Revista Dragoste Pentru Adevăr - Nr. 56/2018

Cuprins
Cuvânt către slujitori
De câte ori m-aștern ca să frământ Cuvântul

Mă uit la mine și L-al meu Învățător
Și mă-nfior când mă gândesc că Sfântul 3 Editorial
Se poate folosi de mine ca ulcior. „Aparate de măsură“ pentru mândrie –
Editorii
Mă copleșesc talentele și zelul
Atâtor slujitori giganți și renumiți
Și ce-aș putea să fac pe lângă alții
Atâția căutați și proslăviți? 4 Închinători în duh şi în adevăr
Evanghelia care convinge – Simion Buzduga
Când mă gândesc ce mare e ogorul
La vremea care-i pe sfârșit
Aș vrea ca să-mi lucrez postata
Necondiționat, nelăudat și mulțumit. 6 Doctrine biblice
Omul și plăcerile lui – Iosif Anca

De-ar fi ca să se zică despre alții
Minuni și semne ce le-au săvârșit,
Eu am să fiu departe de aceștia,
Dar pot să spun cu-adevărat că Te-am iubit. 10 Statutul moral și spiritual al creștinului
Mustrarea – Dan Cristian

De-aceea aș fi vrut ca truda
Să fie-ncununată de succes,
Nu pentru laurii ce lumea ni-i așterne,
Ci doar să-ți dovedesc că Te iubesc. 12 Carte în serial
În bezna lui Irod – Iurii Sergheevici Graciov;

Iar într-o zi, când voi ajunge-acasă traducere de Veaceslav Croitoru
Cu ochii plânși, genunchi slăbănogiți,
S-aud o voce blândă și duioasă:
“De când te-aștept, copilul meu trudit!”
18 Experințe
Nelu Dobra Mărturii – V.P.
Fondurile necesare editării şi distribuirii re-

vistei „Dragoste pentru Adevăr”, se constituie din
donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să
sprijine această lucrare pot depune bani în contul
Asociaţiei Creştine de caritate Gosen, deschis
la BCR Arad, având codul IBAN: RO 62RNCB 0015
0303 1877 0001.
Vă mulţumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul redacţiei
ISSN: 1841-1185
Editorial
„Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l
înalţe spre biruinţa adevărului” (Psalmul 60:4)
„aparate de măsură“
pentru mândrie
În vremea de acum, beneficiem de diverse (1 Corinteni 4:7) Acest adevăr l-a înțeles și Daniel când
aparate de măsură și de control. Ce-ar fi dacă s-ar a mărturisit în fața împăratului Nebucadnețar că „dacă
afla că s-au inventat aparate de detecție și de măsură mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este
pentru mândrie. Și totuși, Dumnezeu ne pune la în mine o înţelepciune mai mare decât a tuturor celor
dispoziție mijloacele Lui pentru a ne verifica cu atenție vii” (Daniel 2:30). Alții, precum Petru (Fapte 3:12) sau
și în acest domeniu. Dacă, pentru sănătatea trupului David (1 Cronici 29:14) au recunoscut că nu voința și
nostru, periodic efectuăm anumite analize, cu atât puterea lor i-au ajutat să realizeze lucrurile care le-au
mai mult, pentru sănătatea duhovnicească, se impune făcut, ci Dumnezeu.
determinarea gradului de smerenie din noi. Cu toți Adoptând o atitudine de nesupune sau fiindu‑ne
știm că multe din necazurile noastre se datorează greu să ascultăm de cei care ne conduc, ne poate
acestui păcat (Proverbe 30:32b). De asemenea, multe conduce la ideea că purtăm această boală spirituală
binecuvântări putem pierde în viață, deoarece nu ne (Deuteronom 17:12; 1 Samuel 15:17, 22-23). Lipsa
dovedim vrednicia prin smerenie (Matei 11:25-26). precauției și a fricii cu conotații pozitive (Proverbe
Una din principalele metode de a ne măsura 14:16), poate fi o altă dovadă că ne îndreptăm spre
mândria este modul în care ne dorim aprecierea și cădere, datorită mândriei. Tot datorită mândriei unii nu
laudele celorlalți. Există pericolul ca motivația pentru pot să tacă atunci când trebuie și se prind în capcana
multe din faptele noastre să nu fie una corectă. proprilor cuvinte (Psalmul 59:12; Proverbe 14:3).
Cărturarii și farisei practicau anumite lucruri, ca să Interesant este că Dumnezeu ne oferă „măsuri
fie văzuți de oameni (Matei 23:5). Nu doar că prin de siguranță” pentru a ne ajuta să nu cădem. Astfel,
aceasta adesea suntem manipulați (Luca 20:20-23; purtăm „comori” în „vase de lut”, ca să se vadă că
Proverbe 19:6; 29:5), dar trebuie să ținem cont de „această putere nemaipomenită” e de la Dumnezeu și
faptul că aprecierile oamenilor nu sunt întotdeauna „nu de la noi” (2 Corinteni 4:7) Tot din acest motiv, Pavel,
juste. Ceea ce contează cu adevărat, e părerea lui în urma descoperirilor avute, a purtat un țepuș în trup
Dumnezeu despre noi (1 Corinteni 4:3-4). Pe deasupra, (2 Corinteni 12:7-9). Elisei, cu toate că a vindecat pe
Dumnezeu apreciază valori pe care oamenii, în general, alții, a murit bolnav, dovedindu-se astfel că puterea de
nu le consideră valori (Matei 20:26-27; Luca 16:15). vindecare nu-i aparținea lui ci lui Dumnezeu (2 Împărați
Dorința de a ocupa o anumită poziție sau alte dorințe 13:14). Moise, cu toate că Dumnezeu îi vorbea „gură
asemănătoare (1 Samuel 15:30; Fapte 8:19) denotă către gură”, nu avea o vorbire ușoară, iar limba îi era
că picioarele noastre calcă pe calea celor mândri. încurcată (Numeri 12:8; Exodul 4:10).
Probabil, datorită acestui lucru, se cerea ca un episcop Dacă vom fi sinceri și vom dorii cu orice preț să
să nu fie „întors de curând”, ca să nu se îngâmfe ne cunoaștem propria stare, Dumnezeu e gata să ne
(1 Timotei 3:6). descopere și alte metode de detecție ale acestei boli.
O altă metodă de a ne verifica mândria este Important este, nu doar să recunoștem că avem nevoie
modul în care îi privim pe ceilalți și modul în care ne de o schimbare ci și să plătim prețul ei!
comparăm cu ei. Trebuie să pricepem că nu suntem Dumnezeu să ne ajute!
superiori altora. Apostolul Pavel întreba: „Căci cine te
face deosebit? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi Editorii
dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?
„Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
3
Închinători în duh şi-n adevăr
„...fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl!”
(Ioan 4:23b)
Evanghelia care convinge
Bucuria mântuirii – împărtășită voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor
întoarce la Tine. (Psalmi 51:12,13)
celor nemântuiți
1. Metodele de relaționare biblică
Metodele folosite vor viza, în primul rând, câștigarea
încrederii celui evanghelizat în lucrarea pe care o
I. Marea însărcinare desfășoară evanghelistul.
În baza autorității conform căreia toată puterea I-a În primul rând, Domnul Isus pentru a câștiga
fost dată în cer și pe pământ (Matei 28:18), Domnul Isus a încrederea oamenilor, s-a apropiat de oameni, stabilind
dat marea poruncă urmașilor Săi să vestească Evanghelia cu ei relații (Luca 19:5; 18:40,43). Împrietenirea cu ei
în toată lumea. Numită și Marea însărcinare, aceasta trebuie să înceapă cu rugăciune și cu ajutorul Duhului
trebuie îndeplinită de fiecare dintre noi: „Duceți‑vă și Sfânt care este deschizător de subiecte și de căi spre
faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele inimile oamenilor. Noi trebuie să vorbim inimii.
Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i sa În al doilea rând, Domnul Isus a simțit împreună
păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că eu sunt cu voi cu oamenii (Marcu 8:1-3; 9:21-24; Ioan 9:1). Interesul
în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin” (Mat. sincer îl dovedim prin compasiune. Mai întâi trebuie să
28:19, 20). O mărturie care convinge are la bază o relație identificăm nevoile, problemele, necazurile cu care se
izvorâtă dintr-o inimă plină de dragoste. Puterea Duhului confruntă, pentru a ne putea manifesta empatia față de
Sfânt coborâtă peste noi, ne califică să fim martori și situațiile nefericite pe care le traversează.
să depunem mărturie în Ierusalim (familiei noastre), în În al treilea rând, Domnul Isus a slujit oamenilor, nu
Iudeea (rudelor noastre și vecinilor noștri), în Samaria doar Și-a manifestat compasiunea. El a trecut degrabă
(tuturor celor nemântuiți) și până la marginile pământului la pasul următor – cel al slujirii. Astfel, i-a hrănit pe cei
(Faptele Apostolilor 1:8). Acesta a fost și este ogorul flămânzi, i-a vindecat pe cei bolnavi și nu a respins pe
lucrătorilor Evangheliei din toate veacurile. Autorizarea nimeni din cei ce au venit la El.
lucrătorilor se manifestă pe trei nivele. Primul nivel îl O abordare cu tact, nu va ridica bariere. Iată câteva
reprezintă chemarea (Matei 10:1), al doilea echiparea recomandări:
(Faptele Apostolilor 1:8), iar al treilea trimiterea (Matei - să evităm atacurile asupra unor crezuri specifice,
28:19,20; Luca 9:1-6; Isaia 61:1-3). confesionale sau tradiționale;
Scopul însărcinării este împărtășirea Evanghelia celor - oamenii trebuie convinși că scopul nu este unul
nemântuiți, îndeplinindu-se astfel porunca Domnului egoist care urmărește umplerea băncilor din adunările
Isus. Cei care vor răspunde chemării devin urmași ai Săi. noastre, ci mântuirea sufletelor lor;
Aceștia preiau ștafeta lucrării Sale profețite, (Isaia - preocuparea noastră față de salvarea sufletelor
61:1-3): propăvăduiesc Evanghelia, vestesc eliberarea din nu va fi doar una declarativă, ci una motivată de
robia păcatului, vindecă pe cei cu inima zdrobită, salvează dorința sinceră ca oamenii să fie conduși la Hristos și la
prinșii de război și mângâie pe cei întristați. cunoașterea Sfintei Scripturi;
Porunca Sa conține o anumită ordine: ucenicizarea, - să evităm prezentarea crezului nostru specific
botezul și învățarea. confesional, deoarece oamenii trebuie să-L primească pe
Isus Hristos ca Mântuitor și Domn;
II. Ucenicizarea - ținuta vestimentară trebuie să fie una adecvată
Această etapă presupune folosirea unor metode care lucrării pe care o desfășurăm;
să ne apropie de oameni, pentru a le câștiga încrederea și - absența bucuriei mântuirii atât din inimă, cât și
a-i conduce la Domnul Isus. Un creștin pătruns de bucuria de pe fețele noastre va fi una dintre barierele ridicate în
mântuirii are rezultate: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii gândul celor ce aud mesajul Evangheliei (oamenii simt
4
Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci dacă evanghelistul trăiește mesajul pe care îl prezintă);
- Dumnezeu te iubește! Te-a creat cu scopul de a trăi
liniștit și fericit, de aceea L-a trimis pe Domnul Isus ca
să ai viață veșnică (Ioan 3:16). El dorește să avem pace
sufletească și fericire. De ce sunt oamenii nefericiți și
neliniștiți? Datorită păcatului (Ioan 10:10).
- Noi am păcătuit! Firea noastră păcătoasă ne este
transmisă ca zestre ereditară din partea străbunilor noștri din
Eden, datorită neascultării lor de Dumnezeu (Romani 5:12;
3:10). Nu ne vom putea bucura de frumusețea unei vieți
pline de pace, iertare, puritate și libertate, până firea noastră
păcătoasă nu va fi schimbată (Romani 1:18; 6:23; Isaia 59:2; 2
Petru 2:19b). Cine ne poate ajuta să nu mai păcătuim?
- Isus Hristos este Salvatorul! Scopul venirii Sale
în lume a fost tocmai izbăvirea noastră de sub puterea
păcatului și a robiei la care am fost supuși. El ne oferă
- când oamenii vor pune întrebări dificile, nu trebuie în schimb puterea de biruință asupra răului și dragostea
să le răspundem în grabă. Răspunsul poate fi: „Este o pentru a sluji lui Dumnezeu (Evrei 2:14,15). Cunoașterea
întrebare foarte bună!”, după care putem adăuga: „Tu acestor trei adevăruri este în strânsă legătură cu al
ce crezi despre lucrul acesta?” Înțelept ar fi să urmărim patrulea adevăr, care conține secretul siguranței păcii
prin răspunsul interlocutorului, nivelul de cunoștințe sufletești și al vieții veșnice. Cum le putem avea?
pe care le posedă, iar în cazul în care nivelul este unul - Isus Hristos trebuie mărturisit ca Domn, în mod
scăzut, putem oferi o temă pentru acasă care-l va ajuta personal! Dumnezeu L-a făcut Domn și Mântuitor ca să
să afle adevărul. Dacă nu stăpânim bine subiectul, putem dea prin pocăință iertarea păcatelor (Romani 10:9; Faptele
răspunde că vom discuta despre acest subiect altă dată. Apostolilor 5:31). Avem nevoie să-L primim în viața noastră
- afirmațiile greșite ale interlocutorilor noștri nu ca Mântuitor și Domn, să-L rugăm să ne ierte păcatele și să ne
trebuie corectate pe loc și în mod direct. Putem răspunde : transforme prin Cuvântul adevărului și prin Duhul Sfânt (Ioan
„Este un punct de vedere interesant!”. Cu timpul, părerile 1:12; 3:7; Faptele Apostolilor 2:37,38; 16:30,31; Iacov 1:18;
greșite vor fi corectate. Altfel irosim timpul și accentuăm Tit 3:5). Întrebarea care poate fi adresată celui nemântuit
rezistența persoanei față de mesajul Evangheliei. este: „Dorești să te conduci după înțelepciunea ta și să rămâi
- ordinea ideilor în expunerea mesajului Evangheliei fără pace sufletească sau dorești să fii condus de Domnul Isus,
nu va debuta cu apărarea doctrinelor specifice, ci cu baza care îți poate da puterea de schimbare a vieții?” Dacă dorește
și temelia acesteia, pe care să se clădească adevărurile care iertarea, poate urma o rugăciune din partea evanghelistului și
urmăresc mântuirea personală. Mult mai târziu se vor lua în una din partea celui care cere salvarea.
discuție subiecte ascuțite sau cu asperități în înțelegere. Un posibil model de rugăciune de predare ar fi acesta:
- tonul expunerii va fi unul calm și respectuos – „Doamne, recunosc că sunt un păcătos care merită moartea,
orice argument prin care punem interlocutorul la colț, pe pentru că am călcat voia Ta. Îmi pare rău pentru tot trecutul
un ton aspru, nu va face decât să-l motiveze la repulsie. păcătos, de aceea, Te rog, iartă-mi toate păcatele înfăptuite.
Procedând așa, nici măcar nu îi vom atrage atenția. Te mărturisesc, Doamne Isuse, ca Mântuitor și Domn al
- discuțiile contradictorii îndepărtează; dragostea creștină vieții mele și îți predau viața mea. Creatorule ceresc, Îți
practică câștigă mai mult decât o fac cunoștințele biblice. mulțumesc pentru darul fără plată al mântuirii pe care l-am
Puterea modelului este adevărata mărturie care cucerește. primit acum prin credința în moartea și viața Domnului Isus.
- nu trebuie epuizate toate argumentele în relatarea Ajută-mă, o Tată ceresc, ca prin harul și puterea Ta, să trăiesc
mesajului evanghelic. Expunerile prelungite obosesc și după Cuvântul Tău. Amin.”
plictisesc. Adevărul nu trebuie prezentat în întregime, ci
trebuie planificat. III. Botezul
- un refuz categoric trebuie urmat de rugăciunea ca Cuvântul botez este de origine greacă („baptismos”)
Dumnezeu să deschidă noi uși de continuare a lucrării de și înseamnă scufundare. Botezul este un act simbolic care
vestire a Evangheliei. Nu trebuie acceptată descurajarea. se realizează prin scufundarea în apă a unei persoane
Adeseori, tocmai aceste persoane au revenit să continue născute din nou, la dorința acesteia. Prin botez ne
studiul biblic și au ales să-L urmeze pe Domnul Isus. identificăm cu moartea, îngroparea și învierea Domnului.
- să nu uităm să zâmbim în timpul conversației, Botezul este o demonstrație publică că persoana
să plângem, dacă situația o cere, să cerem scuze, dacă botezată a fost mântuită (Romani 6:3,4). De asemenea,
realitatea o impune. Încălcarea acestor reguli – sau este mărturia unui cuget curat. (1 Pet.3:21). Asemenea
eliminarea acestor condimente, va strica gustul unei ostașilor, care îmbracă uniforma comandantului, cel
bune relaționări; fii prietenos întotdeauna! botezat se îmbracă cu Hristos (Galateni 3:27). Este în
2. Conținutul mesajului Evangheliei același timp și o declarație publică că aprținem lui Hristos
Acest conținut va fi prezentat simplu prin patru și ne supunem față de autoritatea Sa. Rolul botezului nu
adevăruri universale: (continuare în pagina 17)
5
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)
omul și plăcerile lui
Introducere fi frica de Domnul” (Isaia 11:3), iar Tatăl a afirmat cu

