ªapte principii pentru Cuprins

7 cel ce vrea sã
creascã spiritual

1. Lectureazã Scriptura în
mod intens ºi sistematic, dar cu
sinceritate ºi în curãþie.
3 Editorial
2. Studiazã toatã Biblia aju- Iubiþi credincioºi – De la analize la operaþii
tându-te cu rugãciune în mod
individual ºi în compania oame- 4 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
nilor sfinþi (atenþie la învãþã-
Învãþãtura despre botezuri (partea I) – Iosif Anca
tori!).
3. Citeºte istoria Bisericii
scrisã de autori cu orientãri 6 Principii sfinte
creºtine diferite. Vegherea... în vremuri de lipsã – Vasile Vanciu
4. Cunoaºte situaþia actualã
a creºtinismului ºi a celorlalte
religii (sumar). 8 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
5. Dãruieºte-te lui Dumnezeu Documentar despre medicina alternativã
(ultima parte) – Ioan Ciobota
fãrã rezerve.
6. Trãieºte cu demnitate ºi
iubire în familie.
10 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
7. Integreazã-te într-o bise-
Bogãþia creºtinã – Ioan Martin
ricã evlavioasã ºi activã.

12 Familia, cuibul credinþei

Cãminul nostru, misiunea noastrã
– Marjorie Heibert

Am învãþat sã învãþãm ºi
14 învãþând ne învãþãm
Fondurile necesare editãrii ºi distribuirii revistei Scrisoarea a V-a – Zaharia Bica
„Dragoste pentru Adevãr”, în tiraj de 4000 exemplare, provin

din donaþii din þarã ºi strãinãtate. Cei care doresc sã sprijine

aceastã lucrare pot face depuneri în contul Asociaþiei
16 Înþelepciune pentru înþelepþi
„Un om care nu este stãpân pe sine
Creºtine de caritate Gosen 2511.1-1584.1/ROL COD IBAN:
este ca o cetate surpatã ºi fãrã ziduri”
RO91RNCB1200000015840001 sau 2511.1-1584.2/EUR, (Proverbe 25:28) – Iosif Anca
COD IBAN: RO64RNCB1200000015840002 deschis la BCR,
Arad, care are ca obiect de activitate doar educaþia creºtinã. 18 Istorie
Secolul V – Daniel Brânzei
Vã mulþumim în Numele Domnului Isus!
Colectivul de redacþie

ISSN: 1841-1185

Tipar executat la: sc Studio Media Art srl, Arad, tel./fax: 0257 253391
 Editorial

De la analize la operaþii

Pentru cei atenþi ºi pasionaþi, din „Dragoste pentru adevãr” s-au putut citi de fiecare datã pe penultima paginã
câte trei întrebãri pertinente, care „atacau” fondul problemelor existente. În mod cert, ele ºi altele din aceastã
categorie frãmântã mintea multora. Dar câþi sunt gata sã-ºi propunã ºi sã realizeze un rãspuns practic, real, la
aceste probleme? Reþineþi, nu un rãspuns verbal sau scris (tocmai de aceea noi n-am rãspuns direct la ele), ci unul
implementat în adunãri, în familii, sau cel puþin în viaþa ºi activitatea personalã.
Nu doar analize ale vieþii spirituale, ci tratamente ºi chiar operaþii chirurgicale la nevoie. Evident cã analizele
oferite de un laborator performant sunt absolut necesare, dar nu suficiente. Prin studierea lor se decide în discuþiile
medicilor ce trebuie fãcut pentru sãnãtatea ºi salvarea vieþii pacienþilor. Dar dacã ei ar þine pe cineva internat ani de
zile ºi nu s-ar trece la tratamentul sau la operaþia necesarã, la ce i-ar folosi bolnavului sã beneficieze de „vizitele”
zilnice de dimineaþa ºi seara (de la 9-12 ºi de la 18-20), dacã doar i s-ar spune cã este bolnav ºi trebuie tratat.
La o conferinþã naþionalã a pãstorilor din bisericile noastre, un frate scump a expus o temã practicã în care a
surprins starea de spiritualitate din þarã. La vreo doi ani dupã aceasta, la una dintre Comunitãþile Regionale, un alt
frate credincios adevãrului a prezentat o temã similarã. Dar cineva compara aceste încercãri teoretice de „însãnãtoºire”,
îndreptare, cercetare, cu imaginea situaþiei ce s-ar fi putut produce pe muntele Carmel dacã profetul Ilie ar fi eliberat
adunarea dupã minunea cu focul, fãrã a pogorî la apã ºi a extermina pe profeþii irecuperabili ai lui Ahab ºi ai Izabelei.
Oare de ce nu folosim mãcar momentele de trezire, de acceptare a pocãinþei, pentru a pune lucrurile „la
punct”, adicã a începe un aliniat nou, dupã Biblie?
Poate va zice cineva: „Fraþilor, nici Ilie nu a realizat atunci o reformã naþionalã”. E adevãrat, dar aceasta s-a datorat, în
parte, rolului ºi locului Izabelei ºi incapacitãþii, instabilitãþii lui Ahab. Însã astãzi, har Domnului, fraþii care sunt în funcþii regionale
ºi centrale, s-ar bucura sã vadã miºcãri de pocãinþã în toate bisericile. E adevãrat cã nu prea au puterea necesarã (în duh) sã
taie niºte capete cu coarne, dar poate s-ar încuraja ca unii împãraþi care au fost motivaþi de unii cãpitani viteji din armata lor.
Oricum, responsabilitatea majorã, poate chiar absolutã (întreagã), revine conducerii locale a adunãrii, a întregului
for de pãstori, prezbiteri sau comitet. Drept dovadã a acestei provocãri ºi în argumentarea modului de rezolvare a
operaþiilor sunt diferenþele tot mai evidente, mai profunde, dintre adunãrile locale, atât din þarã cât ºi din diaspora. Astfel,
existã adunãri unde slujbele conþin, începând de dimineaþa, rugãciuni calde ºi stãruitoare, presãrate cu vedenii ºi profeþii
pentru zidirea poporului, apoi cântãri duhovniceºti, cu fond biblic ºi o execuþie muzical-instrumentalã reverenþioasã,
urmate de predici sau studii clare ºi aplicative. Dar ce e mai important e faptul cã lucrãtorii ºi cât mai mulþi dintre cei ce
au deja maturitate spiritualã stau de vorbã cu membrii bisericii; pe lângã învãþãturã ºi sfãtuire, mustrã ºi chiar iau mãsuri
disciplinare la nevoie, urmãrind evoluþia post operatorie a celui din reanimare sau convalescenþã.
Existã însã ºi adunãri unde slujba începe cu rugãciuni „milimetrice”, de la care se întârzie, continuã cu festival
muzical al unora care ºtiu sã cânte ºi sã ia harul sau slava lui Dumnezeu ºi sunt urmate de predici în care eºti introdus
cu o glumã, ca sã-þi dai seama cã lucrurile nu trebuie luate în serios – a fost doar o predicã. Ca sã nu mai spunem cã
la final te poþi aºeza la o masã unde sã stai 2-3 ore fãrã sã vorbeºti de cele sfinte sau ca cei din Exodul 32, se poate
„juca” o partidã de fotbal – evident cu strigãtele, intrigile ºi rivalitatea aferentã. Mai fã operaþii la oameni care sunt beþi
în loc sã fie anesteziaþi. Mai spune-i cuiva sã renunþe la dreptul sãu, pentru a cãuta pacea, când el face pentru un gol
incert. Mai învaþã-i sã umble decent când ei fac plajã împreunã. „Vai de voi, cãrturari ºi Farisei fãþarnici!... voi aþi pus
mâna pe cheia cunoºtinþei; nici voi n-aþi intrat, iar pe cei ce voiau sã intre, i-aþi împiedicat sã intre” (Luca 11:44, 52).
Cei care ar putea semna aceste rânduri sunt mulþi, ca ºi cei cãrora le sunt adresate. Fraþilor! Sã luãm toþi
modelul lui Ezra din capitolele 9 ºi 10, unde în jurul profetului ºi cãrturarului iscusit s-au adunat cãpetenii, bãtrâni ºi
popor. S-a decis apoi o procedurã de mãrturisire ºi pocãinþã, prin care evreii au rãmas credincioºi legãmântului,
separându-se de neamurile pãgâne.
Altfel, istoria lui Israel ºi a Bisericii e dovada clarã cã vom sfârºi prin a fi lepãdaþi, prin a ni se lua sfeºnicul. Vor
rãmâne numai unii ºi/sau Dumnezeu va alege ºi mântui pe alþii, cãci El îºi va duce lucrarea la bun sfârºit.
Editorii
3
 Închinãtori în duh ºi-n adevãr
În Vechiul Testament existau diferite spãlãri în
cazul unor boli contagioase ºi a cerinþelor de igienã
(Leviticul 14:8; 15:5, 13) sau a unor ritualuri de legi
ceremoniale (dedicarea ºi sfinþirea preoþilor - Leviticul
8:6; 16:4, 24). De asemenea, profeþiile Vechiului Tes-
tament prevesteau o spãlare cu apã curatã în contextul
unui legãmânt nou în care inima, duhul, forma de
redactare ºi împlinire a legii este nouã (Ezechiel
36:25-28; Ieremia 31:31-33). Ulterior, tradiþia evreiascã
a adãugat multe alte spãlãri (Marcu 7:1-14).
Totuºi, botezul lui Ioan era de origine divinã
directã, era o lucrare nouã, de aceea a putut fi acceptat
doar prin credinþã, de aceea Fariseii l-au respins (Luca
7:24-35). Întrebarea pusã de Domnul Isus pe seama
originii, legalitãþii divine asupra botezului a rãmas fãrã
rãspuns nu din lipsã de probe ci din respingerea lor
(Luca 20:1-7). Pe lângã confirmarea împlinirii reale a
profeþiei despre Ilie (Maleahi 4:5-6), care avea sã
realizeze o ridicare a standardului spiritual al naþiunii
israelite (Luca 1:17), cea mai puternicã autentificare a
botezului lui Ioan a adus-o Mântuitorul Hristos, care a
cerut sã fie botezat de Ioan, moment în care Cel ce
L-a trimis sã boteze (Ioan 1:33-34) a supravegheat
(contrasemnat) actul (Matei 3:13-17).
Lucrarea ulterioarã a Domnului ºi a ucenicilor Sãi
care propovãduiau pocãinþa pentru intrarea în
Împãrãþia Cerurilor ºi botezul administrat de cei 12
apostoli (Ioan 3:22-23; 4:1-2) nu numai cã se înscriu
în aceeaºi ordine de lucrare, dar oferã ºi baza pentru
continuarea acestui „act” simbolic ºi plin de
încãrcãturã spiritualã, mântuitoare, evident dacã este
4 fãcut pe fond de pocãinþã, altfel este o fugã
neputincioasã din faþa mâniei viitoare (Matei 3:5-8).
Analiza textelor din Faptele Apostolilor oferã, deºi
nu în mod detailat ºi explicativ, rãspunsuri la urmãtoarele
întrebãri: Câte botezuri au fost administrate celor ce întâi
au fost ucenicii lui Ioan apoi ucenicii lui Isus ºi dupã
aceea membri în Bisericã? De ce apare expresia
„Botezaþi în Numele Domnului Isus (Faptele Apostolilor
2:38; 10:48) care pare sã difere de expresia: ”…în Numele
Tatãlui ºi al Fiului ºi Sfântului Duh” (Matei 28:19)? Ce
legãturã este între botezul cu Duhul Sfânt ºi cu foc (Luca
3:16) ºi botezul în apã? (Faptele Apostolilor 1:5).
Botezul lui Ioan era „botezul pocãinþei”-
BAPTISMO METANOIAS (Faptele Apostolilor 19:4a)
dar prevedea continuarea lui cu lucrarea Domnului
Hristos (Faptele Apostolilor 19:4b; Luca 3:15-17) ºi aºa
cum am arãtat deja, ucenicii Domnului, în timpul celor
trei ani ºi jumãtate, desfãºurau aceeaºi lucrare, doar
cu diferenþa cã erau împuterniciþi de Domnul sã facã
vindecãri ºi eliberãri de demoni, ceea ce Ioan n-a fãcut
(Marcu 6:7-13; Ioan 10:40-42). Însã Domnul Hristos ºi-a
învãþat ucenicii – dupã patima Lui – sã aºtepte
fãgãduinþa Tatãlui, fapt realizat în ziua Cincizecimii
(Faptele Apostolilor 1:3-8; 2:1-4). Dupã acest mãreþ
eveniment, dupã aceastã împuternicire, apostolii, mai
întâi prin Petru, au lansat noul botez în Numele
Domnului Isus (Faptele Apostolilor 2:38). El a fost
administrat iudeilor care fuseserã mai întâi botezaþi
de Ioan (Faptele Apostolilor 19:5) celor ce respinseserã
botezul lui Ioan – care acum nu mai trebuia efectuat
(Faptele Apostolilor 6:7) ºi bineînþeles, dupã lãmuririle
necesare celor dintre neamuri (Matei 28:19; Faptele
Apostolilor 10:47-48; 11:16-18).

