața și moartea sunt inseparabile. Tot harul pe care Isus, Salvatorul, Îl oferă este
doar în contextul părtășiei cu Isus Cel Răstignit.
Hristos a venit și mi-a luat locul; eu trebuie să mă pun în locul Lui și să rămân acolo.
Și există doar un singur loc care este atât al Lui, cât și al meu – acel loc este crucea. Al Lui, în
virtutea alegerii Sale libere; al meu, din cauza blestemului păcatului. El a venit acolo ca să
mă caute; doar acolo Îl pot găsi. Când m-a găsit acolo, era un loc al blestemului; acest lucru l-
a experimentat El, fiindcă „blestemat este oricine este atârnat pe lemn”. El l-a făcut un loc al
binecuvântării; aceasta trăiesc eu acum, fiindcă Hristos ne-a eliberat de blestem, fiind făcut
blestem pentru noi.
Când Hristos a venit în locul meu, El a rămas ceea ce era – Preaiubitul Tatălui; dar, în
părtășia Lui cu mine, El a împărtășit blestemul meu și a murit moartea mea. Când eu stau în
locul Lui, care este întotdeauna al meu, eu continui să fiu ceea ce am fost prin natura mea, cel
blestemat, cel care meritam moartea; însă, unit cu El, eu am parte de binecuvântarea Lui și
primesc viața Lui.
Când El a venit să fie una cu mine, nu a putut evita crucea, din cauză că blestemul
indică întotdeauna înspre cruce ca sfârșit și rezultat al lui. Și când caut să fiu una cu El, nici eu
nu pot evita crucea, pentru că nicăieri altundeva nu se află viața și eliberarea decât la cruce. Pe
cât de inevitabil blestemul meu I-a arătat crucea drept singurul loc unde Se poate uni deplin
cu mine, la fel de inevitabil binecuvântarea Sa îmi arată mie crucea drept singurul loc unde
pot fi unit cu El. el a luat crucea mea ca fiind a Lui Însuși; eu trebuie să iau crucea Lui ca fiind
a mea însumi. Eu trebuie să fiu răstignit cu El. Doar rămânând zilnic, adânc, în Isus Cel
Răstiginit, doar așa voi gusta din dulceața dragostei Lui, din puterea vieții Lui, din plinătatea
salvării Lui.”
„Purtarea crucii înseamnă asemănarea cu Hristos în principiile care L-au animat pe
calea ascultării Sale. Întreaga predare a voinței sinelui, completa lepădare de carne în privința
oricărei dorințe și plăceri a acesteia, deplina separare de lume în privința căilor ei de a gândi și
acționa, pierderea și urârea vieții proprii, renunțarea la sine și la interesele personale de dragul
altora – aceasta este atitudinea care-l marchează pe cel care ia crucea lui Hristos și care caută
să spună: „Am fost răstignit împreună cu Hristos; eu rămân în Hristos Cel Răstignit.”
„Credința care crede în sângele care iartă și în viața care se reînnoiește poate ajunge la
o maturizare perfectă doar rămânând la cruce și, în părtășie vie cu El, căutând asemănarea
deplină cu Isus Cel Răstiginit.”
„O, Isus, Răscumpărătorul nostru răstignit, învață-ne nu doar să credem în Tine, dar să
și rămânem în Tine; să luăm crucea Ta nu doar ca temelie a iertării noastre, ci și ca lege a
vieții noastre. O, învață-ne să o iubim nu doar pentru că pe ea Tu ai purtat blestemul nostru, ci
pentru că prin ea noi intrăm în cea mai strânsă părtășie cu Tine și suntem răstigniți cu Tine. Și
învață-ne că, predându-ne cu totul în stăpânirea Duhului în care Tu ai purtat crucea, noi vom
fi făcuți părtași ai puterii și ai binecuvântării spre care doar crucea oferă acces.”

Ziua a XII-a
„Via este simbolul poporului Israel, în mijlocul căruia trebuia să stea Adevărata Viță.
Mlădița este simbolul credinciosului individual care stă în Viță. Cântecul viei este, de
asemnea, și cântecul Viței și al fiecărei mlădițe în parte. „Cântați o cântare asupra viței celei
mai alese: „Eu, Domnul, sunt păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o păzesc zi și noapte ca
să n-o vatăme nimeni”.
„Este posibil pentru credincios ca să rămână întotdeauna în Isus? Dacă Domnul Însuși,
zi și noapte, va ține acel suflet, va vegheaasupra lui și-l va uda în fiecare clipă, cu siguranță că
neîntrerupta comuniune cu Isus devine o binecuvântată posibilitate pentru cei care Îl cred pe
Dumnezeu că e serios și că, dacă zice ceva, va și face. Atunci, cu siguranță, rămânerea
mlădiței în viță, zi și noapte, fie vară, fie iarnă, într-o neîncetată părtășie a vieții, nu este
altceva decât împlinirea promisiunii simple, dar sigure, a rămânerii tale în Domnul tău.”
„Când Mântuitorul dă porunca „Rămneț în Mine”, împreună cu promisiunea: „Cine
rămâne în Mine aduce multă roadă”, El vorbește despre acea predare voită, conștientă și din
toată inima prin care noi acceptăm oferta Sa și consimțim să rămânem în El ca singura viață
pe care o alegem sau o căutăm.”
„Rămânerea în Isus nu este o muncă în care mintea trebuie să fie antrenată în fiecare
moment sau emoțiile să fie în mod direct și activ ocupate cu ea. Este încredințarea noastră în
mâna Dragostei Eterne, în credința că ea va rămâne lângă noi și, cu prezența ei sfântă, va
veghea asupra noastră și ne va păzi de rău chiar și atunci când trebuie să fim foarte ocupați cu
alte lucruri. Astfel inima are odihnă, și pace, și bucurie în conștiența faptului că este ținută
atunci când nu se mai poate ține singură.”
 „Rămânerea noastră în Isus este mai mult decât o părtășie a dragostei – este părtășia
vieții. În muncă sau în odihnă, conștiența vieții nu ne părăsește niciodată. Și tot așa, măreața
putere a Vieții Eterne poate să mențină în noi conștiența prezenței Sale. Sau, cu alte cuvinte,
Hristos, care este viața noastră, locuiește El Însuși în noi și, prin prezența Lui, menține
conștiența noastră că suntem în El”.
„Creștinii sunt atât de obișnuiți să privească la păcătuirea de zi cu zi ca la ceva absolut
inevitabil, încât iau ca pe ceva de la sine înțeles că nimeni nu poate să mențină părtășia
permanentă cu Salvatorul: ei cred că noi trebuie să fim câteodată necredincioși și să cădem.