Plăcerile sunt stări sufleteşti de satisfacţie privire la El: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care
intelectuală, senzorială sau estetică la care aspiră orice Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei
om, pentru că am fost creaţi de Dumnezeu cu astfel 17:5) „Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi” (Romani
de dorinţe şi cu posibilităţi de împlinire a lor. Creatorul 15:3), ci Și-a făcut plăcere din ascultarea de Dumnezeu
a spus omului: „Poţi să mănânci după plăcere din şi din slujirea oamenilor.
orice pom din grădină.” (Geneza 2:16) Nu ştim cât Plăcerile lui Dumnezeu nu sunt determinate
timp omul a respectat indicaţiile date şi s-a bucurat din exterior, ci au de-a face numai cu caracterul Lui.
de plăcerile Edenului1. Cert este că acolo a apărut o Profetul Samuel întreba şi răspundea, în contextul
nouă ofertă a plăcerilor. Sub impactul unor promisiuni neascultării lui Saul: „Îi plac Domnului mai mult
grandioase, ispita şarpelui a reuşit să-şi atingă ţinta. arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul
„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele şi
de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea
mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi berbecilor.” (1 Samuel 15:22) La rândul lui, regele
bărbatului ei, care era lângă ea şi bărbatul a mâncat şi David, în condiţia lui păcătoasă, conştientiza ce-I place
el.” (Geneza 3:6) Din momentul consumului din pomul lui Dumnezeu atunci când un păcătos vine înaintea Lui:
cunostinţei binelui şi a răului, omul are cunoștința și „Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac
libertatea comiterii binelui sau a răului, a plăcerilor arderile-de-tot.” (Psalmi 51:16) Deşi în Pentateuh este
oferite de Dumnezeu sau a plăcerilor oferite de scris de aproximativ 40 de ori cu referire la daruri, la
amăgitorul şarpe, „numit Diavolul şi Satana, acela care jertfe, că trebuie să fie plăcute Domnului, totuşi: „A
înşală întreaga lume” (Apocalipsa 12:9). face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului
decât jertfele.” (Proverbe 21:3) Plăcerea lui Dumnezeu
I. Plăcerile lui Dumnezeu, se identifică întotdeauna cu binele adevărat nu relativ,
Pentru a nu fi încurcaţi şi înşelaţi, Dumnezeu cu virtuţile sfinte, nu cu slăbiciunile şi viciile păcatului,
S-a revelat oamenilor, arătându-le ce-I place şi de aceea „cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui
respectiv ce nu-I place, sau altfel spus, ce-i bine şi ce-i Dumnezeu.” (Romani 8:8) Când dorinţele şi plăcerile
rău pentru orice fiinţă. Din Scripturi putem afla tot noastre se identifică cu cele ale lui Dumnezeu, avem
cadrul plăcerilor, de la cauze la efecte. Astfel putem dovada dobândirii naturii Lui şi a desăvârşirii lucrării
face evaluări de moment, dar şi de perspectivă ale Lui în noi. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în
gustului acestor „fructe” cultivate în grădinile de sub voi, şi vă dă, după plăcerea Lui şi voinţa şi înfăptuirea.”
soare. (Deuteronom 12:28) A căuta ce place Domnului (Filipeni 2:13)
este cea mai de dorit înţelepciune, care va duce la
înţelegerea tuturor lucrurilor care se petrec în jurul II. Plăcerile diavolului
nostru: „Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere Atracţia poftelor, în procesul ispitirii, creează
şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu Sunt Domnul, care fac păcatul. Acest fenomen spiritual provocat de diavolul
milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea se consumă sub impactul plăcerii. Păcătoşii preferă „să
găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” (Ieremia 9:24) Iată se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului,” (Evrei
de ce, atunci când tânărul rege Solomon a cerut 11:25), în timp ce refuză, uneori sistematic, să privescă
înţelepciune pentru a face dreptate, „cererea aceasta dincolo de acea clipă trecătoare. Plăcerea, ca senzaţie
a lui Solomon a plăcut Domnului” (1 Regi 3:10). Despre de moment este adesea invers proporţională cu stările
Domnul Isus Hristos a fost profeţit că: „Plăcerea lui va de mai târziu. Plăcerile păcătoase sunt fără cinste la
6 „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui!" (Isaia 12:4)
chefuri și crime. „Nevastă-sa Zereş, şi toţi prietenii lui
i-au zis: «Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de
cincizeci de coţi, şi mâine dimineaţă cere împăratului
ca Mardoheu să fie spânzurat. Apoi vei merge vesel
la ospăţ cu împăratul.» Părerea aceasta a plăcut lui
Haman şi a pus să pregătească spânzurătoarea.”
(Estera 5:14).
III. Plăcerile, o opţiune umană în

