Sănătatea primordiala a omului

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul si asemănarea Sa (Facere. 1, 26) si i-a dăruit de la inceput
menirea de a se face asemenea Lui.

De la inceput, omul avea în însăși natura sa toate virtuţile, tot binele, toată întelepciunea si tot
ceea ce se poate gândi ca bun foarte. Virtuţile sunt sădite în suflet de la creaţie.

Deci, prin însăși natura sa, omul este virtuos. Altfel spus, virtuţile sunt fireşti pentru om. Virtutea
este starea fireasca a sufletului.

A duce o viață virtuoasă nu înseamna pentru om altceva decât a trai în conformitate cu propria sa
natura, adică a-si folosi toate capacităţile în scopul pentru care au fost create: să se îndrepte spre
Dumnezeu si sa ajungă la asemănarea cu El.

Tot astfel Părinţii spun ca adevărata sănătate a omului este această stare de virtute.
Virtutea este sănătatea sufletului.

Prin păcat, omul s-a îndepărtat de Dumnezeu, și nu și-a mai folosit puterile sale în scopul lor
firesc. Altfel spus, prin păcat, omul ajunge într-o stare contra firii, nefirească.

Revenirea omului la starea de sănătate primordială se face prin practicarea virtuților, cu ajutorul
lui Dumnezeu.