De parcă nu din cauză că avem o natură rea, care nu e altceva decât un izvor al păcatului,
rămânerea în Hristos ne-a fost poruncită drept singura, dar și suficienta noastră izbăvire! De
parcă nu Vița cerească, Hristosul voi și iubitor, ar fi cel în care trebuie să rămânem și a cărui
putere măreață de a ne ține trebuie să fie măsura așteptărilor noastre! De parcă ne-ar da
porunca: „Rămâneți în Mine”, fără a ne asigura de harul și puterea de a face acest lucru! De
parcă, peste toate, nu L-am avea pe Tatăl ca Vier car ene păzește de cădere – și aceasta nu
într-un sens larg și general – ci conform cu promisiunea Sa minunată: „Zi și noapte, în fiecare
clipă!” O, dacă doar ne-am uita la Dumnezeul nostru ca la Păzitorul lui Israel despre care se
spune: „Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi sufletul”, vom învăța să credem că
rămânerea conștientă în Hristos, clipă de clipă, noapte și zi, este, într-adevăr, ceea ce
Dumnezeu a pregătit pentru cei ce-L iubesc pe El.”
„A rămâne neîncetat în Hristos este menirea fiecărui credincios”.
„ Caută să-ți menții inima ancorată de promisiunea: „Eu, Domnul, o păzesc zi și
noapte”. Primește chiar din gura Lui cuvântul tainic: „În fiecare clipă”. În acest secret ai legea
dragostei Lui și legea speranței tale. Nu te mulțumi cu mai puțin. Nu te mai gândi că
îndatoririle și grijile, că întristările și păcatele acestei vieți vor reuși să împiedice viața de
rămânere în părtășie. Ia mai degrabă, ca regulă a experienței tale zilnicie de viață, limbajul
credinței: „Sunt convins că nici moartea cu temerile ei, nici viața cu grijile ei, nici lucrurile
prezente cu presiunile lor, nici lucrurile viitoare cu umbrele lor întunecate, nicio bucurie,
oricât de mare, nicio durere, oricât de adâncă, nicio altă creatură nu va putea, nici măcar
pentru o clipă, să ne separe de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul
nostru, și în care El mă învață să rămân.” Dacă lucrurile par întunecoase și credința slăbește,
cântă din nou cântecul viei: „Eu, Domnul, sunt păzitorul ei, Eu o ud în fiecare clipă; Eu o
păzesc zi și noapte ca să nu o vatăme nimeni”. Și fii sigur că, dacă Domnul ține mlădița zi și
noapte și o udă în fiecare clipă, privilegiul nostru va fi, cu adevărat, o viață de părtășie
continuă și neîntrerupăt cu Hristos.”
Ziua a XIV-a
„Poporul va ieși, și va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi” Exod 16:4
„Doar ziua de azi este a ta; cea de mâine este a Tatălui”.
„Mana, ca hrană și putere a ta, îți este dată zilnic; umblarea ta în credincioșie în
prezent este singura ta garanție pentru viitor. Acceptă, bucură-te și împlinește din toată inima
partea care-ți revine azi. Prezența și harul Lui de care te bucuri azi vor îndepărta toate
îndoielile privind încredințarea lui Dumnezeu și a zilei de mâine.”
 „Suntem așa de ușor atrași să privim viața ca un mare întreg și să neglijăm micuța zi
de azi, să uităm că zilele însele alcătuiesc întregul și că valoarea fiecărei zile depinde de
influența ei asupra întregului. O zi pierdută este o verigă ruptă a lanțului, care deseori necesită
mai mult de o zi ca să fie reparată. O zi pierdută o influențează pe următoarea și face trăirea ei
mai dificilă. Da, o zi pierdută poate aduce pierderea a ceea ce s-a acumulat cu multă muncă în
luni sau ani.”
„Sunt multe momente în care tu nu-ți folosești mintea în mod direct; rămânerea se
manifestă în adâncurile inimii, fiind păstrată de Tatăl, căruia I te-ai încredințat. Dar este la fel
de adevărat că în fiecare nouă zi, cele necesare zilei sunt și ele reînnoite – chemând la o
reînnoire a predării și a încrederii vieții pentru fiecare moment. Dumnezeu a adunat
momentele și le-a pus împreună într-o legătură, cu scopul precis ca noi să le măsurăm. Privind
înainte spre dimineața care urmează să vină sau înapoi spre seara care a trecut și cântărind
momentele, învățăm cum să le prețuim și cum să le folosim corect. Și așa cum Tatăl, în
fiecare dimineață, te întâmpină cu promisiunea manei suficiente pentru ziua respectivă –
pentru tine și pentru ai tăi – întâmpină-L și tu, reînnoindu-ți frumos și iubitor acceptarea
poziției pe care El ți-a dat-o în Fiul Său preaiubit.”
„Obișnuiește-te să privești la acest lucru ca la unul dintre motivele creării zilei și
nopții. Dumnezeu S-a gândit la slăbiciunea noastră și a căutat să o sprijine. Lasă ca fiecare zi
să-și ia valoarea din chemarea ta de a rămâne în Hristos. Odată ce lumina ei apare în fața
ochilor tăi care se deschid, accept-o în acești termeni: o zi, doar o zi, dar totuși o zi dată să
rămân și să cresc în Isus Hristos. Chiar dacă va fi o zi cu sănătate sau boală, cu bucurie sau
necaz, odihnă sau muncă, lupta sau victorie, lasă ca gândul principal cu care o primești în
mulțumirea de dimineață să fie acesta: „Aceasta este ziua pe care Tatăl mi-a dat-o; în ea pot și
trebuie să devin mai strâns unit cu Isus.” Când Tatăl te întreabă: „Te poți încrede în Mine doar
pentru ziua de azi c sa te țin în Isus și ca Isus să te facă roditor?”, tu nu poți decât să răspunzi
fericit: „Mă voi încrede și nu mă voi teme.”
„Poporului Israel i se dădea porția pentru fiecare zi dimineața foarte devreme. Porția
trebuia să fie folosită ca hrană pentru întreaga zi, dar oferirea și primirea ei erau o treabă a
dimineții. Aceasta ne arată cât de mult depinde puterea de a trăi corect o zi – de a rămâne
întreaga zi în Isus – de ora dimineții. Dacă primele roade sunt sfinte, tot întregul este sfânt. În
timpul zilei vin ore de intensă ocupare în graba afacerilor sau sub presiunea mulțimii
oamenilor când doar Tatăl poate păstra neîntreruptă legătura cu Isus. Mana de dimineață oferă
hrană pentru întreaga zi; doar când credinciosul își pune deoparte un timp de liniște în taină,
pentru a-și reînnoi într-un mod clar și eficient părtășia iubitoare cu Salvatorul său, abia atunci
rămânerea în Hristos se manifestă întreaga zi. Dar ce motiv de mulțumire avem că ea este
posibilă! În prospețimea și liniște dimineții, credinciosul poate să privească înainte la întreaga
zi. El poate să ia în considerare îndatoririle și ispitele zilei și, așa cum se cade, să treacă mai
înainte de toate prin ele împreună cu Salvatorul său, aruncându-le asupra Lui, a Celui care S-a
angajat să fie totul pentru el. Hristos este mana lui, hrana lui, puterea lui, viața lui: el își poate
însuși doar atât cât îi trebuie pentru o zi – Hristos fiind al lui pentru toate nevoile zilei
respective – și să meargă înainte având siguranța că ziua va fi una a binecuvântării și
creșterii.”
