Testul suprem de credință

David Wilkerson

Binecuvântat să fie mesajul pe care vi-l aduc inimilor voastre, în numele lui Isus,
Amin!
Mesajul de astăzi l-am intitulat „Testul suprem de credință.” În cartea Exod găsim
istoria copiilor lui Israel. Scriptura ne spune că poporul Israel a umblat pe pământ uscat în
mijlocul mării. Cu suflarea nărilor Sale, scrie în Psalmi, Dumnezeu a suflat vântul, iar marea
s-a adunat, apele s-au ridicat pe ambele părți, iar ei au trecut printre acei pereți de apă pe
pământ uscat. Au trecut pe partea cealaltă. Au început să cânte și să danseze. Biblia spune că
au strigat: „Dumnezeu este tăria mea, Domnul este un războinic viteaz, minunat în sfințenie.
Doamne, cine este ca Tine? Ai făcut minuni, ne-ai călăuzit. Ne vei duce în țara promisă acum.
Doamne, Tu vei împărăți în veac.”
Aceasta e o mărturie puternică. Au văzut minunea și Dumnezeu i-a scos afară.
Dumnezeu întotdeauna te scoate afară pentru a te duce înăuntru. Este un scop divin pentru
aceasta, e un motiv pentru care te-a mântuit. E un scop pentru care ești aici în dimineața
aceasta. Ei au strigat, la fel cum facem și noi, au văzut o mare minune. Ai văzut o mare
minune în viața ta când Domnul te-a salvat, când Duhul Sfânt a venit și ți-a descoperit
păcatele tale și ce anume trebuie să schimbi în viața ta.
Biblia spune că ei au dansat, dar trei zile mai târziu li s-a făcut sete, iar apa lipsea.
Biblia spune că au început să se plângă: „Nu am găsit apă. Ce avem să bem?” S-au ccertat cu
Moise. În Psalmul 106 scrie: „Părinții noștri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu și-
au adus aminte de mulțimea îndurărilor Tale și au fost neascultători la mare, chiar la Marea
Roșie.” Cum e aceasta posibil? Ei au văzut una din cele mai mari minuni ale omenirii, ei
cântă, dansează, apoi, după trei zile, într-un test al credinței, eșuează, iar ceea ce spun ei în
esență e: „Unde e Dumnezeul nostru?? E El cu noi sau nu?” Încep să se îndoiască de prezența
lui Dumnezeu după minune și au fost neascultători la mare, chiar la Marea Roșie.
Când am citit aceasta, mi-am zis: „Doamne, câți dintre noi am fost puși în fața unui
test al credinței?” A fost un simplu test al credinței. Copacul era acolo. Dumnezeu știa ce
avea să facă. Dumnezeu avea un răspuns, avea un plan. În ciuda cârtirii lor nesfârșite
Dumnezeu le-a dat mana. Pentru că au început să ceară pâine, le-a trimis mană din cer. Pentru
că au zis că nu au carne, le-a trimis prepelițe. Prepelițele au venit în jurul taberei. Aveau
înălțimea de doi coți. Dumnezeu a trimis un vânt și le-a adus. Biblia spune că au mâncat până
le-a ieșit pe nări.
 E Dumnezeu printre noi sau nu? Psalmul 106:44 A deschis stânca și au curs ape, care
s-au vărsat ca un râu în locurile uscate. Biblia spune că Dumnezeu i-a lăsat să flămânzească și
să înseteze. De zece ori i-a încercat Dumnezeu pe acești oameni pe această parte a răului
Iordan. Iordanul este trecerea spre țara promisă. Și de zece ori ei L-au supărat pe Dumnezeu.
„Caut mereu oameni care să se încreadă în Mine.” Dumnezeu caută credință. Vă voi
duce în țara promisă unde veți avea nevoie de încredere absolută în Cuvântul Meu. Și o să vă
trec prin această încercare, pentru ca, deși știți, vreau să vă reamintesc: Nu există alt mod prin
care Dumnezeu să ne dea credință decât prin încercări. Este singura cale cunoscută omenirii
sau cerului unde Dumnezeu să construiască fără să pună într-un foc sau într-o încercare. Așa
ia naștere, așa crește din încercare în încercare, până când Dumnezeu vede că în sfârșit are
oameni care pot fi o mărturie pentru lume indiferent de ce s-ar întâmpla. Și întotdeauna
suntem încercați din dragoste. Nu este mânia lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu iubește pe
cine mustră. Dumnezeu caută credință în oamenii Lui. nu îmi pasă dacă te rogi de zece ori pe
zi sau dacă citești Biblia de trei ori pe an. Nu contează cât plângi înaintea Domnului dacă nu
ai credință în vremea încercării. Dacă nu ai credință și începi să te sperii și să te îngrijorezi, să
cârtești și să te plângi atunci când lumea se uită la tine, ți-ai pierdut mărturia, ți-ai pierdut
scopul pentru care Dumnezeu te-a chemat și te-a schimbat.
