ALEGEREA, SAU PREDESTINAREA ȘI LIBERUL ARBITRU

Romani 8:28-39; Efeseni 1:4-6;(2Tim.1:9)

Predestinarea este una dintre cele mai enigmatice, mai puţin înţelese şi mai dezbătute doctrine. Predestinarea
se referă la faptul că Dumnezeu pe baza atotștiinței Sale, alege în avans, ca anumite lucruri să aibă loc.
1. Definirea alegerii
Scripturile ne vorbesc despre alegerea unei națiuni – Israel(Rom.9:4;11:28), despre alegerea unor persoane
pentru anumite slujbe-Moise și Aron(Ps.105:26),David și Solomon(1Sam.16:12;1Cr.28:5), profeții (Ier.1:5),
apostolii(Lc.6:13-16;Fp.9:15;22:14).În această lecție vom aborda alegerea,sau predestinarea pentru mântuire.
Alegerea și predestinarea deși sunt similare ca înțeles, pot fi distinse în felul următor: în alegere Dumnezeu a
hotărât pe baza preștiinței Sale, să-i mântuiască pe aceia care Îl acceptă pe Fiul Său, prin credință, iar în actul
predestinării, El a hotărât să împlinească efectiv acel plan (Rom.8:29;Ef.1:5,11).
Alegerea este un act suveran al lui Dumnezeu. El nu are nici o obligație de a alege pe cineva, deoarece toți
oamenii sunt păcătoși și nu au nici un merit în fața Lui. Deci mântuirea este un act suveran al lui Dumnezeu
deoarece El nu a fost constrâns de nimeni și de nimic în nici un fel să o facă. Dar mântuirea este și un act al
harului, deoarece El i-a ales pe aceia care erau fără nici un merit, fiind chiar sub osânda dreptății divine.
Biblia spune două lucruri importante legat de această alegere: a. Întrucât Dumnezeu nu putea să-i aleagă în ei
înșiși, pentru că ei meritau pedeapsa, El i-a ales „în Cristos”, adică în baza meritelor Fiului Său(Ef.1:4-6).
b. Dumnezeu i-a ales „înainte de întemeierea lumii”, pe aceia pe care „I-a cunoscut mai dinainte”(Rom.8:29).
Această dezbatere cu privire la alegere(predestinare) și liberul arbitru, a generat 2 concepte teologice diferite.
 Primul concept susține că alegerea pentru mântuire este bazată doar pe actul suveran al lui
Dumnezeu, fără nici o implicare a omului. Aceasta înseamnă că Dumnezeu, din veșnicia care a trecut, i-a
favorizat pe unii oameni și i-a predestinat pentru mântuire, iar ceilalți care nu sunt aleși, sunt sortiți pierzării.
 Cel de-al doilea concept susține că alegerea este actul suveran al lui Dumnezeu, dar această
alegere nu este arbitrară, ci este bazată pe preștiința lui Dumnezeu. Astfel Dumnezeu știind mai dinainte care
va fi răspunsul omului la chemarea Sa alege pentru mântuire pe cei ce răspund chemării Sale, prin credință.
Aici intervine liberul arbitru, care se referă la faptul că omul are libertatea de a răspunde, sau nu la chemarea
divină,fapt care nu este determinat de preștiința lui Dumnezeu,de aceea omul este responsabil de alegerile lui.
În textul din Rom.8:29-30, ap.Pavel descrie toate etapele procesului mântuirii noastre prin har, începând cu
preștiința lui Dumnezeu și continuând cu alegerea(predestinarea), chemarea, mântuirea și glorificarea.
Respectând opțiunea celor care acceptă primul concept menționat mai sus, cel al predestinației(Calvinismul),
în această lecție vom prezenta câteva argumente pentru al doilea concept, cel al alegerii bazată pe preștiința
lui Dumnezeu(arminianismul), așa cum sunt prezentate de H.C.Thiessen în cartea sa „Prelegeri de Teologie
Sistematică”, cap.„Doctrina alegerii”, p.296-301.
2. Alegerea bazată pe preștiința lui Dumnezeu – argumente:
a. Scriptura învață că „harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat”
(Tit 2:11). Deci Dumnezeu a pregătit mântuirea prin Domnul Isus pentru toți oamenii, nu doar pentru unii.
Deși oamenii sunt păcătoși și nu pot face nimic pentru mântuirea lor, Dumnezeu le-a dat capacitatea să poată
face o alegere acceptând oferta harului divin, atunci când sunt cercetați de Dumnezeu. Nu există nici un merit
al omului în această tranzacție; întregul merit este al lui Dumnezeu.
b. Biblia învață clar și fără echivoc că Domnul Isus a murit pentru toți oamenii(Io.3:16;1Tim.2:3-6;
1Io.2:2).Dumnezeu dorește „ca nici unul să nu piară,ci toți să vină la pocăință”(1Pet.3:9).Invitația la mântuire
este pentru toți. Este greu de conceput o invitație universală la care doar puțini au capacitatea să răspundă.
c. Există numeroase îndemnuri și chemări adresate omului:
de a ne întoarce la Dumnezeu(Mat.11:28;Fp.3:19),de a ne pocăi(Fp.2:38; 17:30),de a crede(Io.6:29;Fp.16:31)
d. Scriptura arată că alegerea lui Dumnezeu este bazată pe preștiința Sa(Rom.8:28-30;1Pet.1:1-2).
e. Scriptura arată că Dumnezeu este drept în toate hotărârile Lui. Este dificil să concepem că Dumnezeu
îi allege pe unii din masa de oameni vinovați și condamnați, le oferă mântuire și nu face nimic pentru ceilalți.
f. Acceptarea acestei concepții,motivează biserica la un mai mare efort misionar(Mat.28:19;Lc.24:45-47
Pericole asociate cu interpretarea unilaterală şi cu dogmatismul
În abordarea acestui subiect controversat al alegerii(predestinării) sunt pericole care trebuiesc evitate.Astfel:
- în loc să pornească analiza de la alegerea lui Dumnezeu „în Cristos”, se porneşte de la alegerea omului
- în loc să se pornească de la Scriptură, se porneşte de la teologi şi de la cărţile lor
- se ignoră necesitatea stabilirii unui echilibru între lucrarea lui Dumnezeu şi răspunsul omului,
- se studiază doctrina din curiozitate şi nu cu dorinţa de a fi supus lui Dumnezeu.