„Pe măsură ce lecția valorii și a muncii unei singure zile începe să fie pusă la inimă,
învățăcelul este condus, fără să-și dea seama, să-și însușească secretul „în fiecare zi,
necurmat” (Exod 29:38). Binecuvântata rămânere, înțeleasă prin credință pentru fiecare zi în
parte, este o neîncetată și permanentă creștere. Fiecare zi de credincioșie aduce o
binecuvântare pentru următoarea; face ca atât încrederea, cât și predarea să fie mai ușoare și
mai binecuvântate. Și așa se dezvoltă viața creștină. Implicându-ne cu întreaga inimă în
munca fiecărei zile, această implicare se manifestă apoi toată ziua, iar mai apoi în fiecare zi.
Și astfel, în fiecare zi separat, toată ziua în mod continuu și zi de zi în mod succesiv, rămânem
în Hristos. Iar zilele alcătuiesc viața. Ceea ce odată a părut a fi prea sus și de neatins îi este dat
sufletului care s-a mulțumit să ia și să folosească zi de zi, conform cu nevoile fiecărei zile.
Chiar și aici pe pământ se aude vocea: „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în
puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău”. Viața noastră
de zi cu zi devine un minunat schimb între harul lui Dumnezeu și lauda noastră zilnică:
„Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara”. „Și zi de zi îmi voi împlini
juruințele”. Noi învățăm să înțelegem motivul lui Dumnezeu de a ne asigura provizia zilnică,
dându-ne doar atât cât ne trebuie, dar, cu siguranță, absolut suficient pentru ziua respectivă. Și
începem să mergem pe calea Lui, calea cererii și a așteptării zilnice doar a ceea ce trebuie și
ceea ce este cu siguranță îndeajuns pentru întreaga zi. Vom începe să ne numărăm zilele nu de
la răsăritul soarelui peste lume sau după munca pe care o facem sau în funcție de mâncarea pe
care o mâncăm, ci pe baza reînnoirii zilnice a miracolului manei – fericirea părtășiei zilnice cu
El, Cel care este Viața și Lumina lumii. Viața cerească este la fel de neîntreruptă ca cea
pământească; rămânerea zilnică în Hristos aduce binecuvântarea zilei respective; noi
rămânem în El în fiecare zi, întreaga zi.
Doamne, fă ca aceasta să fie partea fiecăruia dintre noi!”
Ziua a XV-a
"De fiecare data cand atentia iti este libera, ocup-o gandindu-te la Isus. Foloseste un asemenea
timp, nu in regrete desarte ca nu ai ramas deplin sau in temeri si mai dureroase ca nu vei fi
capabil sa ramai, ci ocupandu-ti de indata pozitia pe care Tatal ti-a dat-o: de a fi mladita in
Vie."
"Cand lupti sa gasesti o cale de a ramane in Hristos clipa de clipa, aminteste-ti ca poarta de
intrare este ramanerea in El acum. In loc sa irosesti efort incercand sa intri intr-o stare care sa
dureze, aminteste-ti ca doar Hristos Insusi, Domnul cel viu si iubitor, te poate tine si asteapta
sa o faca. Incepe de indata sa iti pui credinta in El pentru momentul de fata: acesta este
singurul mod ca sa fii tinut in urmatorul. Atingerea unei vieti de permanenta si perfecta
ramanere, in mod obisnuit, nu se da dintr-o data ca o posesiune pentru viitor: de cele mai
multe ori vine pas cu pas. De aceea, foloseste-te de orice oportunitate de a-ti exersa credinta
in momentul prezent."

Ziua a XVI-a
"Plinatatea divina poate fi revarsata in interiorul nostru doar prin golirea care vine in urma
renuntarii la ceea ce avem. Acesta a fost un adevar asupra caruia Mantuitorul a insistat mereu.
Cand El a vorbit despre a vinde tot pentru a castiga comoara, de a ne pierde viata pentru a o
gasi, de castigul insutit al celor care lasa totul, El a prezentat nevoia noastra de sacrificiu de
sine ca lege a Împărăției valabila atat pentru El, cat si pentru ucenicii Lui."
"Odata cu maturizarea vietii crestine vine o dorinta dupa curățare mai adanca si mai deplina
de tot ce este nesfant. Cand dorinta de a ramane neintrerupt cu Hristos, de a fi intotdeauna
gasit de El, devine puternica, atunci sufletul ajunge sa vada nevoia unui nou act de predare, in
care accepta din nou si recunoaste moartea sa in Hristos fata de pacat si se indeparteaza cu
adevarat de tot ceea ce este pacat."
"Desi ne opunem cu sinceritate propriilor eforturi sau merite, poate dura ceva pana cand vom
ajunge sa intelegem cu adevarat ce inseamna sa-i refuzi eului cel mai mic loc sau drept in
slujirea lui Dumnezeu ... Invatam greu lectia: "Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in
mine". Dar, pe masura ce aceasta lectie este invatata si noi intelegem cum raul influenteaza tot
ce e firesc, ne dam seama ca nu poate exista o ramanere deplina in Hristos fara o renuntare la
tot ceea ce tine de sinele nostru in domeniul religios - fara ca sa-l dam la moarte si sa asteptam
suflarea de viata a Duhului Sfant, singurul capabil sa lucreze in noi ceea ce e placut in ochii
lui Dumnezeu."
"Drumul consacrarii depline este drumul izbavirii depline."
"Noi ramanem in Hristos mai deplin pe masura ce renuntam la tot si-L urmam. Cand consider
toate lucrurile ca o pierdere de dragul Lui, sunt gasit IN EL."
"Crestinul nu va incepe sa se bucure de ceea ce are decat atunci cand infuzia noului har va
intarzia sa vina si stagnarea va bate la usa. Raurile de apa vie vor incepe sa curga doar pe
fondul unui suflet golit. Setea neincetata este secretul unei vieti care nu inseteaza niciodata."
"Secretul simplu al unei vieti de totala ramanere in Hristos este acesta: dandu-ma pe mine cu
totul lui Hristos, gasesc puterea de a-L lua pe El cu totul pentru mine; renuntand la mine si la
tot ce am pentru El, El ma ia cu totul pentru Sine si mi Se da cu totul mie."
Ziua a XVII-a
"Ceea ce caracterizeaza toate adevarurile spirituale se aplica si ramanerii in Hristos: noi
trebuie mai intai sa traim si sa experimentam adevarul pentru a-l cunoaste. Viata de partasie
cu Isus este singura scoala pentru stiinta lucrurilor ceresti. "Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar
vei pricepe la urma" este o lege a Imparatiei, adevarata mai ales cu privire la curatirea zilnica
la care S-a referit El initial, dar si la tinerea noastra zilnica in mana Lui. Primeste ceea ce nu
pricepi, supune-te la ceea ce nu poti intelege, accepta si asteapta ceea ce ratiunii i se pare un
mister, crede ceea ce pare imposibil, umbla pe o cale pe care nu o cunosti - acestea sunt
primele lectii in scoala lui Dumnezeu."
"Adevarata ucenicie consta mai intai in a-L urma, iar apoi in a-L cunoaste pe Domnul.
Predarea credinciosului lui Hristos si supunerea fata de Cuvantul Sau pentru a astepta ceea ce
pare imposibil reprezinta singura cale spre frumusetea deplina a cunoasterii Sale".
