DUMNEZEU MÂNTUITORUL

Persoana Mântuitorului Iisus Hristos în raport cu Sfânta Treime

Creștinismul este religia mântuirii. De aceea în centrul dogmaticii stă învățătura

despre mântuirea în Hristos numită soteriologie, precedată de învățătura
despre persoana Mântuitorului Iisus Hristos, numită hristologie.

Fiul lui Dumnezeu se mai numește Logosul divin.

După întrupare, Fiul lui Dumnezeu se numește Iisus Hristos. Așadar, Iisus Hristos este
Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat:

 Teofania de la Botezul Domnului: „Acesta este Fiul Meu cel iubit” (Matei 3,17)
 Răspunsul dat de Mântuitorul arhiereului Caiafa, la întrebarea acestuia: „Te jur pe
Tine, pe Dumnezeul Cel viu, să ne spui de ești Tu Hristos, Fiul lui Dumnezeu” (Matei
26,63), la care Mântuitorul a răspuns: „Tu ai zis”, ceea ce înseamnă ”așa este” sau
„ceea ce ai spus tu este adevărat”.
 Mărturisirea lui Petru: „Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu”(Matei 16,16)
 Mărturisirea lui Toma: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20,28)
Dumnezeirea lui Iisus Hristos este afirmată și în locurile în care I se atribuie însușiri
dumnezeiești:
 Atotputernicia: „Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și pe pământ”(Matei 28,18)
 Deoființimea (consubstanțialitatea) cu Tatăl: „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10,30)
 I se cuvine adorare: „Ca toți să cinstească pe Fiul precum cinstesc pe Tatăl” (Ioan
5,23)
Concluzie: Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu întrupat, egal și consubstanțial cu Tatăl și cu
Duhul Sfânt, având toată ființa și toate însușirile dumnezeiești.
Posibilitatea mântuirii pentru omul căzut se întemeiază pe faptul că păcatul nu constituie o
cădere radicală, precum a fost cea a îngerilor. În om chipul lui Dumnezeu nu s-a desființat,
ci numai s-a alterat.
Planul din veci de mântuire: Hotărârea lui Dumnezeu de mântuire a neamului omenesc
prin întruparea Fiului Său este „taina cea din veci ascunsă în Dumnezeu” (Efeseni 3,9) și stă
împreună cu planul din veci de creare a lumii. Sf. Scriptură spune că această hotărâre este
„taină a voii Sale, după bunăvoința Sa, precum mai înainte a hotărât întru Sine”(Efeseni 1,9)
Motivul acestei hotărâri a lui Dumnezeu este bunătatea și iubirea Lui nesfârșită:
 „Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât și pe Fiul Său Cel unul-născut L-a dat, ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.(Ioan 3,16)
 „Dumnezeu, bogat fiind întru milă, pentru multa Sa dragoste cu care ne-a iubit pe
noi, măcar că eram morți prin păcatele noastre, ne-a înviat împreună cu Hristos.”(Ef
2,4-5)
Scopul întrupării spre mântuire este același cu al creației: preamărirea lui Dumnezeu și
fericirea făpturilor:
 „Mai înainte rânduindu-ne pe noi în a Sa iubire, să ne înfieze prin Iisus Hristos... ca să
fim spre lauda măririi Sale”(Efeseni 1,5-6, 12)

Cuvântul mântuire are două sensuri:

 Mântuirea înfăptuită pentru toată lumea prin Întruparea, Jertfa, Învierea și Înălțarea
Lui Iisus Hristos se numește mântuire obiectivă.
 Însușirea de către fiecare om a acestei mântuiri, în Biserică, prin Duhul Sfânt, se
numește mântuire subiectivă sau personală.