Aparenta neconcordanþã datã de universalitatea
expresiei „în Numele lui Hristos” din cartea Faptele
Apostolilor, mãcar cã este vorba de un singur autor
(Luca) ºi Matei 28:19 trebuie analizatã prin prisma
propovãduirii morþii ispãºitoare ºi a învierii glorioase
a Domnului Isus Hristos.
În aceastã ordine de abordare avem (existã) un
botez dorit de Domnul (Luca 12:50) – unic, realizat acum
aproximativ 2000 ani prin moartea ºi învierea Lui, când
prin întruparea Lui ºi unirea noastrã cu /ºi în El – am
fost încorporaþi, identificaþi ºi noi în acel act (Romani
6:3-4). Dar totodatã botezul este actul sacru care,
realizat prin imersiune, este o ilustraþie graficã a scenei
mântuirii cu menþiunea cã doar realizarea lui, chiar ºi
în cea mai perfectã reprezentare, nu are valoare
mântuitoare fãrã moartea faþã de pãcat, eradicarea
omului vechi nu în plan fizic ci la nivel de acþiuni
volitive. De asemenea, ridicarea fizicã din apã nu
presupune (sub mâinile oricui ne-am afla) trãirea unei
vieþi în totalã rupturã de trecut ºi joncþiune cu viitorul
veºnic fãrã rãmânerea sub stãpânirea Duhului care l-a
înviat pe Hristos din morþi ºi sub a cãrui cãlãuzire la
nivelul minþii, conform fãgãduinþelor Domnului, vom fi
fii ai lui Dumnezeu (Romani 6:5; 9:8; 10,14).
Deci, formularea botezului în Numele Domnului
Isus (Faptele Apostolilor 2:38; 8:16; 10:48; 19:5) sau
„botezaþi pentru Hristos” (Galateni 3:27) evidenþiazã
cã actul în sine este realizat de însuºi Domnul Isus,
evident sub trimiterea ºi voia Tatãlui ºi totodatã sub
aportul ºi asistenþa Sfântului Duh, dar totodatã
exprimã încorporarea noastrã în trupul lui Hristos,
asocierea cu El în moarte pentru pãcat ºi învierea
pentru viaþa de neprihãnire.
În acest „moment” al expunerii, pentru o înþelegere
fundamentalã, care pãtrunde în conþinutul formei ºi al
expresiilor standardizate, este foarte important sã
încadrãm botezul în întreaga lucrare efectuatã, realizatã
de Domnul: lucrarea celor trei ani ºi jumãtate, moarte,
înviere, glorificare ºi continuarea misiunii prin Duhul
Sfânt. Se poate constata cã nu actul fizic al botezului
sau persoana care-l oficiazã realizeazã minunea naºterii
din nou ºi implicit a mântuirii cãci atât Domnul cât ºi
apostolii Petru ºi Pavel de regulã porunceau ca alþii sã
efectueze botezul (Ioan 4:1-2; Faptele Apostolilor 10:48;
1 Corinteni 1:14-16).
Închinãtori în duh ºi-n adevãr
Botezul este strict asociat ºi precedat de credinþã
sub incidenþa strictã a mântuirii sau a pierderii ei
(Marcu 16:16). Aºa s-a procedat peste tot în Faptele
Apostolilor: Ierusalim („credeau” – Faptele Apostolilor
2:44; 6:7); Samaria („au crezut…au fost botezaþi –
Faptele Apostolilor 8:12); Cezarea („oricine crede” –
Faptele Apostolilor 10:43, 48); Efes („sã creadã” –
Faptele Apostolilor 19:4-5). Totodatã botezul este legat
ºi iarãºi precedat de pocãinþã, este cauzat de ea, dupã
cum moartea este cauza îngropãrii (Coloseni 2:11-12).
În acest segment, evenimentele sunt foarte
asemãnãtoare cu botezul pocãinþei lui Ioan, cu
deosebirea cã noul crez nu era o reformã a sistemului
vechi testamental ci un nou legãmânt încheiat pe baza
jertfei, a sângelui ispãºitor al Mielului lui Dumnezeu
care ridicã pãcatul lumii (Ioan 1:29). Pocãinþa pe fond
de credinþã obþine iertarea pãcatelor ºi în asociere cu
botezul care este un act declarativ al interferenþei
pãcãtosului cu Hristosul mântuitor, realizeazã
„curãþirea inimilor” (Faptele Apostolilor 15:9) ºi
mântuirea (Faptele Apostolilor 16:31).
Înþelegerea acestui cadru (sistem divin de
recuperare umanã) poate oferi fãrã ambiguitate, luminã
asupra textului din 1 Petru 3:18-21, care la o privire
superficialã, secvenþionalã, evidenþiazã botezul ca act
mântuitor prin valoarea s-a intrinsecã. De fapt
Dumnezeu mântuieºte prin ceea ce simbolizeazã
botezul, nu el produce curãþirea fizicã ºi spiritualã în
mod efectiv, ci prin el se afirmã, se statorniceºte
curãþia realizatã prin Isus Hristos. De aceea este
valabilã comparaþia cu corabia lui Noe – nu corabia
l-a salvat pe Noe, ci neprihãnirea apreciatã de mila
divinã (Genesa 6:8; 7:1) l-a introdus în ea – dupã aceea
el a fost scãpat în forma amintitã.
La fel se înþelege mai uºor ºi Evrei 10:22-23 ºi este
în concordanþã cu ce a spus Domnul în Matei 23:25-26 –
despre Farisei – întâi trebuie curãþit (spãlat) interiorul,
inima, cugetul ºi apoi se spalã trupul – ca o evidentã
apreciere ºi adeziune a curãþiei interioare realizatã de
Duhul. Aceasta este baza purificatoare profeþitã în
Vechiul Testament ºi amintitã în Faptele Apostolilor:
„primeºte botezul ºi fii spãlat de pãcatele tale” ºi în
Efeseni 5:26 „a curãþit-o prin botezul cu apã prin Cuvânt”.
va urma
Iosif Anca 5
 Principii sfinte
„Ce vã zic vouã, zic tuturor: Vegheaþi”
Aºa concluzioneazã Domnul Isus Hristos pasajul
din Marcu 13 referitor la sfârºitul istoriei umane.
Într-o lume plinã de informaþii, cu multã
imaginaþie ºi pseudo-realitate, chiar oamenii care
afirmã cã sunt „CREªTINI”, se pare cã nu mai au
puterea de a discerne realul de artificial ºi de a trãi
adevãrul. De aceea cred cã este foarte important,
acum, sã ne aplecãm inima ºi sã ne adâncim privirile
tot mai mult în învãþãtura Domnului Isus, care în Marcu
13 înºtiinþeazã pe ucenicii Sãi despre câteva lucruri
care se vor întâmpla înainte de revenirea Lui. Riscul
înºelãrii prin hristoºi ºi prooroci mincinoºi ºi prin
necazuri este atât de mare încât ”…dacã n-ar fi scurtat
Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scãpa; dar le-a
scurtat din pricina celor aleºi” (Marcu 13:20).
Probabil ne-am obiºnuit în aceste vremuri sã
tratãm cu indiferenþã atâtea lucruri – cuvinte ale
Scripturii – dar tocmai aici, când este vorba de
veghere, Domnul Isus spune: „LUAÞI SEAMA!!!
VEGHEAÞI ªI RUGAÞI-VÔ (Marcu 13:33).
Începând de la copiii din ºcoala duminicalã ºi
pânã la cei mai în vârstã, înþelegem din punct de vedere
teoretic ce înseamnã vegherea ºi rugãciunea. Cuvântul
veghere înseamnã a sta treaz în timpul nopþii, iar
cuvântul rugãciune înseamnã o atitudine de laudã,
mulþumire sau cerere adresatã spre Dumnezeu. Cred
cã atunci când Domnul Isus a afirmat aceste lucruri, a
avut în vedere noaptea pãcatului în care zãcea lumea
de atunci, dar ºi marele întuneric de acum.
Privind în Vechiul Testament, gãsim câteva referiri
la starea de veghere. În Isaia 62-6, Cuvântul ne vorbeºte
de niºte strãjeri pe care Domnul i-a aºezat pe zid ca sã
vegheze. Ei ”…nu vor tãcea niciodatã, nici zi, nici
noapte…” cãci cei care trebuie sã aducã aminte atât
Domnului cât ºi oamenilor ºi evident lor înºiºi, nu
6 trebuie sã se odihneascã deloc. În Plângerile lui Ieremia
(Marcu 13:37)
2:19, pãrinþii sunt sfãtuiþi sã se scoale noaptea, deodatã
cu strãjerii ºi sã stea înaintea Domnului cu plâns, în
mijlocire, pentru ca urmaºii lor sã primeascã îndurare,
sã se bucure de viaþã. În timpul nopþii a fost sculat
Ghedeon ºi el a deºteptat pe ceilalþi pentru luptã ºi a
avut izbândã (Judecãtorii 7:19). Tot noaptea, simbolic
pentru revenirea Domnului, evreii au plecat din Egipt
ºi au trecut prin Marea Roºie (Exodul 12:31; 14:24).
Privind în Noul Testament, referitor la starea de
veghe, la cele patru strãji, în aºteptarea revenirii Stãpânului
(Luca 12:38), important este faptul cã vegherea nu este
necesarã numai pentru unii oameni care trebuie sã stea
de strajã, ci este pentru toþi (Marcu 13:37).
Acum, dacã eºti un ucenic, un lucrãtor împreunã cu
El, întreabã-te: La ce strajã te afli? S-ar putea sã nu gãseºti
afli?
rãspuns la aceastã întrebare datoritã frãmântãrilor tale
personale, datoritã problemelor din familie, din biserica
unde slujeºti sau a altor lucruri care te frãmântã. Îndemnul
meu este sã faci ceea ce a fãcut Habacuc. Urcã-te pe turnul
de strajã, unde te-a aºezat Dumnezeu ºi vezi ce o sã-þi
vorbeascã Domnul (Habacuc 2:1). Se apropie zorii – au
început sã cânte cocoºii – în America, Asia, Africa, Europa
ºi chiar în unele regiuni din þara noastrã sunt o multitudine
de evenimente care prevestesc venirea Domnului Isus.
Apare dimineaþa: Unde te gãseºti
gãseºti? ? Poate te simþi bine, ca
ºi Petru odinioarã, la focul strãinilor. Ascultã cocoºii care
cântã
cântã!! Locul tãu nu-i acolo în aceastã vreme, locul tãu e
pe un turn la veghere.
Poate nu mai vrei sã veghezi sau ai obosit, te-a
prins somnul ca pe cei trei ucenici cãrora Domnul le-
a spus: „Vegheaþi ºi rugaþi-vã, ca sã nu cãdeþi în
ispitã...” (Matei 26:41). Nu uita cã existã Unul care
vegheazã neîncetat – Acesta-i Dumnezeu Dumnezeu!! Aºa Îl
prezintã Biblia în Iov 29:4-5, Psalmul 127:1, Proverbe
24:12. El vegheazã asupra sufletului tãu ºi asupra
tuturor lucrurilor din univers.