raporturile cu lumea spirituală
Plăcerile au o gamă largă de manifestare în
viaţa particulară, familială, religioasă, economică sau
socială. Există o tendinţă generalizată ca fiecare individ
urmă, după cum avertiza profetul: „vă va fi ruşine de să aibă propriile plăceri, aşa cum a observat Moise în
terebinţii în care găseaţi plăcere şi veţi roşi din pricina pustie, când a zis: „Să nu faceţi, deci, cum facem noi
grădinilor în care vă desfătaţi.” (Isaia 1:29) Plăcerile acum aici, unde fiecare face ce-i place” (Deuteronom
sufletești sau fizice se pierd odată cu trecerea timpului, 12:8). Acest fenomen a fost observat în toată istoria
deoarece spre finalul vieții se spune: „Nu găsesc judecătorilor, căci generaţie după generaţie: „Fiecare
nicio plăcere în ei.” (Eclesiastul 12:1) De asemenea, făcea ce-i plăcea.” (Judecători 17:6; 21:25) Totuşi,
Dumnezeu poate limita plăcerile păcătoase oricând, din observaţiile specifice acelei perioade, reiese că
neîmplinind toate dorinţele, iar drept urmare, „cereţi şi existau două direcţii opuse spre care râvneau oamenii
nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în în plăcerile lor. Dacă este scris în mod repetat: „Copiii
plăcerile voastre.” (Iacov 4:3) Datoria noastră este să lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului.” (Judecători
fim atenţi şi înţelepţi, aşa cum scria apostolul Pavel, în 3:7, 12; 4:1; 6:1; 13:1), aflăm că plăcerile lor nu
continuarea sfatului: „Cercetaţi ce este plăcut înaintea erau absolut independente, ci specifice popoarelor
Domnului şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare canaanite idolatre. „Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce
ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le.” nu plăcea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteelor,
(Efeseni 5:10-11) Cercetarea se poate face numai cu dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor
o inimă curată, altfel vei fi înşelat în „vremea când Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, şi dumnezeilor
oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; filistenilor şi au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit.”
ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi (Judecători 10:6) Deşi Dumnezeu i-a dat în mâinile
vor da învăţători după poftele lor.” (2 Timotei 4:3) acelor popoare ai căror dumnezei i-au ales, evreii tot
) Plăcerile celor răi sunt pervertite încă din faşă, iar nu au înţeles ce plăceri merită gustate. Perioadele
mintea lși cugetul lor sunt afectate. Ce satisfacţie reală ce au urmat au confirmat cu prisosinţă refuzul
pot să aibă oamenii care „îşi pun plăcerea în răutate” sistematic al omului, sau poate mai degrabă înşelarea
(Proverbe 2:14) sau cel căruia „nu-i place dreptatea”? sistematică dictată de stăpânitorul acestui veac, în
(Isaia 59:4) acord cu înclinaţiile păcătoase ale omului. Înţelegerea
Diavolul, ca „stăpânitorul lumii acesteia” (Ioan fenomenului plăcerilor individuale şi totuşi colective,
14:30), îşi permite, în limitele stabilite de Dumnezeu independente şi totuşi dependente, arată libertatea
privind expansiunea şi forţa răului, să ofere favoruri omului în alegerea uneia dintre stăpânirile existente
celor ce-i savurează plăcerile-i trecătoare și să-i în cosmos. Orientarea plăcerilor oamenilor este
reprime, dacă-i este îngăduit, pe cei ce i le refuză. dictată de coordonarea demonică a lumii, în paralel cu
În condiții de persecuţie, unora le face plăcere să-i libertatea înşelătoare a gândirii proprii, „după domnul
chinuie pe ceilalți, altora să sufere chinurile provocate puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în
de prigonitori. În această privinţă, apostolul Petru scria fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară,
celor ce erau prigoniţi despre paradoxul de care a când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când
avut parte şi Domnul. „Căci este un lucru plăcut, dacă făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre”
cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă (Efeseni 2:2-3) Cealaltă orientare a plăcerilor este
întristare şi suferă pe nedrept. În adevăr, ce fală este recomandată de Dumnezeu, care ne doreşte viaţa şi
să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut binele. (Deuteronom 6:18; 10:12-13) Aşadar plăcerile
rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce sunt provocări şi determinări ale lumii spirituale, de
este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” care noi depindem în permanenţă. Uneori suntem
(1 Petru 2:19-20) Atitudinea lui Haman, prin pogromul testaţi la „cald”, în momente de tensiune sufletească
cerut împreună cu dorința urgentă de ucidere a lui
7
Mardoheu, evidențiază ce fel de plăceri oferă diavolul: (continuare în pagina următoare)
Doctrine biblice
„Cuvântul Tău este adevărul.” Ioan 17:17)
ridicată și de ispită, ca și David. Acest om după inima cum făcuse tatăl său David.” (2 Regi 16:2); „Ezechia,
lui Dumnezeu (Fapte 13:22), avea libertatea fizică de fiul lui Ahaz... a făcut ce este plăcut înaintea Domnului,
a se răzbuna pe Saul, dar a ales plăcerea de a-l graţia întocmai cum făcuse tatăl său David.” (2 Regi 18:1-3)
și a-i arăta bunătate: „Oamenii lui David i-au zis: «Iată Oamenii „iubitori mai mult de plăceri decât iubitori
ziua în care Domnul îţi zice»: «Dau pe vrăjmaşul tău în de Dumnezeu... sunt stricaţi la minte şi osîndiţi în ce
mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea.»” (1 Samuel 24:4) priveşte credinţa.... vor merge din rău în mai rău, vor
amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.” (2 Timotei
IV. Alegerea plăcerilor 3:4-13)
Omul are libertatea, în plăcerile lui, să se asocieze Cunoaşterea şi acceptarea plăcerilor sfinte, care
cu Dumnezeu sau cu diavolul. În funcţie de alegerea sunt în acord cu plăcerile lui Dumnezeu, are de-a face
plăcerilor şi materializarea lor, Dumnezeu alege şi El să şi cu călăuzirea divină de care ne putem bucura în toate
ne accepte sau nu, aşa cum îşi motiva refuzul faţă de împrejurările vieţii. Aceasta, în condiţii de ascultare și
cei ce L-au respins: „Eu am chemat şi n-aţi răspuns, am de rugăciune: „Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor
vorbit şi n-aţi ascultat, ci aţi făcut ce este rău înaintea Tale, căci îmi place de ea.” (Psalmi 119:35) La aşa ceva
Mea şi aţi ales ce nu-Mi place.” (Isaia 65:12) Oamenii îndemna apostolul Pavel când scria: „Vă îndemn, deci,
sunt responsabili de alegerile lor și de urmările faptelor fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi
lor, realitate despre care Dumnezeu a avertizat: „Toţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui
aceştia îşi aleg căile lor şi sufletul lor găseşte plăcere Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă
în urâciunile lor. De aceea şi Eu, voi alege ce este spre duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului
nefericirea lor, şi voi aduce peste ei lucrurile de care acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii
se tem, căci când am chemat Eu, n-au răspuns şi când voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu:
am vorbit Eu, n-au ascultat; ci au făcut ce este rău cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)
înaintea Mea şi au ales ce nu-Mi place!” (Isaia 66:3-4)
În general, plăcerile sunt o alegere liberă, ca și în cazul V. Plăcerile slujbelor religioase
lui Moise care „a vrut mai bine să sufere împreună cu Pentru că plăcerile sunt o opţiune spirituală,
poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile primul domeniu în care trebuie să ne cercetăm
de o clipă ale păcatului.” (Evrei 11:25) Irod este un coloritul plăcerilor este cel religios. Manifestările
exemplu tipic pentru omul care, dintre două plăceri, religioase pot fi cele recomandate de Scripturi sau
a ales-o pe cea rea. Pe Ioan „îl ştia om neprihănit şi altele, care păstrează o formă de evlavie, dar fără
sfânt; îl ocrotea, şi, când îl auzea, de multe ori sta în conţinut sacru. În această situație au fost evreii, când
cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.” s-au închinat viţelului de aur sau când aveau sărbători
(Marcu 6:20). Însă când o fată imorală a venit înaintea alese de un rege, „după bunul lui plac.” (1 Regi 12:33)
lui, dansul ei „a plăcut lui Irod” (Marcu 6:22) atât de Comportamentul religios bazat pe plăceri şi interese
mult încât i-a zis: „«Cere-mi orice vrei şi-ţi voi da.»” păcătoase nu are nicio trecere înaintea lui Dumnezeu.
Apoi a adăugat cu jurământ: „«Ori ce-mi vei cere, îţi El a zis evreilor: „Când Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri
voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.»” (Marcu de mâncare, n-am nici o plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi
6:22-23) În final, Irod a fost omul care a pierdut două pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit
împărății, cea anunțată de Ioan și cea pământească, la ei.” (Amos 5:22) Orice slujbă sfântă are valoare în
pentru că următorul cezar l-a exilat în Galia. funcţie de acceptarea ei de către Dumnezeu, El fiind
Opţiunea plăcerilor naşte binele sau răul: „Pentru Cel care primeşte ofrandele noastre, după modelul:
cel nebun este o plăcere să facă răul, dar pentru „Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui;
cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere.” dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere.”
(Proverbe 10:23) „Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească (Geneza 4:4-5) „Jertfa celor răi este o scârbă înaintea
plăcere ochii tăi în căile Mele.” (Proverbe 23:26), este Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este
o chemare la fericire, dar cei mai mulţi participă la plăcută.” (Proverbe 15:8), de aceea Domnul spunea:
masa nebuniei, care zice: „Apele furate sunt dulci și „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place
pâinea luată pe ascuns este plăcută.” (Proverbe 9:17) să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile
Acolo ignoranţa face casă bună cu plăcerile păcatului și uliţelor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun,
cu „plăcerile vieţii acesteia” (Luca 8:14) Ce diferenţă de că şi-au luat răsplata.” (Matei 6:5) Ei se evidenţiau
atitudine, de alegere, de a fi sau nu plăcut Domnului, în faţa oamenilor, de la care pretindeau respect,
între regele Ahaz şi fiul său Ezechia: „Ahaz... n-a făcut după cum este scris că: „le place să le facă oamenii
ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului său, plecăciuni prin pieţe şi să le zică: «Rabi! Rabi!»” (Matei
23:7) Astfel de situaţii dovedesc că plăcerile rele pricepere se întăreşte; prin ştiinţă se umplu cămările
cer justificări religioase pentru liniştirea conştiinţei, ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.” (Proverbe
dar tocmai ele sunt motivul pierderii cugetului şi a 24:3-4) Dacă soţul urmează sfatul înţeleptului: „fii
credinţei adevărate. (Matei 15:3-9; Luca 8:14) îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit
În viaţă sunt perioade şi stări în care omul are necurmat de dragostea ei!” (Proverbe 5:19b), soţia
libertatea să caute mai mult plăcerile slujbelor sfinte, va fi pentru soţ: „cerboaică iubită, căprioară plăcută”
în mod deosebit în viaţa de nefamilist, căci: „Cine nu (Proverbe 5:19a). O astfel de relaţie va feri soţii de
este nu este însurat, se îngrijeşte de lucrurile Domnului, căutarea unei alte plăceri: „Şi pentru ce, fiule, ai fi
cum ar putea să placă Domnului.” (1 Corinteni 7:32) îndrăgostit de o străină şi ai îmbrăţişa sânul unei
Ferice de cel ce înţelege să fructifice orice ocazie şi necunoscute?” (Proverbe 5:21)
să se bucure de părtăşiile sfinte, ca David, „omul În familie, o împlinire de durată şi fără goluri
nelipsit de la adunare”, care exclama: „Iată, ce plăcut sufleteşti este păstrată doar pentru cei ce vor să
şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!” (Psalmi păstreze o relaţie bună cu Dumnezeu, prin acceptarea
133:1) Credincioşii de la Ierusalim „erau nelipsiţi de plăcerilor Lui şi care Îl ascultă atunci când îşi aleg
la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau partenerul de viaţă. Solomon este cel mai pertinent
hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe exemplu de om care a încercat limitele plăcerii ca
Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi bărbat. A ajuns la următoarea concluzie: „Şi am găsit
Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce că mai amară decât moartea este femeia, a cărei inimă
erau mântuiţi.” (Fapte 2:46-47) Pentru vremurile din este o cursă şi un laţ şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri;
urmă a fost profeţit că oamenii vor fi „iubitori mai mult cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos
de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.” (2 Timotei este prins de ea.” (Eclesiastul 7:26) Iată că plăcerile
3:4) Oamenii descrişi aici de apostol sunt fără evlavie determină nu numai alegeri, ci şi destine. Copiii se
– starea în care plăcerile omului coincid cu ale lui înscriu şi ei în aceleaşi limite de fericire şi plăcere. Tot
Dumnezeu. Aceasta trebuie să se vadă și în cadrul restul vieţii lor depinde de respectarea poruncii ce
slujbelor sfinte ale adunării, unde suntem îndemnați reglementează raporturile cu părinţii. „Copii, ascultaţi
„să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta
evlavie şi cu frică;” (Evrei 12:28) place Domnului.” (Coloseni 3:20)
Sistemul actual în care copiii sunt duşi la creşă, iar
VI. Plăcerile vieţii de familie bătrânii la azil, nu doar că este lipsit de plăcerile vieţii
Viaţa de familie în relaţia soţ - soţie, la care se de familie, dar este şi contrar învăţăturii biblice: „Dacă
adaugă relaţia părinţi – copii şi relaţiile dintre copii, cu o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se
tot ce derivă de aici, sunt domenii naturale şi legitime deprindă să fie evlavioşi întâi faţă de cei din casa lor şi
de împlinire umană. Diavolul însă a pervertit relaţiile să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta
familiale. În toate situațiile, motivația este plăcerea, ca este plăcut înaintea lui Dumnezeu.” (1 Timotei 5:4)
și în cazul abaterii lui Samson. Justificarea lui în faţa De altfel, societatea noastră prin globalizare, cu toate
părinţilor, care se opuneau relaţiilor lui cu o filisteancă, efectele ei şi, mai mult, prin lumea virtuală, rupe fără
a fost: „Ia-mi-o, căci îmi place.” (Judecători 14:3) milă relaţiile familiale. Privează soţii, încă din tinereţe,
Căsătoria dezvăluie ce place fiecăruia, ca în cazul regelui de părinţii lor, de copii și de părtăşia familiei. Această
Ahaşveroș, care urma să-şi aleagă regina selectând stare de plăcere nu poate fi înlocuită integral de nicio
dintre toate „fata care-i va plăcea” ( Estera 2:4), căci altă relaţie. Plăcerea reciprocă în viaţa de familie este
omul, după posibilităţile lui, alege după criteriul de un principiu fundamental în construcţia familială.
prim rang: plăcerea. Omul „însurat, se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să
Relaţiile sexuale promovate de imoralitatea placă nevestei... (iar femeia) măritată se îngrijeşte de
lumii, au atins cote fără precedent. Trebuie spus cu lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei.” (1 Corinteni
tărie că plăcerile în cadrul familial nu pot fi trăite în 7:33-34) Plăcerea slujirii altora, aici incluzându-se şi
mod legitim în afara cadrului familiei. Bărbatul care îşi bătrânii şi cei mici din familie, este în acord total cu
permite plăceri extraconjugale sau plăceri pervertite în natura dragostei şi, bineînţeles, cu cea a lui Dumnezeu
cadrul familiei, să nu uite cum a acţionat Dumnezeu în care este dragoste (1 Ioan 4:8, 16).
cazul lui Onan: „Ce făcea el n-a plăcut Domnului, care
l-a omorât.” (Geneza 38:10) Spiritual vorbind, o femeie (va urma)
„dedată la plăceri, cu toate că trăieşte, este moartă.” Iosif Anca
(1 Timotei 5:6). Plăcerile imorale sunt o preocupare a
Notă de final
unei minţi lipsite de înţelepciune. „Cel ce preacurveşte 1
Bucurie, drăgălăşenie, fericire, desfătare, încântare, plăcere, casa
cu o femeie este un om fără minte.” (Proverbe 6:32) plăcerii, farmec. (Dicţionar eBiblia)
În schimb, „Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin
9
Statutul spiritual şi moral al creştinului
„El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea
Fiinţei Lui...”(Evrei 1:3)
mustrarea
Vreau să cercetăm mustrarea care vine de la 2. Cine trebuie să mustre?

