Planul de mantuire al lui Dumnezeu

Autor: Simion Ioanas

Am hotarat sa scriu aceasta lucrare deoarece este necesar ca fiecare din noi sa cunoastem cum a
gandit Dumnezeu Cel Atotputernic toate lucrurile pentru mantuirea omenirii. Multi oameni pe acest
pamant nu cunosc Mantuirea lui Dumnezeu si nici planul lui Dumnezeu pentru viata lor. Sper ca
lucrarea aceasta sa aduca o unda de lumina in ceea ce priveste felul in care Dumnezeu a lucrat si vrea
sa lucreze la viata omului.
Este necesar, inca de la inceput, sa stim ca Dumnezeu a initiat planul Sau de mantuire, pentru toti
oamenii de pe pamant, indiferent de nationalitate, limba, religie, sex sau culoare. Toti oamenii sunt
chemati la planul Lui de mantuire, pentru ca toti sunt pacatosi (Rom 3:23) "si sunt lipsiti de slava lui
Dumnezeu". Iar pentru ca plata pacatului este moartea, (Rom 6:23), Dumnezeu, in dragostea Lui, a
initiat un plan de mantuire sau salvare pentru toti oamenii.
Este foarte interesant cum Dumnezeu nu cere omului nici un fel de plata pentru ca omul sa fie salvat.
El, in dragostea Lui, a platit totul (Rom 6:23); cu toate acestea, multi oameni il refuza pe Dumnezeu,
alegand sa ajunga in iad (Marcu 16:16; Apoc 21:8 )
Pentru a afla mai multe lucruri despre planul de mantuire al lui Dumnezeu, trebuie sa raspundem la
cateva intrebari:
A. Ce este sau ce inseamna mantuirea?
B.Ce este un plan si de ce era nevoie de un plan de mantuire?
C.Cum definim planul de mantuire a lui Dumnezeu?
D.Ce implica acest plan in viata noastra , a oamenilor secolului XXI?
E.Cum pot sa fiu mantuit? Ce trebuie sa fac dupa ce sunt mantuit?

In timp ce vom incerca sa raspundem acestor intrebari, Duhul lui Dumnezeu ne va descoperi si mai
clar ceea ce avem de facut, ca raspuns la planul lui Dumnezeu, conceput pentru toti oamenii .Sa
incercam sa intelegem voia lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi si sa vedem unde ne este locul in
acest plan de Salvare conceput de Insusi Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant, inca din vesnicii.

A. Ce este sau ce inseamna mantuirea?

Cuvantul "mantuire" are sensul de salvare sau rascumparare; sa vedem insa ce ne spune Biblia.
a. Necesitatea mantuirii
Ca sa intelegem necesitatea mantuirii, sa privim putin in timp, inainte de crearea pamantului, la
ingerii lui Dumnezeu. Acestia au fost creati (Ps:148:5 ) de Domnul Isus (Ioan 1:3) si, ca orice fiinta
creata, ei sunt obiectul judecatii (1Cor 6:3).
Starea in care au fost creati ingerii, a fost cea de sfinti. Ingerii sunt nemuritori si nu se inmultesc (Mat
22:30), ei sunt creaturi superioare omului, iar numarul lor este imens si sunt organizati intr-o ierarhie
: arhangheli, ingeri domnitori,conducatori ,heruvimi, serafimi. Lucrarea lor este de slujire, in relatia
cu Dumnezeu, in lucrarea Domnului Isus si in relatia cu Biserica.
Am spus aceste lucruri ca sa intelegem mai bine de unde apare necesitatea de mantuire pentru
oameni. In Ezechiel, capitolul 28:12-19, Sfanta Scriptura ne vorbeste despre Satan sau Lucifer ( in
latina, purtator de lumina); el era de o frumusete deosebita, avand pozitia de heruvim ocrotitor; din
nefericire, el a vrut sa fie independent si s-a umplut de mandrie din pricina frumusetii sale. Din acel
moment, Diavolul sau Beelzebul (Mat 10:25), sau "stapanitorul lumii acesteia" (Ioan 14:30), domnul
puterii vazduhului( Efes2:2), este dusmanul lui Dumnezeu, lucrand cu furie pentru a rasturna
planurile lui Dumnezeu.
Cand Dumnezeu l-a creat pe om, Satan a intervenit in creatia lui Dumnezeu, punandu-si amprenta
asupra omului prin faptul ca l-a influentat sa pacatuiasca. Dumnezeu crease deja pe om dupa chipul
si asemanarea Lui ( Gen 1:27), din tarana pamantului ( Gen 2:7); l-a pus in gradina Edenului,
binecuvantandu-l si pretinzandu-i ascultare, la porunca de-a nu manca dintr-un singur pom din
gradina : " Pomul cunostintei binelui si raului". Omul, influentat de Satan (Gen cap 3 ), pacatuieste,
neascultand de porunca Domnului si mancand din acest pom. In felul acesta, el va atrage pedeapsa
asupra lui (Adam si Eva) si asupra tuturor oamenilor din toate timpurile, pedeapsa ce inseamna
moartea vesnica, adica despartirea de Dumnezeu.
Mantuirea sau salvarea omului de la pedeapsa vesnica, a fost izvorata din Dumnezeu, din vesnicii,
prin Domnul Isus Cristos, fiul Sau. Inca din Gen 3:15, Dumnezeu ii vorbeste lui Satan despre
rezolvarea mantuirii prin" samanta ei"( adica samanta femeii,cu referire la Domnul Isus), planul lui
Dumnezeu fiind pregatit din vesnicii pentru omenire. Satan este realitatea maligna, intotdeauna ostil
lui Dumnezeu si oamenilor lui Dumnezeu. Dar el a fost deja infrant, cum vom vedea mai tarziu, prin
viata, moartea si invierea lui Cristos aceasta infrangere devenind evidenta si definitiva la sfarsitul
veacurilor. Acum, intelegand bine necesitatea mantuirii, sa trecem mai departe si sa privim la cateva
intelesuri ale cuvantului "mantuire" asa cum le gasim in Sfanta Scriptura:

b. Mantuirea in Vechiul Testament

Principalul cuvant ebraic tradus prin mantuire este "yesa" si derivatele lui. Intelesul de baza al
cuvantului este "a duce la loc larg" (Ps 18 :36;66:12); chiar de la inceput, acest cuvant are sensul
metaforic de " libertate fara limite", incluzand mijloacele prin care se realizeaza aceasta - adica,
eliberarea de factorii care constrang pe cineva si-l ingradesc.Referirea aceasta se poate face la
eliberarea sau salvarea de la o boala ( Is 38:20, v9), izbavirea de un necaz (Ier.30:7) sau de dusmani(2
Sam3:18, Ps 44:7). In marea majoritate a pasajelor, Dumnezeu este autorul mantuirii. Astfel,
Dumnezeu Isi izbaveste turma Lui (Ezech 34:22), El Isi scapa poporul (Osea13:10-14), nu este nici un
alt Mantuitorin afara de El (Is43:11), El este un loc de scapare si Mantuitorul poporului Sau (2Sam
22:3). Marele exemplu normativ al izbavirii mantuitoare a lui Dumnezeu, este Exodul (Exod 12:40-
14:31). Izbavirea din sclavia Egiptului, prin interventia lui Dumnezeu de la Marea Rosie, a avut un rol
determinant asupra intregii conceptii ulterioare a lui Israel cu privire la natura si activitatea lui
Dumnezeu. Astfel, notiunea de mantuire s-a nascut din exodul lui Israel din Egipt, eveniment care a
fost marcat de faptele marete de izbavire pe care Dumnezeu le-a facut in istorie.