Modelul lui Dumnezeu trebuie sã devinã modelul
nostru de raportare la evenimentele zilelor din urmã ce
se aflã în plinã desfãºurare. Porunca lui Dumnezeu de
a fi veghetori ne-a fost transmisã prin Isus Hristos care
ºi El a fost o pildã în veghere în rugãciune (Matei 14:23;
6:46; Luca 6:12; 9:28). Isus Hristos a propovãduit nevoia
vegherii ºi rugãciunii prezentând aceasta în douã
parabole. În Matei 24:45-54: Parabola robului credincios
ºi înþelept, iar în Matei 25:1-13: Pilda celor 10 fecioare.
Domnul Isus cunoaºte slãbiciunea noastrã, asemenea
fecioarelor nechibzuite ºi a ucenicilor în grãdina
Ghetsimani, care nu au reuºit sã stea de veghe nici
mãcar o strajã (3 ore), de aceea ne îndeamnã sã luãm
mãsuri suplimentare de precauþie, de siguranþã pentru
a nu fi abãtuþi de la scopul nostru suprem – mântuirea
la a doua venire a Domnului Hristos.
Observãm faptul cã dupã ce în ziua Cincizecimii
ucenicii au fost umpluþi cu putere, au fost mai
veghetori ºi au avut puterea (capacitatea) sã ne
transmitã ºi nouã porunca lui Dumnezeu de a sta în
veghere ºi rugãciune. Avem mai multe pasaje din Noul
Testament prin care ni se cere acest lucru (Fapte 20:31;
1 Corinteni 16:13; Efeseni 5:15; Coloseni 4:2;
1 Tesaloniceni 5:6; Evrei 10:24-25; 13:17; 1 Petru 5:8).
Cuvântul ne vorbeºte cã trebuie sã veghem nu numai
pentru noi, ci sã veghem ºi asupra altora. Din nefericire,
aceste versete parcã nu mai sunt de actualitate pentru
cei mai mulþi, cãrora le place sã se descurce singuri, sã
fie lãsaþi sã trãiascã cum vor, ignorând autoritatea pusã
de Dumnezeu în Bisericã. Trebuie sã înþelegem cã
Dumnezeu e CEL CE VEGHEAZÃ, El ne porunceºte prin
Isus Hristos ºi prin apostolii Lui sã fim veghetori.
VEGHEREA merge mânã în
mânã cu rugãciunea;
vegherea este o consecinþã
a rugãciunii,
iar rugãciunea este o dovadã
a vegherii.
Scriptura ne învaþã sã veghem ºi sã ne rugãm
pentru cã:
1. Orice om resimte în fiinþa sa tendinþa
care-l împinge la rãu
rãu.
Oamenilor li se întunecã uneori mintea – datoritã
împietririi inimii lor (Efeseni 4:18). De aceea a spus David
în Psalmul 119:11 „Strâng Cuvântul Tãu în inima mea,
ca sã nu pãcãtuiesc împotriva Ta!” Nevegherea ºi lipsa
Principii sfinte
de rugãciune te pot aduce în stare de împietrire, stare
de pãcat, aºa cum li s-a întâmplat multora. Exemple sunt
Cain, nevasta lui Lot, Samson, Saul, Solomon, Ghehazi,
Iuda Iscarioteanul, Anania ºi Safira, Dima, Irineu,
Alexandru ºi alþii. Pentru a rãmâne drepþi înaintea lui
Dumnezeu, soluþia este sã veghem ºi sã ne rugãm.
2. Noi avem un vrãjmaº comun care ne
urmãreºte ºi cautã sã ne cauzeze cãderea.
Apostolul Petru ne atenþioneazã în 1 Petru 5:8 sã
fim treji ºi sã veghem. Ni se întâmplã uneori sã spunem
cã veghem, dar nu suntem treji. Aceasta se poate
verifica în viaþa personalã. Dacã în viaþa ta, în familia
ta, în biserica unde slujeºti, au pãtruns lucruri care
nu sunt compatibile cu lucrarea lui Dumnezeu, acest
fapt spune ceva (Matei 13:25) – cândva s-a produs o
intervenþie a vrãjmaºului (care a semãnat neghina în
timp ce pãzitorii dormeau).
„Luaþi seama”, diavolul va veni ºi va încerca sã
exploateze toate punctele noastre vulnerabile: nemulþu-
mirea, setea de putere, senzualitatea, iubirea de bani
sau altele asemãnãtoare. VEGHEAZÃ ªI ROAGÃ-TE!
Iatã câteva atitudini practice de veghere:
· Roagã-te individual, cu familia, cu adunarea –
dar în mod regulat ºi sincer (cu orar de fariseu dar cu
atitudine de vameº – Luca 18:9-14).
· Mãrturiseºte întotdeauna orice pãcat sau, dacã
nu este cazul, cel puþin discutã sincer cu un om al lui
Dumnezeu pe seama vieþii tale spirituale.
· Verificã-þi mereu viaþa ºi activitatea în raport
cu alte perioade ale vieþii tale ºi „mãsoarã-te” cu cei
mai buni credincioºi de astãzi ºi din alte generaþii.
Vezi dacã te preocupã profund sfinþirea ºi lucrarea din
bisericã sau eºti indiferent sau rutinat.
· Vezi dacã eºti într-o veghere ºi dorinþã
permanentã ºi plinã de bucurie în aºteptarea revenirii
Domnului Hristos. Fii pasionat de profeþiile biblice
referitoare la vremea sfârºitului.
Trãim vremuri grele – dar nu uita, cuvintele
Domnului în Evanghelie au fost spuse chiar pentru
vremuri ca acestea! Trãind Cuvântul Lui în viaþa ta, tu
ºi eu putem sã fim plini de Duhul Sfânt, veghetori ºi
biruitori, cãci Apocalipsa ne relateazã cã: „NUMAI
BIRUITORII VOR AJUNGE ÎN ÎMPÃRÃÞIA LUI
DUMNEZEU” (Apocalipsa 2:7; 3:5, 21).
Dumnezeu sã ne ajute!
Vasile Vanciu 7
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Ioan Ciobotã: Vorbim despre homeopatie, radiestezie,
acupuncturã, reflexologie sau presopunc-turã, bioenergie,
bioterapie, cristalo-terapie ºi alte tehnici asemãnãtoare. În
afarã de metodele cunoscute, cum se mai poate interveni
pentru a vindeca un bolnav?
Radiestezist ºi infoenergetician: Se mai poate interveni ºi
pe cale bioenergeticã, acþionând asupra corpului energetic, fãrã
atingerea corpului fizic, astfel: întâi se anihileazã ºi se eliminã
energiile negative existente, care au produs îmbolnãvirea, apoi
se încarcã cu „energie beneficã” zona deficitarã. Instrumentul
de lucru sunt palmele bioterapeutului, care reprezintã niºte
concentratoare ºi radiatoare de bioenergie, prin care se
realizeazã transferul de energie de la bio-energo-terapeut la
pacient, dupã ce acesta, în prealabil s-a încãrcat cu „energie”
preluatã din „oceanul energetic” prin comenzi realizate mental
în stare „Alfa”.
Prof. Dr. Iosif Þon: Aceste practici sunt de origine
pãgânã. Ele sunt un produs al unui sistem spiritual ºi sunt
reflectarea în practicã a relaþiilor unor oameni cu lumea
spiritelor. Pentru cã este lumea pãgânã, este relaþia
oamenilor cu spiritele rele.
I. C.: În continuare despre homeopatie.
Prof. Ernest Valea, specialist creºtin în ocultism ºi religii
orientale: Homeopatia este o tehnicã descoperitã în urmã cu
vreo 200 de ani, de cãtre un german pe nume Samuel
Hannemann. Este o tehnicã descoperitã dintr-o aºa zisã
eroare de procedurã. Acest Hannemann era un medic fãrã
succes pe vremea aceea, care într-o zi a ingerat accidental
chinina (chinina tocmai începuse sa fie folositã pentru a trata
malaria) ºi a observat cã simptomele pe care le-a produs au
fost tocmai simptomele produse de malarie, adicã friguri,
tremurãturi, greþuri.
Un alt principiu este cel al diluþiei. Vã daþi seama cã nu
este potrivit sã foloseºti remediile acestea în stare naturalã,
pentru cã efectele ar fi prea puternice. Atunci aceste remedii se
dilueazã, în proporþie de 1 la 10 sau 1 la 100.
Cum se face? Luând de exemplu 1 mililitru dintr-un
extras de plantã – de exemplu 1 mililitru de extras de violete
– se dilueazã cu 9 mililitri de solvent, apã sau alcool,
obþinându-se în felul acesta diluþia D1. „D” de la decimal,
8 deci diluþia 1 la 10.
Din aceastã soluþie obþinutã, se ia iarãºi 1 centimetru
cub sau un mililitru, se dilueazã cu alþi 9 mililitri de solvent
ºi se obþine diluþia D2.
Apoi tot aºa pânã se ajunge la diluþii impre-sionante, pânã
la 1000 chiar. Ceea ce ar trebui sã ne punã pe gânduri este faptul
cã în urma acestor diluþii, la un moment dat nu mai rãmâne nici
o moleculã de substanþã activã în preparatul homeopatic.
Aceasta deoarece una dintre legile chimiei spune cã
un mol de substanþã are 6x1023 molecule, aºa cã dacã diluãm
preparatul homeopatic undeva dincolo de diluþia D23, în
cazul solubilitãþii celei mai bune, nu mai rãmâne acolo nici
o molecula activã.
Atunci întrebarea este ce rãmâne în preparat ºi ce pro-
duce vindecarea?
Iar rãspunsul este dat de urmãtorul principiu – cel al
potenþãrii.
Prin aceste diluþii se spune cã preparatul homeopatic
înmagazineazã „energie cosmicã”, iar aceastã energie este
cea care produce cu adevãrat vindecarea.
Din nou ne întoarcem la un model energetic al
organismului uman, care spune cã dezechilibrele care produc
boli în trupul fizic sunt de naturã energeticã, iar preparatul
homeopatic vine ºi supli-neºte acest „gol energetic”.
Un alt principiu, care probabil este rãspunzãtor de efectele
produse, este cel al dietei. Pacientul supus tratamentului
homeopatic trebuie sã se abþinã de la orice substanþe toxice,
adicã alcool, cafea, ceai tare, bãuturi rãcoritoare.
I. C.: Ce rol are filozofia chinezã ºi în special principiul
Yin ºi Yang, care spune ca în bine existã ºi puþin rãu, iar în
rãu existã ºi puþin bine?
Mircea Iorga, bioenergoterapeut ºi vindecãtor cu ajutorul
cristalelor: Principiul Yin ºi Yang este principiul echilibrului,
deci nu prea mult dintr-una, nu prea mult din cealaltã.
Yin ºi Yang masculin-feminin, pozitiv-negativ; foarte multã
lume vorbeºte de energii negative. Sunt energii care sunt nega-
tive pentru o persoanã, dar sunt bune pentru alta.
Cristalele se monteazã în jurul corpului, într-o reþea
bine determinatã, exact ca ºi acele în acupuncturã ºi
acþioneazã asupra câmpului prin locurile unde au fost
montate. Se lasã persoana împreunã cu cristalele un timp
determinat, pentru ca acestea sã poatã acþiona.
Este cunoscut faptul cã cristalul de cuarþ ºi alte tipuri
de cristale au o acþiune energeticã.
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
I. C.: Se pare cã tocmai aici este problema ºi anume
faptul cã se cere o comunicare echilibratã cu cele 2 energii:
celestã ºi terestrã.
DAR! În Biblie, Dumnezeu spune cã urãºte o inimã
împãrþitã. Omul nu poate comunica echilibrat ºi cu Diavolul
ºi cu Dumnezeu. Dumnezeu numeºte acesta pur ºi simplu
„curvie spiritualã”.
Dar principiul Yin ºi Yang, care este principiul de bazã
al filozofiei chineze ºi care spune cã în rãu existã ºi puþin
bine, iar în bine existã ºi puþin rãu, este complet neadevãrat
din punct de vedere biblic.
În Dumnezeu NU existã ºi puþin Diavol, iar în Diavol
NU existã ºi puþin Dumnezeu. Aceasta este o aberaþie.
Dar sã revenim la radiestezie.
Prof. Ernest Valea: Radiestezia este o metoda care
pleacã de la o teorie spiritualã lansatã de Rudolf Steiner,
fondatorul antropozofiei.
El spune cã omul este o sumã de mai multe corpuri.
Este corpul fizic, dar el nu poate sã trãiascã, pentru cã el
trebuie însufleþit, trebuie menþinut în viaþã împotriva legii
entropiei. Atunci existã un alt corp, care face asta, anume
corpul eteric. Acest corp eteric îmbracã corpul fizic ºi îl
menþine în viaþã. Fiecare organ din corpul fizic îºi are un
corespondent în corpul eteric.
În afara corpului eteric, ei spun cã avem corpul astral
care este corpul ce ne defineºte starea de veghe, sau se
mai spune corpul care ne însufleþeºte. Iar corpul care dã
adevãrata naturã umanã, care ne dã esenþa noastrã
constitutivã este sufletul sau Eu-ul.
Pe scurt aº vrea sã menþionez cã ei spun cã partea
spiritualã a omului are 3 laturi: sufletul raþiunii, sufletul
senzaþiei, sufletul conºtiinþei.
Am numit acestea pentru cã sufletul conºtiinþei este
numit a fi de aceeaºi naturã cu Dumnezeu.
Este acea picãturã numitã de Steiner în cartea sa
„ªtiinþa spiritualã”, „picãtura din oceanul spiritualitãþii
atotcuprinzãtoare”.
Acolo omul este una cu Dumnezeu, este pãrticicã sau
picãturã de energie de aceeaºi naturã cu Dumnezeu.
Ca metodã de diagnostic, Radiestezia foloseºte
mãsurarea corpului eteric sau a integritãþii corpului eteric,
folosind fie ansa, fie pendulul radiestezic. Pe scurt, terapeutul
plimbã aceastã ansã sau pendul de-a lungul corpului ºi spune
cã poate mãsura disfuncþiile corpului eteric, în sensul cã
observã un gol energetic în dreptul unui organ afectat ºi atunci
trage concluzia cã dupã cum inima etericã suferã de un gol
energetic, tot aºa ºi inima fizicã are ea o anumita problemã.
Deci radiestezia este o metodã de diagnostic, spun ei.
Ca tratament se foloseºte mai departe fie homeopatia,
în sensul cã odatã diagnosticatã problema, folosind tot ansa
sau pendulul se mãsoarã capacitatea anumitor preparate
homeopate de a rezolva acest deficit de energie, fie altã
metodã de vindecare. De exemplu cea practicatã de
bioenergeticieni, în care se fac binecunoscutele pase ºi
masaje energetice pentru refacerea deficitului de energie al
corpului eteric ºi obþinerea vindecãrii fizice, pretind aceºtia.
I. C.: Ce afecþiuni aþi tratat ºi ce rezultate aþi avut?
Dr. Ioan Ometa, acupunctor: Un medic care practicã
acupunctura ºi spune cã are numai succese, acela este un
mincinos fãrã seamãn.
Sigur cã nici acupunctura nu poate sã facã totul dupã
cum nici întreaga medicinã clasicã nu poate sã facã totul.
Singurul care poate sã facã totul este bunul Dumnezeu.
Practic nu existã nici o afecþiune care sã nu poatã fi
abordatã, cu excepþia bineînþeles a afecþiunilor chirurgicale,
ºi niciodatã nu va trebui ca un acupunctor sã facã încercãri
pe seama unui bolnav care are o afecþiune chirurgicalã. Restul
afecþiunilor, bineînþeles, pot fi abordate de acupuncturã.
Prof. Dr. Iosif Ton: Toate energiile lui Dumnezeu sunt con-
centrate în Duhul lui Dumnezeu, în Duhul Sfânt. Eu am Duhul
Sfânt numai dacã L-am primit pe Domnul Isus în viaþa mea,
pentru cã Duhul Sfânt este Duhul lui Cristos ºi când îl am pe
Duhul Sfânt, am toatã energia dumnezeiascã de care am nevoie.
Este adevãrat ca omul fãrã Dumnezeu este omul fãrã
energie dumnezeiascã. Îi lipseºte energia lui Dumnezeu ºi
de aceea nimic nu funcþioneazã bine în el.
Acum vin aceºti oameni, care zic: „Domnule, noi am
descoperit niºte bãnci de energie cosmicã, noi am
descoperit niºte surse de energie”. Este posibil! Dar izvorul
acelor energii este Diavolul ºi îngerii lui.
Pânã la un loc, ei pot sã facã minuni, aºa cum s-a
întâmplat cu Moise în Egipt - când fãcea el o minune, veneau
ºi vrãjitorii ºi fãceau o asemenea minune. Pânã la un punct,
toþi vrãjitorii au putut sã facã ce fãcea ºi Moise. Dar de la
punctul acela încolo, ei au spus: „De aici încolo noi nu mai
putem face ce face Moise!”.
Diavolul are o anumitã putere. El are niºte limite, pentru
cã el nu este egal cu Dumnezeu. El este o persoanã revoltatã
pe care Dumnezeu o lasã sã existe pentru a crea libertate
pentru noi, dar Dumnezeu totdeauna îi pune limite: „Pânã
aici ºi nu mai departe!”.
Oamenii aceºtia, cumva, au reuºit sã intre în legãturã
cu aceste spirite, care nu sunt altceva decât spiritele celui
rãu, spiritele revoltate împreunã cu Diavolul. ªi într-adevãr,
ei aduc energie! DAR energia pe care o aduc ei este de
esenþã demonicã. Încã o datã, existã energie Dumnezeiascã,
dar aceasta este în Acela care a zis: „Toatã puterea Mi-a
fost datã în cer ºi pe pãmânt”, adicã Fiul lui Dumnezeu,
întronat la dreapta lui Dumnezeu.
Când eu mã unesc cu El ºi El aduce Duhul Sfânt în
mine, Duhul Sfânt este Duhul puterii lui Dumnezeu în mine,
El restabileºte toate echilibrele mele lãuntrice, El restabileºte
toate energiile de care am nevoie, eu n-am nevoie de alte
energii decât de energiile sau puterile care-mi vin prin
Domnul Isus ºi prin Duhul Sfânt. 9
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
,,Cãci iubirea de bani este rãdãcina tuturor relelor; ºi unii, care au umblat dupã ea, au rãtãcit
de la credinþã, ºi s-au strãpuns singuri cu o mulþime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu,
fugi de aceste lucruri, ºi cautã neprihãnirea, evlavia, credinþa, dragostea, rãbdarea, blândeþea”
În momentul când cumperi un recipient, nu vezi dacã
este crãpat sau nu, atât timp cât este gol, dar se observã
uºor dacã este umplut cu lichid. Interiorul omului nu se aratã
pe deplin pânã nu este pus la probã. Bogãþia face sã se arate
spãrtura egoismului. Pãcatul care stãtea lipit de David nu a
fost vãzut când umbla pe drumurile „caprelor sãlbatice”,
dar s-a arãtat pe terasa palatului sãu. Izbânda este tigaia de
topit a caracterului, de aceea bogãþia pe care unii o numesc
binevenitã ºi o socotesc ca pe o favoare aleasã, trebuie sã
o înþelegem ca pe un fel de punere la încercare.
Cu cât un om are mai multe lucruri cu atât se considerã
mai bogat. Un copil se crede bogat când are multe jucãrii, un
telefon mobil, timbre sau un calculator, pentru cã acestea
încântã mintea lui ºi-i fac plãcere. Un om matur (din lume) se
crede bogat când are mulþi bani sau multe lucruri materiale,
dar un copil al lui Dumnezeu este bogat când Îl are pe
Dumnezeu ca Tatã, pe Hristos ca mântuitor ºi pe Duhul Sfânt
conducãtor ºi mângâietor. Aceasta valoreazã mai mult decât
orice avere de pe pãmânt. Sã intrãm într-o dezbatere sincerã,
pentru ca în final sã putem trece la aplicaþiile care se impun.
Se aude adesea spunându-se cã „banii nu aduc fericirea,
dar cã ei contribuie în mod substanþial la dobândirea ei”. Are
valoare de adevãr aceastã afirmaþie? Fiecare dintre noi am fost
martori la cea mai asiduã cãutare de pe pãmânt – banii! Fiecare
generaþie a avut „lupte” pentru a-ºi câºtiga bogãþii în nãdejdea
cã fericirea lor depindea de mulþimea banilor. În toatã lumea,
milioane de oameni au fost jefuiþi de bani sub diferite forme.
Familiilor bogate li s-au rãpit copiii pentru a plãti o
rãscumpãrare – dacã voiau sã-ºi mai vadã copiii acasã. Multe
persoane au fost escrocate de economiile de o viaþã de cãtre
oameni specializaþi în aºa ceva. Motivul e acelaºi ºi la înºelaþi
ºi la înºelãtori – dorinþa de a avea mai mulþi bani. Dacã ne
amintim numai de cazurile Caritas, F.N.I, vom vedea adevãrata
goanã dupã profituri nemuncite. În predicile noastre
condamnãm lãcomia dupã bani a unui om care ºi-a vândut cel
mai bun prieten, pe cel mai mare Om care a trãit vreodatã pe
pãmânt, pentru 30 de arginþi. Dar nici o altã generaþie nu a fost
martorã ca cea de azi la atâtea jafuri de bãnci pe care le-au
10 devalizat ºi care au devenit falimentare chiar de manageri
(1 Timotei 6:10-11).
lacomi care au manipulat banii depunãtorilor în folosul lor per-
sonal, ducând oamenii de bunã credinþã la ruinã.
Se pot spune încã multe despre unii care delapideazã
milioane de dolari în încercarea de a gusta modul de viaþã al
celor bogaþi. Am putea aminti ºi alte forme, de la jafuri armate
asupra casieriilor, benzinãriilor ºi pânã la spargerea de
apartamente sau furtul din buzunare, cãrora nici organele
de ordine nu le mai fac faþã. Cât de mult se trudesc oamenii
sã se îmbogãþeascã! Bogãþia pune aºa de mare stãpânire
pe ei, încât nu ei o au pe ea, ci ea îi are pe ei. Mamona ºtie cã
aceste suflete sunt sigur ale lui.
Cei care se ocupã cu aºa ceva spun cã pentru a face
rost de bani este nevoie de bani. Uitaþi-vã la sumele uriaºe
de bani care se folosesc în publicitate pentru a-l momi pe
sãracul cumpãrãtor sã achiziþioneze produsele pe care le
au de vânzare ºi care de cele mai multe ori sunt de o calitate
îndoielnicã. Loteriile acordã câºtiguri de milioane de Euro,
iar acum oamenii considerã un câºtig de câteva milioane
de lei „un fleac”. Mulþi oameni sãraci îºi cheltuiesc puþinii
bani ºi rãmân fãrã hranã – banii fiind jertfiþi „Norocului” (Isaia
65:11) – pentru o încercare de a câºtiga o sumã mare de
bani. Chiar dacã unii ºi-au fãcut o avere, au descoperit cã
aceasta nu le-a adus fericire ºi pace ºi nu de puþine ori ea a
dispãrut brusc, pe neaºteptate ºi pe deasupra ºi-au pierdut
liniºtea ºi chiar libertatea. Pentru aceºtia, cuvintele lui
Solomon au o semnificaþie deosebitã: „Abia þi-ai aruncat
ochii spre ea ºi nu mai este; cãci bogãþia, îºi face aripi, ºi,
ca vulturul, îºi ia zborul spre ceruri” (Proverbe 23:5).
Noi suntem mereu tentaþi sã ne oprim la cauzele imediate
ale evenimentelor care se produc, în loc sã vedem în ele „degetul
lui Dumnezeu”. De aceea spunem cu uºurinþã: „N-am avut
noroc” sau „dacã puteam sã prevãd, aº fi fost mai prudent”.
Dar Dumnezeu zice: „Eu am îngãduit aceasta”. Dacã avem
probleme bãneºti, necazuri cu sãnãtatea, greutãþi în familie,
oricare ar fi natura furtunii, din orice parte ar sufla vântul, Domnul
ne spune: „Eu sunt!”. O încercare poate fi îngãduitã pentru a
întãri credinþa noastrã ºi a ne opri din uºurãtatea, imprudenþa
sau graba care ne-a dus în încercare, ºi Domnul în îndurarea Sa
foloseºte toate acestea pentru a ne orienta pe drumul mântuirii.
 Statutul moral ºi spiritual al creºtinului
Mãrturie pentru cele scrise mai sus sunt certurile de zi cu
zi la care ajung soþii ºi soþiile din cauza banilor. O cercetãtoare
în domeniul consilierii familiilor spunea: „Banii sunt un magnet
care atrage în viaþa noastrã tot felul de frustrãri. Dacã vreþi sã
puneþi capãt certurilor pe aceastã temã, trebuie sã înþelegeþi cum
anume îi consideraþi ºi îi întrebuinþaþi dumneavoastrã ºi
partenerul dumneavoastrã. Indiferent dacã familiile sunt sãrace
sau bogate, cuplurile cãsãtorite se ceartã în principal din cauza
banilor. Într-o familie bogatã, partenerul cumpãtat cautã sã-ºi
economiseascã banii, în timp ce cel risipitor cautã sã-i risipeascã
ºi astfel în pofida bogãþiei, conflictele apar – nu din cauza lipsei
banilor, ci din cauza mulþimii lor”.
În multe familii apar certuri din cauzã cã soþia câºtigã
mai mult; soþul are impresia cã autoritatea ºi respectul de
sine i-au dispãrut. Atunci apare chipul urât al geloziei, nu din
cauza altei persoane, ci din cauza atotputernicului ban care
i-a dezbinat. Între bani ºi iubire, banii sunt cei care de multe
ori obþin victoria finalã. ªi aceastã luptã pentru obþinerea
banilor produce multã suferinþã celor care sunt transformaþi
în victime de cei care s-au angajat în goana dupã ei.
Adesea oamenii ºi-au produs suferinþã atât pentru ei
cât ºi pentru familiile lor, cheltuindu-ºi banii pe lucruri de
nimic, deºi sunt oameni sãraci, cu mijloace modeste de trai.
Unii sunt leneºi ºi preferã sã caute un câºtig iluzoriu fãrã a
face nimic, alþii sunt victimele cumpãrãrilor în rate în care
dobânzile ajung sã dubleze costul real al obiectului cumpãrat
ºi acestea depãºesc puterea lor financiarã. Este o descoperire
grea ºi umilitoare sã constaþi cã aceste nuiele cu care suntem
biciuiþi sunt cele pe care chiar noi le-am tãiat.
În vremea noastrã este riscant de a te îndatora unei bãnci
pentru cã locurile de muncã sunt nesigure datoritã falimentelor
înregistrate pe plan local sau naþional. Multe instituþii îºi reduc
producþia fiindcã nu existã piaþã de desfacere ºi astfel mii de
oameni ajung sã nu mai aibã un loc de muncã. Ocazia de a
face bani prin mijloace necinstite li se pare multora tentantã.
Am auzit de multe ori declaraþia: „Aº face orice pentru a face
rost de bani”. ªi ocazii sunt în economia de piaþã: de la
prostituþia practicatã de femei, furtul ºi vânzarea de droguri
pentru bãrbaþi, pânã la tratamente homeopatice sau diverse
vânzãri ambulatorii de mãrfuri contrafãcute, dar sunt ele oare
justificate? Lumea este plinã de persoane care cred cã da. Este
de ajuns sã vezi în ce fel îi pot înlãnþui pe oameni banii,
aducându-i la pãrãsirea îndatoririlor lor cele mai elementare,
la pierderea din vedere a valorilor morale.
Credincioºii nu sunt nici ei feriþi de o astfel de primejdie.
Rar întâlneºti un creºtin care mãrturiseºte sincer dorinþa de
îmbogãþire, sub ispita iubirii (lãcomiei) de bani, care este o
închinare la idoli (Coloseni 3:5). Cine nu preferã doi lei în loc
de unul? Dacã Cuvântul lui Dumnezeu ne pune în gardã în
mod serios referitor la iubirea de bani, este pentru cã aceasta
ne atrage într-o mulþime de consecinþe grave. „Cãci unde este
comoara voastrã, acolo este ºi inima voastrã” (Luca 12:34).
Dacã ne lãsãm corupþi de lãcomie, Cuvântul lui Dumnezeu
va fi suprimat iar curãþia inimii ºi a cugetului nostru vor fi
afectate puternic de îngrijorãrile, bogãþiile ºi plãcerile vieþii,
ca spinii din pilda semãnãtorului, vor împiedica creºterea
seminþei ºi rodirii ei (Marcu 4:1-20). Sã nu uitãm cã nu putem
sluji la doi stãpâni: lui Dumnezeu ºi bogãþiilor (Mamona):
(Matei 6:24).
Dacã credeþi în Dumnezeu, atunci ºtiþi cã El ne sfãtuieºte
sã aruncãm poverile noastre asupra Sa ºi sã ne bizuim pe
ajutorul Lui în timp de nevoi? Dupã o viaþã întreagã de pocãinþã,
apostolul Pavel a putut sã scrie: „ªtiu sã trãiesc smerit, ºi ºtiu
sã trãiesc în belºug. În totul ºi pretutindeni m-am deprins sã
fiu sãtul ºi flãmând, sã fiu în belºug ºi sã fiu în lipsã. Pot totul în
Hristos, care mã întãreºte” (Filipeni 4:12-13). Aºadar, dacã
sunteþi sãraci, la strâmtorare, nu cãutaþi un câºtig necinstit.
Dar nici nu este un lucru greºit sã câºtigi bani în mod cinstit
cãci însuºi Domnul Isus Hristos a spus cã: „vrednic este
lucrãtorul de plata sa” (Luca 10:7). Nici faptul de a fi bogat nu
este greºit. Numai sã nu recurgeþi la compromisuri de ordin
moral pentru a vã satisface nevoile ºi nu uitaþi de cei sãraci.
Puneþi bazele unei relaþii sãnãtoase cu Dumnezeu ºi bizuiþi-vã
pe ajutorul Lui pentru a înfrunta problemele ºi lipsurile vieþii.
„ªi aruncaþi asupra Lui toate îngrijorãrile voastre, cãci El însuºi
îngrijeºte de voi” (1 Petru 5:7).
În viaþã este bine sã avem o preþuire dreaptã a
lucrurilor. Altfel, vom socoti greºit ºi vom lua alama drept
aur; ne vom crede bogaþi, deºi suntem în lipsã. Dacã vrem
sã fim cinstiþi cu noi înºine, trebuie sã socotim bogãþie numai
ceea ce este într-adevãr bogãþie. Comorile omului lumesc
sunt nu numai vremelnice ci adesea vinovate de stãrile
sufleteºti negative din întreaga societate ºi totodatã se vor
constitui într-un cap de acuzare la dreapta judecatã. În
schimb comorile creºtinilor sunt în primul rând de naturã
spiritualã ºi chiar dacã aici în viaþa aceasta vor avea numai
pâinea cea de toate zilele, în veºnicii vor fi proprietari ai unor
valori cu împlinire totalã, moºtenitori de drept ºi de fapt ai
valorilor eterne. Preþuirea este diferitã. Binecuvântarea
Domnului este peste noi numai atunci când am ajuns sã fim
ai Lui (Efeseni 1:3). Ce preþioasã bogãþie ne este oferitã: în
primul rând iertarea pãcatelor, urmatã de bucurie, pace,
credinþã, iubire, speranþã; toate acestea fãrã trudã, fãrã sã
avem un merit al nostru, ci ca un dar al lui Dumnezeu. Lu-
mina soarelui, roua ºi ploaia sunt binecuvântãrile Lui, El ne
va da mereu tot ce este necesar: acesta este un lucru sigur.
Sunt eu astãzi mai sãrac în bani decât am fost acum
zece ani dar sunt în acelaºi timp mai smerit, mai rãbdãtor,
mai bun, mai credincios? Atunci socotiþi-mã un om bogat.
S-au înmulþit bogãþiile mele în ultimii ani? A crescut
averea mea ºi sunt mai mândru, mai firesc, mai cãldicel,
mai nerãbdãtor? Atunci trebuie sã mã numesc un om sãrac,
orice ar gândi oamenii despre averea mea.
O, Doamne, pãzeºte-mã! ”…nu-mi da nici sãrãcie, nici
bogãþie, dã-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva în belºug,
sã mã lepãd de T ine… Sau nu cumva în sãrãcie, sã fur
Tine… fur,, ºi sã
iau în deºert Numele Dumnezeului meu” (Proverbe 30:8-9).
Ioan Martin 11
 Familia, cuibul credinþei
„Îmi aduc aminte de credinþa ta neprefãcutã, care s-a sãlãºluit întâi în
bunica ta Lois ºi în mama ta Eunice ºi sunt încredinþat cã ºi în tine”
Cãminele noastre sunt cea dintâi ºcoalã ºi cea dintâi
bisericã pentru copilaºii noºtri. Principiile fundamentale
stabilite în familie îi vor modela ºi influenþa pentru toatã viaþa
ºi pentru veºnicie. Nimeni nu are influenþã mai mare în casã
decât mama. Cineva a spus: «Tatãl este capul familiei, dar
este de mult ºtiut cã mama este lumina cãlãuzitoare ºi îngerul
ei». Cu alte cuvinte, tatãl este capul familiei, în timp ce mama
este inima ei. Lee Shippley a spus: «Îmi aduc aminte cu
plãcere de mama mea, ca de o candelã binecuvântatã, arzând
în nopþile lungi ale vieþii mele, caldã, folositoare, simplã,
calmã, tandrã, luminând mereu».
Fãrã îndoialã, educaþia primarã a unui copil este
începutã de mama lui. Primii ani din viaþa copilului sunt
concentraþi în jurul mamei. În baza unei ordini divine,
mama este prima legãturã a copilului cu experienþa de
viaþã. Prezenþa ei, gesturile, dorinþele ºi rugãciunile ei
îl înconjoarã, conºtient sau inconºtient pe copil, de
aceea influenþa mamei asupra caracterului ºi a modului
de a gândi al copilului este foarte mare. Influenþa mamei
este cea mai constantã ºi convingãtoare, de aceea, ea
nu va putea fi niciodatã uitatã.
Mama este capabilã sã îl marcheze pe copil într-
un mod minunat, dar în egalã mãsurã, este capabilã
sã-i producã rãni care lasã cicatrici pentru totdeauna.
Descrierea domniei vreunui rege din Vechiul Testa-
ment cuprinde deseori ºi urmãtoarele cuvinte: „Mama
lui a fost…” Aceastã legãturã strânsã dintre caracterul
domniei regelui respectiv ºi numele mamei lui
sugereazã faptul cã ea a avut foarte mult de-a face cu
bunãtatea sau cu rãutatea lui.
Mergând înapoi în copilãria marilor oameni ai lui
Dumnezeu, aproape întotdeauna vom gãsi influenþa
binefãcãtoare a unei mame credincioase. Gigantul
spiritual care a fost Charles Spurgeon a spus: «Vã
pot oferi douã motive pentru care sunt ceea ce sunt:
12 mama mea ºi adevãrul mesajului meu». Abraham Lin-
de Marjorie Heibert
(2 Timotei 1:5)
coln a spus: «Tot ceea ce sunt ºi tot ceea ce am sperat
vreodatã sã fiu datorez mamei mele angelice». Tho-
mas A. Edison afirma: «Deºi nu am mai avut-o pe
mama lângã mine, influenþa ei asupra mea a durat toatã
viaþa. Efectele benefice ale educaþiei timpurii pe care
mi-a dat-o nu se vor pierde niciodatã. Dacã nu aº fi
cãutat mereu aprecierea ºi credinþa ei în mine în
anumite momente mai dificile din viaþa mea, nu aº fi
devenit niciodatã inventatorul care sunt astãzi. Dar
fermitatea, tandreþea ºi bunãtatea ei sunt încã forþe
potenþiale care mã þin pe drumul cel bun. Mama mea
a fost cea care m-a fãcut ceea ce sunt. Amintirea ei va
fi întotdeauna o binecuvântare pentru mine». ªi lista
cu oameni mari care au mãrturisit despre influenþa
mamelor lor ar putea continua la nesfârºit. „Oamenii
sunt ceea ce mamele lor fac din ei” (Emerson).
Cine poate sã estimeze puterea influenþei? Atunci
când dorim sã impresionãm pe cineva, are o
importanþã redusã, pe când atmosfera pe care o creãm
pãtrunde foarte adânc în viaþa celor din jurul nostru.
Susana Wesley, mama marilor evangheliºti John ºi
Charles Wesley, dar ºi a altor cincisprezece copii,
spunea: «Mi-am crescut copiii într-un spirit creºtin,
stând mereu aproape de inima lor atunci când au fost
tineri, fãrã sã mã depãrtez de ei niciodatã».
„Copilãria este anotimpul în care tot ceea ce este
semãnat în minte rãsare imediat ºi creºte cu o vigoare
deosebitã, dând naºtere unei recolte abundente. În acest
anotimp fericit, grãdina este pregãtitã de Grãdinarul
ceresc pentru cea mai bunã cultivare. Dacã seminþele
care sunt semãnate sunt de bunã calitate, putem avea
încredere cã producþia va fi valoroasã. Dacã nu, grãdina
va fi nãpãditã de tot felul de buruieni otrãvitoare.
Dumnezeu ne-a dat solul – copiii noºtri, ºi
sãmânþa – Cuvântul lui Dumnezeu. Nouã ne revine
responsabilitatea de a planta ºi de a îngriji aceastã