Dumnezeu: „Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu După cum deducem din prima întrebare, toţi cei
te mâhni de pedepsele Lui.” (Proverbe 3:11,12). Studiind care educă au dreptul să mustre. Aceștia pot fi părinţii,
Sfânta Scriptură, constatăm că „a certa” și „a mustra” este slujitorii în adunare, profesorii la şcoală și alții. Adevăratul
absolut necesar în viaţa de credinţă, fiind o datorie: „... prieten, chiar dacă nu este un educator, şi el trebuie să
propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi mustre: „Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie
ne la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi ascunsă. Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia
învăţătura.” (2 Timotei 4:2) De ce este necesară mustrarea? lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Prov.
„Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar 27:5-6) Uneori mustrarea poate fi asemănată cu o lovitură
îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.” (Proverbe 6:23) benefică: „Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi
De aceea, înţeleptul Solomon consemnează: „Cine iubeşte este binevenită; pedepsească‑mă, căci pedeapsa lui este ca
certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este untdelemnul turnat pe capul meu.” (Ps. 141:5a)
prost.” (Proverbe 12:1) Fratele păgubit de un altul are și el dreptul să mustre:
„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l
1. Se poate fără mustrare? între tine şi el singur.” (Mat. 18:15a) Domnul Isus care S-a rugat
De-a lungul anilor, în istorie au fost mulţi oameni, pentru unitatea noastră (Ioan 17:20, 21a) ştia că unitatea
filozofi sau profesori care au încercat să facă educaţie fără poate fi ruptă atunci când cineva păcătuieşte împotriva mea.
mustrare. Consecinţele acestui fel de educaţie au fost Prin mustrare, ni se oferă ocazia să-l recuperăm.
uneori fatale. Ca exemplu biblic avem pe împăratul David
în relația lui cu Adonia. David a avut la palat profesori 3. Cu ce scop mustrăm?
însemnaţi precum: prorocul Natan, prorocul Gad, sfetnicul Ori de câte ori mustrăm, scopul nostru să fie același cu
Ahitofel și alții. Despre Ahitofel se spunea că sfatul dat de scopul pe care îl are Dumnezeu când ne corectează: „Căci
el „avea tot atâta putere ca şi când ar fi întrebat chiar pe Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe
Dumnezeu” (2 Samuel 16:23). Acest fiu al lui David nu a orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se
fost mustrat niciodată în viața lui (1 Împărați 1:5,6), iar poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l
lipsa acesteia l-a împins la mândrie și moarte, în cele din pedepseşte tatăl?” (Evrei 12:6-7) Domnul Hristos spunea
urmă. De aceea fratele lui, Solomon, nota mai târziu: „Nu că mustrarea are scopul „câștigării” fratelui nostru (Matei
cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, 18:15). Niciodată mustrarea nu trebuie făcută cu scopul de
nu va muri.” (Proverbe 23:13). Riscul de a muri este foarte a denigra, de a pierde sau de a alunga pe cineva. În toate
mare când lipseşte mustrarea sau ea este nesocotită: etapele pe care le presupune mustrarea, scopul nostru
„Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte trebuie să fie recuperarea celui mustrat. De aceea, se
mustrarea va muri.” (Prov. 15:10) recomandă ca mustrarea să se realizeze în particular, fără
Când vorbim despre rămânerea în credinţă, e bine să ca alții să vadă sau să știe. Dacă așa nu reușim să rezolvăm
luăm în calcul ce ne spunea Pavel: „…De aceea mustră-i problema şi el continuă să ne facă rău, avem nevoie de doi
aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă.” (Tit 1:13b) Aşa cum sau trei martori care să ne ajute să îl câştigăm. Martorii
ne tratăm o boală din trup folosind un antibiotic specific, trebuie să fie persoane de încredere şi din punctul lui de
tot aşa, mustrarea este unicul medicament care ne poate vedere, pentru ca în cazul în care va trebui să ajungem la
trata boala spirituală. Solomon constata că „Un om care se judecata Bisericii, să existe un suport pentru vorbele spuse.
împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi Când îl spun Bisericii, scopul rămâne acelaşi: câştigarea lui.
fără leac.” (Proverbe 29:1) Cu alte cuvinte, dacă nu accepţi Dacă nici de data aceasta fratele nu vrea să repare relaţia, iar
acest medicament numit „mustrare”, pentru sănătatea pentru mine există riscul să continue să-mi facă rău, nu mai
credinţei, alt leac nu este. pot colabora cu el, dar nu îl voi dușmăni. Domnul spunea:
„dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca
un păgân şi ca un vameş.” (Matei 18:17b). Aceasta înseamnă
b) Pavel pare să se contrazică. Lui Timotei îi spunea:
„...mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea” (2 Timotei
4:2), iar lui Tit: „Mărturia aceasta este adevărată. De aceea
mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă”, „Spune lucrurile
acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere” (Tit 1:13;
2:15). Chiar şi când mustrăm aspru, sau cu deplină putere,
nu trebuie să renunțăm la blândeţe. Asprimea presupune
exigenţă, pretenţie nenegociabilă, dar nu răutate. Acolo
unde este bunătate, va fi şi blândeţe. Blândețea nu e lipsită
de autoritate şi exigenţă în ce priveşte binele şi dreptatea.
Atunci când un copil aleargă în faţa unei maşini, tatăl nu-l va
sfătui duios, ci va striga: „Opreşte-te! Vine maşina!” Şi dacă
ar putea, l-ar trage cu putere fără să-i dea vreo explicaţie.
Această mustrare nu presupune lipsă de blândeţe. Ce
bucuros va fi copilul că are un tată atât de bun, care îl scapă
că în eventualele relaţii nu mai pot avea încredere în el ca de la moarte! Mustrarea aspră l-a scăpat într-un moment de
într-un frate, ci trebuie să mă feresc ca de un duşman. Cu neveghere.
toate acestea, noi trebuie să ne iubim duşmanii: „Dar Eu vă c) Trebuie să mustrăm pe alții ca și pe cei dragi: „Nu
spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri…” (Matei 5:44a). Mustrarea mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată;
nu este o armă care mă ajută să elimin potențialii duşmani, pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi; pe femeile bătrâne, ca
ci este un medicament care mă ajută să salvez pe alţii şi să pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată
repar relaţiile de credinţă. curăţia.” (1 Timotei 5:1,2)
d) Mustrarea se face, în general, în particular: „Dacă
4. Pe cine mustrăm? fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine
Dacă ţinem cont de scopul mustrării, vom alege să şi el singur.” (Matei 18:15) Mustrarea în public este necesară
mustrăm pe cei ce vor asculta, adică pe cei înţelepţi: „Ca o atunci când păcatul a fost făcut în public şi poate deveni
verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul un precedent pentru alte păcate: „Pe cei ce păcătuiesc,
care mustră, pentru o ureche ascultătoare.” (Proverbe 25:12) mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică” (1 Tim.
Alt îndemn înțelept spune: „Nu mustra pe cel batjocoritor, 5:20). La şcoală şi în armată se folosea „careul” unde, fiind
ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!” prezenţi toţi, era scos în faţă cel vinovat. Procedând așa, alții
(Proverbe 9:8) Iuda spunea: „mustraţi pe cei ce se despart de se temeau să se comporte neadecvat.
voi; căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii
iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de 6. Cât timp mustrăm?
carne.” ( Iuda 1:22,23) Tot în contextul mustrării, înţeleptul În cazul în care cineva primește mustrarea, trebuie să
consemnează: „Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face o folosim până la însănătoşirea lui:„Dă înţeleptului, şi se va
înţelept; mustră... pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa.” face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi
(Proverbe 19:25) mai mult!” (Proverbe 9:9)
Trebuie să mustrăm doar pe cei pe care dorim să-i În cazul dezbinătorilor, Pavel îl sfătuia pe Tit: „După
câștigăm. Dacă nu avem acest scop, întâi trebuie să ne întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce
corectăm intenţia noastră şi abia apoi să ne facem datoria. dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat şi
păcătuieşte, de la sine fiind osândit.” (Tit 3:10-11) Când
5. Cum mustrăm? există riscul să devenim prea insistenți și obositori, mustrarea
Chiar dacă am un scop bun, nu voi ajunge unde mi-am trebuie întreruptă, ca nu cumva să favorizăm dezbinarea.
propus, dacă nu folosesc o procedură corectă. Mai bine să punem în „carantină” persoana respectivă,
a) înainte de a mustra, trebuie să învăţăm: depărtându-ne noi de ea. Aşa menţiona înţeleptul: „Pe
„propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne nebun, chiar dacă l-ai pisa cu pisălogul în piuă, în mijlocul
la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată … învăţătura.” (2 grăunţelor, nebunia tot n-ar ieşi din el.” (Proverbe 27:22)
Timotei 4:2). Ca să pot pretinde ceva, întâi trebuie să învăţ.
Unele dispute, precum dacă e păcat sau nu un anumit lucru, Concluzionând, putem afirma că e ferice de cei ce iubesc
pot crea mari neînțelegeri. În vremea din urmă, cunoştinţa mustrarea şi văd în ea dragostea lui Dumnezeu. Domnul
a crescut şi sunt mulţi învăţători care învestesc mult să spunea că „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i
înveţe că nu este păcat un anumit lucru. Aceasta a îngreuiat iubesc. Fii plin de râvnă dar, şi pocăieşte-te!” (Apoc 3:19)
munca învăţătorilor adevăraţi, care trebuie să dovedească Doamne ajută-ne!
cu Scripturile că acel lucru e păcat, măcar că altădată se
înţelegea de la sine că e un lucru vinovat. Trebuie propovăduit Dan Cristian
Cuvântul, folosind învățătura împreună cu mustrarea, pentru
a avea o credinţă sănătoasă. În Septuaginta, Proverbe 6:23
este tradus în felul următor: „Căci făclie este porunca legii şi
lumină, iar calea vieţii – mustrare şi învăţătură.”
11
Carte în serial
„Mai sunt multe lucruri pe care le-a făcut
Isus...”(Ioan 21:25a)
ÎN BEZNA LUI IROD
În lucrarea sa, Iurii Sergheevici Graciov povestește nouă clase), vom primi certificatul și vom putea intra la
despre viața comunităților evanghelice de pe Volga universitate.
din anii 1920, când încă propovăduirea Evangheliei – Tu unde ai vrea să studiezi? a întrebat Leova.
răsuna cu putere, dar și despre perioada ulterioară de – Nu m-am hotărât încă. Tata mă sfătuiește să
persecuție însoțită de represalii crude și ilegale împotriva studiez în domeniul industrial, numai că acolo concurența
credincioșilor. Eroul povestirii este Leova Smirnski, pe e mare. Am auzit că cel mai ușor e să intri la Institutul
care autoritățile ateiste au încercat să-l ucidă. Veterinar.
Inițial, denumirea neoficială a cărții a fost Arhipelagul – Și eu încă mă gândesc unde să intru. Pentru că,
creștin Gulag (nota traducatorului: GULAG – reprezentând după cum știi, încă din copilărie împreună cu Șmidt (așa
inițialele de la Administrația Generală a Lagărelor de îl numeau ei pe colegul lor Victor), ne plac pietrele. Am
Muncă Forțată). Autorul a fost condamnat de mai multe adunat multe colecții de minerale de pe malurile Volgăi și
ori în decursul vieții sale, conform legilor sovietice, pentru încă de atunci visam să devenim geologi. Apoi eu m-am
propovăduirea Evangheliei. Romanul este scris pe baza interesat de chimie, care pe atunci încă nu era predată în
faptelor reale ale propriei sale biografii. școală. Am făcut o mulțime de experimente! Ce știință
interesantă este chimia!
Partea 1: La șaptesprezece ani (1928–1929) – De fapt tu, Leova, ești un băiat foarte interesant.
Capitolul 1: Școlarii Ești firav, dar vrei să аcaparezi cât mai multe cunoștințe;
„ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, iată te interesezi și de radio și de electricitate. De fapt și
tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă” (Proverbe 1:4) mie îmi plac aceasta.
Detectoarele radio de la acea vreme erau o mare
Înainte de a merge la școală, Leova s-a decis să‑și noutate pentru copiii de școală și mulți au arătat un
viziteze colegul de clasă Șura Golovanov, cunoscut interes deosebit pentru ele.
printre băieți sub numele de Golovancic, care locuia în – Ah, dacă părinții mei ar fi putut să mă susțină
apropiere. Tatăl lui era muncitor la depoul feroviar. Acesta financiar, a spus Leova, eu cred că toată tinerețea aș fi
a construit o casă modestă și a sădit o livadă alături de studiat și aș fi studiat; aș fi terminat o universitate și aș
ogorul părinților lui Leova. fi intrat la alta. Numai că, cu privire la aceasta pot doar
După ce a bătut în porțile mari, verzi ale casei, să visez, căci tatăl meu e paramedic. Lucrând la căile