c. "Mantuirea" ca si "rascumparare"
Ar mai trebui mentionati si alti termeni,exemplu cuvantul din ebraica "soteria" cu intelesul de "a
rascumpara"," a recupera un bun care a cazut in maini straine" , "a cumpara inapoi deseori prin
efectuarea unei plati".
In vechime, rascumpararea inseamna eliberare de un rau prin platirea unui pret. Este mai mult decat
o simpla eliberare. Astfel, prinzonierii de razboi pot fi eliberati prin platirea unui pret numit "pret de
rascumparare" In acest context moartea lui Cristos pe cruce poate fi considerata" o rascumparare
pentru multi"( Marcu 10:45). Isus invatase pe primii crestini ca "oricine traieste in pacat este rob al
pacatului" (Ioan 8:34). In aceasta idee, Pavel poate sa se considere pe sine " pamantesc , vandut rob
pacatului" (Rom7:14),vandut ca de catre un stapan de sclavi plin de cruzime. El le aminteste
crestinilor din Roma ca, mai demult, ei fusesera "robi ai pacatului" (Rom 6:17). Din alt punct de
vedere, oamenii erau sub pedeapsa mortii din pricina pacatelor lor. (Rom6:23).Pacatosii sunt sortiti
mortii.Oricum am privi lucrurile, lumea din toate timpurile se vede pe sine intr-o cautare disperata a
rascumpararii. Fara rascumparare, robia avea sa continue si pedeapsa cu moartea avea sa fie dusa la
indeplinire.Crucea lui Hristos, vazuta in acest cadru, este pretul platit pentru eliberarea robilor si
pentru a reda celor condamnati libertatea.
Termenul caracteristic din Noul Testament, echivalent cu rascumparare, este apolytrosis, un cuvant
care, de altfel, apare relativ rar. Este intalnit de 10 ori in Noul Testament, dar se pare ca se mai
gasesc opt alte aparitii in intreaga literatura greaca . Acest lucru poate sa exprime convingerea
primilor crestini ca rascumpararea prin Isus este unica . Nu inseamna asa cum au crezut unii, ca ei
intelegeau rascumpararea doar ca o "eliberare". Pentru eliberare ei foloseau termenul "rhyomai":
scapare. Dar apolitrosis inseamna eliberare pe baza platirii unui pret, iar acel pret este moartea
reconciliatoare a Mantuitorului. Cand citim despre "rascumpararea prin sangele Lui" (Efes 1:7),
sangele lui Cristos este, in mod clar, considerat pretul de rascumparare.
Daca privim si in Noul Testament la cuvantul "mantuire", putem sa intelegem si mai clar ce cuprinde
aceastq notiune.

d."Mantuire" in Noul Testament

Daca privim in Noul Testament la Luca 19:9, cuvantul "mantuire" poate sa se refere ori la Insusi
Domnul Isus Hristos, ca o personificare a mantuirii care ii ofera iertare lui Zacheu, ori la ceea ce este
vizibil in urma transformarii care a avut loc in viata vamesului. Domnul nostru foloseste verbul " a
mantui" si alte cuvinte inrudite, pentru a arata, in primul rand, care I-a fost scopul venirii Lui pe
pamant ( Marcu 3:4, Luca 4:18, Mat. 18:1, Luca 9:56, Mat.20:28) iar in cel de-al doilea rand, pentru a
arata ce se cere din partea omului ( Marcu 8:35,Luca 7:50, 8:12,13:24, Mat 10:22).
Marturia pe care au depus-o altii cu privire la activitatea mantuitoare a Domnului este atat indirecta
(Marcu 15:31), cat si directa (Matei 8:17). Dar nu trebuie uitat ca, de asemenea, exista si marturia
propriului Sau Nume. (Matei 1:21-23)
Toate aceste marturii, ne sugereaza ca mantuirea se gaseste in Persoana si in lucrarea lui Hristos si, in
special, in moartea Lui. Omul este mantuit prin actiunea lui Dumnezeu in istorie, prin persoana
Domnului Isus Cristos (Rom 4:25; 5:10, 2 Cor 4:10, 1Tim 1:15, 1 Ioan 4:9-10,14).
Cu toate ca nasterea, viata si lucrarea Domnului Isus sunt importante , accentul cade pe moartea si
invierea Lui (1Cor15:5), noi fiind mantuiti prin sangele care a curs la crucea Golgotei ( Fp.20:28, Rom
3:25;5:9, Efes.1:7 ,Col 1:20, Evr.9:12, Apoc 1:5). Cand mesajul acesta este proclamat si oamenii il aud
si raspund prin credinta, mantuirea pe care o da Dumnezeu le este asigurata ( Rom 10:8,14;1Cor
1:18-25).
Privind la cele discutate pana aici observam ca mantuirea, ca si actiune, are nevoie de un agent care
nu este altul decat Isus Cristos, persoana din Dumnezeu, Insusi Dumnezeu.

e.Agentul Mantuirii
In final, observam ca activitatea mantuitoare a lui Dumnezeu in istorie este extinsa si adancita in
sensul ca avem de-a face cu un agent special al acestei mantuiri , Mesia, Robul Domnului. Mantuirea
implica un Trimis sau un Salvator , desi nu in mod necesar diferit de Iahve Insusi. Privind la cele
discutate pana acum putem trage concluzia caci mantuirea omului este oferita de catre Dumnezeu,
in dragostea Lui cea mare, prin moartea si invierea fiului Sau Isus Hristos, la cruce la Golgota. Atunci,
Satan a fost infrant si mantuirea omului a avut loc, salvarea si rascumpararea omului fiind implinita si
platita de catre Dumnezeu prin Isus Cristos. Am privit la "mantuire" din perspectiva istorica, biblica,
lingvistica, precum si la agentul mantuirii; haideti acum sa privim la mantuire ca proces aplicat la
viata omului:

f. Mantuirea ca proces aplicat la viata omului

In acest proces al Mantuirii sunt implicate toate trei persoanele din Dumnezeu : Tatal, Fiul si Duhul
Sfant.
Exista trei cuvinte ce caracterizeaza ceea ce Dumnezeu face in procesul mantuirii: justificare, sfintire
si glorificare; fiecare din aceste cuvinte se refera la un anumit timp respectiv trecut, prezent si viitor.
Mantuirea este un act in trecut, un proces in prezent si o culminare glorioasa in viitor. Dumnezeu ne-
a eliberat de sub pedeapsa pacatului, ne elibereaza de puterea pacatului si ne va elibera de prezenta
pacatului.
1. Mantuirea este salvarea de sub pedeapsa pacatului sau justificarea, proces care a avut loc in trecut
la cruce la Golgota, prin rastignirea Domnului Isus.
2. Mantuirea este, de asemenea, salvarea de sub puterea pacatului, sau sfintirea, proces care are loc
in timpul vietii credinciosului sau in prezent (2 Cor 1:6, Fil.1:6, Fil.2:12-13, 2Petru1:5-11). Duhul Sfant
are un rol foarte important in procesul de sfintire, producand nasterea din nou (Ioan 3:3), cand
credinciosul devine copil al lui Dumnezeu, (Ioan 1:12), devenind o noua creatura, ( 2 Cor. 5;17).
Dumnezeu lucreaza prin toate mijloacele ca sa ne faca asemeni lui Isus, (Romani 8:28-29), iar Duhul
Sfant lucreaza ca noi sa avem o natura noua, omul nou predat Domnului (Gal. 5:16, 2Cor 5:17).
Acest proces are loc dupa ce omul a primit pe Domnul Isus (Mantuirea), in viata lui; de-acum, viata lui
noua este un proces al cresterii si maturizarii in asemanare cu Domnul Isus. In mod real, puterea
pacatului a fost zdrobita prin moartea si invierea Domnului Isus Hristos. Prin credinta si noi putem
intra in prezenta acestei victorii.
3. Totodata, mantuirea este salvarea din prezenta pacatului sau glorificarea, proces care are loc in
viitor (Rom13:11; Apoc 21:3-4;1 Ioan3:2).
Scopul lui Isus pentru fiecare credincios este sa ne prezinte inaintea Tatalui Ceresc (Efes.5:25-27) si
acest fenomen poate avea loc fie prin moartea biologica a credinciosului (2Cor.5:8), fie prin venirea
Domnului Isus, cand credinciosii vor deveni ca Domnul (1Ioan3:2), curatiti si desavarsiti, bucurandu-
se de toate avantajele cerului ( Apoc 21:3-4).
Privind la rezultatul mantuirii in viata omului, este foarte important ca procesul mantuirii sa
penetreze si viata noastra, a fiecareia dintre noi. Mantuirea este scopul lui Dumnezeu pentru noi
oamenii. Acum, intelegand importanta mantuirii sa trecem mai departe la urmatoarea intrebare,
pentru a intelege mai bine planul de mantuire al lui Dumnezeu: Ce este un plan si de ce era nevoie de
un plan de mantuire al lui Dumnezeu?