Pe urmă ei ajung într-un loc numit Cades, pe această parte a Iordanului, iar peste apă
ei pot vedea țara promisă, locul de odihnă. Iar acolo, peste dealuri, este Ierihonul, unul dintre
orașele fortificate cu ziduri înalte. Și, pentru că ei au vrut să afle ce se întâmplă acolo, au
trimis 12 iscoade. Știu că în Biblie scrie că au fost trimiși la porunca Domnului, dar Domnul
le-a poruncit pentru că știa că nu o să meargă fără iscoade, pentru că Dumnezeu voia cu
adevărat ca ei să se încreadă în Cuvântul Lui. El le promisese deja că niciun dușman nu o să
poată sta împotriva lor. El le-a promis deja că o să fie cu ei, că o să trimită viespi să alunge
dușmanii, că nicio armă ridicată împotriva lor nu va reuși. „Eu o să iau lupta în mâinile Mele.
Eu voi lupta pentru voi. Mergeți înainte în țara promisă”
Cunoașteți povestea. Ei au trimis 12 iscoade care au stat 40 de zile în țara promisă de
unde au adus din fructele țării, au venit încărcați cu roadele țării promise. Ne amintim cu 10
dintre iscoade au adus un raport negativ. Au zis: „Da, este totul cum a zis Dumnezeu. e un loc
minunat, e ca raiul, dar uitați de acest loc pentru că sunt uriași acolo și sunt orașe cu ziduri
înalte până la cer.”
Un exemplu de minciună și exagerare a diavolului. Până la cer? „Noi suntem ca
lăcustele înaintea uriașilor. O să ne strivească. Nu suntem suficient de puternici. Nu suntem în
stare. Nu putem înainta.” Acesta e raportul pe care îl aduc în tabără. Dumnezeu știa că ei nu
au credință. da, este o țară bună, dar nu suntem în stare. Și tot poporul și-a ridicat glasul și a
plâns și au plâns toată noaptea. Stăteau în corturi cu mâinile ridicare întrebându-se: „Ce
facem acum?”
S-a întâmplat așa ceva recent în viața ta? Test după test, minune după minune. După
tot ce a făcut Dumnezeu, te-a adus în punctul în care să stai în fața unui test. Poporul a zis că
au fost aduși acolo doar ca să fie înșelați. „Mai bine am fi murit aici în pustie. De ce să
mergem mai departe? Dumnezeu ne-a înșelat.” Vă imaginați ce necredință în acești oameni?
A doua zi se ridică și spun că renunță. „Nu putem înainta, nu avem puterea, forța.”
Iosua și Caleb se ridică și spun: „Dumnezeu ne-a promis țara. Nu vă răzvrătiți! Nu vă
temeți! O să câștigăm această luptă. Ei nu mai au niciun sprijin. Domnul este printre noi. el
este cu noi. Să mergem toți acum în Numele Domnului!” Poporul era gata să îi omoare cu
pietre. Voiau să îi omoare cu pietre pe oamenii care au adus vești bune.
Și Dumnezeu spune: „Ajunge! Până aici! De 10 ori v-am încercat, de 10 ori am căutat
doar credință pentru a vă proteja. Fără credință Eu nu pot lucra! Nu Îl putem mulțumi pe
Dumnezeu. Eu caut o credință care e de neclintit. Este singura mărturie pentru păgânii din
jurul vostru. Este singura cale prin care pot să îi ating pe cei pierduți, pe toate popoarele
păgâne din jurul vostru. De ce v-am ales pe voi? V-am ales dintr-un singur motiv: Un popor
mic, căruia I-am vorbit, l-am binecuvântat, i-am dat legi pentru un scop, iar acela a fost de a fi
mărturie între neamuri, despre ceea ce pot să fac, despre a schimba inimi, despre a îndruma,
despre a sprijini în situații grele, despre a călăuzi. V-am încercat de 10 ori și de fiecare dată ați
căzut. De fiecare dată m-ați întrebat unde sunt și v-am iertat, și v-am slujit.”