imediat a sosit Golovancic. Era un tinerel scund, având feroviare în sala de primire, câștigă puțin, iar familia
părul complet roșcat. El i-a fluturat cu voioșie lui Leova. noastră este mare: cinci copii și eu sunt cel mai mare.
– Tu ești? Intră, intră. Eram aproape gata să merg –Și eu sunt cel mai mare, a spus Golovancic , de
la școală. acea trebuie cât mai curând să obținem vreo specializare
– Am venit pentru un minut. Am un exercițiu de și să ne ajutăm părinții.
algebră pe care nu știu dacă l-am rezolvat corect și vreau Era o zi liniștită și senină de toamnă, fiind ziua așa-
să-l verificăm împreună. numitei veri indiene. Frunzele din copaci încă nu căzuseră
Leova a salutat-o prietenos pe mama lui Șura, care lucra și decorau totul în jur cu un veșmânt auriu de septembrie.
pe lângă cuptor. Era o femeie simplă, temătoare de Dumnezeu. Școala uriașă din cărămizi roșii, care adăpostise înainte
Ea nu prea intervenea în viața și învățătura copiilor ei, exceptând seminarul, era plină de zgomot din cauza școlarilor.
sărbătorile bisericești, când închidea în ladă chitarele și Deodată s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, și toți
balalaicele1, zicând că acum a cânta nu se poate. s-au repartizat în clase, așternându-se liniștea. Leova și
Leova a verificat răspunsul său cu răspunsul colegului Șura aveau ora de literatură. Profesoarea, o doamnă de
său, după care s-au îndreptat spre școală. vârstă mijlocie, povestea cu entuziasm elevilor despre
– Da, nu-mi vine să cred, Leova, că în curând vom lucrarea artistică a marelui scriitor rus Lev Nikolaevici
termina clasa a noua (pe atunci în școala medie se învățau Tolstoi.
verifice acest lucru și s-a urcat pe stâncă. Cu mare greutate
a ajuns în vârful stâncii și s-a convins că niciun fel de zeu
nu era acolo. Erau doar piscuri de stânci pietroase și reci.
Apoi s-a coborât în satul natal și le-a povestit oamenilor
despre ce a văzut. De atunci superstiția a dispărut.
Participând la cercul literar, Leova a scris o povestire
despre un incendiu și a înmânat-o președintelui cercului,
care era o elevă din clasa paralelă, pe nume Marusea
Iaprințeva. Ea atât de bine a îmbunătățit povestirea lui,
încât atunci când a fost citită în prezența profesorilor,
Leova cu greu și-a recunoscut lucrarea, râmânând foarte
mirat. Încă de pe atunci, prietenele Marusei, când îl vedeau
pe Leova îi prevesteau ceva, iar Golovancic întotdeauna
când o vedea pe Marusea, își atingea prietenul pe spate
Dintr-o dată, lecția ei a fost întreruptă. Șeful și chicotea. Mulți ani au trecut după aceste întâmplări, iar
departamentului de formare a intrat în sala de clasă. Elevii Marusea a devenit soția credincioasă a lui Leova.
s-au ridicat și l-au salutat. Și-a cerut scuze profesoarei, Iar acum, ascultând profesoara despre lucrările lui
dorind să spună elevilor câteva cuvinte. Lev Tolstoi, Leova se gândea ce bine ar fi să se ocupe
În scurtul său discurs, a subliniat că erau în ultimul cu literatura și să devină scriitor. Într-adevăr, se gândea
an de învățământ, iar cerințele pentru această promoție el, ce multe lucruri interesante și frumoase poți face în
erau mai mari. De aceea, a cerut tuturor să ia cât mai în viață: poți să acumulezi cunoștințe, poți să studiezi, să
serios învățătura. te dezvolți într-un anumit domeniu; dar cel mai potrivit,
– Știți, a zis el, majoritatea tinerilor termină doar gândi el, e să devii savant. Fără să vrea, și-a adus aminte
cinci ani sau șapte ani de școală, după care merg la muncă despre povestirile fantasice ale prietenului său Șmidt,
în domeniul industrial. Voi însă aveți ocazia să terminați care îl îndemna să fugă de acasă și, dezlegându-și barca,
școala medie. Trebuie să prețuiți mult ceea ce vă oferă să se lase purtat de apele râului Volga.
guvernul sovietic și să vă pregătiți în mod serios pentru a – Fiindcă învățații întotdeauna fug, zicea Șmidt, apoi
putea intra în universități. se urcă în nori, merg pe nori și de la înălțime studiază
Șeful departamentului a plecat. Dar Leova încă se cerul și pământul.
gândea la el. În drum spre școală, adesea se întâlneau A fost o situație când chiar și-au pregătit mâncare și
și mergând împreună, acesta îi vorbea despre beneficiile doreau să pună în practică aceste cuvinte.
gimnasticii. Acum însă Leova asculta cu mare interes Acum, Leova nu dorea să fugă nicăieri. Avea o singură
despre creația literară a lui Lev Nikolaevici Tolstoi. El îl dorință: să finalizeze cu bine cele nouă clase și să-și continue
admira mult pe acest scriitor. Știa că are articole filosofice studiile pentru a putea deveni un muncitor cinstit.
și spirituale, dar încă nu le citise. A sosit pauza. Jocul preferat la acea vreme era lupta
– De-aș fi putut măcar ceva să scriu și eu, se pentru minge. Fetele aruncau mingea una la alta, iar băieții
gândea Leova. Încă din copilarie îi plăcea foarte mult să încercau să o prindă și o aruncau între ei. La joc se adunau
citească. Mama lui cândva a studiat în Sankt Petersburg mulți. Toți râdeau, se veseleau, iar recreațiile treceau foarte
la Cursurile Superioare pentru femei ale lui Bestujev, dar repede. La sfârșitul orelor, Leova împreună cu alți băieți se
nu le-a terminat. Pasiunea pentru literatură, în schimb, îndreptau spre casă, când unul dintre prietenii săi care trăia
a rămas pe toată viața. Această pasiune ea a transmis-o la oraș, s-a apropiat de el și l-a întrebat:
și copiilor ei. Ea le-a făcut cunoștință cu lucrările lui A. S. – Leova, eu nu am manual de literatură, mi-l poți
Pușckhin, N. V. Gogol, M. I. Lermontov, care nu lipseau împrumuta pe al tău până mâine?
din biblioteca familiei lor. În clasa a IV-a, Leova s-a – Cu plăcere, ia-l, numai nu uita să mi-l aduci mâine,
alăturat cercului literar, dar înainte de aceasta, a încercat fiindcă și eu am nevoie de el.
și să scrie poezii. Iată una dintre ele: Acasă, Leova era deja așteptat. Cum a ajuns, a fost
…Un sărac cerând de milă, așezat la masă împreună cu cele trei surori și frățiorul său
Către bogat s-a adresat: și au servit prânzul. Tatăl era încă la serviciu.
«Dați-mi pentru-o fărămitură», După ce a mâncat, Leova a ieșit pentru o plimbare prin
Dar bogatul nici măcar un ban n-a dat. livadă. Cândva, în acele locuri au fost livezile molocanilor.
Decât să ai o inimă de piatră, mai bine e să fii un om Molocanii au fost una dintre sectele creștinilor spirituali
sărac. care a apărut în Rusia în a doua jumătate a secolului al
Mai târziu, Leova a înțeles că a scrie poezii nu era XVIII-lea. Dezlipindu-se de la ortodoxie, ei se străduiau
deloc vocația lui, de aceea a trecut la proză. Prima sa să trăiască după Scriptură, iar din acest motiv erau
experiență a fost Stânca zeilor. El a scris despre un sat de prigoniți. Bunicii și străbunicii lui Leova, de asemenea,
munte în care oamenii credeau că zeii trăiesc pe stâncă erau molocani.
și li se închinau lor. Atunci un tânăr curajos, a decis să (continuare în pagina următoare)
13
Carte în serial
„Mai sunt multe lucruri pe care le-a făcut Isus...”
(Ioan 21:25a)
Livada era la periferia orașului Samara. La stânga, în Într-adevăr, în oraș era destul să sufle vântul, și nori
fața casei, erau doi meri mari. Pe dreapta era un pin falnic, negri de praf pătrundeau peste tot. În schimb, zona livezilor
iar ceva mai în spate se înălța o salcie bătrână, neobișnuit molocane era protejată de crengile masive ale copacilor.
de înaltă. Această salcie era, după cum se părea, încă de – Și în viețile oamenilor, a adăugat tata, cât praf,
pe vremurile când pe malurile Volgăi erau păduri uriașe. câtă murdărie. Este dificil să întâlnești suflete curate.
Trunchiul era atât de mare încât patru bărbați nu-l puteau Luând două ramuri mari și târându-le după ei,
cuprinde. Atingând înălțimea de patru metri, s-a despicat tatăl și fiul au pornit spre casă. Pe ambele părți ale
în două, formând о suprafață, unde de obicei se jucau străzii creșteau plopi înalți. Aici, seara, erau organizate
copiii. Ceva mai la stânga de salcie era renumita fântână petreceri. Oamenii de la mănăstire și din satele feroviare
cu apă bună. Ea era folosită de oamenii care locuiau pe veneau aici să ia o gură de aer proaspăt și să se plimbe.
străzile învecinate, iar cei care pregăteau limonadă pentru Unul dintre bătrânii artiști a comparat această grădină
vânzare, veneau adesea să scoată apă. Mai departe se afla molocană cu locurile lui Turgheniev.
o pădurice de plopi înalți și drepți. Tatăl zicea că i-a sădit – Hei, părinte, s-a adresat către Serghei Pavlovici,
atunci când a fost copil. În spatele casei creșteau salcâmi tata lui Leova, un tânăr înalt în cămașă, încins cu o
și pomi fructiferi, unul deosebindu-se prin faptul că făcea centura împletită cu ciucuri, n-ai un chibrit? Vreau să-mi
mai multe soiuri de mere. Leova se plimba prin curtea aprind țigara.
umbroasă, aerul fiind plin de aroma frunzelor tomnatice Serghei Pavlovici s-a oprit, a zâmbit, a așezat
căzute la pământ. Apropiindu-se de terasă, fără să vrea, creanga jos, de parcă se pregătea să scoată chibriturile,
și-a amintit cum altădată stăteau aici răniții, pe care el, însă a început să-i vorbească despre efectele dăunătoare
copil fiind, îi privea cât erau de amărâți. ale fumatului.
Acestea s-au întâmplat pe vremea primului război – Dа, este doar o plăcere! a zis acela, punându-și
mondial. Frățietatea creștinilor evanghelici baptiști, mâna la ceafă.
amintindu-și de pilda lui Hristos cu Samariteanul milostiv, – Eu îți voi spune ceva, a spus tatăl lui Leova, și te vei
au organizat în casa vecină o infirmerie pentru cei răniți. dezgusta de tutun. Iată aerul curat, acesta este o plăcere.
Frățietatea nu doar că predica despre dragoste, dar o Oare nu acesta dă viață organismului? Totuși, orice lucru
arăta prin fapte celor răniți în timpul războiului. dăunător, precum fumatul și băutura vin din inimă.
Tatăl și mama lui Leova făceau parte din – Cum din inimă? s-a interesat tânărul.
familiile molocanilor, unde Biblia avea locul de frunte, Serghei Pavlovici îndată i-a povestit că Salvatorul lumii,
străduindu‑se să trăiască o viață curată. Crescând, ei au Hristos, învăța că tot ce este rău vine din inima omului. Dar
înțeles că molocanismul nu era împlinirea completă a când omul se întoarce la Dumnezeu, inima îi este vindecată,
învățăturilor lui Hristos, și așa cum i-au spus lui Leova, au iar el va dori doar ce-i bun și nicidecum lucruri deșarte.
trecut la frățietatea creștinilor evanghelici baptiști, care Plăcerea lui va fi să-L iubească pe Dumnezeu, să-i iubească
erau mai în concordanță cu adevărurile Evangheliei. pe cei apropiați și să facă binele.
După o plimbare scurtă prin curte, Leova i-a adus La aceste cuvinte tânărul a dat din mână și a plecat
mamei câteva găleți cu apă, după care s-a așezat să-și facă zicând:
temele pentru acasă. Își pregătea temele într-o cameră – Ești cam habotnic părinte, ai grijă să nu-ți strici
pe care o numeau birou. Acolo se găsea biroul tatălui prin aceasta și fiul.
său și o ladă mare, pe care Leova dormea. Pereții erau Leova cunoștea trăsătura uimitoare de caracter a
lipiți cu tapete întunecate, într-un stil simplu. În celelalte tatălui său: folosea orice ocazie pentru a spune oamenilor
camere tapetele era în culori deschise având imprimate despre Hristos și despre mântuire. Fumatul în casa lor era
flori frumoase. absolut interzis. Când veneau diferiți cunoscuți ai tatălui
Nu a stat mult în birou, căci în curând tatăl său a venit său, chiar cei aflați într-o poziție înaltă, tatăl întotdeauna îi
acasă, iar după ce a mâncat, l-a chemat pe Leova în livadă. avertiza cu strictețe: „În casa mea fumatul este interzis!“
– Haidem, i-a spus el, până vremea ne permite, să
tăiem și să smulgem lemnele uscate pentru foc. Capitolul 2. Cum a ajuns Leova să-L cunoască pe
Leova a plecat cu bucurie, căci dorea să-și ajute Dumnezeu
tatăl. Pentru iarnă ei nu cumpărau lemne de foc, căci „V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe
făceau căldură cu ramurile uscate tăiate din livadă. Livada Tatăl.” (1 Ioan 2:13)
în care trebuiau să muncească se învecina cu o livadă mai
bătrână. S-au apucat de treabă. Sudoarea cădea de pe Odată, într-o seară liniștită și caldă de toamnă, Leova
ei ca ploaia. Tăierea ramurilor uscate era mai ușoară ca a ieșit în grădină pentru a strânge crengile uscate. De
smulgerea trunchiurilor cu rădăcini din pământ. Pentru a această grădină erau legate cele mai plăcute amintiri din
transporta lemnele tăiate acasă, a venit întreaga familie, copilărie. Aici, de exemplu, a stat ore la rând să păzească
chiar și frățiorul cel mai mic – Vanea. merele verzi, pentru ca băieții să nu rupă. Aici, din meri
– Dа, e bine aici la noi, la al treilea Molokan, a spus tata, sub plopii înalți, îi plăcea să privească cerul când se însera
14 ștergându-și fruntea, iar în orаș… ce prăfuită e Samara.