"El calauzeste viata noastra spirituala spre ceea ce Dumnezeu a pregatit pentru noi, fara ca noi
sa stim intotdeauna cum. Pe baza promisiunii lui Dumnezeu si increzandu-ne in credinciosia
Lui, credinciosul se preda conducerii Duhului Sfânt fara a incerca sa inteleaga mai intai la
nivel intelectual ceea ce Duhul vrea sa faca, ci consimtind sa-L lase sa-Si faca lucrarea in
suflet, ca dupa aceea sa inteleaga ce a lucrat El acolo. Credinta are incredere in lucrarea
nevazuta a Duhului in cele mai adanci tainițe ale vietii interioare. Si astfel, Cuvantul lui
Hristos si darul Duhului Sfânt sunt pentru credincios o garantie suficienta ca el va fi învățat de
Duhul sa ramana in Hristos. Prin credinta, el se bucura de ceea ce nu vede sau simte".
"Duhul Sfânt este Duhul vietii din Hristos Isus; lucrarea Lui nu consta doar in a da viata, ci si
in a o hrani, desavarsind astfel noua viata launtrica".
"Duhul Sfânt este, intr-adevar, mareata putere a lui Dumnezeu. El vine la noi din inima lui
Hristos, e purtatorul vietii lui Hristos, e Cel care ni-L descopera si ni-L comunica launtric pe
Insusi Hristos. Prin expresia "partasia Duhului" suntem invatati care este cea mai inalta
lucrare a Sa. El realizeaza partasia dintre Tatal si Fiul: prin El, Ei sunt una. El este legatura
partasiei tuturor credinciosilor: prin El, ei sunt una. Mai mult, El este legatura partasiei dintre
Hristos si credincioși. El este seva vietii prin care Vita si mladita cresc intr-o reala si vie
unitate: prin El, noi suntem una. Si putem fi siguri ca, daca credem in prezenta si lucrarea Sa,
daca avem grija sa nu-L intristam, daca asteptam si ne rugam sa fim umpluti cu Duhul, El ne
va invata cum sa rămânem. Mai intai va calauzi vointa noastra sa se lipeasca cu toata puterea
de Hristos, apoi va revitaliza credinta noastra pentru a ajunge la o incredere si o asteptare si
mai mari, apoi va insufleti in inimile noastre o pace si o bucurie care intrec orice intelegere si,
astfel, El ne va invata sa ramanem fara ca noi sa stim prea bine cum."
"Crede ca El Isi va face lucrarea cu putere daca nu Il impiedici. Crede ca El lucreaza chiar si
atunci cand nu poti intelege acest lucru. Crede ca El va lucra minunat, daca-I ceri asta Tatalui.
Este imposibil sa traiesti viata de deplina ramanere fara sa fii plin de Duhul Sfânt. Crede ca
plinatatea Duhului poate fi partea ta zilnica. Fii sigur si ia-ti timp in rugaciune sa stai la tronul
lui Dumnezeu si al Mielului de unde curge raul cu apa vietii. Acolo, si doar acolo, tu poti fi
umplut cu Duhul. Cultiva cu grija obiceiul de a-L onora zilnic, da, continuu, prin increderea
linistita, odihnitoare ca El Isi face lucrarea launtrica. Permite-i incredintarii ca El locuieste
inauntrul tau sa te faca gelos pe orice L-ar intrista: duhul lumii sau faptele sinelui si carnea.
Permite-i acelei credinte sa se hraneasca din Cuvant si din tot ceea ce spune acesta despre
Duhul, despre puterea Lui, despre mangaierea si lucrarea Lui. Mai presus de toate, permite-i
acelei credinte sa te conduca, in special, ca sa privesti la Isus. Asa cum am primit ungerea de
la El, ea va veni intr-un suvoi si mai puternic de la El, pe masura ce ne ocupam doar cu El.
Hristos este Unsul. Privind la El, ungerea sfanta vine "ca untdelemnul de pret, care turnat pe
capul lui Aaron... se pogoara pe marginea vesmintelor lui". Credinta in Isus ne aduce ungerea;
ungerea ne conduce spre Isus si spre rămânerea doar in El".
Ziua a XVIII-a
"Dupa cum Hristos a fost complet dependent de Tatal pentru toate cuvintele si lucrarile Sale,
tot asa si credinciosul nu poate face nimic de la el insusi. Tot ceea ce poate face de la el este
in intregime pacatos. De aceea, el trebuie sa inceteze sa mai faca ceva de la el si sa inceapa sa
astepte lucrarea lui Dumnezeu in el. Incetand efortul propriu, credinta il asigura ca Dumnezeu
face ceea ce S-a angajat si ca lucreaza in el. Si ceea ce face Dumnezeu este sa reinnoiasca, sa
sfinteasca si sa trezeasca toate energiile lui la cel mai inalt potential al lor. Asa ca, in masura
in care el se preda ca un instrument cu adevarat pasiv in mana lui Dumnezeu, va fi folosit de
Dumnezeu ca un instrument activ al marii Sale puteri. Sufletul in care aceasta minunata
combinatie - de pasivitate perfecta si de activitate in cel mai inalt grad - este cel mai bine
realizata beneficiaza de cea mai adanca experienta a ceea ce inseamna viata crestina."
"Sufletul care sta in liniste inaintea lui Dumnezeu este cel mai bine pregatit pentru a-L
cunoaste pe Isus si pentru a pastra binecuvantarile pe care El le ofera. Si cand sufletul sta intr-
o uimire si-o adorare linistita inaintea Sfintei Prezente care i Se reveleaza launtric, atunci
susurul blând al vocii binecuvantatului Duh va fi auzit."
"Daca urechea ta ar fi deschisa, si gandurile tale aduse in supunere, si inima ta pregatita in
liniste sa Il astepte pe Dumnezeu si sa auda ceea ce El vorbeste, El iti va descoperi tainele
Sale. Iar una dintre primele taine va fi o patrundere si mai adanca in adevarul ca, pe masura ce
te smeresti inaintea Lui in nimicnicie si neputinta, intr-o pace si o liniste a sufletului care
cauta sa prinda si cea mai mica soapta a dragostei Sale, invataturile pe care nu le-ai putut auzi
inainte, din cauza zgomotului propriilor tale ganduri si eforturi, vor ajunge la tine. Vei invata
ca marea ta lucrare este sa asculti, si sa auzi, si sa te increzi in ceea ce El primite; sa veghezi,
si sa astepti, si sa vezi ceea ce El face; si apoi, prin credinta, prin adorare si ascultare, sa te
predai lucrarii Lui care se face in tine in mod maret".
"Inima ocupata cu propriile planuri si eforturi de a face voia lui Dumnezeu si de a-si asigura
binecuvantarea ramanerii in Hristos va experimenta esec dupa esec. Lucrarea lui Dumnezeu
este impiedicata de interferenta noastra. El Isi poate face lucrarea in mod desavarsit doar cand
sufletul isi inceteaza lucrarea. El Isi va realiza in mod minunat lucrarea in sufletul care-L
onoreaza prin faptul ca Il asteapta pe El sa-i dea atat vointa, cat si infaptuirea."