Activitatea Persoanelor Treimice în opera de mântuire: La opera de Mântuire participă

toate Persoanele Sfintei Treimi:
 În general, Dumnezeu este numit „Mântuitorul nostru” (I Tim 1,1)
 La Întruparea Fiului: Duhul Sfânt Se pogoară peste Sfânta Fecioară iar puterea
Tatălui o umbrește (Luca 1,35)
 La Botezul Fiului: Tatăl a mărturisit iubirea față de Fiul, iar Duhul Sfânt S-a pogorât în
chip de porumbel. (Matei 3,16-17)
 Învățătura Mântuitorului este a Sfintei Treimi: „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a
Celui ce M-a trimis” (Ioan 7,16)
 Minunile Mântuitorului sunt „lucrurile Tatălui” Care sălășluiește în Fiul și sun făcute
de „Duhul lui Dumnezeu” (Matei 12,28)
 Moartea lui Iisus Hristos este în conformitate cu voința Tatălui, Care „pe Însuși Fiul
Său nu L-a cruțat, ci L-a dat morții pentru noi.” (Romani 8,32)
 Învierea lui Iisus Hristos este lucrare și a Tatălui și a Duhului Sfânt: „Dacă Duhul Celui
ce a înviat pe Iisus Hristos locuiește întru voi, El, Cel ce L-a înviat pe Iisus din morți, vii
va face și trupurile voastre muritoare, prin Duhul Său Care sălășluiește întru voi”
(Romani 8,11)
Sf. Scriptură numește pe Dumnezeu unul în Treime Mântuitor, dar accentuează că
mântuirea se săvârșește de Tată, prin Fiul, în Duhul Sfânt.
 PREGĂTIREA OMENIRII (IUDEI ȘI PĂGÂNI)
PENTRU VENIREA MÂNTUITORULUI

Hotărârea din veci de mântuire a lumii a fost adusă la îndeplinire „la

plinirea vremii” (Gal.4,4). Omenirea trebuia pregătită un timp mai îndelungat pentru
venirea Mântuitorului pentru ca ea, ajungând la conștiința păcătoșeniei, să dorească
sosirea Acestuia.
Pregătirea a durat mii de ani și a început din momentul în care
Dumnezeu a pronunțat pedeapsa protopărinților noștri, deoarece tot atunci El le-a
dat și nădejdea mângâietoare despre venirea unui Răscumpărător, zicând:
„Dușmănie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceea îți va
zdrobi capul, iat tu îi vei înțepa călcâiul.” (Facere 3,15). Aceasta este protoevanghelia
(prima veste bună).
Nădejdea venirii unui mântuitor a fost mereu prezentă în conștiința oamenilor. Când
Eva a dobândit primul ei fiu, Cain (=dobândire, câștig), ea a crezut că acesta va fi
răscumpărătorul făgăduit. La fel când s-a născut Abel (=o altă sămânță) a crezut că
acela va fi răscumpărătorul. Lameh a crezut că fiul său Noe (liniște, mângâiere) va
face ca oamenii „să se odihnească de lucrurile lor și de osteneala mâinilor și de
pământul blestemat de Dumnezeu” (Facere 5,9)
După amestecarea limbilor la Turnul Babel, oamenii s-au răspândit pe
pământ iar făgăduința făcută în protoevanghelie s-a păstrat mai mult sau mai puțin
de fiecare neam în parte, fiind o dovadă despre originea comună a tuturor oamenilor
și despre o revelație primordială.
Ca urmare a înmulțirii fărădelegilor pe pământ și a căderii în idolatrie,
Dumnezeu a ales un popor din Avraam. De acum înainte pregătirea în vederea
mântuirii se va face pe două linii: a poporului ales și a popoarelor păgâne.

Pregătirea poporului ales

În sânul poporului ales, conștiința venirii unui mântuitor s-a menținut
vie îndeosebi prin profețiile mesianice.
 Facere 49,10
 Deuteronom 18,15
 Numeri 24, 17
 Daniel 9,24-26
 Mihea 5,1
 Isaia 7,14 De copiat din Sf. Scriptură.
 Zaharia 9,9
 Isaia 53,1-12
 Osea 3,4-5
 Daniel 7,13-14