sãmânþã, permiþându-i sã prindã rãdãcini ºi sã creascã.
Sãmânþa care este semãnatã în primãvara vieþii
copilului va determina caracterul lui.
Cât de scurtã este
Putem sã AVEM perioada în care trebuie sã
copii, dar existã plantãm sãmânþa bunã în
riscul sã nu inima copiilor! Putem sã
putem SÃ-I AVEM copii, dar existã riscul
PÃSTRÃM. La sã nu putem SÃ-I PÃSTRÃM.
vârsta de ºase La vârsta de ºase sau ºapte
sau ºapte ani, ani, caracterul copilului este
caracterul deja format aproape în
copilului este întregime.
deja format O soþie creºtinã a fost
aproape în foarte credincioasã în sfera ei
întregime. de slujire ºi un exemplu demn
de urmat a ceea ce înseamnã
sã fii mamã. Într-o zi ea a spus
fratelui pastor: «Sunt atât de descurajatã! Am fãcut
atât de puþin pentru Domnul Isus! ªi câte lucruri mãreþe
aº fi vrut sã fac pentru El». Pãstorul i-a rãspuns: «Dar
ai fãcut lucruri mari pentru El! I-ai slujit cu credincioºie.
Rãsplata pe care o vei primi în ceruri este poate chiar
mai mare decât cea pe care o vor primi alþii ale cãror
nume ºi isprãvi sunt ºtiute de toatã lumea. Aminteºte-
þi cã Domnul Isus ne va rãsplãti nu pentru cantitatea
slujirii noastre, ci pentru calitatea ei ºi cã focul va fi
cel care va încerca ºi va scoate la ivealã cum este
lucrarea pe care am fãcut-o fiecare».
Mame! Nu vã descurajaþi! Dacã sunteþi
credincioase în slujirea voastrã, o slujire plinã de
consacrare ºi dedicare, într-o zi copiii voºtri vor creºte
ºi vã vor binecuvânta.
S-a relatat faptul cã atunci când s-au efectuat
sãpãturi printre ruinele oraºului Pompei, a fost descoperit
un copil cu braþele întinse. Unul dintre lucrãtori a spus:
«Trebuie sã fie mama lui pe undeva pe aici». Într-adevãr,
sãpând în direcþia în care erau întinse braþele copilului,
a fost descoperit ºi trupul neînsufleþit al mamei. Ce
exemplu de devotament al unui copil faþã de mama lui,
faþã de cea care s-a îngrijit de nevoile lui fizice ºi care l-
a ajutat sã treacã peste micile lui necazuri!
O fetiþã este o mamã în devenire. Dumnezeu a
pus în inima ei tandreþe, blândeþe, bunãtate, îndelungã
rãbdare, dragoste ºi îngãduinþã. El vrea ca fiecare
mamã sã aibã aceste calitãþi. Orice mamã a putut
vedea aceste virtuþi atunci când ºi-a urmãrit fiica
îngrijindu-ºi cu tandreþe ºi cu dragoste pãpuºile ºi cum
a pus câte un nume fiecãreia ca ºi când totul ar fi fost
real. Aceste virtuþi vor fi amplificate sau vor fi pierdute
de micile fetiþe datoritã exemplului ºi învãþãturilor
mamelor lor.
Mamele au ocazia minunatã de a le oferi fiicelor
lor „o stea dupã care sã tânjeascã”. Cu toþii avem pe
Familia, cuibul credinþei
cineva cu care am vrea sã ne asemãnãm într-o bunã
zi – ºi cât de minunat este atunci când mamele, prin
exemplul lor bun, pot sã-ºi câºtige aceastã poziþie.
Felul cãminului din care provenim va determina
în mare mãsurã felul cãminului pe care îl clãdim – ºi
ciclul acesta continuã. Dacã fiecare mamã ar putea
scruta viitorul pentru a vedea cum influenþa ei, bunã
sau rea, se va perpetua iar ºi iar ºi iar! Viaþa unei mame
nu se sfârºeºte, ea continuã în viaþa copiilor, a nepoþilor
ºi a generaþiilor urmãtoare. Rugãciunile ei, exemplul
personal, credinþa ºi dragostea ei vor trãi veºnic.
Aceste cuvinte, devenite familiare: „pânã la a treia
ºi a patra generaþie”, rãsunã foarte frecvent pe tot
parcursul Vechiului Testament. Atitudinea noastrã faþã
de viaþã va fi probabil mult mai evidentã în strãnepoþii
noºtri decât în noi. Este o adevãratã tragedie ca marile
familii sã fie infestate de acreala ºi amãrãciunea cu
care unii întâmpinã viaþa în general. Cu ani în urmã,
un om nu s-a mai putut înþelege cu fratele sãu ºi gelozia
ºi ura i-au invadat viaþa. Aceste sentimente au devenit
mai puternice în inima fiilor sãi. Unul dintre cei trei fii
a avut treisprezece copii ºi ecoul resentimentelor s-a
rãspândit în întreaga lor familie. Unii dintre ei au fost
curãþiþi prin sângele Domnului Isus de aceastã stare,
dar în cei mai mulþi dintre ei resentimentele au crescut
nestânjenite. Unul dintre cei treisprezece copii a avut
ºi el alþi doisprezece copii. Ei nu se înþeleg între ei, iar
zilele prilejuite de sãrbãtori în timpul cãrora familia
se reuneºte, nu sunt altceva decât noi prilejuri de
ceartã ºi discuþii contradictorii. Aceasta nu este decât
o ramurã din marele arbore al familiei ºi totuºi, ea
geme sub povara spinilor. Când se vor încheia oare
aceste lucruri?
Reduceþi la tãcere spiritul critic! Iertaþi degrabã!
Stârpiþi ACUM seminþele invidiei din inima voastrã!
Dacã nu o veþi face, atunci tentaculele ei vor ajunge
cine ºtie cât de departe în viitor pentru a paraliza,
deforma ºi otrãvi un numãr neºtiut de suflete care vor
fi pierdute pentru veºnicie datoritã egoismului ºi a
incapacitãþii voastre de a vã abandona „jucãria
favoritã”. Gândiþi-vã la aceasta!
Oh, ce sarcinã mare avem în faþa noastrã noi,
mamele, în aceste vremuri de încercare! Fãrã Domnul
Isus nu vom reuºi niciodatã sã fim mamele care am
dori sã fim. Având perspectiva veºniciei, trebuie ca în
rugãciune, cu rãbdare, sã ne modelãm copiii pentru
Stãpânul nostru, indiferent cât de dificil ar pãrea lucrul
acesta.
Mamelor! Ce fel de influenþã aveþi asupra copiilor
voºtri? Este viaþa voastrã un proces de sfinþire care sã
poatã avea rezultate ce vor dura în veºnicie? Dacã nu,
atunci ceva este greºit ºi aceasta înseamnã cã acum
este momentul potrivit pentru o schimbare. Fericirea
veºnicã a copiilor voºtri depinde de aceastã decizie!
13
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