Dacă nu era mijlocirea lui Moise, Dumnezeu a zis: „Am să distrug poporul. O să le
șterg moștenirea. Cât mai trebuie ca ei să creadă în Mine? Ce mai trebuie să fac?” Câte slujbe
trebuie să auzim? De câte ori venim la biserică și cântăm, strigăm și vorbim despre credință?
Câte predici ați auzit de la acest amvon despre credința adevărată și statornică în încercare?
Poate am predicat sute în ultimii 17 ani. Fiecare pastor ne predică despre aceasta. Cât de puțin
luăm seama când suntem în încercare.
Câte versete din Biblie am uitat? Cum ni se golește memoria? Uităm unde L-am
întâlnit și văzut pe Dumnezeu la lucru, cum Dumnezeu ne-a arătat minune după minune ca să
putem privi înapoi și spune că Dumnezeu nu ne-a dezamăgit niciodată. Dumnezeu nu a
dezamăgit niciodată pe nimeni. El este credincios și drept. Și totuși noi Îl provocăm cu
necredința noastră.
„O să iert, i-a spus Domnul lui Moise, pentru mijlocirea ta. O să fie niște oameni
iertați. O să le dau mană din cer, nu o să îi las să flămânzească. O să am grijă de ei ca să poată
trăi.” Dar ascultați ce le spune: „Niciunul din acești oameni, din cei necredincioși, care au
văzut slava Mea, minunile, nu vor vedea țara. Niciunul care s-a îndoit, care M-a mâniat nu va
intra. Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. copiii voștri o să rătăcească 40 de
ani prin pustie până veți pieri.”
Dumnezeu trebuie să-Și amâne planul pentru încă 38 de ani, pentru încă 38 de ani
deoarece ei erau deja de o vreme pe drum. În Deuteronom scrie că au fost 38 de ani. se întorc
înapoi. Dumnezeu îi întoarce. Cumva și-au dat seama că au greșit și au vrut să urce pe munte.
Au urcat și au fost învinși de dușmani. Dumnezeu le spune că nu este cu ei.
Dacă vrei să vorbești despre dezastrul, despre tragedia necredinței gândește-te la o
întreagă generație de peste 20 de ani – fiecare om de peste 20 de ani – suntem condamnați să
trăim doar pentru a muri.
Suntem în Noul Testament acum. Dumnezeu nu mai tratează necredința în acel mod.
Iată ce scrie în Evrei: „Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să nu aibă o inimă rea și
necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu.” Avem peste tot în Evrei această
avertizare. „Uitați-vă la cei ce sunt necredincioși și luați aminte!” Nu este ceva cu care să te
joci. Este păcatul suprem. Este păcatul care dă naștere la alte păcate. Este mama tuturor
păcatelor: necredința.
Îți pui întrebarea: „Unde este Dumnezeu în viața ta? Unde e El? nu văd nicio dovadă.
Rugăciunile nu-mi sunt ascultate.” „Nu o să intri, spune El. nu te pot folosi, pentru că știu că
dacă te-aș testa de 100 de ori, tot nu M-ai crede. Nu ajungi nicăieri. Am încheiat negocierile
cu tine. Plecați din fața Mea și existați doar. Vă voi lăsa să fiți nimiciți.”
Am văzut vieți din acestea distruse. Peste tot pe unde călătoresc întâlnesc păstori ale
căror vieți au fost distruse, pentru că Dumnezeu le-a vorbit să fie un model de credință pentru
popor. Un pastor pe care-l cunosc a renunțat. El a pierdut un copil. Copilul l-a pierdut la o
vârstă timpurie. „Cum a putut Dumnezeu să-mi facă aceasta?”, a zis pastorul. Această
îndoială și necredința au pătruns în mintea lui.
Unui pastor care a fost misionar în Africa – am mai spus povestirea aceasta – soția lui
a murit. Era o doamnă tânără. A murit. A murit chiar acolo, în zona triburilor. Avea o fetiță. A
zis: „Până aici, Doamne! Dacă așa știi să Îți tratezi copiii, eu nu Te pot sluji.” Le-a dat fetița
prietenilor din Africa. A zis că nu mai vrea copilul. S-a întors acasă și a murit ca alcoolic.
Dumnezeu împlinește ceea ce spune. El vorbește serios. El a zis: „Aceasta e pentru
binele tău.” Aceasta nu e mânia Domnului! „Necredința ta este atât de mare încât de fiecare
dată când te-am încercat n-ai crezut niciodată că o să treci biruitor. Ai încercat orice altă
modalitate. Ai dat telefoane, ai apelat la oameni, ai făcut tot ce ți-a star în putință, numai ca să
nu vii la Mine. Nu te-ai încrezut în Mine ca să pot zidi în tine o credință constantă, neclintită.”