și să găsească primele steluțe apărute pe bolta cerului, care nemulțumit de ce Sima a primit o carte poștală similară,
se aprindeau una după alta. Când începea să se întunece, când ea nu știuse aproape nimic? Cu alte cuvinte, inima
medita la viață, iar când era lumină, citea cărți. mea nu era bună, ci invidioasă. Trebuie, de asemenea,
În acea seară, a sărit gardul la el, colegul lui de să-ți spun că mama se temea mult să nu devin un ateu.
școală: Golovancic. Ei au vorbit despre învățătură, despre Trei ani m-a învățat acasă să citesc, să scriu și mi-a făcut
lecții, când deodată, Golovancic l-a întrebat timid: cunoștință cu geografia. Apoi a trebuit să dau examenul
– De mult timp doresc să te întreb, cum ai crezut cu pentru clasa a treia. L-am luat și am fost acceptat la
adevărat în Dumnezeu? Iată, noi credem și nu prea credem, școală. Ții minte, în satul acela feroviar era o școală de
dar la școală toți știu că tu ești un creștin adevărat. lemn, galbenă? Acolo am studiat.
Leova, îngândurat, a zis: – Iar apoi te-ai înscris la școala noastră? a întrebat
– Ei bine, atunci ascultă-mă, mă voi sili să-ți Golovancic.
povestesc cum este și cum a fost. Tu desigur știi că tatăl – Da, a răspuns Leova. Am nimerit în anturajul unor
meu și mama mea sunt creștini. băieți răi, unde era multă gălăgie. Adesea se băteau,
– Desigur știu, a spus Golovancic, și mama mea e necăjeau pe un baiat evreu și râdeau de un altul gârbov.
creștină, merge la biserică, iar tata nu merge la biserică, Când îmi amintesc, toată ființa mea este răscolită.
dar nici pe Dumnezeu nu-L neagă. Îndată am văzut diferența dintre băieții care au
– Poți să crezi în multe feluri, a spus Leova, dar auzit despre Dumnezeu, învață să trăiască Evanghelia, și
părinții mei, după cum am văzut din copilărie, sunt acei care nu-L cunosc deloc. Unii din ei fumau din când în
creștini cu adevărat. când, iar alții întrebuințau cuvinte murdare. Am înțeles tot
– Ce înseamnă „cu adevărat”? a întrebat Golovancic. mai clar că este mult mai bine să trăiești conform Legilor
– Credința lor în Dumnezeu e vie. Ei cum cred, așa lui Dumnezeu și să nu jignești pe nimeni. Îmi amintesc că
și trăiesc. Nu mă întrerupe. Tot ce nu vei înțelege, mă vei una dintre discipline era științele naturii. Studiam după
întreba la final. Din copilărie am auzit de la părinții mei manualul lui Troveansck, iar lecția o conducea directorul
despre Dumnezeu. Întotdeauna când ne așezam la masă, ne școlii. Ne-a povestit cum a apărut pământul, iar treptat a
rugam. Mama m-a învățat să mă rog. Inițial eu mă rugam la apărut totul: plantele, animalele și omul. Data următoare
fel cum se roagă acum surorile mele și frățiorul, deoarece m-a întrebat: „Povestește-mi, cum au apărut iarba,
aveam o credință de copil, inconștientă. Încă de atunci am copacii și animalele?” Eu m-am sculat și i-am răspuns
fost învățați să iubim cărțile. Aveam multe acasă. scurt: „Dumnezeu le-a creat pe toate”. Ei bine, o parte
- Da, am văzut o bibliotecă întreagă în casa ta. Ce dintre colegi au râs. Învățătorul a rămas serios și mi-a zis:
multe aveți! „Vei studia și vei afla că Dumnezeu nu există și că totul a
– Deci, mi s-a spus, că dintre toate aceste cărți, scrise apărut de la sine, conform legilor naturii”.
de diferiți autori, cea mai importantă este Biblia. Mergeam Au început să ne înregistreze ca pionieri. Unii se
împreună cu ei la întâlniri, unde se citea această carte, înregistrau, alții nu. Cei care nu doreau erau întrebați:
unde se rugau lui Dumnezeu și cântau cântări de laudă. „De ce nu vă înregistrați?” Unii ziceau: „Tata sau mama
Adesea se organizau întâlniri pentru copii, unde nouă, nu-mi permit”. Eu nu știam ce să răspund. Cu părinții nu
copiilor, așa ca să pricepem, ni se povestea despre viața lui mă sfătuisem, dar îmi plăcea mai mult să fiu al Domnului,
Isus Hristos. Mulți copii frecventau aceste întâlniri, având decât al acelora care mă înconjurau. Așa că m-am ridicat,
posibilitatea să comunicăm unii cu alții. Odată unul voia să și cu glas tare și clar am anunțat: „N-am nevoie să mă
ne convingă că a văzut drăcușori mici, sprinteni, cu coarne înregistrez, fiindcă eu voi fi pionierul lui Hristos”. Toți au
și coadă. La început l-am crezut și i-am cerut să mi-i arate. început să râdă. De atunci, în pauze așa și mă numeau:
Amândoi ne-am așezat în curte, la el acasă, așteptând să-i „Pionierul lui Hristos”. Cum anume trebuia să fie pionierul
vedem. Am stat, când deodată ceva sub casă s-a mișcat, lui Hristos eu nu știam încă, iar astfel de oameni încă nu
iar părul mi s-a zbârlit ca ariciul. Am vrut s-o iau la fugă, întâlnisem. Doar odată m-am simțit pionier – în timpul
dar totuși m-am gândit, că trebuie să-i văd. I-am văzut: revoluției, pe când aveam șapte ani. Am luat broșuri de la
cu cozi, dar fără coarne. Erau șobolani obișnuiți. Desigur, tatăl meu, precum „Dauna beției”, „Necredința – mama
n-am mai crezut în existența lor. Mergeam la slujbe și tuturor relelor” și am mers să le împart pe stradă. Am
participam la sărbătorile pentru copii. Era interesant, îmi fost prins de un bărbat care m-a târât la sfatul popular
producea veselie și mă simțeam bine, dar încă nu eram în adunarea constituantă . Bineînțeles că am început să
cu adevărat un creștin. Adesea, la întâlnirile cu copiii, cei plâng. Mamei i-au spus că am fost dus, iar ea a venit și
care spuneau corect cele mai multe versete, primeau m-a salvat.
cărți poștale colorate ca amintire. Am primit, ca și cadou, La școală îmi plăceau științele naturii. Profesorii
o carte poștală cu o floare albastră. Sorei mele Sima, care îmi vorbeau prietenos, văzând curiozitatea și credința
a recitat doar un singur verset, și încă cu greșeli, i s-a mea de copil în Dumnezeu. „Citește despre originea
dăruit același cadou. Am fost indignat. Am venit acasă,
am mototolit cartea poștală, am aruncat-o și i-am spus
mamei, că nu voi mai participa la întâlnirile copiilor. Eram (continuare în pagina următoare)
15
Carte în serial
„Mai sunt multe lucruri pe care le-a făcut Isus...”
(Ioan 21:25a)
omului, citește-l pe Darwin și nu vei mai fi creștin”, îmi atunci 15 ani. În sfârșit, a venit clipa când cu adevărat am
spuneau ei. Am împrumutat niște cărți de la unchiul chemat Numele Domnului. Am început să mă rog ca El
meu Nicolai Pavlovici, care nu era interesat de credință. să-mi reînnoiască inima, astfel încât răul să nu aibă acces
Am împrumutat cartea lui Charles Darwin intitulată la ea. M-am pocăit de toate. Am primit convingerea că
„Descendența omului și selecția naturală”. Am citit Hristos m-a iertat. Mi s-a spus că cel ce crede în Fiul, are
cu atenție și alte cărți antireligioase. Părinții nu mi‑au viața veșnică. Eu am crezut aceasta. Apăsarea interioară
interzis să citesc. Încet, îndoielile au început să mă a dispărut. Nu vreau să crezi că am devenit desăvârșit.
frământe, deoarece nu știam cine deține adevărul. Am Dar am pășit pe drumul care duce spre ceva mai bun. Mă
încercat să aflu cine are dreptate. Inima mă durea și mă feream mai mult de rău. Înainte, stăteam pe gânduri și
întrebam dacă nu cumva omul provine din maimuță, iar mă gândeam să încerc să fumez. Iar acum toate acestea
Dumnezeu nu există. În același timp, nu puteam crede că au devenit străine, netrebnice și ciudate. O viață nouă
știința contrazice credința în Dumnezeu și învățătura lui și frumoasă a apărut înaintea mea. Cu toată ființa mea,
Hristos, deoarece eu, cu ochii mei, am văzut cum oameni în clipele de rugăciune, simțeam acea lume, care e mai
culți și învățați cred în Mântuitorul. De exemplu, unchiul presus și mai bună decît cea pământească. Nu numai
meu Piotr Ivanovici Cecmariov, un inginer renumit, care că am crezut că Dumnezeu există, dar am început să mă
absolvise Institutul Tehnologic din Sankt-Petersburg încred în Dumnezeu și în cuvintele Sale. Am devenit un
și cel care mi-a dăruit minunata carte «Chimia în viața creștin adevărat.
cotidiană», era un propovăduitor. Eu vedeam că viața lui – Da, a spus Golovancic, desigur toate acestea sunt
și a familiei sale era curată, morală și frumoasă. interesante, dar eu mă descurc și fără, negândindu-mă
- Și eu am observat, fiind în casa voastră, că părinții cine are dreptate și cine nu. Cred că cel mai bine e să
tăi sunt niște oameni deosebiți; sunt diferiți de ceilalți, trăiești în așa fel încât să ai o profesie bună, să ocupi o
în special față de rudele mele și față de tatăl meu, a spus poziție înaltă și în rest, totul va fi bine.2
Golovancic. Leova n-a răspuns nimic și pentru că se însera, și-a luat
- Da, ai dreptate, când oamenii cred cu adevărat toporul, ferăstrăul și a pornit spre casă. Inima era calmă și
în Dumnezeu, ei devin alți oameni, iar familiile lor se liniștită. Seara târziu, tatăl său a venit de la muncă.
schimbă. Adesea mergeam în Davlecanove, la un profesor Întreaga familie, înainte de culcare s-au adunat
de științele naturii, apropiat părinților mei, care absolvise pentru rugăciune. Tata, deschizând Evanghelia, a citit:
Universitatea din Cazani. El era și un muzician excelent. „Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit eu”. Pe scurt, a
El mi-a arătat cabinetul lui de fizică, unde erau diferite spus că necazurile oamenilor vin din pricină că nu se pot
echipamente și unde făcea diferite experimente cu iubi unii pe alții, cum a poruncit Hristos. Îi iubesc doar pe
electricitatea. Apoi în casa lor am lăudat și I-am mulțumit cei din familie, își iubesc prietenii, iubesc doar când au
lui Dumnezeu, care a creat toate lucrurile și toate legile și de câștigat ceva. Iubirea lor e doar o adiere. Cum apar
a dat omului calea mântuirii. Am văzut că Ivan Petrovici certuri și neplăceri, din dragostea lor nu mai rămâne
cunoștea învățătura lui Darwin, Timireazev și a altor nimic. Hristos nu a iubit așa. El i-a iubit pe toți, chiar și
aștri ai științei, dar nu îl nega pe Hristos. Și totuși am pe cei ce L-au răstignit; El i-a iertat, tuturor dorindu-le
fost chinuit de îndoieli. Profesorul de istorie, care mi-era doar binele.
apropiat, dorea din suflet să învăț și iar să învăț, zicând că Au îngenuncheat. S-au rugat pe rând. Leova, în
toate prejudecățile mele religioase, inspirate de educație, rugăciune, a cerut ca Dumnezeu să-l învețe să-i iubească
vor dispărea. Studiam mult și citeam mult, dar privind pe toți oamenii, precum El i-a iubit.
la viața creștinilor adevărați și la viața necredincioșilor,
înțelegeam că mai multă lumină au creștinii.
Între timp, cu mine se petrecea ceva de neînțeles. În bezna lui Irod de Iurii Sergheevici Graciov
Deveneam tot mai supărăcios. Aveam certuri nesfârșite Traducere de Veaceslav Croitoru
cu surorile mele. Am cumpărat un cuțit finlandez și,
odată, în toiul mâniei, am lovit cu el în masă, încât ea s-a
rupt. Părinții au spus că trebuie să mă pocăiesc și să mă
întorc la Dumnezeu. Tăceam. Erau momente, când fiind Note de subsol
1
invitat să merg la slujbă, loveam cu degetul în fereastră balalaică: instrument muzical popular rusesc cu trei
spunând mamei mele: „nu voi merge”. În sufletul meu coarde și cutie de rezonanță triunghiulară.
2
ceva nu era în regulă. Frecventam totuși întâlnirile pentru Golovancic, adică Alexandru Golovanov a terminat
copii, dar fără a avea o purtare creștină. Se întâmpla, ca facultatea și a devenit medic veterinar. Și-a dedicat viața serviciului
la lecția de cor, împreună cu verișorul meu, Vsevolod, să militar, fiind asigurat în plan financiar. A făcut serviciul militar în
ne umple râsul, încât era cât pe ce să ne dea afară de Orientul Îndepărtat. În timpul cultului personalității a decedat, în
la lecție. Iar noi ne amuzam și ne prăpădeam de râs... aceiași perioadă când au fost omorâți Bluher, Tuhaceovschii și alți
Totuși în interiorul nostru căutam adevărul.... Aveam
(continuare din pagina 5)
Evanghelia care convinge