B.Ce este un plan si de ce era nevoie de un plan de mantuire?

a.Nevoia unui plan de mantuire

Intotdeauna, pentru ca oamenii sa duca la indeplinire un scop pe care si l-au propus, trebuie ca, in
prealabil, sa-si faca un plan sau sa aiba o viziune. Sa luam un exemplu : daca vrem sa ne construim o
casa, trebuie ca, mai intai, sa ne facem un plan de lucru. In planul pe care-l vom concepe va trebui sa
tinem cont de banii care-i avem , de costul produselor si de alte detalii. Dupa ce planul este facut,
cand o sa incepem munca va trebui sa tinem cont de toate detaliile din proiect, pentru ca lucrarea sa
fie dusa la bun sfarsit. Astfel ca, va fi necesar sa tinem cont de compozitia corecta pentru turnarea
fundatiei, ( cat ciment, cata apa, cat nisip), pentru ca primul pas din proiect sa fie dus la bun sfarsit.
Se va trece apoi la faza urmatoare si anume, ridicarea structurii, adica a peretilor, compartimentarile
necesare, conform proiectului, instalatiile si, in final, ultima faza, acoperisul. In tot acest timp, trebuie
sa tinem cont de ordinea de lucru din plan, altfel nu vom putea duce la bun sfarsit lucrarea care ne-
am propus-o. Am vrut sa dau acest exemplu, pentru a vedea cu cat mai mult Dumnezeul nostru, care
este un Dumnezeu Intelept, pentru a-si duce la indeplinire scopul de-a face oamenii dupa chipul Sau
,salvandu-i din pacat, si-a facut un plan de care oamenii trebuie sa tina cont, pentru a fi mantuiti.
Dumnezeu, pentru caci este Atotputernic, tine cont de planul Lui pe care la trasat de-a lungul istoriei.
Inca de la caderea omului in pacat, Dumnezeu ii descopera omului planul Sau cu privire la salvarea
sau mantuirea omului, si nu numai omului ii descopera acest plan ci chiar si lui Satan, cel care s-a
razvratit impotriva lui Dumnezeu. Pentru implinirea planului Sau lucreaza Dumnezeu, ingerii
,oamenii, universul intreg, natura , totul este la dispozitia lui Dumnezeu.
Este foarte important sa cunoastem planul lui Dumnezeu pentru vietile noastre pentru a nu ne trezi
ca, netinand cont de planul trasat de Dumnezeu, la sfarsitul vietii noastre, avand o "casa subreda" sa
nu beneficiem de mantuirea care ne-a pregatit-o Dumnezeu din vesnicii. Dumnezeu, in intelepciunea
Lui a facut acest plan din dragoste pentru noi oamenii, pentru a ne descoperi bunatatea Lui si pentru
ca scopul Lui, de a readuce din nou pe oameni la starea initiala (fara pacat), sa fie implinit. Dumnezeu
este suveran in planul Lui si si-l duce la indeplinire, indiferent de atitudinea oamenilor sau a
diavolului si a ingerilor intunericului. Este bine de stiut ca omul are libertatea sa aleaga mantuirea;
depinde doar de atitudinea lui fata de planul de mantuire trasat de Dumnezeu sa opteze pentru viata
vesnica sau osanda.

b.Suveranitatea lui Dumnezeu in planul de mantuire

In Vechiul Testament este prezentat Dumnezeu personal, puternic, ca avand un scop bine definit si
ne asigura ca, dupa cum puterea Lui este nelimitata, la fel de sigur este ca ceea ce a hotarat
Dumnezeu se va duce la indeplinire (Ps 33:10 ;Is 14:23 ;43:13 ; Iov 9:12 ;23:13; Dan 4:35 ). El este
Domnul fiecarei situatii, Cel care hotareste si indreapta toate lucrurile spre scopul pentru care le-a
facut ( Prov 16:4 )si Cel care initiaza orice eveniment, mare sau mic, incepand cu gandurile
imparatilor ( Prov 21:1 ), cuvintele sau faptele premeditate ale oamenilor, (Prov 16:1,9) si pana la
rezultatul unui sort care ni se pare intamplator (Prov 16:33). Prorocia lui Isaia dezvolta mai mult
decat orice alta carte din Vechiul Testament conceptul ca planul lui Dumnezeu este factorul decisiv in
istorie. Isaia accentuaza faptul ca scopurile lui Dumnezeu sunt vesnice , ca Iahve a planificat
evenimentele prezente si pe cele viitoare cu mult timp inainte " de la inceput"(Is. 22:11 ; 37:26 ;44:6-
8; 46:10)
Biblia spune clar, inca din "protoevanghelia " pe care o gasim in Gen 3:15 sau in promisiunea facuta
lui Avraam (Gen 12:3), ca Dumnezeu conduce istoria umana teologic, ca sa-si duca la indeplinire
planul Sau cu privire la binele etern al omenirii.
In acest context al revelatiei dintre Dumnezeu si istoria Vechiului Testament, se descrie faptul ca
Israel a fost ales de Dumnezeu sa fie poporul cu care sa faca un legamant , obiectul si instrumentul
lucrarii Lui de mantuire. Alegerea a fost nemeritata (Deut 6:7; Ezech 16 :1; ), fiind in intregime un act
de bunavointa. Ea a avut un scop, Israel fiind ales pentru un destin, pentru a fi binecuvantat si pentru
a fi o binecuvantare pentru alte natiuni ( Ps 67; Is2:2-4 ; 11:9 ;Zah 8: 20).
Din vesnicie, declara Pavel, Dumnezeu a avut un plan (prothesis) de a mantui biserica cu toate ca, in
vremurile trecute, acest plan nu a fost cunoscut pe deplin ( Efes 3:3-11). Scopul acestui plan este ca
oamenii sa fie infiati ca fii ai lui Dumnezeu si sa fie reinnoiti dupa chipul Domnului Isus Hristos, ( Rom
8:29), iar Biserica , adunarea celor innoiti in felul acesta, sa creasca si sa ajunga la plinatatea lui
Hristos (Efes 4:13 ).
Providenta este definita in mod normal in teologia crestina ca o activitate neintrerupta a Creatorului,
prin care, din bunavointa si marinimia Lui fara margini, ( Ps 145:9 ;Mat 5:45-48 ), El sustine
creeaturile Sale intr-o existenta ordonata ( Fapt. 17:28; Col.1:17, Evr.1:3 ), indruma si guverneaza
toate evenimentele, circumstantele si actiunile ingerilor si ale oamenilor (Ps 107; Iov 1:12; 2:6 ; Gen
45:5-8) si directioneaza totul pentru a-Si implini scopurile Sale, spre slava Sa ( Efes.1:9-12).

c.Scopul planului de mantuire

De la caderea omului in pacat, Dumnezeu isi aduce la indeplinire un plan de rascumparare. Acest plan
pivoteaza in jurul celei dintai veniri a Domnului Isus Hristos si va culmina odata cu reintoarcerea Lui.
Scopul Lui este crearea unei Biserici mondiale, in care evreii si neevreii sa beneficieze de harul lui
Dumnezeu in aceeasi masura ( Efes 3:3-11) si, prin aceasta, sa reintregeasca cosmosul decazut ( Rom
8:19), sub stapanirea lui Cristos , la cea de-a doua venirea Lui( Efes1:9-12, Filip2:9). Prin domnia
prezenta a lui Cristos si prin triumful Lui in viitor, prorociile din Vechiul Testament cu privire la
imparatia mesianica a lui Dumnezeu (Is. 11:1-9; Dan 2:44; 7:13-27) sunt implinite.
Tema care da Bibliei un caracter unitar este intemeierea acestei Imparatii de catre Dumnezeu. Nici un
dusman nu o poate zadarnici; El rade de cei ce se impotrivesc planului Lui (Ps 2:4) si foloseste aceasta
impotrivire pentru a-si duce la indeplinire scopurile ( Fp.4:25-28; Ps.2:1).Punctul culminant al istoriei,
va fi momentul cand cei care se lupta impotriva lui Dumnezeu si a Imparatiei Lui vor fi nimiciti, asa
cum arata cartea Apocalipsei ( Apoc19) .