"Ramaneti in Hristos!" Sa nu creada nimeni ca poate face aceasta daca nu are un timp zilinic
de liniste, daca nu are momentele lui in care mediteaza si-L asteapta pe Dumnezeu. Trebuie sa
se cultive in toate acestea un obicei al sufletului prin care credinciosul merge in mijlocul lumii
si al agitatiei ei cu pacea lui Dumnezeu, care intrece orice intelegere si care ii pazeste inima si
mintea. Viata de credinta isi poate dezvolta radacini adanci doar intr-un asemenea suflet calm
si linistit, astfel, Duhul Sfant poate da binecuvantata Lui invatatura, iar Tatal Isi poate implini
glorioasa Lui lucrare."
"Sa cultivam odihna ca metoda de ramanere in Hristos; sa asteptam o adancire a ei si o pace
cereasca in suflet ca rod al ramanerii in El".
Ziua a XIX-a
"In intreaga lume a plantelor, vita este singura care se potriveste cel mai bine imaginii omului
in relatia sa cu Dumnezeu. Nicio alta planta nu are fruntul si sucul atat de pline de energie,
atat de invioratoare si stimulatoare. Dar, de asemenea, nu este niciuna a carei tendinta normala
sa fie in intregime atat de rea - sa se transforme atat de repede intr-un lemn care nu este bun
de nimic, ci doar de pus pe foc. Dintre toate plantele, niciuna nu are nevoie atat de des de
neinduratorul cutit de curatare. Niciuna nu este asa de dependenta de cultivare si adaptare,
dar, in acelasi timp, niciuna nu-i aduce o rasplata atat de mare gradinarului."
"Ramaneti in Hristos! Acesta este cu adevarat scopul Tatalui cand ne trimite incercarea. In
furtuna, copacii isi dezvolta radacini mai adanci in sol. In timpul uraganelor, oamenii raman
in case si se bucura de adapostul pe care acestea le ofera. Tot asa, prin incercare, Tatal ne
conduce ca sa intram si mai adanc in dragostea lui Hristos. Inimile noastre sunt necontenit
inclinate sa se instraineze de El; prosperitatea si distractiile ne satisfac prea usor, ne amortesc
perceptiile noastre spirituale si ne aduc intr-o stare nepotrivita pentru partasia deplina cu El.
Faptul ca Tatal vine cu disciplinarea Sa este o indurare foarte mare, El face lumea din jurul
nostru sumbra si neatractiva, ne determina sa ne vedem mai profund pacatosenia si ne face sa
ne pierdem, pentru un timp, bucuria fata de lucrurile care devenisera atat de periculoase
pentru noi. El o face in speranta ca, daca ne aflam odihna in Hristos in vremuri grele, vom
invata sa alegem sa ramanem in El ca singura noastra mostenire; iar apoi, cand suferinta este
indepartata, noi sa fi crescut asa de tari in El, incat chiar si in vremuri de prosperitate tot El sa
ramana singura noastra bucurie. Atat de mult Si-a pus in inima acest lucru, incat, desi nu Ii
face nicio placere sa ne intristeze, El nu va opri nici chiar cea mai dureroasa disciplinare daca
prin aceasta poate sa-Si readuca acasa copilul drag si sa il faca sa ramana in preaiubitul Sau
Fiu. Crestine, roaga-te pentru harul de a vedea in orice necaz, mic sau mare, degetul Tatalui
aratand inspre Isus si spunand: "Ramai in El".
"Ramai in Hristos: astfel vei fi partas la toate binecuvantarile bogate pe care Dumnezeu le are
pregatite pentru tine in intristare. Scopurile intelepciunii lui Dumnezeu iti vor deveni clare,
siguranta cu privire la dragostea Lui neschimbatoare va deveni mai puternica, iar puterea
Duhului Sau va implini promisiunea: "Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne
faca partasi suferintei Lui". Ramai in Hristos; iar crucea ta devine mijlocul prin care intri in
partasie cu crucea Lui si ti se deschide accesul la tainele acesteia: taina blestemului pe care El
l-a purtat pentru tine, a mortii fata de pacat in care esti partas impreuna cu El, a dragostei cu
care - ca Mare Preot caruia Ii pasa - S-a coborat in toate necazurile tale. Ramai in Hristos: vei
avea parte, astfel, de cresterea in asemanarea cu binecuvantatul tau Domn in suferintele Lui,
precum si de o experienta mai adanca a realitatii si a tandretii dragostei Sale. Ramai in
Hristos: in cuptorul de foc, cineva ca un Fiu al Omului va putea fi vazut mai bine ca niciodata
inainte; va avea loc, astfel, curatarea zgurui si rafinarea aurului, iar chipul Lui Hristis se va
reflecta in tine. O, ramai in Hristos: puterea carnii va fi omorata, nerabdarea si vointa vechii
naturi vor fi smerite pentru a face loc blandetii si bunatatii lui Hristos. Un credincios poate
trece multe incercari, si totusi, sa aiba parte de prea putina binecuvantare in urma lor.
Ramanerea in Hristos este secretul ca sa beneficiem de tot ceea ce a intentionat Tatal pentru
noi in urma disciplinarii."
"Ramai in Hristos: in El vei gasi o mangaiere sigura si din belsug. Pentru cel intristat,
mangaierea este deseori prima sa dorinta, iar beneficiul de pe urma suferintei il considera
secundar. Tatal ne iubeste in asa fel, incat pentru El conteaza in primul rand beneficiul nostru
real care ramane, insa El nu uita sa ne si mangaie. Cand Tatal ne mangaie, o face pentru ca sa
ne intoarca inima ranita spre El pentru a primi binecuvantarea in partasia cu El; cand El refuza
sa ne mangaie, obiectivul Lui este acelasi. Adevarata mangaiere vine cand noi suntem facuti
partasi sfinteniei Lui. Duhul Sfant este Mangaietorul, nu pentru ca El poate sugera ganduri
despre dragostea lui Dumnezeu, ci, mai mult, fiindca ne face sfinti si ne aduce in unire cu
Hristos si cu Dumnezeu Tatal. El ne invata sa ramanem in Hristos; si, fiindca Dumnezeu Se
afla acolo, adevarata mangaiere va veni si ea acolo. Inima Tatalui ne este descoperita in
Hristos si nu exista o mangaiere mai mare decat aceea de a ne odihni la pieptul Tatalui. In El
ne este revelata intreaga plinatate a dragostei divine combinata cu tandretea compasiunii unei
mame - si ce altceva ne poate mangaia astfel? In El intelegi ca ti s-a dat de o mie de ori mai
mult decat ai pierdut; vezi cum Dumnezeu ti-a luat ceva doar cu scopul de a avea mai mult loc
ca sa primesti din partea Lui ceea ce este cu mult mai bun. In El, suferinta este sfintita si
devine anticiparea gloriei eterne; in suferinta, Duhul lui Dumnezeu si al gloriei odihnesc peste
noi."