trebuie confundat cu rolul Mântuitorului: „În nimeni altul prin raportarea la experiențele personale. Învățarea va fi
nu este mântuire, că nu este în cer un alt nume dat în corelată cu rugăciunea și cu ungerea și umplerea Duhului
care trebuie să fim mântuiți (Faptele Apostolilor 4:12). Sfânt. Fiecare trebuie să-și facă timp pentru închinare,
Credinciosul asistă la „funeraliile” vechiului său „eu”. Cu cântare și studiu biblic. Învățarea va fi făcută în mod
alte cuvinte spune: „Tot ce eram ca fiu păcătos a fost dat sistematic și va începe cu învățăturile de bază. Se poate
morții, eu am murit față de păcat.” Când este scufundat începe cu învățătura despre Dumnezeu, despre Domnul
în apă, în limbaj simbolic, este îngropat împreună cu Isus, despre Duhul Sfânt, despre Biserică, despre cum pot
Hristos. Când iese din apă spune: „... nu mai trăiesc să lupte împotriva păcatului, despre felul cum să trăiască
eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2.20). Există o o viață de biruință și mai ales, despre cum pot să ducă
ordine a etapelor sau a cerințelor pe care trebuie să le mântuirea până la capăt.
îndeplinească un candidat pentru botez.
Biblia spune mai întâi de credință și abia apoi de botez: Concluzie – testul mântuirii
„Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a
crede, va fi osândit.” (Marcu 16:16). Filip i-a spus famenului din strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem
Etiopia că poate fi botezat numai dacă crede din toată inima răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.”
(Faptele Apostolilor 8:36,37). Domnul Isus a spus că oamenii (Coloseni 1:13)
trebuie mai întâi ucenicizați și apoi botezați. (Matei 28:19, 20) Voia lui Dumnezeu este în contrast cu voia
O a doua cerință a Bibliei pentru botez este neamurilor (păgânilor). Cei care săvârșesc fapte
convertirea. Apostolul Petru subliniază că ordinea corectă precum: imoralitatea, pofta, beția, îmbuibarea, cheful,
este pocăința, convertirea și apoi botezul: „Pocăiţi-vă” slujirile idolești neîngăduite, faptele de rușine, cearta,
le-a zis Petru „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele invidia, adulterul, malahia, sodomia, hoția, lăcomia,
lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi defăimarea, necurăția, vrăjitoria, vrajba, zavistia, mânia,
primi darul Sfântului Duh” (Fapte 2:37). neînțelegerile, certurile de partide, uciderea și altele
Pavel a fost botezat numai după ce a devenit un om asemănătoare, pot fi localizați cu siguranță pe terenul
al rugăciunii și i-au căzut solzii de pe ochi (Fapte 9:1‑18). împărăției întunericului (1 Petru 4:3; Romani 13:13;
Corneliu a fost primit în Împărăție, după ce a avut o Galateni 5:19-21). Unul dintre păcatele amintite, mai
conștiință mișcată, după ce a fost iluminat și după ce a multe sau altele asemănătoare cu ele, au săpat o prăpastie
primit botezul cu Duhul Sfânt (Fapte 10). între ei și Dumnezeu. Domnul Isus a murit pentru toți, dar
O altă cerință este nașterea din nou. De fapt, prin numai cei care vin la El pot intra în Împărăția dragostei
botez, credinciosul accentuează tocmai această realitate Sale. O mărturie care convinge poate fi prezentată prin
a învierii la o viață nouă. Absența acestei realități infirmă adevărul primordial că doar Domnul Isus este Calea spre
legitimitatea acestui act simbolic (Romani 6:4). Dumnezeu. Însuși El a mărturisit acest adevăr când a zis:
Ucenicizarea își are și ea rolul ei. Botezul se administrează „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața: nimeni nu vine la Tatăl
în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, numai după ce decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Ce trebuie să reținem este
candidatul a trecut mai întâi prin școala uceniciei: „Duceți-vă că, peste prăpastia păcatului nostru nu ne poate trece
și faceți ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele biserica pe care o frecventăm, nici vreun om și nici vreun
Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” (Matei 28:19) efort personal. Singurul care ne poate salva este Domnul
Dacă prin botezul cu Duhul Sfânt, credinciosul Isus. Dacă venim la El și mărturisim credința în El, vom
botezat este introdus în trupul invizibil al Bisericii, prin fi luați de mâna Sa pentru a ne trece pe puntea întinsă
botezul în apă, este introdus în trupul vizibil al acesteia. de Dumnezeu peste prăpastia păcatului. Primul pas este
Ceilalți membri iau cunoștință de faptul că el a devenit un pocăința, al doilea este nașterea din nou, iar al treilea
membru cu obligații și drepturi depline. este botezul biblic. Numai după aceea piciorul calcă în
Împărăția dragostei Fiului Isus Hristos - care este una
IV. Învățarea spirituală. Apoi drumul continuă prin păzirea credinței,
Marea însărcinare nu vizează doar evanghelizarea. Ea luptând împotriva marilor inamici: păcatul, sinele, lumea
depășește cadrul spiritual al încorporării noilor convertiți și Satan. Urmează sfințirea și alergarea în biruință spre linia
în cadrul Bisericii. Marea Poruncă cere în mod imperios de sosire a Noului Cosmos. Dar până atunci, să nu uităm
învățarea noilor convertiți. Aceasta se va face prin studii că vegherea în a ne păstra hainele curate este decisivă
biblice, de preferință, în grup. Vor fi învățați să asculte de în așteptarea venirii Domnului Isus. Înseși evenimentele
poruncile Domnului Isus și de învățăturile apostolilor, cu actuale spun că privirea noastră trebuie să fie ridicată în
scopul de a deveni asemeni Marelui Învățător. Devenind sus, fiindcă izbăvirea noastră se apropie. (Luca 21:28)
asemenea Lui, vor putea relaționa corect cu oamenii, fiind
în stare, la rândul lor, să prezinte mesajului Evangheliei Simion Buzduga
17
Experienţe
„Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri,...şi urmaţi-le
credinţa!” (Evrei 13:7)
Mărturii
Mărturii din lucrarea de misiune era și o crimă acolo. De fiecare dată când trebuia să intru la
ei, trebuia să fiu cu pistolul în mână, cu câinele lup și cu doi
Am slujit o vreme în zona județului V., în localitatea B. adjutanți după mine, ca să pot să fac liniște între ei. Domnule
Aici locuia o femeie credincioasă din județul S. Într-o noapte, ce se întâmplă? Le-am spus celor de la brigadă că de când
am visat-o pe femeia aceasta cum mergea din casă în casă și au intrat pocăiții în localitate, incidentele au scăzut cu peste
le spunea oamenilor despre pocăință. De fiecare dată când șaptezeci la sută. Domnule ce se întâmplă?” I-am spus atunci
mergeam în localitatea lor, femeia aceasta își deschidea casa șefului de post: „Domnule, noi nu am putut să facem nimic!
pentru ca să predicăm Evanghelia. Soțul ei era foarte primitor, Schimbarea a făcut-o Evanghelia!” El avea dreptate. Când
dar era un bețiv notoriu. Aducea la el acasă pe cei mai bețivi și noi turnam temelia la casa de adunare din acea localitate,
pe cei mai de jos din localitate, iar noi le predicam Evanghelia. am tăiat un copac. Copacul a căzut peste un purcel dezlegat
Noi predicam, dar el continua să consume alcool. De trei ori de‑al vecinului, lovindu-l foarte tare. Acesta a venit cu coasa,
am fost la spital la el la dezalcoolizare. Dar, într-o noapte, a împlântat-o în fața fratelui cu care eram, zicându-i că-i
omul acesta a avut un vis. Se făcea că la geamul casei lui erau taie capul. Fratele l-a luat de după spate, zicându-i: „Vecine,
trei bărbați îmbrăcați în alb și stăteau de vorbă. Deodată cât face purcelul acesta?” „Două sute cincizeci de lei!”, i-a
bărbații îmbrăcați în alb au plecat de acolo și a văzut că o răspuns el. Fratele i-a dat banii, zicându-i să cumpere altul
mână albă se întindea peste el spre soția lui. În momentele și să taie purcelul lovit, care încă nu murise. În urma acestui
acelea a conștientizat, după cunoștințele pe care le avea, că incident, vecinul a declarat: „Aceștia-s oamenii lui Dumnezeu!
e vorba de îngerul morții care dorea să o ia pe soția lui. S-a Dacă cineva se atinge de ei, cu mine aveți de-a face!” Astăzi,
trezit din coșmarul acela, și-a prins soția în brațe și a strigat: vecinul acesta este prezbiterul bisericii din acea localitate.
„Nu mă părăsi!” Atunci, soția lui s-a trezit, neștiind ce să
creadă. I-a povestit visul, spunându-i că se pocăiește, că nu va ***
mai bea din ziua aceea și că va merge cu ea la adunare. S-au În localitatea M., de asemenea, Evanghelia a schimbat
plecat pe genunchi și s-au rugat amândoi. După ce s-au culcat mai mulți frați rromi. Fiecare are istoria lui. Un vestit tâlhar
iarăși, visul a continuat. S-a văzut în fața unui munte. Tare din oraș, pe nume D., făcuse deja șapte ani de pușcărie.
mult și-a dorit în viața lui să ajungă în vârful acelui munte, Avea banda cea mai de temut. Tatăl lui, după douăzeci de
dar niciodată nu a reușit. Când a privit în spatele lui, el era ani de pușcărie, în urma unei crime, s-a întors acasă și a
înjugat la un car. Carul era plin de greutăți. Mai mult decât murit. El nu și-a mai cunoscut tatăl. “Când veneau tirurile
atât, pe spate avea o povară foarte grea, care apăsa pe umerii spre vamă, ieșeam cu banda, opream tirul, îl deposedam de
lui. Ar fi vrut să înainteze, dar nu reușea. Deodată, lângă el toate bunurile care consideram că erau bune și necesare,
s-a așezat un bărbat îmbrăcat în alb. În vis, a crezut că e Isus după care îi dădeam drumul”, mărturisea el. Era foarte greu
și a început să-i spună toate păcatele din copilărie, tinerețe să pătrunzi între ei. În cele din urmă a fost arestat. Când s-a
și întreaga viață. Spunându-și păcatele, deodată s-a trezit în întors din pușcărie, lucrurile s-au schimbat în oraș. Dumnezeu
vârful muntelui. Acum carul era gol. Bărbatul îmbrăcat în alb a intrat cu Evanghelia. Dumnezeu a cucerit și inima acestui
a luat carul și l-a aruncat dincolo de deal. Acolo se vedea o tânăr și el s-a întors la pocăință. Odată a parcat mașina în
mare fără de limite. Apoi s-a trezit. Din noaptea aceea, omul fața liceului din oraș și s-a dus la un magazin de peste drum
acesta a fost schimbat. Viața lui a devenit alta. Dumnezeu i-a să cumpere ceva. Când s-a întors, directorul școlii nu putea
dăruit eliberare. Astăzi, el predică Evanghelia în satul lui. să intre în curte din cauza mașinii lui. Când s-a apropiat de
mașină, directorul i-a dat o palmă spunându-i: „Țigane, tu nu
*** știi să-ți parchezi mașina? Ți-ai parcat mașina aici în poartă!”
Odată, deplasându-mă cu mașina în același județ, am În urma acestui incident, s-au adunat foarte mulți rromi,
luat la ocazie pe șeful de post. După ce s-a urcat mi-a spus: spunându-i: „D., mănâncă-l!” Poliția a intervenit. Încet, încet,
„Domnule, eu vă cunosc! Știu că parcați mașina în fața primăriei i-au luat pe cei doi și i-au dus la post, să dea declarații. A dat
din localitate!” Într-adevăr, parcam mașina în fața primăriei și o declarație directorul și a dat o declarație și D. În declarația
peste deal ne deplasam vreo patru kilometri în altă localitate. sa, D. a scris: „Eu am fost un tâlhar, dar înaintea mea a fost
„Eu”, spunea el, „am fost la brigadă și am raportat ce se scuipat altcineva; înaintea mea a fost bătut altcineva și acolo,
întâmplă în satul unde dumneavoastră mergeți și predicați. la cruce, Isus a iertat tâlharii. Isus m-a iertat și pe mine și n-am
18
Înainte, aproape la fiecare distracție, nuntă sau alt eveniment nicio pretenție, față de domnul director. Îl iubesc și-l iert.”.
în gândul meu doar atât: „Eu știu un lucru, că cel ce-i în mine
este mai mare decât cel ce este în lume!” Când am zis acest
verset a dispărut. Eu m-am trezit, dar câteva momente am
fost țeapăn. Am stat în pat și nu puteam să-mi mișc mâinile
și picioarele. Greu mi-am revenit la viață și mișcare. Când
mi‑am revenit, m-am apropiat de soție și am zis: „Uite ce
am visat! Ne plecăm pe genunchi și ne rugăm Domnului!” Și
ne-am rugat lui Dumnezeu. Într-una din nopți, am avut alt
vis. Între casa mea și casa părinților mei (stăm în aceeași
curte), a început să răsară un soare. M-am trezit și am zis:
„Sunt convins! Intră Dumnezeu în casa noastră cu biruință!”
Când am avut confirmarea din partea lui Dumnezeu că El a
dat vindecare, m-am dus la cel mai bun laborator de analize
medicale și am făcut toate investigațiile. În urma lor, mi s-a
spus că nu se mai găsește nici urmă de Borrelia burgdorferi,
bacteria care produce această boală. Am venit cu scrisoarea
Altă dată, deplasându-se prin oraș, s-a întâlnit cu un maior medicală de la Târgu Mureș, dar cel care a dat vindecarea a
de la penitenciarul din județul respectiv. Acesta i s-a adresat: fost Isus Hristos! Într-o zi, poate mi se va lua Biblia din mână,
„Ce se întâmplă că nu mai treci pe la noi? Dar nici cei din dar experiențele personale pe care le-am trăit cu Dumnezeu,
localitatea ta nu mai vin pe la noi la penitenciar.” Acesta i-a nu mi le va lua nimeni! Știu că Dumnezeul meu este un
răspuns: „Domnule maior, ce nu a putut să facă penitenciarul Dumnezeu real și minunat!
din V. și ce nu au putut să facă școlile de corecție, a făcut Isus
Hristos în localitatea noastră prin Sfânta Evanghelie.” ***
Eram proaspăt ordinat în slujba de prezbiter. A venit
Vindecări realizate de Dumnezeu în casa mea și în la noi în adunare un băiat care se căsătorise în anul acela.
localitatea noastră Soția lui era din altă parte a țării și s-a îmbolnăvit grav. După
o perioadă de spitalizare, a venit acasă. Stătea numai în
În anul 2012, soția mea a fost mușcată de o căpușă. perfuzii. Nu putea să mănânce nimic. A venit soțul ei, într-o
În anul 2013, boala a început să se vadă. Soția acuza tot duminică seara, la finalul slujbei și mi-a zis că soția lui dorește
felul de dureri, probleme și tulburări. Ne-am dus mai întâi să i se facă ungerea cu untdelemn. Eu i-am spus: „N-am fost
la Dumnezeu. În una din descoperiri a fost văzută în fața niciodată singur! E o lucrare prea mare! Nu mă văd în stare! Dar
unei prăpastii și i s-a spus: „Nu vei putea trece, dar niște miercuri vin doi frați slujitori la noi în localitate și împreună cu
brațe albe au venit și te-au ridicat și te-au trecut dincolo. Eu ei vom face lucrarea aceasta. Dar până atunci hai, să stăm în
m-am cutremurat! Am zis în sinea mea: „Ce înseamnă oare post!” Ne-am unit noi trei frați și am stat în post luni și marți.
dincolo?” În cele din urmă am ajuns la Târgu Mureș. După o Marți seara eram la adunare. După timpul de rugăciune, când
perioadă de spitalizare și un tratament foarte sever, soția a ieșeam din adunare, îl văd pe soțul ei slab și palid la față. Mi-a
fost diagnosticată cu boala Lyme. Mai este numită boala cu zis: „Dacă nu se face seara aceasta ungerea, mâine nu mai
o sută de capete. Vindeci picioarele, te doare capul. Vindeci este cui să o facă! Soția mea moare și ai să o ai pe conștiință!”
capul, îți afectează plămânii. Termini cu aparatul respirator, ia El stătea în casă cu părinții lui, iar ei erau necredincioși. I-am
aparatul locomotor. Apare peste tot. Este boala cu o sută de propus să o ducem în casa unei familii de credincioși din
boli în una. După o lună de spitalizare am zis: „Eu îmi iau soția localitate. A luat-o pe brațe din casă, a pus-o pe bancheta
acasă!” Doctorii de acolo mi-au zis: „Domnule, nu o lua! Lasă- din spate la o mașină, au dus-o până acolo la poartă, de la
ne să terminăm tratamentul!” Mi-au dat două cutii mari cu poartă a luat-o iarăși pe brațe și a dus-o în casă. Când m-am
un tratament injectabil, intravenos și foarte puternic. După apropiat de patul acela, m-am cutremurat și am zis: „Doamne,
injecție, ajungea ca o legumă. Trebuia să o iau pe brațe, să lucrarea aceasta e prea mare! Dar te rog un lucru: aș vrea să‑Ți
urcăm scările și să o pun pe pat. A fost greu anul 2013 și nu respecți cuvântul în seara aceasta! În timpul rugăciunii care
o să-l uit niciodată. Am întrerupt tratamentul și am zis: „Eu s-a făcut, sora care arăta groaznic, s-a ridicat pe genunchi
am un Dumnezeu cu care mă laud! Am un Dumnezeu care și a început să se roage, strigând: „Fraților, continuați să vă
face minuni!” Am mai spus: „Doamne, te rog intervino în casa rugați!”. Am continuat să ne rugăm. În timp ce ne rugam, s-a
mea! Sunt vinovat! Unde trebuie să mă pocăiesc? Ce trebuie coborât jos din pat și s-a așezat la capătul patului, împreună
să fac? Dar te rog, atinge-te de soția mea!” Mă gândeam că cu noi la rugăciune. Dumnezeu a vindecat-o! Drept dovadă, a
vine sfârșitul de an și intrăm în anul 2014 și soția mea va fi zis: „În seara aceasta mă duc acasă pe picioarele mele, nu cu
vindecată. Am intrat în anul 2014 și ea era tot rău. Nu știa mașina!” S-a deplasat pe picioarele ei până acasă. A doua zi,
nimeni pe unde trec. Frații din biserică știau doar că soția e soacra ei, care era directoarea școlii din localitatea noastră,
bolnavă. Într-o noapte, a apărut lângă mine un bărbat foarte s-a dus în cancelarie și a spus profesorilor: „Noi ne așteptam
frumos; un bărbat extraordinar de frumos și prezentabil. Nu la ceva tragic în familie; dar s-a întâmplat o minune!” Copilul
vă pot descrie imaginea acelui bărbat. Dar când el s-a așezat meu și-a luat soția, a dus-o pe brațe cu mașina unui persoane
lângă mine, mi s-a făcut părul măciucă. Pielea mi s-a făcut ca undeva în sat, după care s-au întors. Dacă ea nu suporta
pielea de găină. Am înțepenit; mai puteam doar să gândesc. niciun fel de miros de mâncare, în această dimineață am
El se adresa către mine foarte ironic și-mi spunea așa: „Nu lăsat-o trebăluind la bucătărie.” Nu a înțeles prea multe, căci
mai posti! Nu te mai ruga! Ce plângi atâta? Că oricum e-a nu era credincioasă. A înțeles mai târziu, căci Dumnezeu a
mea, n-ai nicio șansă!” Așa a fost o perioadă, să mă ironizeze cercetat-o! Dumnezeul nostru e viu și lucrează și azi!
19
mereu în vis, să mă terorizeze. Dar am reușit atunci, să spun V. P.
Fiţi treji!
Mai trează-mi ţine Tu,Isuse, / Credinţa în venirea Ta
Să-mi poată dragostea sfinţită / În orice timp a Te-aştepta.
Fii treaz pe cale și veghează, / Fii treaz, că vremea-i pe sfârșit,