d. Cativa pasi trasati in planul de mantuire al lui Dumnezeu

In primul rand, stim din ceea ce am discutat pana acum, ca Dumnezeu este suveran; cu toate acestea,
in implinirea planului Sau, El se foloseste de noi, oamenii, actiunea noastra de cele mai multe ori fiind
un raspuns la dragostea lui Dumnezeu.
In Biblie, vedem ca nu Avraam L-a cautat pe Dumnezeu ci invers; nu Moise pe Iahve ci invers; nu
David pe Dumnezeu ci invers; nu apostolii pe Isus ci invers. Cand privim in Biblie, suntem tentati sa ne
multumim cu contemplatia lui Dumnezeu; ne uitam la nemarginirea, dreptatea, sfintenia, dragostea
Lui si,uneori, privind la El, pierdem din vedere faptul ca Dumnezeu nu S-a ascuns de noi, ci El cauta
omul si-l doreste pentru Sine. Dumnezeu doreste partasia cu copiii Lui. Daca Dumnezeu ne-ar fi iubit
dar n-ar fi facut nimic pentru noi, ar fi fost un Dumnezeu static . Privind in Biblie la actiunile lui
Dumnezeu - dincolo de caracterul Sau - daca dam la o parte ideile preconcepute si-L vom lasa sa ne
vorbeasca, vom observa ca Dumnezeu este initiatorul misiunilor, sustinatorul misiunilor, sursa
misiunilor, stapanul misiunilor si scopul, tinta suprema a misiunilor. Dumnezeu, in ciuda pacatului,
are aceeasi dragoste pentru neamul omenesc. Aplicarea planului de mantuire nu porneste dintr-un
faliment al omului, nici dintr-un plan rigid al stapanului vesnic, ci izvoraste din dragostea Tatalui
pentru Fiul Sau (1Ioan 4:9-10).
Dumnezeu are un plan vesnic, pregatit din vesnicie, cu un scop bine definit ( Efes.1::4,9,10) si
desavarsit in Domnul Isus. Vom observa in continuare cativa pasi importanti in planul de mantuire al
lui Dumnezeu, care reprezinta actiunea Lui Dumnezeu pentru binele omenirii, in decursul istoriei:

1. Nevinovatia Geneza 1:26-2:24.

Acest pas cuprinde perioada de la facerea omului si pana la asezarea lui in gradina Eden. Este
perioada cand omul era fara pacat si se intalnea in fiecare zi cu Dumnezeu, avand o bucurie deplina
impreuna cu creatorul Sau.
2. Constiinta Aceasta este perioada cand Dumnezeu face apel la constiinta omului. Totusi, omul alege
neascultarea, cade in pacat, lumea devine foarte rea si Dumnezeu trebuie sa-i nimiceasca prin
potopul din vremea lui Noe. 3. Guvernarea. Pasul acesta cuprinde perioda de la Noe pana la turnul
Babel. Aceasta este perioada in care omul guverneaza asupra creatiei.
4. Alegerea unui popor care sa-l reprezinte pe Dumnezeu pe pamant Dumnezeu il cheama pe Avram
si cu el, Dumnezeu isi incepe planul sau lucrarea. In decursul a circa 2000 de ani, Domnul calauzeste
si se-ngrijeste de acest popor. Cu circa 2000 de ani inainte de Hristos, prin chemarea lui Avram,
incepe epoca patriarhilor, Dumnezeu pregatind poporul acesta pentru a duce mantuirea Lui intre
neamuri .
Avraam, Isaac si Iacov sunt barbati care au stiut sa renunte la sine pentru a putea duce la indeplinire
planul lui Dumnezeu in decursul veacurilor. Iosif, prin viata lui, este parca umbra Domnului Isus,
reflectand ceea ce avea sa se intample peste ani; privind la viata lui Iosif, ne dam seama ca el este
prototipul lui Mesia. Din Iacov se naste Israel, cele 12 semintii ale lui Israel, care reprezinta poporul
lui Dumnezeu inaintea neamurilor.
5.Robia egipteana
Din pricina pacatului, intotdeauna poporul acesta al lui Dumnezeu a trebuit sa suporte consecintele.
Circa 400 de ani, ei trebuie sa stea in Egipt, pana cand Dumnezeu alege pe Moise, de care se
foloseste ca sa-si duca planul Sau la indeplinire.
6.Umblarea in pustie
Necredinta si neascultarea inaintea lui Dumnezeu, aduce intotdeauna consecinte dezastruoase, ba
chiar si moartea, care sunt pedepse pentru poporul Lui .Acest lucru se intampla si atunci cand Israel
pacatuieste. Legea lui Dumnezeu, cele zece porunci, umblarea in pustie 40 de ani din pricina
neincrederii in Dumnezeu, nu sunt altceva decat exemple graitoare pentru Biserica Domnului de mai
tarziu. Legea nu facea decat sa le descopere pacatul din viata lor, iar jertfele dadeau doar o iertare
temporara.Toti prorocii, din toata perioda dinaintea lui Cristos, indreptau privirea poporului spre
Mesia, Cel care le va da izbavire.
7.Perioada Judecatorilor
Odata cu trecerea Iordanului in Tara Promisa, incepe perioada judecatorilor, in care Israel, prin
judecatorii lui, nu merge constant pe drumul trasat de Dumnezeu ci este intr-o continua lupta cu
ascultarea de Dumnezeu
8. Monarhia unita
Perioada imparatilor este iarasi o perioada de zbucium in istoria lui Israel. Ea duce la dezbinarea
regatului in doua.
9. Stapanirile
Neascultarea lui Israel duce la o succesiune de stapaniri peste el : babiloniana
macedoneana,egipteana ,siriana si romana.
10.Instaurarea Imparatiei lui Dumnezeu prin Mesia, Domnul Isus.
Cel asteptat de atata timp de poporul lui Dumnezeu, Mantuirea personificata de care am vorbit la
paragraful despre mantuire, a venit dar ei, poporul lui Dumnezeu, nu L-au primit. Dar Cuvantul
Domnului spune ca "tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa
se faca copii ai lui Dumnezeu." (Ioan1:11-14).Mantuirea oamenilor L-a costat pe Dumnezeu moartea
fiului Lui. Jertfele din vechime, care nu aduceau mantuirea, s-au concretizat in moartea Domnului
Isus care a adus curatirea de pacate.
11.Pogorarea Duhului Sfant si inceputul Bisericii.
Invierea Domnului Isus a adus victoria deplina asupra Satanei, a mortii si a pacatului, oamenii avand
mantuirea in dar prin Domnul Isus. Inaltarea Lui la cer si pogorarea Duhului Sfant a pus bazele
Bisericii Domnului Isus.Tema centrala a Bisericii a fost Cristos, locul desfasurarii marturiei crestine a
fost Biserica, iar tinta Bisericii a fost lumea. Cateva din scopurile Bisericii sunt: sa extinda imparatia lui
Dumnezeu, sa castige suflete, sa il faca pe Domnul Isus Cristos de cunoscut,sa ii ajute pe oamenii din
Biserica sa creasca, sa-si foloseasca darurile pentru Dumnezeu, sa ajute societatea in nevoi diferite,
sa pregateasca oameni pentru Imparatia lui Dumnezeu.
12.Escatologia sau lucrurile din vremurile de pe urma care cuprinde moartea fizica, starea
intermediara de la moarte la inviere, revenirea Domnului Isus 'n chip neasteptat, revenirea pe
pamant instaurand Imparatia impreuna cu credinciosii si ingerii, armaghedonul, mileniul, Razmelita
lui Satan, judecata. Am trecut telegrafic prin cativa pasi stabiliti de Dumnezeu in planul Lui pentru
omenire, incepand de la Adam si terminand cu judecata finala .
In acest plan trasat de Dumnezeu, locul central il are Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuirea
oamenilor, singura cale spre cer (1Timotei 2:5). El s-a facut trup ca sa fie mielul de jertfa pentru noi
(Evrei2:14); El s-a intrupat ca sa ne de-a viata vesnica (Ioan 10:10), S-a intrupat ca sa traiasca in cei
care se incred in El (2Cor.5:15), sa ne salveze de judecata viitoare (Ioan 5:24), sa ne asigure ca va
reveni sa ne ia la El .
Domnul Isus ocupa locul central in istorie si in planul lui Dumnezeu pentru omenire, samanta femeii
care va zdrobii capul sarpelui, Prorocul despre care vorbeste Moise ca de El sa asculte Israel, Silo
prorocit de Iacov,(Gen 3:15), sau protoevanghelia, Steaua lui David, Mielul lui Dumnezeu descris de
Isaia, Hristosul vazut de Petru, Domnul recunoscut de Toma, Mesia vazut de femeia samariteanca,
Fiul Omului vazut de Ioan aflat in exil si multe alte exemple ne demonstreaza ca Domnul Isus
reprezinta Mantuirea, El este Mesia asteptat de evrei, El este Mantuitorul neamurilor, El este capul
Bisericii din toate timpurile. Tatal, Fiul si Duhul Sfant lucreaza impreuna pentru ca noi oamenii sa
putem beneficia de binecuvantarea lui Dumnezeu data prin mantuire. Dumnezeu, in suveranitatea
Lui, a trasat un plan de mantuire, in intemeierea lui vazundu-se intelepciunea si dragostea lui
Dumnezeu, intrupate in Domnul Isus, prin moartea si invierea Lui, pentru toti oamenii.

