CANDIREA Serie noua Anul XII Nr. 4-5/2003 Fondatori: CEZAR PETRESCU gi NICHIFOR CRAINIC SO ae ee Uae oE: CENTENAR PAN. M. VIZIRESCU MITROPOLIT NICOLAE CORNEANU: Preotul fn viziunea scritorilor patrstici, ‘cu osebire Augustin 2 PAN. M. VIZIRESCU : EPISCOP-VICAR DANIIL PARTOSANU : Un PAN. M. VIZIRESCU : Albastru de Vorone . CONSTANTIN STRACHINARU : Din muceni VIRGINIA SERBANESCU : Transfigurare. DAN COSMULESCU : Taria credintei. EMIL MANU : Icoane pe stic&. LARISA BERNAT-HORGOS : Maktub. IOAN COTEZ : Studenti MIRCEA DOGARU : Izvoare gi mrturi documentare despre existenja roménilor fn secuime VASILE VOICULESCU : PoE Zien VIRGINIA SERBANESCU : Un timaduitor de trupuri si suflete, medicul poet Vasile Voiculescu. eee ELENA CHITIMIA ARMENESCU : Boga ves el NICOLETA ADAMOVICI PAN IZVERNA : Rondel irri din veacPARINTELE ARSENIE BOCA UN RASPUNS CRESTIN LA NELINISTEA VREMII DE ROMULUS NEAG Parafrazdndu-| pe cronicar, a scrie despre Parintele Arsenie Boca in mare cumpind st sufletul nostru, cici Sfinfia-Sa a trecut prin viat& cu discretia i smerenia celor desivarsit i tulbura linistea in eteritate micar cu o tremurare de condei. A lisa ucrarea care depaseste prin dimensiunile gi profunzimea ¢i limitele obignuitului “iaste ini jn marea “neliniste a vremii”, intr-un mileniu al incertitudinii, oamenii, in mod deosebit tineretul, au nevoie stringent& de modele, de stalpi de rezisten{&, piloni ai spiritualitafii romanesti pe “Cairarea de Lumind a imparajiei”. Parintele, soris intotdeauna cu majuscult, cAci aga a intrat in constiinfa generatilor, € cu adevirat un model de diruire pe Altarul Bisericii Ortodoxe, “un fenomen unic in monahismul roménesc”, cum il considera alte dou’ mari personalititi ale spiritualitati noastre, Nichifor Crainic $i Dumitru Stiniloae. S-a scris mult si in diferite feluri despre Parintele Arsenie, nu faré alunecdri pe panta denaturirii adevirului. Tocmai de aceea, este indreptititi initiativa monahiei Zamfira Constantinescu de la Manistirea Prislop, legatarul testamentar al Parintelui, de a-i edita opera, pentru a pune in lumina adevarului creatia celui pe care unii, pe bund dreptate, il considera “Apostolul Ardealului”. Un popas duhovnicesc a Hicagul Sfantului Nicodim de la Prislop ne prilejuieste {ntdlnirea cu o mare personalitate a Ortodoxiei, ziditoare de suflete si de ageziminte, ctitor filocalic. intr-adevar, aici vizitatorul atent gi simte spiritul emblematic al Périntelui ‘teologu! in relatia omului cu Dumnezeu, duhovnicul deschis spre sufletul insetat de mantuire, cruditul format in cultul pentru valorile nafionale, deschis spre universalitate, cu o mare capacitate de analizi si sintezi, creatorul sub impulsul inspirafiei divine. De la faptul in aparenfi banal, cu elemente de decor in peisajul spiritualizat, la maril ‘contenesc s& incite admiratia in atmosfera de profunda evlavie crestind, toate poarta pecetea unui spirit tutelar. ‘Arsenie Boca, cel care si-a inchinat intreaga viafé slujirii pe Altarul Ortodoxiei, las fn urma sa o opera la indlfimea spirituald a celor mai mari invatati si duhovnici, care, de-a 68ungul secolelor au sfingit paméntul sc&ldat in lacrimi mostenit de Ia stribuni. El a trecut prin lume ca un sfint si n-a dorit ca posteritatea si-i faci publicitate, st-1 “laude-n cuvinte”, “lustruindu-se pe sine”, “in savante adundri”, Numai Dumnezeu stie giindurile inchise in tainitele méndstiri. In dorinta de-a ne regasi in str&fundurile sufletului, cu smerenie si addncd Tecunostin#l, incercim s& ne impirtisim din invapiturile Parintelui pe drumul greu al mantic ‘Grarea impérdjiei, \ucrare publicat& prin grija monahiei Zamfira, pentru a combate denaturérile care incepusers s& circule in jard gi in strfindtate, este o carte fundamentalA, care ‘imbogiteste tezaurul tradifiei ortodoxe. Creafie a unui erudit, deschis spre “universalitatea preocupirilor umane” in armonia lor, scris& pentru