Ei merg în pustiu, iar acolo se întâmplă două lucruri. Sunt două generații – cei care
sunt sub 19 ani. Dumnezeu va lucra cu această generație. El îi va duce în țara promisă.
Dumnezeu întotdeauna merge înainte.
Dumnezeu nu stă după niște oameni care nu fac nimic, chiar și aici în biserică.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru închinare, pentru ceea ce El a făcut, pentru inimile deschise
și umplute. Îi mulțumim pentru viețile schimbate pe care le-am văzut. Am văzut cum
Dumnezeu ne-a dat acest local fără niciun dolar datorie. Am văzut minune după minune. Dar
dacă stăm doar confortabil în acest local și tot ce vrem să facem e să existăm doar, tot ceea ce
vrem e să mergem înainte cu ceea ce avem și să fim binecuvântați... nu vrem să intrăm în țara
promisă. Nu vrem să intrăm și să riscăm, să vedem ce e pe partea cealaltă. Dumnezeu nu
poate lucra cu oamenii care sunt atât de setați pe căile lor.
Când apare necredința, ești concentrat pe propriile probleme. Nu mai ai viziune, nu-ți
pasă de vecini, nu-ți mai pasă de cei pierduți. E totul despre durerea mea, boala mea, despre
problema mea, necazul meu. Și bisericile intră în această stare, unde toată atenția e
concentrată în interior pentru că nu este credință. Unde e credință, Dumnezeu vrea să ne luăm
ochii de la probleme și să le vedem prin ochii Lui. Așa ajungi să cunoști inima lui Dumnezeu,
să îi atingi pe cei din jur. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și El se va îngriji de toate
celelalte, de familie, de copii.
Dumnezeu are două lucruri de făcut în tabără. Trebuie să ducă poporul în țară și să
aștepte încă 38 de ani ca toți să moară. Mă gândesc la vreo 200.000 de oameni. Știu că
600.000 au ieșit din Egipt. Nu știu câți erau acolo atunci. Probabil că erau cel puțin 300.000.
aceasta înseamnă că în cei 38 de ani trebuiau să moară cel puțin 300 în fiecare zi. Vă
imaginați ce priveliște? Vă puteți închipui generația nouă crescând și văzând morți peste tot,
părinți, bunici, neamurile. Iar acești oameni trăiesc doar pentru a muri.
Ce trist e că unii creștini de astăzi trăiesc doar pentru a muri. Nu vor să crească, nu vor
să își asume riscuri și să înainteze. Dacă nu ieși din tabără, nu ești testat. Ei nu au mai fost
testați de atunci. Au mai fost șerpii, dar acela nu a fost un test, ci un exemplu al dragostei lui
Dumnezeu, arătând viziunea crucii ce avea să vină.
Să vă prezint imaginea de ansamblu. Se lucrează cu generația tânără. Sunt sigur că
Iosua și Caleb îi învață. Le spun că ei o să intre în țară. Aveau această promisiune de la
Dumnezeu, de la Moise, Iosua și Caleb, cei care au adus vești bune și aveau credință. Ei au
zis: „mergem înainte” și i-au instruit pe ceilalți.
 Ne uităm azi în unele biserici și nu vedem decât moarte. Doar moarte, moarte absolută.
Nu există mișcarea Duhului Sfânt. oamenii sunt împietriți. Te uiți în jurul tău și nu vezi decât
această moarte. Dar este o altă generație. Și sunt aceasta peste tot pe unde mergem. Pastorul
Carter cântă chiar acum în Zambia, Africa. Se ridică o nouă generație cu o credință luptătoare.
Sunt pastori tineri care nu doresc faima, prostia lumii. Nu vorbesc despre prosperitate. Ei cred
că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care se smeresc și au o viziune asupra lumii. Sunt
centrați pe Isus și doresc să-L cunoască pe Dumnezeu, încât fac din aceasta scopul principal
în viață, și să îi caute pe cei pierduți.
E o nouă generație cu care Dumnezeu lucrează. Dumnezeu lucra în tabără, și tot ce
citim în cei 38 de ani din Vechiul Testament, tot ceea ce a făcut Dumnezeu ca binecuvântate,
a fost pentru cei de la 19 ani în jos. Aceasta înseamnă că de când a zis Dumnezeu „destul!”
sunt 38 de ani. de exemplu, un băiat de 19 ani, în cei 40 de ani, pe când ajunge la Iordan, are
deja 59 de ani. mulți erau în jur de 50 de ani, dar erau instruiți. Erau un grup pus deoparte.