C.Cum definim planul de mantuire a lui Dumnezeu?

In functie de cele discutate pana acum vom incerca sa dam o definitie a planului de mantuire al lui
Dumnezeu:
Planul de mantuire al lui Dumnezeu este actiunea lui Dumnezeu de salvare a omului din blestemul
pacatului, concretizata in Domnul Isus Cristos, prin lucrarea Lui pe acest pamant si continuata de
Biserica lui Dumnezeu din toate timpurile calauzita de Duhul Sfant.
Sa incercam sa intelegem aceasta definitie prin prisma celor discutate in capitolele anterioare:
Actiunea lui Dumnezeu in decursul istoriei am observat-o in capitolul "Ce este un plan si de ce este
nevoie de un plan de mantuire? " , atunci cand am vorbit de cativa pasi observati in planul mantuirii.
Aceasta reprezinta lucrarea lui Dumnezeu in istoria omenirii dar trebuie sa intelegem ca Dumnezeu
intotdeauna lucreaza impreuna cu oamenii la instaurarea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant.
Mantuirea omului depinde de raspunsul lui la planul de mantuire al lui Dumnezeu sau la evanghelia
lui Dumnezeu, care reprezinta vestea buna. Pe paginile Vechiului Testament avem marturii de
oameni care nu au ascultat de Evanghelia lui Dumnezeu si de glasul Lui. In Noul Testament, de
asemenea, avem marturii de astfel de oameni care au sfarsit tragic, neascultand de Dumnezeu,
conform Bibliei. Toti ce care resping Mantuirea lui Dumnezeu sfarsesc tragic. Acesti oameni ii auzi
adesea spunand : "Nu-mi pasa de planul lui Dumnezeu sau ca ar fi vreo mantuire pentru mine " sau "
Eu fac ce vreau in lumea aceasta, pe mine nu ma conduce nimeni ".
Dumnezeu lasa omului libertatea de a alege binele sau raul, viata sau moartea, ascultarea de El care,
asa cum am vazut in capitolele precedente, inseamna mantuire, sau ascultarea de Satan, trairea in
firea pamanteasca, asa cum vrea omul, fara sa fie supus lui Dumnezeu, ceea ce inseamna moarte
vesnica in iad. La fel cum am mai spus in capitolele precedente, Dumnezeu este suveran (vezi
suveranitatea lui Dumnezeu in planul de mantuire), El fiind la carma universului si fiind in control
absolut in toate lucrurile. Chiar si Satan, cand vrea sa faca rau vreunui om, trebuie sa se prezinte
inaintea lui Dumnezeu si sa-L intrebe cat ii este ingaduit sa faca ce el vrea. (vezi cartea Iov din Vechiul
Testament).
Dragostea lui Dumnezeu, se vede prin faptul ca El a dat ceea ce a avut mai scump in ceruri, pe
Singurul Sau Fiu, pe Isus Hristos, sa moara pentru pacatele noastre ca noi sa fim mantuiti . Prin faptul
caci Fiul Sau, Mesia, este Mantuirea pentru toti oamenii ( vezi capitolul despre: " Ce este sau
inseamna mantuirea?"), Dumnezeu Si-a aratat dragostea agaphe, jertfitoare, pentru toti oamenii.
Despre nevoia de salvare si despre salvarea propriu-zisa, am discutat in capitolul legat de mantuire.
Este important de stiut ca toti oamenii au nevoie de salvare, toti fiind sub pacat. De la caderea
primilor oameni Adam si Eva, in neascultare, blestemul pacatului s-a extins asupra tuturor oamenilor
din toate timpurile si nu este nici unul macar care sa fie fara pacat.
Actiunea lui Dumnezeu in planul de mantuire, a fost concretizata prin Domnul Isus; in El, Dumnezeu a
finalizat pedeapsa pacatului ( vezi:"Mantuirea ca proces aplicat la viata omului"). Domnul a luat
asupra Lui pedeapsa care trebuia sa o suportam noi.
Daca pentru ca blestemul pacatului sa se indeparteze de unii oameni in Vechiul Testament, era
nevoie de jertfe de animale, daca un om pacatuia, trebuia sa duca un animal la preot ca sa fie jertfit si
sa i se stearga pacatul . Domnul Isus a venit ca jertfa pentru pacatele noastre, prin moartea Lui pe
Cruce.In felul acesta, El ne-a absolvit pe noi de plata pacatului. Pedeapsa care trebuia sa o suportam
noi a cazut asupra Lui.(Coloseni 1:20, Efeseni 1:7). Domnul Isus ne-a rascumparat din blestemul legii
facandu-se blestem pentru noi (Galateni 3:13-14).Toata lucrarea Domnului este importanta prin
nasterea, minunile, invatatura Lui, moartea Lui, si invierea Lui. Dupa inviere, Domnul Isus, S-a inaltat
la cer, promitand un alt Mangaietor care va prelua actiunea lui Dumnezeu pe acest pamant, si anume
Duhul Sfant, care pune bazele "noului popor al lui Dumnezeu" si anume, Biserica lui Isus Cristos
(Fapte 2:). Prin Biserica Sa, Dumnezeu isi duce mai departe planul de mantuire, Vestea buna sau
evanghelia fiind prezentata oamenilor prin Biserica Sa, calauzita de Duhul Sfant .Biserica Domnului,
care traieste in aceasta perioada a harului, (darului nemeritat), se afla intr-o perioada de sfintire
continua, fiind salvata de sub puterea pacatului. Pacatul nu mai are putere asupra credinciosilor din
Biserica, fiind infrant la cruce la Golgota. Duhul Sfant, a treia persoana din Dumnezeu, are un rol
foarte important in lucrarea Bisericii pe acest pamant.
Dupa inaltarea Domnului, Duhul Sfant, prin apostolii Domnului Isus, a trasat un drum clar pentru
Biserica lui Cristos, in planul de mantuire pentru toti oamenii.
Sa ne gandim ce implica acest plan de mantuire in viata noastra ?

D.Ce implica acest plan in viata noastra , a oamenilor secolului XXI?