Fii treaz, căci vrăjmașul răcnește, / Fii treaz, fii gata, pregătit!
Fii treaz, atent la ce se-întâmplă, / Fii treaz căci Domnul va veni,

Fii treaz cu luare-aminte, / Fii treaz, veghează-n orice zi!
Fii treaz, lucrează pentru Domnul, / Fii treaz, nu ațipi nicicând,

Fii treaz, să nu te fure somnul, / Fii treaz, Isus vine curând!
Fii treaz, cu candela aprinsă, / Fii treaz și untdelemn să ai,

Fii treaz, căci se-aude strigarea, / Fii treaz, în fața Lui să stai!
Renunță la vise... stai „treaz și veghetor”:

Pentru ca Împărăția cerurilor să nu rămână doar un vis!
O conştiinţă trează înseamnă vegherea neclintită în ascultarea de

Cuvântul lui Dumnezeu!
Unii visează realizări măreţe, alţii stau treji pânâ târziu şi le împlinesc.
„De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji“
(1 Tesaloniceni 5:6)
„Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi,

sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.” (Tit 2:2)
„De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă

toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.”
(1 Petru 1:13)
„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale

ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8)
„Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui

evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.” (2 Timotei 4:5)
Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,

răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:
Revista „Dragoste pentru Adevăr”
Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,
www.dragostepentruadevar.ro
e-mail: dragoste_adevar@yahoo.com
Mobil: 0740 437777, 0746 046080

Revista Dragoste Pentru Adevăr - Nr. 56/2018

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Dragoste Pentru Adevăr - Nr. 56/2018

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Cuvânt către slujitori

De câte ori m-aștern ca să frământ Cuvântul

Omul și plăcerile lui – Iosif Anca

Mustrarea – Dan Cristian

În bezna lui Irod – Iurii Sergheevici Graciov;

Nelu Dobra Mărturii – V.P.

Fondurile necesare editării şi distribuirii re-

Evanghelia care convinge

omul și plăcerile lui

Introducere fi frica de Domnul” (Isaia 11:3), iar Tatăl a afirmat cu

III. Plăcerile, o opţiune umană în

Vreau să cercetăm mustrarea care vine de la 2. Cine trebuie să mustre?

ÎN BEZNA LUI IROD

14 ștergându-și fruntea, iar în orаș… ce prăfuită e Samara.

Evanghelia care convinge

Fii treaz pe cale și veghează, / Fii treaz, că vremea-i pe sfârșit,

Fii treaz, atent la ce se-întâmplă, / Fii treaz căci Domnul va veni,

Fii treaz, lucrează pentru Domnul, / Fii treaz, nu ațipi nicicând,

Fii treaz, cu candela aprinsă, / Fii treaz și untdelemn să ai,

Renunță la vise... stai „treaz și veghetor”:

O conştiinţă trează înseamnă vegherea neclintită în ascultarea de

„Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi,

„De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă

„Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale

„Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,

S-ar putea să vă placă și