Idei teologice

Pentru a-i învăța pe ceilalți cum trebuie să se poarte în întreaga lor viață, purtând numele
de creștini, trebuie mai întâi să începem cu noi înșine și să arătăm cum trebuie să ne rânduim
viața. Când cineva pornind de la o viață mai mult pentru trup decât pentru suflet, este dus de
Cuvânt să mediteze asupra acestor lucruri, atunci în chip firesc va putea contempla exact cele ce
se petrec în om și va înțelege că trebuie să-și curățească privirea sufletului și să-și purifice însuși
trupul său.

Ceilalți oameni trăiesc ca să mănânce, cum trăiesc negreșit și animalele cele

necuvântătoare, a căror viață nu este decât stomacul, nouă, însă, Pedagogul ne poruncește să
mâncăm, ca să trăim. Lucrul nostru de căpetenie nu ne este hrana și nici plăcerea scop, hrana ne
este dată ca să putem trăi pe acest pământ, pe care Pedagogul ne conduce spre nemurire. 1

Cea mai mare învățătură din toate este aceea de a te cunoaște pe tine însuți. Omul care se
cunoaște pe el însuși, cunoaște și pe Dumnezeu și cunoscând pe Dumnezeu va fi asemenea cu
Dumnezeu.

Drept a spus Heraclit: "Oamenii sunt Dumnezei și Dumnezeii sunt oameni! Căci cuvântul
este același". Taină vădită: Dumnezeu este în om și omul este Dumnezeu; iar mijlocitorul
împlinește voia Tatălui. Cuvântul este Mijlocitor, este comun celor doi, lui Dumnezeu și omului;
este Fiu al lui Dumnezeu și Mântuitor al oamenilor; este Diacon al lui Dumnezeu și Pedagog al
nostru.

Omul poartă în jurul trupului sfânta podoabă a veșnicie, nemurirea și mai are și altă
frumusețe: dragostea. "Dragostea, după cum spune apostolul, îndelung rabdă, se milostivește, nu
pizmuiește, nu se semețește, nu se trufește". Apostolul adaugă: "Nu se poartă cu necuviință"
pentru că necuviința este ceva străin de om, nu stă în firea omului.2

1
Clement ALEXANDRINUL, Scrieri (1), p. 230
2
Clement ALEXANDRINUL, Scrieri (1), pp. 306-307
 Apostolul mai adaugă: "Nu caută ce nu-i al său", pentru că adevărul nu numește al său
decât ce-i este propriu, pe când dragostea de găteală caută ce este străin, ce este în afară și de
Dumnezeu și de Cuvânt și de dragoste. În scrierile lui Isaia se mărturisește că Domnul a fost urât
la chip: "Și L-au văzut și nu avea chip, nici frumusețe, ci chipul Lui era fără de cinste, micșorat
înaintea oamenilor". Și cine este mai bun decât Dumnezeu? Domnul n-a arătat frumusețea
trupului, aceea care se vede, ci frumusețea cea adevărată; și a sufletului și a trupului; frumusețea
cea făcătoare de bine, a sufletului și frumusețea cea nemuritoare a trupului. 3

Deci nu trebuie împodobită înfățișarea omului din afară, ci sufletul, cu podoaba

frumuseții morale, iar dacă e vorba de împodobirea trupului, apoi să-l împodobim cu podoaba
înfrânării.

3
Clement ALEXANDRINUL, Scrieri (1), pp. 307-308