Poate ca ne gandim ca numai pentru omul secolului XXI este greu raspunsul la intrebarea aceasta,
dar as vrea sa vedem ca nu este asa, deoarece pentru toti oamenii, din toate timpurile, planul de
mantuire a lui Dumnezeu a avut un impact asupra lor.
Daca ne uitam in Vechiul Testament, actiunea lui Dumnezeu de a-si duce planul Lui la indeplinire cu
Israel, duce la refuzul lui Faraon si la urgiile care se abat asupra Egiptului si pierderea de catre Faraon
a fiului sau. Neascultarea lui Saul, duce la o deviere de la voia lui Dumnezeu si , in final, ii aduce
moartea. Devierea de la planul lui Dumnezeu a lui David, duce la pacat si la suportarea consecintelor
pacatului. Pacatuirea, neascultarea si nesupunerea lui Israel, duce la robie si la necunoasterea
Adevarului lui Dumnezeu. Sunt multe alte exemple in Vechiul Testament care ne pot demonstra ca
nesupunerea la planul lui Dumnezeu poate aduce serioase implicatii in viata omului si, in ultima
instanta, moartea vesnica, adica iadul.
In Noul Testament, intalnim conducatori romani care nu se supun voii Domnului si sfarsesc tragic;
exemplul lui Irod (Fapte12:22), a lui Iuda, care sfarseste la fel de tragic platind cu viata, al lui Anania si
Safira care, de asemenea, platesc cu viata (Fapt 5:1-11). Cu toti acesti oameni, care nu se supun
planului de mantuire si nu asculta de ceea ce Dumnezeu le vorbeste prin acest plan, Domnul este
categoric : ei vor sfarsi in iad , sau moartea a doua, dupa judecata finala. (Apoc.21:8-9; 22:14,15
;20:15)
Decizia noastra de a accepta planul lui Dumnezeu in viata noastra, are repercusiuni majore, atat in
viata aceasta pamanteasca cat si dincolo in vesnicii, tratarea acestui subiect pentru fiecare om pe
acest pamant avand o importanta majora.
Nu este usor sa accepti planul lui Dumnezeu in viata ta; va fi o lupta, in primul rand cu tine insuti si,
apoi, o lupta care se duce pe plan spiritual. Trebuie, in primul rand, ca sa fi partas la planul lui
Dumnezeu, sa renunti la tine insuti. Putem privi la cateva exemple din Vechiul si Noul Testament.
Avraam renunta la rudeniile lui, neamul lui si asculta de Dumnezeu, rezultatul fiind o mare
binecuvantare si viata vesnica impreuna cu Dumnezeu in slava. Daniel, este o pilda de renuntare la
sine prin viata traita in Babilon. Domnul Isus renunta la slava cereasca pentru a implini planul lui
Dumnezeu. Pavel le considera pe toate gunoaie, comparativ cu Imparatia lui Dumnezeu.Toata Biblia
abunda in conditionarea unei fapturi noi pentru a putea fi partas planului de mantuire a lui
Dumnezeu.(Ioan 3:1-8; Gal.5:16-24).
Acest plan de mantuire implica luarea unei decizii pentru viata noastra, impunandu-ne sa luam o
hotarare inaintea lui Dumnezeu, pro sau contra.

E.Cum pot sa fiu mantuit? Ce trebuie sa fac dupa ce sunt mantuit?

Raspunsul la intrebarea aceasta nu putem sa-l gasim decat tot in Biblie . Stim ca oamenii care L-au
acceptat pe Domnul Isus in viata lor ca Mantuitor au fost uniti impreuna in ziua cinzecimii de catre
Duhul Sfant, care s-a coborat peste ei, formand atunci prima Biserica crestina care, cu ajutorul Lui
Dumnezeu, s-a raspandit peste veacuri in toate timpurile pana in ziua de azi. Ca sa putem afla
raspunsul la intrebarea "Cum sa fim mantuiti?", putem sa privim la felul cum au fost mantuiti primii
crestini si uitandu-ne la treptele pe care le-au urcat ei pe calea mantuirii, sa luam aminte si sa calcam
pe aceleasi urme. Asa cum ne-am explicat necesitatea planului de mantuire asa ne putem explica si
cum putem sa fim mantuiti. Dumnezeu a trasat un proiect clar pentru oamenii secolului XXI in sensul
acesta. Sa privim pasii care-i traseaza Biblia pentru a deveni membru al Bisericii lui Cristos sau a fi
mantuit. Sa privim la textul din Fp.Ap.2: 22-47, care reprezinta nasterea primei Biserici crestine si de
unde ar trebui sa se inspire orice Biserica crestina:

1.Credinta in Domnul Isus ca Mantuitor sau in Evanghelie

Evanghelia reprezinta vestea buna prin faptul ca Dumnezeu a dat, in dragostea Lui nemarginita, ce a
avut mai scump, pe singurul Lui Fiu Isus Cristos, sa moara pentru pacatele noastre ale tuturor, pentru
ca pedeapsa ce trebuia sa cada asupra noastra, a oamenilor, sa cada asupra lui Dumnezeu, prin
moartea Domnului Isus pe cruce la Golgota (Ioan 3:16-18; Efeseni 1:7-10,ectc). Si in textul din care ne
inspiram vedem caci Petru prezinta oamenilor in Ierusalim Evanghelia aceasta, vestea buna ca si ei
pot fi iertati prin jertfa Mantuitorului pe care, prin pacatele lor, L-au rastignit acolo, la Golgota. Asa
cum am vorbit in capitolul despre mantuire, nici un om de pe pamant nu este fara pacat, deci Isus
murind pentru toti oamenii. Important este ca ascultatorii sa-si de-a seama ca sunt pacatosi si, din
acel moment, sa accepte sa-si schimbe mentalitatea .
Lucrarea aceasta se face cu ajutorul Duhului Sfant si cu acceptul omului. Acest lucru il putem vedea
deslusit in momentul in care Domnul Isus sta de vorba cu Nicodim, un fruntas al iudeilor (Ioan 3:1-
13). Domnul ii explica lui Nicodim necesitatea schimbarii vietii si a procesului nasterii din nou pentru
a putea intra in Imparatia lui Dumnezeu . Acest lucru se realizeaza prin nasterea din apa (reprezinta
in sens spiritual acceptarea cuvantului sau evangheliei ) si din Duh (reprezinta lucrarea ce o face
Duhul Sfant in viata omului care accepta cuvantul prin descoperirea pacatului si calauzirea pe mai
departe in calea lui Dumnezeu spre o noua viata).
Multi dintre oamenii zilelor noastre nu accepta Cuvantul lui Dumnezeu in viata lor. In Ierusalim si,
dealtfel, in toata Biblia, sunt exemple care arata impietrirea oamenilor atunci cand este vorba sa
primeasca pe Domnul Isus in inima lor. Asa cum am mai spus, toti acestia vor ajunge, prin propria lor
decizie. in pedeapsa vesnica. Totusi, exista si o categorie de oameni, care accepta adevarul in inimile
lor precum si schimbarea pe care Duhul Sfant o lucreaza in vietile lor. Impreuna cu aceasta ultima
categorie, sa mergem mai departe, sa vedem care le este felul de viata si sa luam aminte la pasii lor
pe calea mantuirii. Doar calcand pe aceasta cale, trasata de Dumnezeu, putem sa fim mantuiti.