Dumnezeu are un grup pus deoparte chiar acum. În biserica aceasta și în oricare,
Dumnezeu are un grup ascuns pe care îi testează și îi pregătește. Aceștia se ridică, caută fața
lui Dumnezeu și nu doresc moartea. Și, într-o zi, Dumnezeu va pune în lucrare această
generație a credinței.
Când vorbesc despre o generație a credinței, nu vorbesc despre Mercedes, nu vorbesc
despre împliniri personale, ci de inimi cu totul pentru Dumnezeu, care se încred în El în orice
circumstanțe din viața lor.
Am prezentat acest cadru pentru a expune cheia mesajului meu de astăzi. Eu cred că
biserica, fiecare din noi, suntem aduși la Iordan. Și aceasta e o linie pe care a trasat-o
Dumnezeu. el spune: „Da, ai fost testat, dar acum e timpul să iei o decizie. Vreau de la tine o
credință totală. Vreau ceva de la tine încât orice s-ar întâmpla în jurul tău, sau ție, nimic să nu
te zguduie. Pentru că mai bine mori decât să nu crezi.” Mai bine merg acasă decât să mă
îndoiesc de Tatăl Ceresc. Dumnezeu ne spune: „Dacă ești gata să treci dincolo, dacă ești gata
să iei un angajament – știu că nu poți face aceasta pe cont propriu, dar vine o vreme când
trebuie să spui: „Doamne Isuse, vreau să merg prin credință! M-am săturat să tot urc și să cad,
să mă tot îndoiesc de fiecare dată.”
De fiecare dată când apare o încercare spunem că e mai mare decât ultima și începem
să ne îngrijorăm și să ne frământăm. Dar Dumnezeu a trasat o linie. Dumnezeu a îngăduit ca
iscoade să între în țară pentru a le arăta ce o să se întâmple dacă o să pășească în această viață
de credință, dacă treceți dincolo și începeți să vă rugați, chiar să Îl căutați. „Doamne, vreau să
fiu o mărturie pentru lume. Poate că nu sunt un predicator sau un evanghelist. Poate stau slab
la capitolul evanghelizare personală, dar, Doamne, când oamenii se uită la mine vreau ca să
zică „Iată un om, o femeie, care într-adevăr se încrede în Dumnezeu.”
În încercarea lor au fost atrași înspre aceasta. De unde ai curajul, de unde ai această
putere ascunsă ce e în tine de a nu ceda, de a nu murmura sau a te plânge când lucrurile merg
rău și apar probleme? Dar Dumnezeu le arată cum va fi dacă vor păși în această viață. „Vreau
să vedeți ce înseamnă o astfel de viață. Vreau să vă arăt Ierihonul.”
Primul pas: ia-ți un angajament. O să mă încred în Dumnezeu! Nu vreau să mai trăiesc
cu îndoieli. Fă acest pas și Domnul o să îți arate o minune. Domnul o să îți deschidă inima și o
să te treacă prin apele despărțite.
Ei înaintează și când ajung acolo, se uită la ziduri, care li se par înalte până la cer. Aici
ei trebuie să se încreadă în Domnul cum nu s-au mai încrezut niciodată. „O să am nevoie
acum de oameni care să fie războinici. Ați văzut ce au pățit cei fără credință, cei care erau
concentrați doar pe problemele lor! Ați văzut că nu au fost decât probleme, disperare și
descurajare. Ați văzut aceasta! Nu mai vreți acest stil de viață, dar dacă mergeți înainte,
aceasta nu o să se mai întâmple. O să ajungeți într-un punct în care o să ai în față testul
suprem al credinței.”
Aceasta e atunci când Dumnezeu vine și îți spune: „Credința pe care o vreau de la tine
nu se poate arăta prin cuvinte.” Doamne, cred. Chiar cred. Cred cu adevărat! Totdeauna
încercăm să motivăm această credință a noastră din interior. Nu poți crea credința, nu o poți
forța. Este un angajament pe care îl iei de a te supune lui Dumnezeu.
Ce e credința? E supunerea la Cuvântul revelat al lui Dumnezeu. nu e un sentiment,
ceva ce simți. E ceva ce faci. Dumnezeu spune: „Vă voi arăta calea.” Căpetenia Oștirii
Domnului a venit la Iosua și i-a zis: „Scoate-ți încălțămintea din picioare. Nu o să pierzi
această luptă. O să mergi desculț, dar Eu o să preiau controlul. Tot ce trebuie să faci este să mi
te supui.”