omul simplu, dar in aceeasi misurd gi Pentru intelectualul rafinat, poate s8-1 c&lduzeascai in demersul ei si pe teologul care oficiazA Sfintele Taine, si pe filosoful care incearc& réspunsuri la intrebarile existentiale, si pe omul de sting: biologul in dilema evolutie-creatie, chimistul in intimitatea elementelor, medicul in tainele “omului ca fiinf& necunoscuta”, literatul in virtuile stilistice, lingvistul in magia cuvantului. Dar in aceeasi mAsura, dobandim revelatia pedagogului de formatie clasic& din Perspectiva dialogului socratic din Didactica Magna a lui Comenius, cu deschideri spre dialogul autentic al didacticii moderne din viziunea lui Gilbert Léroy (Dialogul in educatie. Cele 350 de pagini ale lucrarii, cu incursiuni in varii domenii ale cunoasterii si tririi duhovnicesti se constituie intr-o adevaraté Carte Roméneasc& de Invapituri, ilustraté de mari personalititi ale Ortodoxiei. in atitudinea de Magister patruns de inalta sa misiune duhovniceasca, Parintele are tot timpul in vedere un interlocutor uman, ucenicul insetat de cunoastere, céruia i se adreseaz& direct cu parinteasc& iubire gi smerenie crestin8, si impreund ‘cautd rispunsuri in deslusirea Sfintelor Taine, lumini care sA penetreze in intunericul nestiingei. In stilul concis, de factura clasicd, cu limpezimi de izvoare si cu sunete de cristal, {in accente imnice si poematice, in spiritul “vechilor cazanii” $i al cronicarilor, autorul Jas pentru posteritate pagini antologice cum sunt gi réndurile din “Cuvént ‘inainte”: “Adunatu-s-au aici o seami de cuvinte ~ rspunsuri la atatea lacrimi... $i unele si altele se adunau la misuta sfintei spovedanii, unde mila lui Dumnezeu stralucea in ele, ca soarele in picurii de roud. Strilucirile acelea, prinse din lacrimi, impreuni le dim — P&rinte si parinti — ‘invapaturi din vreme urmasilor, in neam si-n neam, ca s& nu mai orbecdiasca sei, in noaptea nestinjei si a lipsei de sfat, de unde ne vin toate relele care chinuiese pe oameni, intunecd vremile si prea adesea crunté piméntul.” Ca la marii creatori de limba, sub pana inspiratt a Plrintelui, cuvéntul dobindeste expresii demiurgice. Izvorat din elanul vital primordial, intruchipare dificilé a gindului in proiectia cosmic& a sufletului, in logica divind a Logosului, cuvantul se intrupeazi, de calduza siguré pe drumul sinuos al méntuirii. Nascut din jertfi, cuvéntul reveleaz4 biruinja luminii asupra intunericului, a ordinii asupra haosului, a Invierii asupra morfii. Cum izvorul firav tasneste din stinca de granit a muntelui, se intdineste cu alte izvoare in curgerea lor ‘eterna in rauri si fluvii, in mAri $i oceane si de acolo in Cosmos, asa cum Geo Bogza igi imagineazA statuia unui rau, cuvéntul, care prin virtutile sale divine, ne inalfa pe treptele spiritului in Armonia Universala. Simplu, si cu cét mai simplu cu att mai profund, incét fiecare propozitie devine o axioms, “un rispuns crestin la nelinistile vremii”. Sfintia-Sa ne insofeste pe Clrarea de Tain a Imparatiei “De la inceput, e bine si plecdm cu céteva lucruri stiute si anume: c& toti oamenii, ‘firs deosebire, suntem in acceasi vreme gi fiii oamenilor gi fiii lui Dumnezeu. Adic& dupa trup suntem fépturi paméntesti, iar dupa duh, fpturi ceresti, care ins& petrecem vremelnic in 0corturi pamantesti. De la Dumnezeu iesim, petrecem pe pAmAnt 0 vreme si iardsi la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce gi ajunge iar Acasi, rotunjind ocolul. Aceasta e C&rarea.” CCapodopera a universalillor, c&ci nu cunoastem alta in cultura roménd care s& imbine atét de armonios domenii atdt de variate, viata ins4si in manifestirile ei interdisciplinare din perspectiva proiectiei divine, intr-un stil att de convingitor, in lumini si nuanfe de cristal, Céirarea Impardgiei se citeste cu pasiunea gi interesul celor mai originale eseuri. E 0 carte de cc&pitdi la care revenim mereu intotdeauna