Cuvânt înainte

Volumul de faţă adunând Acatistele Sfinţilor cu Polieleu precum şi alte Acatiste

ale unor Sfinţi mai noi sau mai nou canonizaţi vine în întâmpinarea unei mari lipse
existente în viaţa liturgică bisericească, în special monahală, dar şi spre satisfacerea
unei nevoi reale de stabilire şi adâncire a comuniunii credincioşilor noştri cu Sfinţii
Bisericii care le împărtăşesc daruri în viaţa personală de rugăciune. Acatistul ca formă
de rugăciune specific ortodoxă are o vechime milenară existând practic din primele
veacuri creştine. El exprimă starea de participare, de întâmpinare a Sfinţilor de către
credincioşii creştini din toate timpurile.
Termenul acatist provine din greacă însemnând a fi în tulburare, în fremătare,
şi exprimă tocmai acea stare sufletească de tensiune pe care credinciosul o are în
prezenţa sfinţeniei ipostaziate în persoanele desăvârşite ale Sfinţilor, sfinţenie ce-i
revelează adevăratul scop al existenţei în această viaţă pământească trecătoare. De
aceea acatistul e o poezie liturgică în care, aşa cum părţile ei componente o relevă,
obştea, comunitatea parohială sau monahală sau credinciosul individual săvârşitor al
lui, se înalţă cu fiecare condac spre a-i aduce slavă lui Dumnezeu în numele Sfântului
prin cântarea Aliluia, iar după fiecare înălţare îşi află o sălăşluire (Icos ) în care laudă
pe Sfânt şi faptele minunate ale vieţii lui, ori evenimentul sau locul sfânt căruia îi e
dedicat acatistul, adresându-i neîncetat, de nenumărate ori cântarea Bucură-te! ce
exprimă relaţia personală de comuniune spirituală ce se stabileşte între obştea
credincioşilor şi Sfântul, evenimentul sau locul sfânt celebrat. Sfinţenia ce iradiază din
persoana lui Hristos sau, ca reflecţie, din prezenţa Sfinţilor în lume face posibilă
sfinţirea locurilor sau obiectelor cu care Sfinţii au intrat în comuniune sau a
evenimentelor speciale din viaţa lor şi deci celebrarea lor în cadrul slujbei acatistului.
Creaţia, întregul cosmos devine transfigurat, plin de har şi în acest fel trebuie să
înţelegem Acatiste ca cel al Sfântului şi de viaţă făcătorului Mormânt al Domnului lisus
Hristos sau cel al Maicii Domnului Potirul nesecat. Ele sunt creatoare ale atmosferei
sfinte de comuniunea reală, de prezenţă efectivă prin închinare în Duh şi adevăr a,
noastră la aceste locuri sau evenimente sfinte ale istoriei mântuirii noastre. Ele ne fac
contemporane nouă aceste evenimente, ne înglobează în eternitatea lor sfântă în
momentul când le citim în rugăciune, ne poartă mintea şi inima într-un pelerinaj interior fară a ne
transporta cu trupul la acel loc sau eveniment
Astfel fiecare Acatist e ca o iniţiere, ca o înălţare din slavă în slavă, prin participarea credincioşilor
la viaţa şi minunile Sfântului sau Sfinţilor lăudaţi în Acatist, o iniţiere în urma căreia faptele Sfântului
devin contemporane nouă, noi intrăm în epoca în care a trăit Sfântul, faptele lui devin şi ale noastre,
impropria te în viaţa personală. Actul latreutic de cinstire a Sfinţilor prin citirea acatistelor lor devine un
act cu valenţe mistice, transformatoare ale însăşi vieţii noastre, ale însăşi fiinţei noastre. E un act cu
valenţe ontologice. A citi acatistul Sfântului înseamnă a intra în taina vieţii Sfântului în care, ca în orice
Taină ni se împărtăşesc darurile, harurile Duhului Sfânt având uneori o specificitate deosebită dată de
faptele şi minunile deosebite ale fiecărui Sfânt în parte; iar acatistele Sfinţilor cinstiţi în cultul Bisericii
noastre cu Polieleu, împărtăşesc un har deosebit de mare, deoarece ei sunt, aşa cum o arată şi
traducerea cuvântului Polieleu: mult milostivi, mult sau felurit milosârzi. Acatistul ca rugăciune de laudă
şi de pomenire a vieţii şi minunilor Sfântului e de aceea urmat şi continuat de rugăciunea de mijlocire a
Sfântului pentru noi în acatist astfel Sfinţii se roagă cu credincioşii împreună; cerul se roagă împreună cu
pământul.
Recomandăm de aceea această carte nu doar tuturor obştilor monahale în a căror slujire
liturgică socotim că e indispensabilă, ci tuturor credincioşilor Sfintei noastre Biserici ca un instrument
esenţial de rugăciune ce-i va ajuta în edificarea lor spirituală tot mai profundă, în stabilirea, în viaţa lor
personală, a unei tot mai puternice legături cu cerul sfânt, cu lumea sfântă a sfinţilor şi a evenimentelor
şi locurilor sfinte. "Cea mai mare tristeţe e să nu fii Sfânt!"spune un mare gânditor al acestui veac iar
participarea, prin exclamaţia continuă Bucură-te Sfinte...! din /coasele acatistelor, la bucuria împărăţiei
Cerurilor în care Sfinţii au intrat deja, e în acelaşi timp o împărtăşire reală din această bucurie adevărată
la care invităm încă odată, cu acest prilej şi pe intelectualii ţării chemaţi prin educaţia şi slujbele lor a
răspândi şi în viaţa laică bucuria împărăţiei Sfinţilor pe care o vor putea gusta spre a o împărtăşi la
rândul lor rugându-se cu Sfinţii împreună aşa cum acest Acatistier ne învaţă.