2. Pocaiti-va
Ceea ce cere Petru celor 3000 de oameni care L-au acceptat pe Domnul Isus in viata lor, este sa intre
in Biserica Domnului. Dumnezeu are planul de a include credinciosii din toate timpurile in Biserica Sa,
iar proiectul Lui nu se schimba pentru ca, asa cum am discutat la "Nevoia unui plan de mantuire",
nimeni nu poate schimba proiectul lui Dumnezeu. Fiecare din acesti pasi, au o importanta majora in
planul lui Dumnezeu, iar ordinea lor nu se poate schimba. Pocainta este un proces continuu in viata
omului si ea este caracterizata de trei factori principali:
a. Recunoasterea pacatului
Ca si in textul de unde ne inspiram, oamenii sunt strapunsi in inima de descoperirea pacatului din
viata lor, prin lucrarea Duhului Sfant, recunoscandu-si starea.Un alt exemplu ar fi acela al lui Isaia
care, in prezenta Domnului spune :" Doamne sunt un om cu buze necurate si stau in mijlocul unui
popor tot cu buze necurate (Isaia 6:5)". Mai exista multe alte exemple de credinciosi in Cuvantul lui
Dumnezeu care, intr-un un anumit moment critic in viata lor si-au recunoscut pacatul si s-au intors la
Dumnezeu. Printre acestia putem aminti pe Pavel, Maria Magdalena, Lidia din Filipi, etc. In zilele
nostre, este foarte greu ca oamenii sa renunte la statutul lor social, sau religios, la starea lor de
mandrie, sau la pacatele care le tin viata legata, ca : minciuna, furtul, alcoolismul, idolatria, barfa si
alte lucruri pe care Biblia le descopere ca pacate ce robesc oamenii (Galateni 5:16-21; 1 Cor.3:3,
Efeseni 5:3etc); fiind robiti de aceste lanturi, foarte multi oameni nu accepta mantuirea lui
Dumnezeu in viata lor.
b.Marturisirea pacatului
Daca este greu sa-ti recunosti pacatul, cu atat mai greu este sa ti-l marturisesti; la fel, insa, cazurile
descrise mai sus Isaia, Pavel, Maria Magdalena, Petru, cei 3000 de oameni de la Ziua Cinzecimii, isi
recunosc starea. Chiar si psalmistul indeamna, prin Psalmul 32 :3-5, sa venim inaintea Domnului cu
starea noastra si El are putere sa ne curateasca de orice pacat.
c. Renuntarea la pacat
Dupa ce ne-am marturisit pacatul, urmeaza renuntarea la pacat. Domnul Isus ii spune femeii prinse in
preacurvie : "Pacatele iti sunt iertate; du-te si sa nu mai pacatuiesti (Ioan 8:11); Isaia, de asemenea,
indeamna la renuntarea la pacat( Isaia 1:16) si, de altfel, in toata Biblia, Dumnezeu indeamna omul la
pocainta.
Procesul de pocainta incepe din momentul acceptarii Evangheliei in viata omului si continua pe tot
parcursul vietii credinciosului. Putem intelege acest lucru prin urmatorul tablou :
Sa ne imaginam viata unui om, ca a unui om care este imbracat in haine albe in fiecare zi. Aceste
haine, reprezinta spiritual curatirea facuta de sangele Domnului Isus in viata noastra. Sa spunem ca
acest om trebuie sa umble zilnic prin lumea aceasta si, ca sa poata supravietui, trebuie sa mearga la
lucru, la cumparaturi, sau in alta parte . Avand in vedere ca acest om, iesind afara din casa, ajunge sa-
si murdareasca hainele luand contact cu noroiul, praful si ploaia de afara, va trebui sa-si curete
hainele. In fiecare seara, venind acasa, omul nostru isi va curati frumos hainele, pentru ca, a doua zi,
sa poata fi din nou curat si cu hainele albe.
Acest tablou nu reprezinta altceva decat viata crestinului traind in lumea aceasta. Crestinul, in fiecare
zi, este nevoit sa umble pe acest pamant cu scopul de a supravietui si de a-L marturisi pe Domnul Isus
pentru ca Imparatia Lui sa ajunga in cat mai multe inimi si cat mai multi oameni sa fie
mantuiti.Umbland intr-o lume plina de pacate, este cu neputinta sa nu pacatuim .Dar, indata ce
realizam ca am pacatuit, vom cere iertare Domnului Isus, Mantuitorul si Cel care are puterea sa ne
curateasca de orice pacat. Avem sansa aceasta extraordinara ca ori de cate ori am pacatuit si ne-am
murdarit hainele albe primite la inceput de drum, cand L-am acceptat pe Isus in viata noastra, sa le
curatim din nou (1Ioan2:1).

3. Si fiecare din voi sa fie botezati (Fp Ap 2:38)

Botezul, la fel ca si pasii precedenti, ocupa un rol foarte important in viata omului. Prin neglijarea lui,
riscam pierderea mantuirii .De aceea, termenul de botez, trebuie inteles foarte bine in contextul
Bibliei .
Botezul reprezinta doar un simbol; el nu produce iertarea de pacate, ci numai simbolizeaza aceasta.
In 1 Petru 3:20, Dumnezeu ne prezinta Botezul ca un simbol sau icoana, unde omul marturiseste un
cuget curat, deci o spalare de pacate, care nu a avut loc prin altceva decat prin invierea lui Isus
Cristos, adica prin lucrarea de mantuire efectuata de Isus la Golgota. Mai clar, dupa ce omul si-a dat
seama de pacatele lui si ca are nevoie de mantuire, la auzirea Cuvantului Evangheliei lui Isus Cristos s-
a pocait si acum a venit in apa botezului, unde recunoaste inaintea cerului si a oamenilor ca a avut o
zi in care s-a intalnit cu Isus si cugetul i-a fost curatit prin Cuvant si pocainta.
Importanta botezului se poate vedea si mai clar in Romani 6:3-14, unde, in conformitate cu
traducerea originala din greaca a cuvantului "botez", care inseamna "scufundare in apa", botezul este
un simbol care arata oamenilor ca in momentul in care noi suntem scufundati in apa, am murit
impreuna cu Hristos, suntem ingropati impreuna cu El si am murit fata de pacat. Murind fata de
pacat, pacatul nu mai are nimic in viata noastra si nu mai are putere asupra vietilor noastre; si, in
final, prin scoaterea afara din apa, vom arata oamenilor ca, asa cum Hristos a inviat si noi am inviat
impreuna cu El la o viata noua; eliberati de pacat si faradelege, din acel moment, noi vom fi oameni
noi, ucenici ai lui Isus.
Imediat dupa intemeierea primei Biserici si dupa ce Evanghelia a inceput sa se extinda in tot Imperiul
Roman, Satan a cautat sa distorsioneze acesti pasi spre mantuire si sa le schimbe ordinea si intelesul .
Asa se face ca, incepand cu Imparatul Constantin,prin Edictul de la Milan la anul 313 religia crestina a
fost declarata religie de stat si mai tarziu in anul 384 Imparatul Teodosie ,a decretat pedeapsa cu
moartea pentru cei ce refuza sa se boteze, iar toti acesti pasi au fost ignorati, paganismul facandu-si
loc in Biserica lui Dumnezeu. In felul acesta, in zilele noastre, s-a ajuns la Biserici unde se spune ca
botezul curata de pacate, actul nu se mai face prin scufundare ci prin stropire, se administreaza
copiilor mici iar apa cu care se boteaza este declarata ca avand puteri miraculoase de a curati
pacatele. Toate aceste invataturi sunt o aberatie si nu fac parte din invatatura Bibliei. Prin
propagarea lor, Satan incearca sa faca sa esueze planul de mantuire a lui Dumnezeu al carui scop este
mantuirea a cat mai multi oameni Este foarte important sa cautam Biserica unde Cuvantul lui
Dumnezeu si Invatatura Bibliei este temelia acelei Biserici si unde acesti pasi pe calea mantuirii sunt
respectati cu strictete.
Mantuirea are loc atunci cand omul si-a predat viata Domnului Isus,impacandu-se cu Dumnezeu prin
El.Botezul nu face decat sa certifice aceasta intalnire dintre om si Dumnezeu.
Intalnim in Scriptura cazul talharului care s-a pocait pe cruce si Domnul i-a zis ca astazi v-a fi cu El in
Rai. Talharul nu mai avea posibilitatea sa faca botezul deoarece imprejurarea a fost de asa natura. La
fel sunt oameni care nu au posibilitatea ca dupa ce se pocaiesc si-si predau viata lui Dumnezeu sa se
mai boteze, deoarece imprejurarea nu le permite ,sunt pe patul de moarte ,intr-un avion care se
prabuseste,intr-un desert sau in multe alte imprejurari de felul acesta. Oamenii acestia sunt mantuiti
si se duc acolo in cer deoarece mantuirea se realizeaza prin intalnirea lor cu Cristos si predarea in
mana Lui.
Problema este cu cei care nu au nici o piedica si nu-i retine nimic sa poata sa implineasca botezul.
Rusinea ca ceilalti oameni ii pot vedea ca sunt crestini,frica de prigoana sau multe alte exemple sunt
motive care arata ca oamenii acestia nu sunt gata sa-L urmeze pe Domnul si sa implineasca voia Lui in
viata lor si mantuirea lor este sub semnul intrebarii.