Nu slãbi nici o clipã în munca pe care o faci, strãduieºte-te ºi mergi înainte, chiar dacã adesea te încearcã
îndoieli ºi te cuprind descurajãri. Perseverând în munca ta, de fapt lupþi nu cu aceste stãri rele, ci cu Diavolul
tupilat în umbra acestor sentimente nefavorabile.
Luând cunoºtinþã de planurile lui perfide, tocmai aceste ciudate împotriviri lãuntrice devin într-un mod
de neînþeles îndemn sã stãruieºti, sã lupþi. Ele sunt un semn cã eºti pe drumul cel bun. De fapt, dacã vrei sã-
þi valorifici duhovniceºte încercãrile prin care treci, vei înþelege cã nimic nu este în zadar în viaþa ta ºi cã orice
opoziþie poate deveni oportunitate pentru mai bine. Dacã furtunile care se dezlãnþuie adesea spulberã doar
praful, risipesc gunoaiele ºi aruncã pãsãrile la pãmânt, pe vulturi îi înalþã. Focul se hrãneºte ºi el chiar din
piedicile pe care le întâlneºte în cale. Apele ce curg tumultoase, dacã nu-ºi pot lãrgi albia din cauza munþilor
potrivnici, atunci ºi-o vor adânci.
Altfel spus, depinde de tine dacã te vei frânge în faþa împotrivirilor sau obstacolelor sau dacã le vei
transforma în combustii sufleteºti care sã te înalþe. Am aflat cã s-au abãtut peste tine ciudate suferinþe trupeºti
care te împiedicã de la lecturã, dar, oricum, poþi face din suferinþele tale prilej de a adânci ceea ce ai adunat
pânã acum în vistieria minþii tale. Ciudat, dar am constatat cã unele texte din Scripturã sau chiar cãrþi întregi
din ea, cum ar fi cartea lui Iov, Plângerile lui Ieremia ºi chiar o bunã parte din Psaltire, cãrþi scrise în suferinþã,
pot fi mai bine înþelese de cel care suferã. Aproape cã numai celui care suferã îºi deschid aceste texte sfinte
înþelesurile lor adânci…
Mi-ai scris cã cercetãrile tale în cartea Proverbele lui Solomon sunt anevoioase ºi cã efortul pe care-l
depui pentru memorarea textelor este adesea zãdãrnicit de ermetismul versetelor al cãror sens îþi scapã. Ai
dreptate, cãci un text odatã înþeles se fixeazã aproape de la sine în memorie. De aceea este foarte importantã
înþelegerea lui.
ªtiu cã eºti în capitolul 3 al cãrþii ºi profit de asta pentru a te încuraja indicându-þi ºapte binecuvântãri
dacã-þi vei pãstra urechea deschisã la cuvintele Înþelepciunii: „Fiule, nu uita învãþãturile mele, ºi pãstreazã în
inima ta sfaturile mele! Cãci ele îþi vor lungi zilele ºi anii vieþii tale, ºi-þi vor aduce multã pace. Sã nu te
pãrãseascã bunãtatea ºi credincioºia: leagã-þi-le la gât, scrie-le pe tãbliþa inimii tale. ªi astfel vei cãpãta
trecere ºi minte sãnãtoasã, înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor. Încrede-te în Domnul din toatã inima
ta, ºi nu te bizui pe înþelepciunea ta! Recunoaºte-L în toate cãile tale, ºi El îþi va netezi cãrãrile. Nu te socoti
singur înþelept; teme-te de Domnul, ºi abate-te de la rãu! Aceasta va aduce sãnãtate trupului tãu, ºi rãcorire
oaselor tale. Cinsteºte pe Domnul cu averile tale, ºi cu cele dintâi roade din tot venitul tãu: cãci atunci grânarele
îþi vor fi pline de belºug, ºi teascurile tale vor geme de must” (Proverbe 3:1-10).
Cea dintâi binecuvântare este formulatã astfel: „ªi astfel vei cãpãta trecere ºi minte sãnãtoasã, înaintea
lui Dumnezeu ºi înaintea oamenilor” (Proverbe 3:4). Îþi propun sã numim aceastã promisiune demnã de a fi
râvnitã de cãtre oricine folosindu-ne de sintagma „judecatã sãnãtoasã”. Dar ce înseamnã o «judecatã
sãnãtoasã»? Sã încercãm un rãspuns pãstrându-ne în limita exigenþelor pe care ni le impune textul inspirat.
În mod normal, criteriul obiectiv dupã care spunem cã o judecatã este sãnãtoasã, bunã sau adevãratã, este
mãsura în care concluziile la care se ajunge în procesul raþional au corespondenþã deplinã cu realitatea
stabilitã ºi verificatã practic.
De altfel, în procesul gândirii, omul se regãseºte în întregime cu toate acumulãrile dobândite de-a lungul
vieþii lui: senzaþii, impresii culese în atâtea ocazii, simþirea lui, lecturile fãcute în întregul lui trecut, întreaga
14
 Am învãþat sã învãþãm ºi învãþând ne învãþãm