RANDUIALA ACATISTE
Preotul, după ce îşi pune epitrahilul şi felonul, deschide dvera şi dă
obişnuita binecuvântare din faţa Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi
în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de faţă, în locul binecuvântării de mai sus
diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse HristOase,
Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru,
slavă Tie.
Impărate ceresc, Mângâieto-rule, Duhul adevărului,
Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti,
Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă,
Vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte
Pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,
Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi.
Doamne, curăţeşte păcatele noastre.
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre.
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte (de trei ori), Slavă..., Şi acum...
Tatăl nostru Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie
împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea
noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă
greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce
pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.
Dacă este preot de faţă, zice:
Că a Ta este împărăţia, şi puterea, şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a
Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de faţă, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Apoi se zic troparele de umilinţă:
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepri-cepându-
ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân,
noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi. Slavă...
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te
mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi
acum, ca un Milostiv, şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu
eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi - lucrul mâinilor
Tale, şi numele Tău chemăm.
Şi acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Uşa milostivirii deschide-o |j nouă, binecuvântată Născătoare ¡1 de
Dumnezeu, ca să nu pierim I gj noi, cei ce nădăjduim întru tine, | | ci
să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului
creştinesc.
SIMBOLUL CREDINŢEI
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atottiitorul, Făcătorul ce-rului şi al
pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut,
Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toti vecii. Lumină din
Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu
făcut; Cel | de o fiinţă cu Tatăl, prin Care I toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi | pentru a noastră mântuire S-a I pogorât
din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Măria Fecioara şi S-a
făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a
îngropat;
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi; Şi S-a înălţat la ceruri şi şade |
de-a dreapta Tatălui;
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui |
împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă
Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce, împreună cu Tatăl şi cu
Fiul, este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci.
Intru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluieşte (de 12 ori) Slavă..., Şi acum...
Veniţi să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru
Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi
Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul
Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău,
că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte
sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în
întuneric ca morţii cei din veac. Mâhnit e duhul în mine şi
I inima mea încremenită înlăun-ij trul meu. Adusu-mi-am aminte de
zilele cele de demult; cu-getat-am la toate lucrurile Tale, la faptele
mâinilor Tale m-am gândit. întins-am către Tine mâinile mele, sufletul
meu | însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă,
Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca
să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineaţa
mila Ta că la Tine | mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la
Tine | alerg, Doamne. învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul
I meu. Duhul Tău cel bun să i mă povăţuiască la dreptăţii. Pentru
numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viată. Intru dreptatea Ta scoate
din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi
pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Şi acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule! (de trei ori).
Şi se cântă, pe glasul al 3-lea:
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce
vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 3-lea:
Prin propovăduirea dumnezeieştii credinţe, ai înnoit inimile oamenilor,
răspândind sămânţa
cunoaşterii lui Hristos şi ai arătat arhieria ta luminată cu semnele
pătimirii, Părinte Cuvioase Grigorie; roagă pe Hristos Dumnezeu să ne
dăruiască nouă mare milă (de două ori).
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei-Invierii, acelaşi glas:
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm,
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Căci, cu trupul cel luat din tine,
Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin Cruce primind patimă, ne-a mântuit
pe noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni.
Apoi: Doamne, miluieşte (de trei ori). Slavă..., Şi acum...
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea
îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de
fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea
eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am
greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru
cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi
m-am zămislit, şi în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul
ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai
arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curaţi; spăla-mă-vei şi mai
mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie
şi veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. întoarce faţa Ta de către
păcatele mele şi toate fără delegile mele şterge-le. Inimă curată
zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele
dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel
Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii | Tale şi cu
duh stăpânitor mă întăreşte. învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale,
şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea
de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va
limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi
gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat;
arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit;
inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine,
Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile
Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile
de tot; atunci vor pune pe altarul Tău vitei.