4.Si veti primi darul Sfantului Duh Este foarte important de stiut ca, in Biserica lui Cristos, nu sunt
someri.
Fiecarui credincios, atunci cand vine la Domnul Isus, in urma credintei si pocaintei, Duhul Sfant care
intra in inima omului si face lucrarea de nastere din nou, asa cum am vazut-o in capitolul precedent, ii
daruieste un dar. Cu darul primit, fiecare credincios va trebui sa fie activ in Biserica lui Hristos.
Privind in 1Corinteni capitolul 12, Biserica lui Hristos este vazuta ca un trup, unde fiecare credincios
se angajeaza in lucrare in functie de darul primit din partea Duhului Sfant, pentru a-i sluji pe ceilalti si
pentru a duce la indeplinire planul lui Dumnezeu. Unul vorbeste in alte limbi, altul proroceste, altul
face minuni, altul este invatator, altul pastor, etc., fiecare lucrand spre folosul altuia.
Este foarte important ca, dupa ce am venit la Dumnezeu, ne-am pocait si am fost botezati, sa lucram
in biserica lui Isus Cristos. Multi oameni din bisericile noastre raman la statutul de "someri" si nu vor
sa se implice in lucrarile din Biserica. In pilda cu talantii si cu cele zece fecioare, din Matei cap 25, este
dezbatuta problema aceasta de a lucra in Biserica, in functie de darul primit , implicarea in cadrul
bisericii va fi testul lucrarii fiecaruia, la venirea Domnului Isus.
Prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu uneste toti credinciosii din Biserica, facandu-i un singur trup,
fiecare lucrand in biserica prin darul Duhului. Intr-un trup uman, un organ care nu mai functioneaza,
este o povara pentru trup; daca, de exemplu, mana nu mai functioneaza, ea va fi o povara pentru tot
trupul sau, in cazul unei cangrene sau paralizii, organul respectiv poate fi considerat mort si extirpat.
Tot asa este si in Biserica Domnului ! De aceea, trebuie sa tinem cont de planul lui Dumnezeu si de
ceea ce El a hotarat ca este bine pentru noi.

5. Partasia crestina (Fapt.Ap. 2:42-47)

Sensul cuvantului partasie este strangere impreuna, legatura, slujire impreuna. Partasia crestina pe
care primii crestini o practicau si pe care crestinii adevarati o practica si astazi, este caracterizata de
legatura frateasca , frangerea painii, rugaciune, insotirea propovaduirii Evangheliei de minuni,
ajutorare impreuna , dragoste unii fata de altii, simtire la nevoile celor de langa ei. Practicand toate
acestea. crestinii vor glorifica pe Dumnezeu prin lauda si prin viata lor pusa in slujba Lui.
Aceste caracteristici ale vietii de crestin adunau pe primii crestini impreuna si ii faceau sa fie o
marturie pentru oamenii din jurul lor, multi oameni intorcandu-si fata spre Dumnezeu si spre
mantuire.

Cuvant de incheiere

Este foarte important ca Bisericile secolului XXI sa se intoarca la tiparul de viata a primilor crestini, ca
in viata lor sa se vada liantul (Duhul Sfant) care-i uneste prin dragoste. Este important ca fiecare
credincios sa se puna la dispozitia Duhului Sfant si sa lucreze in Biserica, pentru largirea Imparatiei lui
Dumnezeu, pentru ca aceasta sa ajunga in cat mai multe inimi. Este impotant sa implinim ceea ce
Domnul Isus ne-a indemnat, ca si Biserica a lui Hristos, in Marcu 16:15-20 : "Duceti-va in toata lumea
si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va
crede, va fi osandit." Este foarte greu sa realizezi ceea ce scrie in versetul de mai sus, daca oamenilor
nu le pasa de planul de mantuire a lui Dumnezeu; vom auzi pe multi zicand : "Nu am timp, am altceva
de facut, sa mearga altcineva, sa faca acest lucru" ;sau, altul va zice : "Nu stiu, poate pastorul sau
altcineva, eu vin la Biserica in fiecare Dumineca, cred ca ajunge..., sunt altii sa se ocupe de asta." In
secolul XXI, Domnul are nevoie sa ne intoarcem din nou la modul de functionare a Biserica primare,
sa vedem ce are Dumnezeu de lucru cu fiecare dintre noi si sa ne punem la dispozitia Lui; sa crestem
partasia, sa ne pese unul de altul si sa fim mai stransi legati in dragostea Lui Dumnezeu. Privind la
semnele care-i vor insoti pe cei ce vor crede si anume "in Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi in
limbi noi, vor lua in mana serpi, daca vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama, isi vor pune mainile
peste bolnavi si bolnavii se vor insanatosa" , vedem caci in zilele noastre nu prea mai este puterea
aceea din primul secol. De multe ori, credinciosii spun:" a... azi Domnul nu mai lucreaza ca in trecut ,
sau .... ai vazut ce minuni face cutare sau cutare om ?". Cred ca este important de stiut ca, in lucrarea
de extindere a imparatiei lui Dumnezeu, Dumnezeu este Suveran si vrea ca Biserica lui Isus sa fie la
dispozitia Lui. Dumnezeu nu lucreaza peste tot la fel, dar El vrea ca noi sa fim sensibili la nevoile
oamenilor. Noi nu vom putea vedea cu claritate aceste necesitati decat daca ne vom pune la
dispozitia Duhului Sfant, ca El sa ne descopera nevoile oamenilor si sa ne binecuvinteze cu daruri,
pentru ca rezultatul muncii noastre sa fie castigarea de suflete pentru imparatia lui Dumnezeu.
De exemplu un misionar din zilele noastre, trebuie sa cunoasca foarte bine planul de mantuire al lui
Dumnezeu pentru toti oamenii, pentru a-l putea impartasi oamenilor in mijlocul carora lucreaza . Nu
numai un misionar trebuie sa stie acest plan ci orisice crestin. De aceea, prin Duhul Sfant, Dumnezeu
a a lasat in Biserica slujitori, care sa-i invete pe credinciosi, pentru ca fiecare membru din trupul lui
Cristos sa se maturizeze si sa fie capabil sa lucreze la ceea ce Dumnezeu l-a chemat.
Un misionar trebuie sa fie capabil sa vada nevoile oamenilor din campul lui de misiune si, in functie
de nevoile lor, sa ceara ajutor Domnului si sprijin de la Biserica prin care este trimis in campul de
misiune. Domnul vrea sa lucreze la sanatatea oamenilor si sa-Si glorifice Numele prin semne si
minuni, dar are nevoie de oameni care sa fie la dispozitia Lui. Acestia trebuie sa fie capabili spiritual
sa renunte la viata lor, de dragul Domnului Isus, sa se puna la dispozitia lui Dumnezeu, sa fie oameni
prin care Dumnezeu sa-Si arate slava si din inima carora sa curga izvoare de ape limpezi, invatatura
curata a Domnului, Evanghelia mantuitoare.
Privind la planul de mantuire al lui Dumnezeu, noi suntem indemnati la seriozitate, sfintenie si
devotament inaintea Domnului avand, totodata, obligatia sa impartasim si altora atat planul lui
Dumnezeu cat si Evanghelia, vestea buna a dragostei lui Dumnezeu pentru salvarea noastra. Domnul
sa ne ajute la aceasta si sa de-a lumina fiecaruia dintre noi, ca sa stim ce loc ocupam in lucrarea de
mantuire a oamenilor pe acest pamant. Ma rog ca Domnul sa-ti ajute si tie si mie, draga cititorule, ca
lucrarea aceasta sa aduca mai multa lumina in vietile noastre, in legatura cu planul de mantuire al lui
Dumnezeu si cu lucrarea ce o avem de facut in Biserica Domnului fiecaruia dintre noi; si, nu uita :
impartaseste acesti ultimi pasi si altora .
AMIN.