dintr-o alt8 perspectivl si cu alte efecte in planul ccongtingei, asemeni Filocaliei sau celor mai valoroase lucrlri de acest fel. Parafrazand afirmatia unui cucemic plrinte: “Ceea ce a ficut Eminescu in poezia roméneascd cu fiorul poetic, a cut in teologia noastr& cu fiorul sacru P&rintele Stiniloae. El ‘a adus in Ortodoxia romfneasc& firul Ariadnei: Filocalia”, putem conchide, fir& a exagera ‘misura, c& Parintele Arsenie, in contactul nemijlocit cu oamenii, a inf’iptuit actul trairii duhovnicesti in duhul filocalic. P&rintele Stiniloae recunoaste el insusi acest adevar: “Prea Cuviosul Périnte Ieromonah Arsenie a inviat cu cu propovduirea duhul Filocaliei in viata religioas& a poporului nostru”, in altd parte considerdndu-! “ctitor filocalic”. Ne-o spune Parintele insusi in “Cuvéntul tnainte” al cirfii sale: “Este o singur& cale senind: trairea invataturii crestine, in toath addncimea ei gi in toatl sinceritatea noastra. Asta riméne singura cale sigur, pe care trebuie s& 0 invapim mereu, in fiecare rnd de oameni.” In anii de ctitorie la Man&stirea Brancoveanu de la Sambita-de-Sus, se remarca in chip strBlucit ca “pictor de suflete dup modetul Domnului nostru lisus Hristos” (Nichifor Crainic). Se reinvie acum o traditie a marilor peleringje la locurile sfinte. La acea “bulboand spirituala uriaga”, multimile nu mai contenesc, cum exclam& cu admiratie Nichifor Crai “Ce vremuri indlyStoare cénd toath fara lui Avram Iancu se misca in pelerinaj, cAntdnd cu zipada pana la piept spre Sambita-de-Sus, ctitoria voievodului martir.” Atrasi de minunile “Sfintului de la Sambita”, de confinutul elevat si profund al predicilor sale, inviituri “in eam si-n neam” pe calea mantuirii, ca intr-un Areopag, se adund aici studenti din toate centrele universitare, intelectuali de toate profesiile, oameni de toate conditile sociale si profesionale, si se adape cu nesat a izvorul pururea viu al cuvéntului care zideste. in noiembrie 1948 este transferat ca preot si duhovnic la Mandstirea Prislop in vederea restaurarii. Aici, unde, dupa nenorocirile de la 1700 si de dup& 1944, sfantul Licas, chilille $i locul se paraginiserd, si deci trebuia luat totul de la inceput. Cu dragoste ‘ncredere in puterea divin8, reincepe marele act al restaursri. Treptat, cu imense sacrificii, biserica inzestrati cu céteva din picturile in tempera realizate in maniera celor de la Biserica din Draginescu, prin care introduce un stil nou in pictura bisericeasc&, dobandeste infatisarea initial, chiliile de asemenea, intreg peisajul primeste o identitate proprie, se insufleteste de personalitatea covarsitoare a creatorului de o discretie care impresioneaz4. Un brad argintiu in ambianfa unuia verde, o piatrA asupra cAreia apa gi vantul gi-au sivargit lucrarea pe o c&rare sau un unghi bine studiat, un boschet intr-un cadru bine ales, gridinita de peste paréu — 0 imagine a Edenului biblic, céte alte “am&nunte” pe care doar ochiu! sufletului le percepe la adevirata dimensiune simbolicd. CCredinciogii ortodocsi redescopera ctrarea pe drumul méntuirii. Mandstirea redevine icagul lor de suflet. Se reinvie si aici traditia pelerinajului. Cei de pe Strei, din tinutul P&durenilor, de pe vaile Muresului, Jiului si Crigului Alb, din jurul Hajegului si de pretutindeni, individual sau in grupuri compacte, insufletti de credinja méntuirii, fl cautt pe “ziditorul de suflete”, care impresioneazA prin forta personalititii sale duhovnicesti. Gasesc aici alinare si c&lauz8 pentru linistea sufletului in zbaterea “vremurilor de scérba”. Parintele a 70‘recut in lumea celor sfinte, muljimile il cauth gi il regSsesc in fiecare frunzi, in gopotul de ape, in falfaitul de aripi si in fognetul de vént, in “mormantul impodobit cu flori”, Despre dou din realizirile in expresia neobositei sale zbateri in aspiratia spre desavarsire a omului am incerca, nu fir emotia neputinfei, a ne