Acești oameni au știut ce aveau de făcut. Au fost înștiințați. Dumnezeu îi spune lui
Iosua: „Nu ai mai fost pe acest drum al credinței până acum. Ai dat greș în trecut, dar acum va
trebuie să crezi Cuvântul, nu simțurile tale. Va trebuie să te încrezi în Cuvântul lui Dumnezeu
în orice lucru. Tocmai ce ai venit dintr-o viață numai cu pâine. Asta e tot ce ai avut, pâine,
doar mană, dar ți-am spus că omul nu va trăi doar cu pâine. Treci acest hotar acum. O să crezi
fiecare Cuvânt din Cartea Mea. Și o să trăiești prin Cuvânt. Dacă scrie să faci, atunci fă! Dacă
scrie să nu faci, atunci nu face, în puterea Duhului Sfânt.”
Tot ce aveau de făcut, cum trebuiau să înconjoare cetatea, cum să stea așezați
Dumnezeu le-a zis. Când au ajuns acolo nu îi împingeau pe alții în față, nu vorbeau cu
necredință. Li s-a zis să tacă. „Nu scoateți niciun cuvânt!” Li s-a spus când aveau să sufle în
trâmbițe, li s-a spus unde și când să mărșăluiască, de câte ori.
Dacă îți faci inima supusă lui Dumnezeu și zici: „Doamne, pune frica sfântă în viața
mea” și vrei să umbli într-o viață de credință și să fii mărturie pentru lume, atunci trebuie să te
adâncești în această Carte. Și spun fiecărui bărbat, femeie sau copil care ia acest angajament
„Doamne, o să mă supun Cuvântului Tău.” Nu trebuie să vină vreun înger sau vreo voce.
Duhul Sfânt o să îți vorbească, dar o să vorbească prin această Carte. Acesta este cuvântul lui
Dumnezeu revelat. Și Domnul spune că dacă vrei credință, aceasta vine în urma auzirii
Cuvântului. În duh, în inimă, îl auzi în gând. Aceasta caută Domnul! Pentru că te va îndruma
la fiecare pas, îți va spune ce să faci.
S-ar putea să ai un păcat în viața ta care te stăpânește și dacă iei acest angajament de a
te supune Cuvântului lui Dumnezeu, atunci aprofundezi acest Cuvânt și Îi permiți Domnului
să pună această teamă sfântă în inima ta. Această teamă sfântă e doar spre vinele tău. E pentru
a te ține departe de pustie. Nu e mânia lui Dumnezeu, e salvarea Lui care ne împiedică să ne
risipim viața în pustie, în confuzie și în teamă.
Dumnezeu nu caută o credință chinuită pentru fiecare problemă. Știți voi: „Doamne,
dă-mi credință să pot trece prin aceasta! Doamne, ajută-mă de data aceasta și apoi o să mai
vedem.” Nu! Domnul cere dedicare pe viață. Domnul caută o dedicare totală de ascultare a
Cuvântului. „Iar dacă tu exprimi această dorință, Eu o să aprob, o să o semnez și o să te
însoțesc și o să îți dau toată sfătuirea, toată puterea de care ai nevoie. O să merg cu tine.”
Acesta este omul cu care o să umble Dumnezeu – cel care a decis că va onora
Cuvântul Lui. să vă spun unde necredința israeliților a izbucnit ca o flacără. A fost doar o
scânteie. Când iscoadele rele se întorc, ei aduc acest raport rău, iar poporul acum este devastat
de frică și spune că nu poate înainta. Priviți din nou. Este ceva exact la inima subiectului pe
care încerc să îl transmit, este ceva cu care Dumnezeu mă confruntă. Ceea ce am să vă spun a
avut un impact puternic asupra mea.
Ei nu dau vina pe Dumnezeu la început. Își recunosc vina lor. Ceea ce spun în corturile
lor toată noaptea: „Nu avem ce ne trebuie. Avem dușmani puternici, uriași care o să ne
zdrobească.” Ei cedează în fața sentimentelor de insuficiență, a sentimentului că nu au ceea ce
trebuie. „Nu o să reușim!” Se uită în interiorul lor și, momentan, nu dau vina pe Dumnezeu.
Se acuză pe ei.
Biblia spune că ei au vrut să renunțe. S-au întors și au început să dea vina pe
Dumnezeu și acesta este un lucru periculos. Fiecare creștin de aici a fost vinovat de același
păcat. Când mergi în odaia de rugăciune și te afli într-o perioadă de secetă, o perioadă când
toate par să meargă rău, când ești în fața testului suprem, când Dumnezeu urmează să te ducă
pe teritoriul credinței, te duci la rugăciune și zici: „Doamne, n-am credință. mă simt atât de
necorespunzător, atât de incapabil. Doamne, mi se pare că nu pricep nimic.”