"Ramai in Hristos: ca sa aduci mult rod. Niciun viticultor nu planteaza niciodata o vie fara a
se gandi la rod si numai la rod. Alte plante pot fi cultivate pentru ornament, pentru umbra,
pentru lemn - vita insa este cultivata doar pentru fruct. Si, cu privire la fiecare vie, viticultorul
se intreaba intruna cum poate aduce mult rod, mai mult rod. Credinciosule, ramai in Hristos in
vremuri de incercare si vei aduce mai mult rod. Cu cat vei experimenta mai profund tandretea
lui Hristos si dragostea Tatalui, acestea te vor indemna sa traiesti spre gloria Lui. Predarea
sinelui si a propriei voințe, atunci cand treci prin suferinta, te va pregati sa arati conpasiune
fata de durerea altora, in timp ce blandetea care vine odata cu disciplinarea te va ajuta sa
devii, asa cum a fost si Isus, un slujitor al tuturor. Daca te gandesti, in procesul curatirii, la
dorinta Tatalui de a te vedea rodind, aceasta te va determina sa I te predai Lui din nou, mai
mult ca niciodata, si sa spui ca acum nu ai decat un obiectiv in viata - acela de a face
cunoscuta si de a transmite minunata Lui dragoste catre ceilalti oameni. Vei invata
binecuvantata arta a uitarii de sine si, chiar in suferinta, vei ajunge sa te folosesti de separarea
ta de viata obisnuita ca sa mijlocesti pentru binele altora."
"In suferinta sa ramai in Hristos. Cand o vezi venind, intampin-o in Hristos; cand a venit,
simte ca esti mai mult in Hristos decat in ea, pentru ca El este mai aproape de tine decat poate
fi orice intristare. Dupa ce trece, continua sa ramai in El. Si lasa ca unicul gand al
Salvatorului, cand vorbeste despre curatare, si unica dorinta a Tatalui. In timp ce face
curățarea, sa te patrunda: "Pe orice mladita care aduce roada, o curateste, ca sa aduca si mai
multa roada."
"Incearca sa intelegi binecuvantatul adevar ca, in incercare, prima, singura, binecuvantata ta
chemare este sa ramai in Hristos. Fii mult timp doar cu El. Ai grija la mangaierea si
distragerile pe care prietenii ti le ofera atat de des. Lasa-L pe Isus Hristos sa fie principalul tau
tovaras si mangaietor. Bucura-te in siguranta ca o unire si mai stransa cu El si o rodire mai
bogata prin El sunt rezultatele sigure ale incercarii, deoarece Insusi Stapanul Viei este Cel
care face curatarea si va implini dorinta sufletului care se daruieste cu drag lucrarii Sale".
Ziua a XX-a
"Invata ca, daca vrei sa ii binecuvantezi pe altii, trebuie sa ramai in Hristos si ca, daca ramai,
vei fi cu siguranta o binecuvantare! Pe cat de sigur este ca o mladita care ramane intr-o vita
roditoare produce fructe, la fel de sigur, chiar cu mult mai sigur, un suflet care ramane in
Hristos, Cel bogat in binecuvantari, va fi facut o binecuvantare."
"Daca Hristos, Vita cereasca, l-a luat pe credincios ca mladita, atunci El S-a angajat fata de
Sine, prin natura lucrurilor, sa ofere seva, si duhul, si hrana pentru a-l face sa rodeasca. "De la
Mine iti vei primi rodul". Sufletul trebuie sa aiba o singura grija - sa ramana intr-o relatie
stransa, pe deplin, in intregime in Hristos. Domnul va da fructul. El va lucra tot ceea ce este
necesar pentru a-l face pe credincios o binecuvantare."
"Ramanand in El, tu primesti de la El Duhul Sau de dragoste si compasiune pentru pacatosi,
facandu-te dornic sa cauti binele lor. Prin natura ei, inima este plina de egoism. Chiar si
pentru cel credincios, propria lui mantuire si fericire sunt prea adesea singurele lui preocupari.
Ramanand in Isus, tu vii in contact cu infinita Lui dragoste; focul Lui incepe sa arda in inima
ta; vezi frumusetea dragostei; vei invata sa privesti iubirea, si slujirea, si mantuirea semenilor
tai ca pe cele mai mari privilegii pe care le poate avea un ucenic al lui Isus. Ramanand in
Hristos, inima ta invata sa simta nenorocirea pacatosului aflat inca in intuneric si groaza
privind dezonorarea adusa Dumnezeului tau. Cu Hristos, tu incepi sa porti povara sufletelor,
povara pacatelor care nu-ti apartin. Cu cat esti mai unit cu El, ceva din pasiunea Lui pentru
suflete, care L-a impins la Calvar, incepe sa se infiripe in tine si tu esti gata sa calci pe urmele
pasilor Lui, sa-ti parasesti raiul propriei tale fericiri si sa-ti dedici viata castigarii sufletelor pe
care Hristos te-a invatat sa le iubesti. Dragostea este adevaratul duh al Vitei; duhul dragostei
se revarsa in mladita care ramane in El".
"Marele secret al ramanerii in Hristos este convingerea profunda ca noi nu suntem nimic si ca
El este totul. Pe masura ce acest lucru se invata, nu ni se mai pare ciudat sa credem ca
slabiciunea noastra nu trebuie sa fie o piedica pentru puterea Lui salvatoare. Credinciosul care
se dedica total lui Hristos ca sa-L slujeasca in duhul unei increderi simple, copilaresti, va
aduce, cu siguranta, mult rod."
"Cand te uiti la ramura, vezi de indata asemanarea cu Vita. Noi trebuie sa traim astfel incat
trasaturile sfintenie si ale blandetii lui Isus sa straluceasca in noi. Noi trebuie sa traim ca sa-L
reprezentam pe El!"
Ziua a XXI-a
"Rugaciunea este atat unul dintre mijoacele, cat si una dintre roadele unirii cu Hristos. Ca
mijloc, ea are o deosebita importanta. Toate lucrurile credintei, toate exprimarile dorintelor,
toate tanjirile dupa o predare deplina, toate marturisirile privind esecul sau pacatul, toate
incercarile prin care sufletul renunta la sine si se agata de Hristos isi gasesc exprimarea in
rugaciune."
"In pilda Vitei, Salvatorul nu Se refera asa de mult la rugaciune ca la un mijloc, ci mai
degraba ca la o roada a ramanerii. El nu S-a gandit asa de mult la rugaciune - cum noi, vai,
prea adesea facem - ca la un mijloc de obtinere a binecuvantarii pentru noi, ci ca la unul dintre
principalele canale de influenta prin intermediul caruia noi, in calitate de conlucratori cu
Dumnezeu, oferim lumii binecuvantarile rascumpararii lui Hristos."
"Doar prin unirea spirituala adevarata cu Hristos noi suntem primiti si ascultati. Unirea cu
Fiul lui Dumnezeu este una pe viata: noi suntem in mod real una cu El. Astfel, rugaciunea
noastra se inalta ca rugaciune a Lui. Datorita faptului ca ramanem in El putem cere ce dorin si
ne este dat."
