„Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să

mai vin aici să scot” (Ioan 4, 13-14).

Îl însoțim și noi, cu ochii minții, pe Domnul în călătoria Sa din
Iudeea către Nazaretul Galileei, drum care trecea prin ținutul Samariei
(Ioan 4, 3-4). Distanța era foarte mare, aproximativ 145 km, pe care
trebuia să-i parcurgă pe jos. Ostenit de călătorie, Domnul poposește la
fântâna Patriarhului Iacov. Aici a rămas singur, întrucât ucenicii
plecaseră în cetatea din apropiere, numită Sihar, ca să cumpere mâncare
În cartea a patra a Regilor, la capitolul 17, 24-29, , „fiecare popor şi-
a mai făcut şi dumnezeii săi şi i-a pus în capiştile de pe înălţimi pe care le
făcuseră samarinenii; fiecare popor în cetatea sa în care trăia” (4 Regi 17,
29). Aceasta era problema samarinenilor.
Hristos a venit să lumineze sufletul femeii samarinence
Întâlnirea are loc pe la ceasul al șaselea – ora 12 la pranz, în miezul
zilei, când soarele dogorește cel mai puternic, întrucât este în punctul cel
mai apropiat de pământ. Acum alege Domnul, zice Sfântul Maxim
Mărturisitorul, „să lumineze sufletul ei, în chip deosebit, cu razele
cunoștinței, prin venirea Cuvântului la el. Și sufletul (femeii n.n.) stătea
cu Cuvântul lângă fântâna lui Iacov, adică lângă izvorul înțelesurilor
Scripturii. Fântâna lui Iacov e Scriptura; apa e cunoștința din Scriptură,
adâncimea fântânii, înțelesul greu al Scripturii; găleata de apă e erudiția
în tâlcuirea cuvântului dumnezeiesc al Scripturii”.
Femeia samarineancă vine însetată de apă, De aceea, observăm cum
Domnul se folosește de setea ei trupească pentru a o ridica la cele
spirituale. Femeia încă rămâne legată de cele materiale și-L întreabă
nedumerită: „Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde,
dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru
Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi
turmele lui?” (Ioan 4, 11-12).
Domnul continuă să o ridice treptat spre înțelegerea celor spirituale
zicând: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din
apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi
da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică” (Ioan 4,
13-14). Din nou, tot nedumerită, dar doritoare de a afla, și oarecum
bulversată, femeia îi răspunde amestecând setea trupească cu cea
spirituală: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai
vin aici să scot” (Ioan 4, 13-14).
Luminată spiritual, i se deschid ochii sufletului și „vede”: „Doamne,
văd că Tu eşti proroc” (Ioan 4, 19).
„Femeie, crede-Mă că vine ceasul când adevăraţii închinători se vor
închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi
doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în
duh şi în adevăr” (Ioan 4, 22-24).
Femeia își va exprima, acum, năzuința pe care o aveau și
samarinenii, chiar dacă amestecaseră învățăturile bune cu închinarea la
idoli, aceea că „...va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni,
Acela ne va vesti nouă toate” (Ioan 4, 25). Abia în acest moment, Domnul
i se descoperă și o va lumina deplin: „Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine”
(Ioan 4, 25).
Mâncarea cea mai bună este împlinirea poruncilor
Cât de însetaţi suntem noi azi?
Să ne întrebăm și noi: Cât de însetați suntem noi astăzi și, mai ales,
după ce însetează inimile noastre? Însetăm noi, oare, după Dumnezeu,
însetăm mai mult după cele din lume sau, mai grav, copleșiți de răutatea,
invidia și uneltirile potrivnice ale celor din jur, nu mai însetăm după nimic,
nu mai așteptăm nimic bun de la lumea aceasta și de la cei din jurul
nostru?
Să luăm pildă de la această femeie care, fiind pătrunsă de darul lui
Dumnezeu, s-a luminat, transformându-și întreaga viață. După Înălțarea
la cer a Domnului și trimiterea Duhului Sfânt, la Cincizecime, a fost
botezată de Sfinții Apostoli, primind numele de Fotini și devenind
martoră a Domnului și vestitoare a minunatei întâlniri de la fântâna lui
Iacov.
Nu conteaza cat pamant ai ci conteaza cat cer ai castigat
UNDE SUNTEM EGALI --- prima conditie este sa recunosti
problema, niciun doctor nu te poate ajuta daca nu recunosti ca esti
bolnav
- BISERICA – langs cine stai?
, SPITALUL
SI CIMITIRUL
Jertfa lui Hristos ne face egali, suferinta si moartea la fel
MERGETI LA CIMITIR si vedeti cat de mica este distanta
intre cele doua date trecute me cruce….cat palma noastra!!!!
Să ne dăruiască și nouă Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile
Sfintei Fotini samarineanca, bucuria întâlnirii cu Domnul în rugăciune
la fântâna lui Iacov din Biserică.