Așa că atunci când te rogi, Dumnezeu aude doar cât de rău ești, cât de nepotrivit ești.
Pe mine Dumnezeu m-a alungat din camera de rugăciune. Chiar m-a alungat! Eram la timpul
de rugăciune, în prezența Lui cam de o oră și Îi spuneam lui Dumnezeu cât de rău mă
simțeam. „Doamne, nu cred că mesajul meu e bun pentru acești pastori. Doamne, mă simt atât
de gol când stau în fața lor.”
Și am început să-I spun Domnului. M-am uitat în trecutul meu și i-am spus Domnului
aproape orice lucru rău pe care l-am făcut în viața mea. Trăind și experimentând aceste stări
negative, această deficiență: „Nu sunt vrednic, nu pot s-o fac. Doamne, am predicat atât de
mult, dar nu-mi aduc aminte nici jumătate din ce am predicat.” Și dintr-o dată Duhul
Domnului mi-a vorbit: „Ridică-te! Ieși de aici! Cu blândețe, ieși afară! Sunt cu tine! Te
iubesc! Nu vreau să îmi amintești de păcatele tale pe care le-a acoperit sângele Meu! Și ți-am
spus că poți face totul prin Hristos care te întărește. Ai ascultat minciunile diavolului. Ridică-
ți capul și mergi la luptă!”
Asta facem noi când mergem înaintea Domnului. Îi spunem toate relele. Aceasta nu
este umilință. Aceasta e ca un dispreț față de ceea ce Domnul a făcut deja în viața ta. Și
Domnul mi-a vorbit atât de clar. „Spune-mi, David” – și nu era o voce sonoră, doar o voce
slabă. „Vrei să Îmi spui că după 50 de ani de predicare, și toate aceste cărți, sute de mii de
oameni care primesc mesajul peste tot în lume, toate acestea au fost în zadar? Îmi spui că
fiecare test și încercare nu valorează nimic? Îmi spui ceea ce ai uitat? Și Îmi spui că toate
șoaptele Duhului Sfânt din urechea ta, după dragostea pentru tine, toate trăirile Mele cu tine,
toată mila Mea, toate au fost goale și în zadar?”
Dumnezeu nu vrea să le audă! Mergi în camera de rugăciune și începe pe proclami
biruința lui Isus în viața ta! Dumnezeu a făcut o minune pentru fiecare din noi. Dumnezeu mi-
a zis: „N-ai uitat nimic, David. Când o să ai nevoie, o să îți aduc aminte. O să îți împrospătez
memoria. Totul e acolo. E totul pregătit pentru când ai nevoie. Nu ai uitat nimic. Fiecare zi e
nouă zi, un nou început, cu o nouă atingere a Duhului Sfânt.”
Trebuie să nu cădem în același mod ca poporul evreu. Nu știu cum să continui acum,
pentru că Dumnezeu are treabă cu mine acum. Nu ați mai mers pe acest drum până acum. E
ceva nou ce Dumnezeu vrea să facă în viețile noastre. Nu am mai fost așa până acum, pentru
că învăț asta la vârsta mea acum: pacea binecuvântată și odihna care vine atunci când te lași
cu totul în brațul Domnului, când crezi cu adevărat că vei trece cu El prin toate.
 Iată ce li s-a spus. Închei imediat. „Întărește-te și îmbărbătează-te lucrând cu
credincioșie după toată legea. Nu te abate de la ea, nici la dreapta, nici la stânga – adică de la
Cuvânt – ca să izbutești în tot ce vei face. Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta.
Cugetă asupra ei zi și noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în
toate. N ți-am dat Eu oare porunca aceasta? Întărește-te și îmbărbătează-te. Nu te înspăimânta
și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeu tău, este cu tine în tot ce vei face.”

Domnul spune: „Îți poruncesc. Vino în prezența Mea ca la un Rege care e victorios.
Vino în prezența Mea. Nu privi la problemele lumii. Nu privi la cei homosexuali ca și cum ar
prelua controlul asupra societății. Ei sunt o minoritate. Ne rugăm pentru ei. Urâm păcatul, dar
iubim păcătoșii. Oameni, nu o să stau și să mă îngrijorez de căsătoriile homosexuale.
Dumnezeu este mai preocupat despre unde mergi tu. Este mai preocupat ca tu să fii o
mărturie.