"Ramanerea in Hristos si faptul de a avea cuvintele Lui in noi ne invata sa ne rugam in
concordanta cu voia Lui. Cand ramanem in El, vointa sinelui nostru este ingenuncheata,
gandurile si dorintele naturale se supun gandurilor si dorintelor lui Hristos. Incepem sa ne
asemanam in gandire din ce in ce mai mult cu Hristos. Toata lucrarea si vointa ni se
transforma pentru a fi in armonie cu ale Lui. Exista o adanca si ades-reinnoita cercetare a
inimii pentru a vedea daca predarea a fost deplina - o rugaciune fierbinte catre Duhul care
cerceteaza inima ca nimic sa nu fie lasat deoparte. Totul este predat puterii vietii Lui din noi
pentru a-si exercita influenta sfintitoare chiar asupra dorintelor noastre obisnuite. Duhul Sau
Sfant ne insufleteste intreaga fiinta; si, fara ca noi sa stim cum, dorintele noastre, ca respiratii
ale vietii divine, sunt in conformitate cu voia divina si sunt indeplinite. Ramanerea in Hristos
reinnoieste si sfinteste vointa: noi cerem ceea ce dorim si ne este dat.
"Ramanerea in Hristos il invata pe credincios ca in rugăciune sa caute doar gloria lui
Dumnezeu... Cand credinciosul ramane in Hristos, Mantuitorul ii insufla acea dorinta. Gandul
"doar spre gloria lui Dumnezeu" devine din ce in ce mai mult subiectul esential al vietii
ascunse in Hristos. La inceput, acest gand e coplesitor, il face tacut si aproape ca ii induce
sufletului teama de a dori ceva ca sa nu cumva sa nu fie spre slava Tatalui. Dar, cand
suprematia acestui gand a fost acceptata si totul i s-a predat, el vine cu o deosebita putere sa
intareasca, sa largeasca inima si sa o deschida spre vastul camp deschis spre gloria lui
Dumnezeu. Ramanand in Hristos, sufletul invata nu numai sa doreasca, dar si sa discearna
spiritual ce anume va fi spre gloria lui Dumnezeu; iar una dintre primele conditii ale unei
rugaciuni acceptabile este indeplinita atunci cand, drept rod al unirii cu Hristos, intreaga
gandire este adusa in armonie cu cea a Fiului, care a afirmat: "Tata, proslaveste Numele Tau".
"Ramanand in Hristos, ne putem folosi deplin de numele lui Hristos... Daca vreau ca numele
lui Hristos sa fie in intregime la dispozitia mea, asa incat sa ma pot folosi de el pentru tot ce
doresc, asta va fi posibil doar daca mai intai m-am pus pe mine total la dispozitia Lui, asa
incat El sa aiba control liber si deplin asupra mea. Ramanerea in Hristos este cea care ne da
dreptul si puterea de a folosi numele Lui cu incredere. Tatal nu Ii refuza nimic lui Hristos.
Neprihanirea Lui este in mine, Duhul Lui este in mine; Tatal Il vede pe Fiul Lui in mine si
raspunde cererii mele. Nu se poate insinua - dupa cum cred multi - ca Tatal Se uita la noi ca si
cand am fi in Hristos, cand noi nu suntem in El. Nu, Tatal vrea sa ne vada traind in El: astfel
rugaciunea noastra va birui cu adevarat. Ramanerea in Hristos nu numai ca ne reinnoieste
dorinta de a ne ruga corect, dar ne si asigura intreaga putere a meritelor Sale."
"Ramanerea in Hristos lucreaza in noi si acea credinta care poate obtine un raspuns... Credinta
- ca act spiritual - depinde de cuvintele care raman in noi ca niste puteri vii si de starea intregii
vieti launtrice. Fara post si rugaciune (Marcu 9:29), fara smerenie si gândire spirituală (Ioan
5:44), fara o ascultare din toata inima (1 Ioan 3:22), aceasta credinta vie nu poate exista! Dar
cand sufletul ramane in Hristos si constientizeaza din ce in ce mai mult unirea lui cu El si
vede ca doar Hristos este cel care realizeaza aceasta unire si care face rugaciunea lui
acceptabila, el indrazneste sa pretindă un raspuns pentru ca se stie pe sine una cu El. Prin
credinta invata sufletul sa ramana in El; iar ca rezultat al acelei credinte, el se ridica spre o
credinta mai cuprinzatoare cu privire la tot ceea ce Dumnezeu a promis sa fie si sa faca. El
invata sa-si exprime rugaciunile in adanca, linistita si deplina asigurare: "Stim ca suntem
stapani pe lucrurile pe care I le-am cerut."
"Ramanerea in El ne pastreaza in locul in care raspunsul poate fi oferit. Ramanerea in Hristos
este locul unde se primesc raspunsuri. In afara Lui, raspunsurile ar fi periculoase - le-am irosi
in placerile noastre (Iacov 4:3). Plinatatea este in El; ramanerea in El este conditia puterii in
rugaciune, deoarece raspunsul este pastrat si oferit in El."
"Credinciosule, ramai in Hristos, pentru ca acolo este "scoala rugaciunii" - puternica,
fierbinte, aducatoare de raspuns. Rămâi in El si vei invata ceea ce pentru multi e un mister:
secretul rugaciunii cu credinte este viata de credinta - viata care ramane doar in Hristos!"
Ziua a XXII-a
"Dumnezeu este dragoste! Dragostea este chiar fiinta Lui! Dragostea nu este un atribut, ci
chiar esenta naturii Sale, centrul in jurul caruia se strang toate atributele Sale glorioase.
Deoarece El era dragoste, El era Tatal si exista si un Fiu. Dragostea are nevoie de cineva
caruia sa i se daruiasca, in care sa se piarda, cu care sa devina una. Deoarece Dumnezeu este
dragoste, trebuie sa existe un Tata si un Fiu. Dragostea Tatalui fata de Fiul Sau este acea
pasiune cu care El Se bucura de Fiul si afirma: "Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc
plăcerea". Dragostea divina este un foc aprins; in toata intenistatea si infinitatea ei, ea are un
singur obiect si o singura bucurie in persoana singurului Fiu preaiubit. Este o dragoste care
depaseste intelegerea."
"Aceasta dragoste a lui Dumnezeu pentru Fiul Sau trebuie sa-ti serveasca drept oglinda prin
care sa vezi cum te iubeste Isus. (Ioan 15:9)."
"Natura dragostei este mereu aceeasi, chiar daca obiectele sunt diferite (Ioan 15:9). Hristos nu
cunoaste alt fel de dragoste decat aceea cu care L-a iubit Tatal. Nevrednicia noastra slujeste
doar la evidentierea mai clara a frumusetii dragostei asa cum nici in ceruri nu se poate vedea.
Cu cea mai gingasa compasiune, El Se apleacă spre slabiciunea noastra, cu o rabdare
inimaginabila, ne suporta incetineala, cu cea mai iubitoare blandete, El ne intampina temerile
si lipsa noastra de intelepciune. Este dragostea Tatalui fata de Fiul, o dragoste plina de
frumusete si slavita in condescendenta ei, in adaptarea ei extraordinara la nevoile noastre."