lui fiinþã, inclusiv ereditatea prin care exprimã modul de a fi al strãmoºilor lui. A gândi bine, nu este un proces
în care se pot amesteca toate acestea în mod haotic, ci mai degrabã ordonarea tuturor acestora dacã este
cazul în funcþie de acele valori care sunt demne de a face parte din fiinþa noastrã ºi cu care trebuie sã operãm
în procesul gândirii. Am aici în vedere în mod special judecata moralã în care nu întotdeauna se poate verifica
corespondenþa acesteia cu realitatea convenþionalã. Bunãoarã, cineva îþi face rãu, iar tu te decizi în urma unei
judecãþi morale sã-i faci bine. În acest caz, judecata este sãnãtoasã datoritã armoniei cu principiile Înþelepciunii
cu care de fapt a ºi operat. Dar care sunt aceste valori la care am fãcut referire? Toate acele care se ascund în
cuvintele Înþelepciunii pe care trebuie sã le sorbi neobosit fãcându-le în mintea ta „scaun de domnie” (Proverbe
8:12). Astfel încet, încet, te vei deprinde sã gândeºti ca Dumnezeu ºi sã umbli cu iubire pe cãile Lui.
Îþi ofer douã texte fundamentale: „Gândurile celor neprihãniþi nu sunt decât dreptate…” (Proverbe 12:5).
De asemenea: „In adevãr cei ce gândesc rãul se rãtãcesc, dar cei ce gândesc bine lucreazã cu bunãtate ºi
credincioºie” (Proverbe 14:22).
A doua binecuvântare la îndemânã: ”…ºi-þi vor aduce multã pace” (Proverbe 3:2). Pacea interioarã atât
de râvnitã de fiecare este de fapt fruct ºi semn al unei minþi sãnãtoase ºi curate ce se hrãneºte cu cuvintele
Înþelepciunii divine. De aceea, în ordinea superioarã a lui Dumnezeu, pacea este deplinã, fiindcã totdeauna
Dumnezeu este drept, necunoscând nici o dezbinare în fiinþa Lui. A cere în rugãciune pace de la Dumnezeu mi
se pare absurd atâta vreme cât nu eºti dispus sã operezi în mintea ta cu principiile Cuvântului Sãu. Este o
cerinþã pe care trebuie sã þi-o asumi pentru ca pacea pe care o doreºti sã nu fie doar un substantiv sterp.
Ia în considerare aceste texte:
„Este o cinste pentru om sã se fereascã de certuri; dar orice nebun se lasã stãpânit de aprindere” (Proverbe 20:3).
„Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; ºi când nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleºte”
(Proverbe 26:20).
„Cel lacom stârneºte certuri, dar cel ce se încrede în Domnul este sãturat din belºug” (Proverbe 28:25).
„Cei uºuratici aprind focul în cetate, dar înþelepþii potolesc mânia” (Proverbe 29:8).
„Un om mânios stârneºte certuri, ºi un înfuriat face multe pãcate” (Proverbe 29:22).
A treia binecuvântare este exprimatã în cuvintele: „Aceasta va aduce sãnãtate trupului tãu ºi rãcorire
oaselor tale” (Proverbe 3:8). Pacea sufleteascã, ca rod al unei minþi sãnãtoase, garanteazã starea de sãnãtate
fizicã într-o mare mãsurã, aºa cã, menþinut într-o ordine moralã guvernatã de principii divine ferme, trupul
nostru este de fapt sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar cãlcate aceste principii cu ºtiinþã sau fãrã, ele se
vor rãzbuna mai curând sau mai târziu prin deteriorarea stãrii de sãnãtate: acesta este de fapt blestemul.
Alegând însã învãþãturile Înþelepciunii divine alegem din vreme în locul „terapiei pe caz” terapia preventivã.
De aceea, te rog, nu trece cu grabã peste aceste texte pe care þi le propun:
„Fiule, sã nu se depãrteze învãþãturile acestea de ochii tãi: pãstreazã înþelepciunea ºi chibzuinþa! Când te
vei culca, vei fi fãrã teamã, ºi când vei dormi, somnul îþi va fi dulce” (Proverbe 3:21, 24).
„Sã nu se depãrteze cuvintele acestea de ochii tãi, pãstreazã-le în fundul inimii tale! Cãci ele sunt viaþã
pentru cei ce le gãsesc, ºi sãnãtate pentru tot trupul lor” (Proverbe 4:21,22).
„Neliniºtea din inima unui om îl doboarã, dar o vorba bunã îl înveseleºte” (Proverbe 12:25).
„O inima liniºtitã este viaþa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor” (Proverbe 14:30).
„O inima veselã însenineazã faþa; dar când inima este tristã, duhul este mâhnit” (Proverbe 15:13).
„O inima veselã este un bun leac, dar un duh mâhnit usucã oasele” (Proverbe 17:22).
A patra binecuvântare apare în cuvinte puþine: „îþi vor lungi zilele…” (Proverbe 3:2). Longevitatea sau
„zile lungi”, cum este formulatã aceastã promisiune, rãmâne expresia destul de sigurã a unui mod de viaþã
înþelept. „A trãi în veci”, evident cã nu face parte dintre posibilitãþile naturale ale fãpturilor create. Dar a trãi
„zile lungi” respectând principiile aºezate de Creator la temelia vieþii sau a trãi zile scurte cãlcând aceste
principii þine de responsabilitatea noastrã a fiecãruia.
Vezi în ce mãsura textele de mai jos susþin aceastã idee:
„Ascultã, fiule, primeºte cuvintele mele, ºi anii vieþii tale se vor înmulþi” (Proverbe 4:10).
„El (cel rãu) va muri din lipsã de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie” (Proverbe 5:23).
„Lãsaþi prostia, ºi veþi trãi, ºi umblaþi pe calea priceperii!“ (Proverbe 9:6).
(continuarea la pagina 17)
15
 Înþelepciune pentru înþelepþi
Într-o asemenea locaþie nu existã nici un control al
intrãrilor ºi ieºirilor ºi totodatã lipseºte apãrarea, ba chiar
perimetrul ei este nesigur, neclar. Omul, care poate fi
comparat cu o aºa cetate prezintã instabilitate ºi
incertitudine, lipsã de caracter de la neîmplinirea
fãgãduinþelor pânã la pervertire ºi trãdare.
Sã analizãm însã mai îndeaproape cetatea ºi
evoluþia situaþiei ca la casa ziditã pe stâncã sau la casa
ziditã pe nisip. Unele cetãþi sunt mari, în ele se aflã fabrici
importante sau universitãþi unde se învaþã ºi
experimenteazã în laboratoare ºtiinþifice. La fel, sunt
oameni cu capacitãþi profesionale ºi intelectuale
impresionante care au diverse meserii la degetul mic ºi
multe cunoºtinþe înmagazinate în dimensiuni electronice,
dar care se pot desfãºura în arii imense.
Existã ºi cetãþi mai mici, dupã cum au existat
dintotdeauna, cetãþi state, cât un oraº de provincie, nu
cât o metropolã. Dar deºi mici, atât asemenea cetãþi cât ºi
astfel de oameni pot fi foarte plãcute prin clima
(temperamentalã) sau arhitectura specificã (stilul autentic).
Starea în discuþie este cu atât mai dificilã cu cât
avem de-a face cu cetãþi de valoare. Cãci aceste oraºe
sau orãºele pot fi în stãpânirea propriilor locuitori sau
se aflã în condiþii de vasalitate sau chiar de invazie ºi de
asuprire samavolnicã. O stare la fel de criticã se poate
înregistra în cazul unui rãzboi civil sau al unei anarhii.
Toate acestea se datoreazã incapacitãþii de conducere
ºi de apãrare.
Iatã ce imagini triste îi reprezintã pe mulþi oameni ºi
adesea pe unii cu capacitãþi ºi perspective. Cât de
dezacordat este sã vezi un geniu muzical în compunere
ºi execuþie care umblã mai mult beat decât treaz, neîngrijit
ºi poate dator, deºi are sau ar putea avea venituri mari.
Dar nu-i mai presus un alt profesor sau inginer care
16 câºtigã sau ar putea câºtiga ºi valorifica rezultatele
muncii sale, însã îºi cheltuie timpul ºi banii cu „obiectele”
comerþului modern – femeile imorale.
Din nefericire, aproape de ei ºi tot cu zidul surpat ºi
porþile dãrâmate este ºi cel ce are o chemare divinã ºi
investiþii cereºti – poate este un bun predicator, profet
sau cântãreþ, dar este nervos ºi „spart la gurã” –
glumeºte, vorbeºte vulgar ºi batjocoritor. La el, pe
aceeaºi stradã este ºi biserica ºi teatrul, în apropierea
locului de rugãciune de pe mal e ºi un loc de plajã.
Depinde de orar unde alege sã-ºi petreacã timpul.
Vai ce nefericiþi sunt locuitorii din aceste cetãþi,
muncesc pentru alþii, sau nãvãlesc peste ei apele
(neexistând diguri) ºi duc „la vale” toate realizãrile lor. Nici
ce au ei nu pot þine nici nu le poþi încredinþa nimic spre
pãstrare, cãci cei ce stãpânesc nu-s prieteni, ci duºmani.
Acest articol este un raport trist dar nu lamentabil
al lui Hanania cãtre Neemia „…Cei ce au mai rãmas din
robie sunt acolo în þarã, în cea mai mare nenorocire ºi
ocarã; zidurile Ierusalimului sunt dãrâmate, ºi porþile sunt
arse de foc” (Neemia 1:3).
Dupã zile de plâns ºi post, el a ajuns la Ierusalim, a
fãcut o inspecþie solitarã, le-a istorisit cãlãuzirea ºi planul
divin de reconstrucþie, dupã care „Ei au zis: «Sã ne sculãm,
ºi sã zidim!» ªi s-au întãrit în aceastã hotãrâre bunã” (Neemia
2:18). Capitolele urmãtoare din cartea dregãtorului descriu
predicile ºi luptele întâmpinate, dar ºi bucuria terminãrii
zidului ºi a restabilirii vieþii spirituale din oraºul pãcii.
M-am oprit din scris gândindu-mã la Neemia, la cel
ce poate fi numit „Dregãtor de spãrturi”, „Cel ce face þara
cu putinþã de locuit” (Isaia 58:12). Trebuie sã plec la ai
mei, îmi caut o mistrie ºi o sabie, ne mai sunãm cu trâmbiþa
de pe zid, cãci „Lucrarea este mare ºi întinsã, ºi noi suntem
risipiþi pe zid, departe unii de alþii…Dumnezeul nostru va
lupta pentru noi” (Neemia 4:19-20).
Iosif Anca
 Alternative