exprima intr-o incercare de condei: clopotnita si stina, izvordte din lucrarea in spirit a unui ginditor si creator de {n incinta sacri a méntstirii, ca un alt Mester Manole cu vocafia creatiei, Parintele ideste in stinc& 0 clopotnita, executats apoi gi in email, Hsind posteritétii o minune dumnezeiascd, ale c&rei semnificafi vizitatorul grAbit, care priveste cu ochiul turistului, nu sesizeazA. Ochii sufletului gi ai minfii deslugese ins dincolo de faptul concret semnificati lunei opere cu o remarcabilA fortl de expresie. Ca la marii creatori, clopotnita devine o metafori care sintetizeazi conceptia filocalic& a poporului roman, a Ortodoxiei noastre, asa cum apare in opera celor mai mari ‘iinditori si creatori din diverse domenii ale artei, in multe din creafiile noastre populare. Privind clopotnita in contextul peisajului, ai senzajia ch nu este creatia mainii si ii omenesti, c& ea creste din sténc8, aga cum brazii din jur crese din solul fertil, si se armonizeazA intr-o destvarsiti unitate cu peisajul. Clopotnija e ca un organism viu, care trieste ca o “unitate a totului”, in care nue cuprins numai omul, ci viafa in sensul cel mai general al cuvantului, intreaga creaturi a lui Dumnezeu in destvarsita ei armonie. Nu e un organism in expansiune, expresie a filosofiei catolice, ci o parte din armonia cosmic8. Cea ce Blaga numeste categoria organicului ilustreaz& gi aici ideea ch Ortodoxia nu este doar 0 doctrind, ci o existent’ organic& spirituals, nu este o simpld ficfiune stimulatoare a initiativei ividuale, creatia insului, ci viafa insisi in armonia divin Creatorul a ceea ce indriiznim s& numim 0 capodopersiasimileaz& aici experiente ale i athonit, ale bisericilor din Maramures, intreaga traditie a megterilor populari, pe care insi le priveste din perspectiva armoniei cosmice. “Clopotnita”, odati cu natura, renaste in fiecare primAvars: pe zidurile ei creste si infloreste o vegetatie caracteristicl stincii, astfel incat ai senzafia unei fiinfe in sarbatoare. © legenda ne spune c& pe zidurile principale ale ManAstirii Hilandar de pe Muntele Athos, din morméntul Sfintului Simion, intemeietorul méndstiri, se cafiri in lumin& butuci de Viti-de-vie, ca un semn al rodniciei. Parintele a infeles c& la temelia clopotnifei este trupul spiritual al Sfantului Nicodim, ctitorul Mandstiii de la Prislop. La “ridacinile” ei este insd si ‘rupul spiritual al Parintelui, care reinvie mereu in primavara sufletelor noastre. Odati cu Parintele, prin jertfa trupului, sufletul nostru renagte din {Arn gi se inalfh in sfintenie, Descoperim aici otainic8 corespondenta inte sfinfenie si miracolul vieti, intre divin i uman, {intr terestru gi cosmic. Clopotnita devine 0 pioasi rugiciune, un cfntee $i descintec peste lume, in ritmul batdilor de inima, asa cum P&rintele fi invafa pe ucenicii shi s& practice “Rugiciunea ui {isus”. in metafora clopotnijei in miniatura de la Prislop, deslusim un giind metafizic: ceea ce Blaga numeste “transcendentul care coboara”. {ntr-adevar, simtim aici puterea Duhului Sfant care invaluie ocrotitor sufletul omutui in nelinistea vremii “Constructia” Parintelui se naste din suferinta roménilor, din lacrimile cu care au udat paméntul inrosit de sangele istoriei in mereu aspiratia lor spre lumina adevarului si frumosului. Sunt lacrimile fierbingi ale cronicii ritmate Plangerea Mandstirii Prislop, lacrimi urzite in lumina si tesute in curcubeu, asemeni pieptarelor din finutul Pdurenilor. in clopotul de aici, e jertfa ui lisus pe Cruce, biruinta luminii asupra intunericului, a vietii asupra morti Toate acestea ins cu o singura condifie: s& plsim aici nu ca simpli turigti, ci cu sufletul in neostenita cdutare a linisti si echilibrului care i-a caracterizat intotdeauna pe 1romani, s& privim “clopotnifa” nu ca un scop in sine, art pentru arti; daca o privim ins& din toate unghiurile posibile ale peisajului in