"Dragostea da totul, dar cere totul. Si face lucrul acesta nu pentru ca are ceva impotriva
noastra, ci fiindca fara aceasta nu poate sa ne ia in stapanire si sa ne umple cu sine. In privinta
dragostei Tatalui si a Fiului a fost la fel. In dragostea lui Isus fara de noi a fost la fel. In
intrarea noastra in dragostea Lui, pentru a ramane acolo, trebuie sa fie la fel; predarea noastra
ei nu poate avea alta masura decat predarea ei noua."
"Credinta in aceasta dragoste este cea care ne ajuta sa ramanem in ea. Daca aceasta dragoste
este, intr-adevar, divina, este de o asa intensa si arzatoare pasiune, atunci, cu siguranta, ma pot
baza pe ea sa ma pazeasca si sa ma lipească de ea. Atunci, toata nevrednicia si slabiciunea
mea nu vor mai fi piedici. Daca aceasta dragoste este divina, avand o infinită putere la
dispozitia ei, am dreptul sa mă incred ca e mai tare ca slabiciunea mea; si, cu bratul ei
puternic, ma va tine la pieptul ei si nu ma va mai lasa sa plec."
"Vad, desigur, ca este un lucru pe care Dumnezeu il cere de la mine. Tratandu-ma ca pe o
fiinta rationala careia i s-a dat minunata putere a vointei si alegerii, El nu poate aduce cu forta
aceasta binecuvantare asupra mea, ci asteapta pana Ii dau consimtamantul inimii mele. Si
semnul acestui consimtamant pe care El, in marea Lui bunatate, l-a stabilit, este credinta -
acea credinta prin care chiar pacatosenia cea mai teribila se arunca in bratele dragostei pentru
a fi salvata si slabiciunea absoluta pentru a fi tinuta si intarita."
Ziua a XXIII-a
Andrew Murray
„Hristos le-a zis ucenicilor că a rămâne în El înseamnă a rămâne în dragostea Lui. (Ioan 15:9-
10). Ca exemplu și regulă de rămânere în dragostea Lui, ei trebuiau să se uite la rămânerea
Lui în dragostea Tatălui. În lumina acestei uniri cu Tatăl, unirea lor cu El devenea clară. Viața
Lui în Tatăl era legea vieții lor în El.”
„Prin nașterea Lui, El a devenit om și a luat natura ta pentru a deveni una cu tine. Prin
nașterea ta din nou, tu ai devenit una cu El și ai fost făcut părtaș naturii Sale divine. Legătura
dintre tine și El este la fel de reală și de strânsă, ca aceea dintre El și Tatăl – legătura unei vieți
divine. Dreptul tău asupra Lui este tot atât de sigur și acceptabil, precum a fost și al Lui în
privința Tatălui. Într-atât de strânsă este unirea ta cu El.”
„Asemenea unității vieții divine – cea a Fiului cu Tatăl – această unitate a ta cu El este una a
dragostei infinite. În viața Lui de umilință pe acest pământ, El a gustat din frumusețea și
puterea faptului de a Se ști pe Sine obiectul unei infinite iubiri și de a locui în ea zilnic; prin
propriul Lui exemplu, El te invită sa înveți că aici se află secretul odihnei și bucuriei. Tu ești
una cu El: predă-te acum ca să fii iubit de El; lasă-ți ochii și inima să se deschidă dragostei
care strălucește și te înconjoară din toate părțile. Rămâi în dragostea Lui!”
„Deși viața Lui a fost una de supunere și dependență, a fost cea mai binecuvântată. Pentru
natura noastră mândră și egoistă, ideea dependenței și supunerii duce cu gândul la umilință și
robie; dar tocmai ele sunt secretul fericirii din viața plină de iubire pe care a trăit-o Fiul lui
Dumnezeu – viața la care ne invită și pe noi. Fiului nu Îi e teamă că ar pierde ceva dându-I
totul Tatălui, fiindcă știe că Tatăl Îl iubește și că nu are interese diferite de cele ale Fiului. El
știe că pe cât de completă este dependența din partea lui, pe atât de completă este și dăruirea
din partea Tatălui a tot ceea ce are.”
„În viața iubirii divine, golirea de sine și sacrificarea voinței noastre sunt cele mai sigure căi
de a avea tot ceea ce ne dorim sau vrem. Dependența, supunerea, sacrificiul eului sunt pentru
creștin, ca pentru Hristos, binecuvântata cale a vieții. Așa cum Hristos a trăit prin și în Tatăl,
tot așa și credinciosul trăiește prin și în Hristos.”
„Dacă Hristos ne va găsi dornici să ne încredințăm pe noi înșine și interesele noastre iubirii
Lui, dacă în acea încredere renunțăm la orice grijă privind voința și slava noastră, dacă facem
din practicarea și mărturisirea dependenței absolute de El în toate lucrurile gloria noastră,
dacă suntem mulțumiți doar având viața noastră în El, El va face pentru noi ceea ce Tatăl a
făcut pentru El: ne va da din gloria Lui.”
„Credinciosule, rămâi în dragostea Lui! Ia și studiază relația Lui cu Tatăl ca garanție a ceea ce
poate deveni și viața ta. Viața ta în El poate fi la fel de binecuvântată, de puternică, de
glorioasă ca viața Lui în Tatăl.”
„În lumina vieții Lui în Tatăl, lasă de acum ca ea să fie pentru tine o odihnă binecuvântată în
unirea ta cu El, o fântână din care se revarsă bucuria și puterea. A rămâne în dragostea Lui
puternică și salvatoare, capabilă să ne țină și să ne împlinească, așa cum El a rămas în
dragostea Tatălui – este cu siguranță măreția chemării noastre și ea ne învață că nu este ceva
ce noi trebuie să realizăm; ea trebuie să fie, și în cazul nostru, ca în cazul Lui, rezultatul
revărsării spontane a vieții din interior și lucrarea puternică a dragostei de sus. Ceea ce avem
nevoie este aceasta: să ne facem timp și să studiem imaginea divină a acestei vieți de iubire
pusă înaintea noastră în Hristos. Trebuie să ne păstrăm sufletele liniștite înaintea lui
Dumnezeu, ca să privim la acea viață a lui Hristos în Tatăl până când lumina cerească va
străluci asupra ei și vom auzi vocea Preaiubitului nostru șoptindu-ne cu gingășie, fiecăruia
personal, învățătura dată ucenicilor Săi. Suflete, stai liniștit și ascultă. Lasă ca fiecare gând să
tacă până când cuvântul acesta va pătrunde și în inima ta: „Copile, te iubesc așa cum M-a
iubit pe Mine Tatăl. Rămâi în dragostea Mea, așa cum Eu rămân în dragostea Tatălui. Viața ta
pe pământ în Mine trebuie să fie echivalentul desăvârșit al vieții Mele în Tatăl.”
„Doamne, arată-ne dragostea Ta! Ajută-ne ca împreună cu toți sfinții să cunoaștem dragostea
care întrece orice înțelegere! Doamne, arată-ne în propria Ta viață binecuvântată ce înseamnă
să rămânem în dragostea Ta! Iar priveliștea ei să ne cucerească într-atât de mult, încât să ne
fie imposibil să căutăm, chiar și pentru scurt timp, o altă viață decât viața de rămânere în
dragostea Ta!”