Iubiţi credincioşi,

După învăţătura noastră ortodoxă, fiecare creştin cunoaşte trei naşteri:

- Cea dintâi naştere este naşterea trupească, când omul iese din întunericul
pântecelui mamei sale şi vede strălucita lumină a soarelui.
- Cea de-a doua naştere este naşterea duhovnicească prin Taina Botezului, despre
care Domnul nostru Iisus Hristos a spus fariseului Nicodim că „de nu se va naşte cineva
din apă şi din Duh, nu va putea intra în împărăţia cerurilor. În această a doua naştere „din
apă şi din Duhul Sfânt” omul iese din întunericul necredinţei şi vine la lumina cunoştinţei
de Dumnezeu, strălucindu-se şi luminându-se din lumina cea cu trei străluciri a Sfintei
Treimi.
- Cea de-a treia naştere este naşterea mântuitoare, în care sufletul omului iese din
întunericul şi din tina trupului ca dintr-o temniţă şi merge să vadă lumina cea
strălucitoare şi neînserată şi slava fericită a vieţii celei veşnice. Această naştere a
mântuirii dorea să o vadă şi proorocul David, când zicea: „Scoate din temniţă sufletul
meu ca să se mărturisească numelui Tău.” Asemenea şi Sfântul Apostol Pavel spunea:
„voiesc mai degrabă să părăsesc acest trup şi să mă unesc cu Hristos.”
Dintre cele trei naşteri, aceasta din urmă, naşterea mântuitoare, este cea mai bună şi
mai de folos, deoarece acela care trece prin această naştere, dacă a fost drept şi
credincios, nu mai poate să greșească ori să păcătuiască. Cu această naştere s-a născut
astăzi şi roaba lui Dumnezeu Angela. De aceea, să o petrecem cu cântări, cu tămâieri şi cu
făclii aprinse, având în inimii cuvintele Domnului Hristos, Care a zis: „Cel ce crede în
Mine, chiar de va muri, viu va fi.”
În urmă cu două duminici, am auzit citindu-se în Biserică Evanghelia învierii fiicei lui
Iair. Atunci L-am auzit pe Mântuitorul spunând celor ce erau de faţă şi jeleau: „Nu
plângeţi, căci n-a murit, ci doarme”. Aceste cuvinte vi le adresez şi eu astăzi, întristată
familie şi îndurerată asistenţă: „Nu plângeţi, căci n-a murit, ci doarme!” Sfârşitul vieţii
sale pământeşti este adormire, iar nu moarte. De aceea, ea nu aşteaptă de la
dumneavoastră lacrimi, nici suspinuri, nici tânguiri, căci pentru cei ce s-au născut în Baia
Sfântului Botez, s-au hrănit cu laptele credinţei şi au vieţuit bineplăcut lui Dumnezeu,
pentru aceia plecarea din viaţa aceasta nu este moarte, ci somn cinstit, după cum însăşi
sfântă gura Domnului Hristos a zis: „Cel ce crede în Mine nu va muri în veci.” Şi Sfântul
Vasile întăreşte acestea, zicând: „Moartea drepţilor este adormire.” Această adormire
întru Domnul este cu mult mai dulce şi mai dorită decât adormirea somnului din toate
zilele. La adormirea cea firească a somnului de toate zilele, omul rămâne fără de simţire,
nu vede, nu aude, nu cunoaşte, se uită pe sine, uită fiii şi rudeniile lui, rămâne lipsit de
toate bucuriile vieţii şi de lumina acestei lumi, pe când la adormirea aceasta de pe urmă,
la adormirea cea întru Domnul, sufletul se bucură cu negrăită bucurie, în loc să-şi piardă
lumina îşi deschide mai vârtos uşa cerului şi a luminii celei adevărate, se satură de
frumuseţile cereşti, dobândeşte vederea cea duhovnicească cu care îi vede acum pe toţi
cei de pe pământ, se mută de pe tărâmul lacrimilor în cetatea veseliei, de la osteneli şi
scârbe în hotarele liniştii şi ale odihnei. De aceea Sfânta Scriptură, la Eclesiast, ne spune:
„Mai bună e ziua morţii decât ziua naşterii. Că naşterea este începutul durerilor, iar
moartea este începutul vieţii celei fericite.” Drept aceea, vă zic şi eu: „Nu plângeţi, căci n-
a murit, ci doarme.”
Sfântul Apostol Pavel a fost răpit până în al treilea cer, iar mai apoi a mărturisit că
acelea pe care le-a văzut acolo nu au analogie, nu se pot asemăna cu cele ce sunt pe
pământ. Astfel, spune el, ochiul nu a văzut vreodată asemenea frumuseţi, urechea nu a
auzit vreodată asemenea cântări, iar inima omului nu a simţit vreodată asemenea
bucurie cum a pregătit Dumnezeu pentru cei care-L iubesc pe El. De aceea şi Sfinţii Părinţi
ne învaţă că dacă am vedea răsplătirile vieţii de Dincolo, nu i-am plânge pe cei care
pleacă, ci ne-am plânge pe noi.
Ştiind acestea toate, să conducem cu seninătate născută din credinţă pe roaba lui
Dumnezeu Angela până la locul de odihnă unde va aştepta cea de-a doua venire întru
slavă a Domnului Hristos, iar cu dragostea noastră să o însoţim dincolo de hotarele
morţii, pomenindu-o la toate sfintele slujbe şi rugând pe Milostivul Dumnezeu să-i facă
veşnică odihnă.
Amin.