armonia intregului, cu ochii trupului, inimii si mini, descoperim miracolul. “Stina dacicd” (saivanul) conceputh si realizath de Pirintele se constituie, de ‘asemenea, ca un unicat, dupa opinia noastr8, necunoscut in arhitectura roméneasc&. Edificiul, {in forma circular, este construit pe un pilon central din lemn de esenfi tare infipt in pamdnt, pe care se sprijind, la o indltime de vreo doi metri de la sol, in pozitie oblic& mai multi alti stilpi gi care sustin acoperigul din paie de secar& cu aspect de cupold, cu lipituré de lut atit {nduntru cét gi in afard. in interior, de jur-imprejurul stinii, este amplasata ieslea, iar intre partea superioara a peretilor gi acoperis e un spafiu pentru lumind naturalA si aerisirea incintei, bine studiat. {in fata acestei lucrari nu pofi sé nu te intrebi ce a vrut s& spund autorul ei, pentru cd ne-a obignuit cu ideea e& dincolo de faptul concret trebuie s& cAutim semnificatit care scap ochiului la o privire fugard. Construcfia este intr-adevar o stn temeinic si riguros realizati, ‘ndeplinind condifile optime de functionalitate, dar firé nici o asemanare cu imaginea care ne-a rimas despre stinele dacice. S-au descoperit in satele din jurul Sarmizegetusei urme de constructii pdstoresti din lemn, fir lipitura si tencuials din lut, mai mult improvizatii pentru vara, c&ci in restul anotimpurilor pAcurarii igi coborau turmele Ia cémpie. Creatia este original& din punct de vedere arhitectonic si simbolica prin semnificatile ei. ‘Aver certitudinea cB, pentru a injelege semnificatiile edificiului trebuie si ne indreptim gindurile in adancuri de istorie, poate chiar in preistorie, la “radacinile” existentei noastre. Acolo, dovada ne e Miorifa, sa nfscut o civilizatie si o culturd morald la concurent® cu marile culturi ale umanitlfi, pe care se sprijind edificiul nostru spiritual de astdzi. Stina nu poate si nu fie un ecou al adancurilor, expresie a perenititii noastre intr-un spafiu geografic, istoric si spiritual bine determinat. De la daci ne-au rimas sanctuarele, dar despre care stim c&, desi aveau forma circular, prin numérul variat de piloni, simbolizau calendarul pentru un an, un semestru, 0 lund, sau 0 siptimand. Unicul stalp, pe care se sprijin8 constructia de Ia Pristop, in forma circularé, semnific8, in opinia noastrd, aceeasi idee de unitate, integralitate si continuitate pe ceare se sprijind intregul nostru edificiu spiritual. Acest axis mundi, pe care se sprijin8 cupola, simbolizdnd cerul, poate s& aib& semnificatia acelei verticale care se ridica in zenit de pe Varful Omul din Carpati, probabil acel munte sacru, Cogaion, din Geografia lui Strabon, si stabileste pozitia speciala cu Dumnezeu a locuitorilor de la Carpati si Dune, unde s-a nascut 6 cultura gio civilizatie, care, prin intermediul pastorilor, in neostenita lor migrate, a penetrat spre toate zirile Europei. fn acelasi timp, poate si simbolizeze Crucea pe care s-a jertfit lisus pentru méntuirea lumii de pacatul originar. Toati “constructia” Parintelui ni se pare 0 alegorie, iar ca valoare simbolick o capodopers, care, intocmai ca Miorija, nu va inceta si aprinda imaginatia creatoare a specialistilor. fn neostenita noastra cAutare, in setea de certitudini existentiale, Parintele Arsenic Boca ne oferd cfteva puncte de reper, care sh ne ciluzeasck pe CArarea de Taina a ‘imparatici. Sunt invataturi din neam in neam, din veac in veac in traditia filocalic& a Sfintilor Parinti. In cdutarea noastr&, ne insofeste cu magia cuvantului si cu luminile penelului sé nu ne riticim pe calea laté “plind de ademeniri", “calea pierzBrii”, pe care alearga de zor doud feluri de drumefi: Lucifer cu toatd ceata lui de ingeri aruncati pe pamént, $i toatd lumea pe care o ingeald ei. Punctele de reper lasate nou’ de Parintele Arsenie Boca ne lumineaza drumul pe chrarea ingustd, mereu suitoare, cu cét mai grea cu atat mai siguré. n