(continuarea din pagina 15)

„Prin mine (Înþelepciunea) þi se vor înmulþi zilele, ºi þi se vor mãri anii vieþii tale“ (Proverbe 9:11).
„Frica de Domnul lungeºte zilele, dar anii celui rãu sunt scurtaþi“ (Proverbe 10:27).
„Frica de Domnul este un izvor de viatã, ea ne fereºte de cursele morþii” (Proverbe 14:27).
“…cel ce urãºte lãcomia îºi lungeºte zilele” (Proverbe 28:16).
„Înþelepciunea este un izvor de viatã pentru cine o are…” (Proverbe 16:22).
A cincea binecuvântare apare în cuvintele: „ªi astfel vei cãpãta trecere… înaintea lui Dumnezeu ºi înaintea
oamenilor” (Proverbe 3:4). Pentru aceastã promisiune atât de importantã alte traduceri ale Bibliei propun
variante ca : „vei cãpãta favoare de la Dumnezeu, vei primi har ºi buna reuºitã” sau „vei primi har ºi bunãvoinþã”.
Dacã deci, potrivit textului pãstrãm în inimã sfaturile înþelepciunii, scriindu-le pe tãbliþa inimii noastre, aºa
încât bunãtatea ºi credincioºia sã devinã trãsãturi de caracter, dacã ne zidim viaþa pe credinþa în Dumnezeu ºi Îl
cinstim cu bunurile noastre materiale, recunoscându-L în toate cãile noastre, abãtându-ne în toatã vremea de la
rãu, atunci vom dobândi de la Dumnezeu trecere, har, bunãvoinþã, favoare ºi nu numai de la El, ci ºi de la oameni.
Sã lãsãm textele Revelaþiei sã ne întemeieze în acest adevãr:
„Ferice de omul care mã ascultã… Cãci cel ce mã gãseºte…capãtã bunãvoinþa Domnului” (Proverbe 8:34-35).
„Cei cu inima stricatã sunt o scârbã înaintea Domnului, dar cei ce umblã fãrã prihanã Îi sunt plãcuþi”
(Proverbe 11:20).
„Cine urmãreºte binele, îºi câºtigã bunãvoinþã, dar cine urmãreºte rãul este atins de el” (Proverbe 11:27).
„Omul de bine capãtã bunãvoinþa Domnului, dar Domnul osândeºte pe cel plin de rãutate” (Proverbe 12:2).
„Un om este preþuit dupã mãsura priceperii lui, dar cel cu inima stricatã este dispreþuit” (Proverbe 12:8).
„Jertfa celor rãi este o scârbã înaintea Domnului, dar rugãciunea celor fãrã prihanã Îi este plãcutã”
(Proverbe 15:8).
„O minte sãnãtoasã câºtigã bunãvoinþã…” (Proverbe 13:15a).
A ºasea binecuvântare
binecuvântare: „…îþi va netezi cãrãrile” (Proverbe 3:6). Sã-þi scriu ceva în legãturã cu aceastã
promisiune, îmi pare de prisos. Înþelesurile ascunse mai adânc le vei culege din textele care urmeazã:
„Eu îþi arãt calea înþelepciunii, te povãþuiesc pe cãrãrile neprihãnirii. Când vei umbla, pasul nu-þi va fi
stânjenit; ºi când vei alerga, nu te vei poticni” (Proverbe 4:11-12).
„Nu intra pe cãrarea celor rãi, ºi nu umbla pe calea celor nelegiuiþi! Fereºte-te de ea, nu trece pe ea;
ocoleºte-o, ºi treci înainte!” (Proverbe 4:14-15).
„…dar calea celor stricaþi este pietroasã” (Proverbe 13:15b).
„Drumul leneºului este ca un hãþiº de spini, dar cãrarea celor fãrã prihanã este netezitã” (Proverbe 15:19).
„Cel rãu ia o înfãþiºare neruºinatã, dar omul fãrã prihanã îºi îmbunãtãþeºte calea” (Proverbe 21:29).
„Spini ºi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-ºi pãzeºte sufletul se depãrteazã de ele” (Proverbe 22:5).
A ºaptea binecuvântare: ”…atunci grânarele îþi vor fi pline de belºug” (Proverbe 3:10).
Aici iarãºi nu voi mai adãuga nimic decât cuvintele limpezi ale Înþelepciunii:
„Domnul nu lasã pe cel neprihãnit sã sufere de foame, dar îndepãrteazã pofta celor rãi” (Proverbe 10:3).
„Binecuvântarea Domnului îmbogãþeºte, ºi El nu lasã sã fie urmatã de nici un necaz” (Proverbe 10:22).
„În casa celui neprihãnit este mare belºug…” (Proverbe 15:6).
„Planurile omului harnic nu duc decât la belºug” (Proverbe 21:5).
„Leneºul doreºte mult, ºi totuºi, n-are nimic, dar cei harnici se saturã” (Proverbe 13:4).
„Unul, care dã cu mânã largã, ajunge mai bogat; ºi altul, care economiseºte prea mult, nu face decât sã
sãrãceascã” (Proverbe 11:24).
„Cine are milã de sãrac, împrumutã pe Domnul, ºi El îi va rãsplãti binefacerea” (Proverbe 19:17).
În încheiere, îmi exprim convingerea cã ai înþeles cã la aceastã a ºaptea binecuvântare pe care o dã
Domnul se poate ajunge doar dacã faci planuri înþelepte, dacã eºti harnic ºi milostiv cu cei sãraci. Poate te vor
plictisi mulþimea de texte biblice ºi lungimea scrisorii, dar în ce mã priveºte nu sunt atât de convins cã
scrisoarea mea e prea întinsã pe cât sunt de sigur cã-þi este de folos, aºa cã scuzele rãmân pe altãdatã.