Într-o zi, orice genunchi se va pleca, orice limbă va mărturisi. Biblia spune că toate
neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră înaintea Lui. El ridică un neam și coboară pe
altul. Biblia ne spune că într-o zi El le va preface în așternutul picioarelor Lui. Orice alt
dumnezeu, orice altă religie va îngenunchia și se va pleca înaintea Lui, orice politician se va
pleca.
Prieteni, este adevărat! Dumnezeu are totul sub control și în viața mea, și în viața ta.
Nu scapă nimic de sub control. Dumnezeu este suveran! Dumnezeu este Șeful! Să ne ridicăm.
Doamne, nu avem de ce să ne temem. Nu avem de ce să ne fie frică! Doamne, ia-ne
ochii de pe slăbiciunile noastre, de pe eșecurile noastre și să privim spre El, și să privim spre
Isus, Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre.
Doamne, ai zis să nu mai aducem pe altarul Tău jertfe care nu sunt bune. „Nu-Mi mai
aduceți o jertfă șchioapă. Nu mai aduceți în casa Mea îndoielile și necredința voastră! Încrede-
Te în Mine și ai să Mă vezi la lucru. O să umblu cu tine.” Domnul este în adunare. El este cu
noi acum. Da, El este!
Repet porunca Domnului: „Întărește-te și îmbărbătează-te. Nu te teme!” Cel slab să
zică: Sunt tare! Frate, fii tare în Domnul și în puterea măreției Lui. Fii tare în Domnul
atotputernic. Nu poți face asta până când nu alungi din inima ta toată necredința. Spune-I:
„Doamne, nu mai vreau această necredință. Când apare, te rog să Te ocupi de ea imediat. E
periculos. Nu mai vreau să merg pe acest tărâm al necredinței.”
O să mă rog pentru voi, apoi o să vă rugați voi și eu o să vă conduc în rugăciune.
Vreau acum să crezi în timp ce mă rog că Dumnezeu știe unde te afli. Lui Dumnezeu Îi pasă
de frământările tale și nu o să îngăduie mai mult decât poți suporta. O să pregătească și calea
de ieșire din încercare sau ispită. De multe ori nu îți ia problema, dar te ridică deasupra ei și îți
dă puterea necesară să stai neclintit și să vezi mâna Lui la lucru.
Tată ceresc, venim acum cu umilință înaintea Ta și nu trebuie să cerșim sau să
implorăm, pentru că ai spus că ești gata să ne dai mai mult decât putem primi. Doamne, sunt
unii oameni acum aici, unii dintre ei trec prin acest test. Și, Doamne, Tu cauți credință, pentru
că e un test suprem al credinței, o credință neclintită.
Doamne Isus, nu trebuie să tremurăm la ceea ce urmează, pentru că vor fi probleme
după probleme care nu se termină niciodată. Dar, Doamne, atunci intervine Harul Tău. Atunci
vedem puterea lui Dumnezeu. Atunci apare bucuria în biruințele pe care le avem și mărturia
pentru întreaga lume este că Dumnezeu umblă cu noi. Și nu ne vom pleca, nu vom cădea,
pentru că stăm în picioare prin puterea Domnului. Cuvântul Domnului este în noi, cu noi și ne
conduce.
Doamne, iartă necredința noastră!
Vreau să vă rugați cu mine. Doamne, Îți cer iertare pentru necredința mea. Este un duh
și îl leg în Numele lui Isus Hristos chiar acum. Necredință, pleacă! În Numele lui Isus. Și îmi
deschid inima acum, Doamne. Atinge-mă! Încurajează-mă! Îți dau acum, pun în mâinile Tale
toate problemele mele, temerile mele, slăbiciunile mele și toate insuficiențele mele. Ți le dau
Ție. Spun acum, prin credință: Sunt tare și am să cresc în putere prin puterea măreției Tale,
prin promisiunile Tale de care mă țin.
Mulțumiți Domnului! Ridicați mâinile și mulțumiți Domnului!
Vreau să plecați din acest loc cu acest gând: Dumnezeu este mai tare decât toți uriașii
mei! Dumnezeu o să dărâme toate zidurile care-mi stau înainte. Ați priceput? S-ar putea ca
mâine, sau săptămâna aceasta, să dai de un alt zid sau de unul sau doi uriași care sunt prin
preajmă. Și primul gând va fi: Doamne, nu din nou! Și dintr-o dată vezi acel duh și zici: „Nu,
nu, nu și de data aceasta! O să mă bazez pe Cuvântul Domnului și pe promisiunile Lui și El
mă va trece biruitor!