Salutãri!
Zaharia Bica
17
 Istoria
Biserica localã nu poate fi înþeleasã decât în contextul
realitãþii sociale în care existã. Numai cel ce se înalþã la
înãlþimea întregului poate înþelege corect „pãrþile” din care
este alcãtuitã realitatea.
Evul mediu este perioada de istorie europeanã cuprinsã
între cãderea imperiului Roman de Apus (c. 395) ºi perioada
Renaºterii (care a înmugurit în regiuni diferite ale Europei în
secolele XIII, XIV sau XV). Termenul ca atare ºi semnificaþia
lui tradiþionalã au fost introduse cu o vãditã tendinþã de
confruntare de umaniºtii italieni; „renaºterea” studiilor ºi
culturii clasice greceºti pe care o sãrbãtoreau ei venea astfel
dupã o simbolicã perioadã de „o mie de ani” al cãrei întuneric
sublinia ºi mai mult importanþa lucrãrii lor. Într-un sens, aceºti
umaniºti au „inventat” Evul mediu pentru a se putea distanþa
ei înºiºi de el ºi pentru a se putea defini prin contrast cu el.
Dupã ce vizigoþii au cucerit Roma (410), Imperiul Ro-
man a început sã se clatine. Triburile germanice care s-au
infiltrat forþat în teritoriile imperiale din sud ºi din vest au fost
pânã la urmã „încreºtinate”, dar nu au acceptat niciodatã
ideea de Stat centralizat unic. Ele ºi-au pãstrat obiceiurile ºi
stilul de viaþã, iar aceasta a fãcut guvernarea lor ºi unitatea
culturalã a Imperiului Roman imposibile. Multe din
îmbunãtãþirile ºi din calitatea vieþii adusã de Imperiul Roman,
ca de exemplu: sistemul extraordinar de drumuri, sistemul
poºtal, rutele comerciale, au decãzut în mod substanþial,
împreunã cu nivelul realizãrilor din artã ºi ºtiinþã. (În haosul
politic ºi administrativ)… singura forþã capabilã sã dea o bazã
pentru unitatea socialã a rãmas Biserica Romano Catolicã.
Evul mediu prezintã deci o imagine confuzã ºi adesea
contradictorie a unei societãþi care încearcã sã se structureze
politic pe o bazã eminamente spiritualã.
Dupã dizolvarea imperiului s-a ivit ideea unei Europe care
sã funcþioneze ca un mare Stat-bisericã, numit „creºtinãtate”.
(Þineþi minte versul eminescian: „Peste-un ceas creºtinãtatea
e ca pleava vânturatã.”). Aceastã „creºtinãtate” era gânditã sã
funcþioneze cu douã straturi de conducãtori: „sacerdotium”
sau ierarhia eclesiasticã ºi „imperium” sau conducãtorii
seculari. În teorie, aceste douã grupuri trebuiau sã se
completeze reciproc, în misiunea lor de a reglementa, una
problemele eterne, iar cealaltã problemele pãmânteºti ale
oamenilor. În sfera problemelor eterne, autoritatea supremã
era investitã în scaunul papal, iar în sfera temporalã în scaunul
împãrãtesc. În practicã însã, aceste douã centre de autoritate
se înfruntau continuu, se certau în public ºi au purtat chiar
rãzboaie unul cu celãlalt. Împãraþii au încercat adesea sã
intervinã în treburile interne ale bisericii, pretinzând cã au
dreptul divin de a numi slujitorii bisericii din teritoriile aflate
18 sub suveranitatea lor ºi cã trebuie sã aibã un cuvânt de spus
în „doctrinele care reglementeazã viaþa ºi comportamentul
social.” Biserica, la rândul ei, nu numai cã avea în proprietate
oraºe ºi forþe militare, dar a ºi încercat mereu sã se amestece
în treburile Statului. Papa Inocenþiu al III-lea, de exemplu, a
pretins cã are dreptul sã arbitreze în disputele seculare dintre
monarhii rivali pro ratione peccati (în împrejurãri în care ar putea
exista pericolul sãvârºirii de pãcate). Alþi papi au folosit
„excomunicãrile” drept un instrument politic ºi ºi-au arogat
chiar ºi dreptul de a-i înlãtura pe regi de la domnie.
•••
Concomitent cu intensificarea invaziilor barbare ºi
cãderea Romei sub stãpânirea lor, Augustin scrie „Cetatea
lui Dumnezeu” (413-426), arãtând cã adevãrata miºcare a
istoriei se desfãºoarã în conflictul nevãzut dintre pãcat ºi
mântuire, dintre cetatea oamenilor ºi împãrãþia lui Dumnezeu.
În biserica rãsãriteanã se rãspândeºte nestorianismul,
erezie care evidenþiazã o pretinsã distincþie între Hristosul uman
ºi Hristosul divin. Sinodul de la Calcedon o combate prin
afirmaþia cã Hristosul a fost în întregime uman ºi în întregime
divin, cele douã naturi coexistând fãrã nici un fel de confuzie.
Pe mãsurã ce puterea Împãratului Imperial scade,
puterea episcopului de la Roma creºte. Papa Leon I (440-461)
negociazã cu barbarii ºi salveazã Roma din mâinile lui Atila
Hunul (452). El aºazã autoritatea scriitorului de la Roma
deasupra tuturor celorlalte scaune episcopale, iniþiind astfel
primatul papal, ca presupus urmaº al apostolului Pavel.
Patrik (c. 390-460), vândut ca sclav pe când avea doar 16
ani, fuge ºi pleacã în Irlanda, unde va întreprinde o monumentalã
campanie de evanghelizare (el va deveni „sfântul Patrik”).
496 – regele franc Clovis este convertit la creºtinism ºi
botezat. El cucereºte apoi jumãtate din Franþa, pavând astfel
calea pentru ambiþiosul „Sfânt Imperiu Romano-catolic” al lui
Carol cel Mare (Charlemagne).
Este introdus calendarul anual creºtin. Se rãspândeºte
cultul relicvelor (moaºtelor) ºi al miturilor. Se accentueazã
închinarea la fecioara Maria. Se introduce pentru prima oarã
folosirea tãmâiei în liturghia bisericii apusene.
Din cauza haosului care domneºte în structurile politice ale
societãþii, ierarhia bisericeascã apare ca un factor de echilibru,
amplificându-ºi structurile ºi intensificându-ºi influenþa.
ANUL 500. La 16 generaþii dupã Hristos, lumea este
încreºtinatã în proporþie de 22,4% (61,9% din afara rasei
albe). 42% din populaþia lumii este evanghelizatã. Biblia este
tradusã în 13 limbi. Totalul martirilor ajunge la 2.540.000 cu
Totalul
o ratã anualã de 5.540.
extras din
„Identitate creºtinã în istorie”
de Daniel Brânzei
 Trãiesc prin credinþã
Era 21 februarie 2000. Luni dimineaþa am plecat ca de
obicei la serviciu. Lucrez la SC ELECTRICA S.A. Eram la
formaþia tura operativã de deranjamente ºi am fost sesizaþi
de un abonat cã la postul de transformare din cartierul G.
Enescu trafoarele de aerisire erau lipsã, ceea ce constuia
un pericolru. Împreunã cu colegul S. Z, am fost trimis sã iau
mãsura geamului lipsã ºi sã-l înlocuim.
Am ajuns la faþa locului, am pus scara din dotare lângã
zid si am fãcut mãsurãtoarea orizontalã cu o bucatã de con-
ductor izolat. Când sã fac ºi mãsurãtoarea verticalã,
conductorul a intrat cu un capãt înãuntru amorsând un arc
electric de pe bara de 20 KV (20.000 volþi). Având capãtul celãlalt
al conductorului în mânã, arcul electric mi-a intrat prin mâna
dreaptã ºi a ieºit prin ambii genunchi.
La 0,4 sec au ars siguranþele 20 KV pe trafo ceea ce mi-a
dat drumul ºi am cãzut ca mort de la aproximativ 3m. Pãmântul
fiind îngheþat, m-am lovit la cap provocându-mi un hematom
ºi ruperea claviculei stângi. Colegul meu a reuºit sã-mi
descleºteze gura cu un indicator de tensiune ºi o locatarã a
chemat o ambulanþã cu care am fost transportat de urgenþã la
spital. Acestea mi-au fost povestite de colegi pentru cã eu nu
reþin acea dimineaþã ºi încã 20 de zile dupã aceea pânã mi-am
revenit la spitalul de recuperare „Nicolina”, Iaºi.
Din articolul scris în ,,Actualitatea Suceveanã”, reiese
cã am fost transportat la Spitalul Judeþean la ora 8.15 minute,
iar soþia mea a fost anunþatã în jur de ora 11.30, timp în care
inginerul meu, împreunã cu directorul au negociat cu medicii
plecarea mea la Iaºi, la care ei au spus ca mã vor duce pânã
la Fãlticeni (aprox. 25 km) ºi voi muri.
Dar slavã Domnului cã sunt viu ºi sãnãtos ºi pot sã
scriu aceste rânduri dorind sã-L preamãresc pe Cel care
ºtie toate zilele noastre mai înainte sã fi fost vreuna din ele.
Necazul, plânsul ºi zbuciumul care au urmat au fost mari
pentru soþia mea, pãrinþii mei, fraþi, surori ºi rude de aici
sau din strãinãtate. Dar mai de preþ ca orice înaintea lui
Dumnezeu a fost postul ºi rugãciunea bisericii locale. Un
coleg de serviciu, pocãit (D.V.), dupã ce am fost dus la Iaºi,
a telefonat la fraþi ºi trei dintre ei au mers la rugãciune la o
sorã din localitatea vecinã, care avea ºi ea soþul coleg cu
noi. În timp ce fraþii au ajuns, a venit soþul surorii ºi a povestit
nenorocirea. Fraþii s-au rugat ºi Dumnezeu a spus cã dacã
biserica va mijloci, va fi izbãvire. Aceasta a determinat
biserica sã fie trei sãptãmâni în post.
Chiar de a doua zi, fraþii ºi surorile s-au adunat la bisericã
în post ºi rugãciune. Eu mi-aº dori mult clipe din acelea de
1. În ce situaþii ºi condiþii se administra botezul la începuturile Bisericii? Ce diferenþe au apãrut pe
parcurs ºi în ce condiþii determinate de istoria a 20 de veacuri se efectueazã azi botezul în apã?
2. Ce asemãnãri ºi deosebiri sunt între mãsurile de disciplinã din vremea apostolilor ºi cele a
organizaþiilor creºtine actuale? Ce efecte au diferenþele?
Care este evoluþia istoricã a diferitelor paradigme escatologice ºi ce avantaje ºi/sau dezavantaje
prezintã ele asupra spiritualitãþii ºi misiunii credincioºilor?
rugãciune ºi mã rog lui Dumnezeu sã ducã biserica pe acele
culmi de pãrtãºie, de unitate ºi de bucurie în Duhul Sfânt.
Am ajuns la Iaºi, la spitalul de Neurochirurgie, însoþit
de ing. N.D. ºi directorul T.D. care m-au internat prin
directorul spitalului, doctor prof. Ianovici. Aici am vãzut clar
ca oricât de mulþi ºi de mari oameni am avea în jurul
nostru, Dumnezeu este mai mare decât toþi. La primul
tomograf s-a vãzut cã aveam un hematom de sânge în partea
stângã, sub creier. Profesorul Ianovici a spus cã mã poate
opera, însã nu riscã sã-mi miºte creierul, eu fiind deja
paralizat pe partea dreaptã, gura strâmbã, centrul de
vorbire afectat, fãrã simþuri în totalitate, inconºtient, aºa cã
am rãmas zece zile în aºteptare.
Tot în aºteptare, sã vadã unitatea poporului,
rugãciunea ºi dragostea Lui, era ºi Dumnezeu. Mã bucur de
credinþa fraþilor care veneau necontenit la adunare ºi ºtiu
cã Domnul meu trãieºte, este viu în vecii vecilor ºi datoritã
îndurãrii Lui trãiesc ºi sunt sãnãtos în totalitate.
A doua sau a treia zi dupã ce am ajuns la Iaºi, au venit
fraþii S.C., D.C. ºi C.V. ºi mi-au fãcut ungerea cu untdelemn.
Iar Duminicã au venit fraþii de la biserica din Iaºi cu Cina
Domnului. Domnul sã-i binecuvânteze!
Dupã cele zece zile, a urmat un alt tomograf prin care s-
a constatat cã hematomul se resoarbe treptat ºi nu necesitã
operaþie. Dumnezeu a lucrat ºi am fost transferat la spitalul
de recuperare , unde cam dupã o sãptãmânã am început sã
reþin ce vedeam. Mi-am cunoscut soþia, pãrinþii, copiii mai
târziu, iar drumul spre casã mi-a revenit în memorie în timp
ce îl parcurgeam. Când am ajuns acasã, mergeam sprijinit
de soþia mea, mâna dreaptã era ca moartã pe lângã corp,
vorbeam greu, însã aveam pace în inimã, nãdãjduind în
Dumnezeu. A treia oarã când am mers la Iaºi pentru
recuperãri, însuºi prof. Culicieanu a recunoscut cã a vãzut
mâna lui Dumnezeu în procesul meu de vindecare.
Revenind la Spitalul de Neurochirurgie, prof. Ianovici s-a
uitat lung la mine ºi m-a trimis sã fac encefalograma ºi un test
psihologic. Rezultatele fiind bune, doctorul a fost întrebat de
ce gura îmi este încã strâmbã, la care el a spus cã trebuie sã
mulþumim lui Dumnezeu cã trãiesc - gura se va îndrepta în timp.
Apoi, pe 1 august 2000 m-am reangajat la RENEL,
susþinând toate examenele ca un nou angajat, examen scris,
psihologic ºi medical.
Îi mulþumesc lui Dumnezeu ºi Îi voi cânta slavã în veci.
Amin.
S. V.
Întrebãri
 Am învãþat

Am învãþat unele lucruri în viaþã pe care þi le împãrtãºesc ºi þie!

Am învãþat cã scrisul, ca ºi vorbitul, poate liniºti durerile sufleteºti.
Am învãþat cã poþi continua încã mult timp dupã ce ai spus cã nu mai poþi.
Am învãþat cã cei mai înþelepþi oameni sunt cei ce fac ce trebuie, când
trebuie, indiferent de consecinþe.
Am învãþat cã atunci când sunt indignat sau tulburat nu am dreptul
sã fiu ºi rãu.
Am învãþat cã atunci când cineva nu-þi face tot ce-þi place, tot ce ai
vrea, nu înseamnã cã nu te iubeºte din tot sufletul.
Am învãþat cã trecutul ºi circumstanþele þi-ar putea influenþa
personalitatea, dar tu eºti responsabil pentru ceea ce devii.
Am învãþat cã doi sau mai mulþi oameni bine intenþionaþi pot primi
aceeaºi lucrare ºi o pot vedea într-un mod diferit.
Am învãþat cã este foarte greu sã-þi dai seama unde sã tragi linia între
a fi onorabil, a nu rãni oamenii ºi a-þi susþine pãrerile.
Am învãþat cã, atunci când cazi, nu mai ai nimic de dat, când te strigã
un prieten vei gãsi puterea de a-l ajuta.
Am învãþat cã viaþa îþi poate fi schimbatã, uneori în timp scurt, de
cãtre oameni care nici nu te cunosc.
Am învãþat cã indiferent de consecinþe, cei care sunt cinstiþi cu ei
înºiºi, ajung mai departe în viaþã.
Am învãþat cã dureazã ani sã câºtigi încredere ºi doar în câteva
secunde poþi sã o pierzi.
Am învãþat sã iubesc, ca sã pot fi iubit.
Am învãþat...

PS: ...ºi mai am de învãþat