UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE ȘI SOCIALE

PROGRAMUL DE LICENȚĂ „TEOLOGIE PENTICOSTALĂ DIDACTICĂ”

Doctrina alegerii în 1 Petru 1:1-5 și gândirea lui Karl Barth

Blaga Brandon
anul 3, semestrul 1

Referat prezentat profesorului

Lector univ. Dr. Mihai Handaric
la data de
23 Ianuarie 2024
Introducere

În acest eseu voi face o prezentare comparativă între modul în care apostolul Petru
descrie și prezintă în Biblie, doctrina alegerii prin credință, și în paralel, prezint interpretarea
teologului Karl Barth aupra acestei doctrine.
Am hotărât să abordez această temă din dorința de a descoperi mai multe informții asupra
acestui subiect, dar totodată și de a înțelege într-un mod mai profund această doctrină, în așa
fel încât să o pot explica și altora. Eu cred că, mântuirea depinde de alegerea lui Dumnezeu,
însă și credința noastră depinde de alegere, noi credem pentru că am fost aleși, nu suntem aleși
pentru că am crezut, doarece mântuirea este prin har, nu prin meritul faptelor noastre. Credința
este un princiupiu al puterii, important este ca această credință să o înflăcărăm, iar felul în care
va evolua credința mea nu este o întâmplare, ci o alegere
În acest referat voi folosi resurse diferite pentru a identifica asemănările și diferențele de
gândire dintre cele două. Pentru a înțelege mai bine doctrina alegerii din perspectiva lui Petru
voi folosi pasajul biblic găsit în epistola întâi a lui Petru capitolul 1:5-9 unde el prezintă și
elaborează conceptul alegerii, iar mai apoi volumul 1 de Karl Barth: Barth and Dogmatics și
volumul 2 de Karl Barth: Barth and Dialogue pentru a obține un punct de vedere corect, elaborat
de autor, apoi voi folosi comentriul 1&2 Petru de Benamin Fărăgău pentru a înțelege și a explica
doctrina alegerii din perspectiva lui Petru, iar mai apoi voi folosi și două articole științifice
pentru a obține o comparație mai diversificată.

Interpretarea lui Karl Barth asupra doctrinei alegerii

Potrivit gândirii lui Karl Barth, credința este în strânsă relație cu hotărârea omului, iar
acestea două se fundamentează pe alegerea sa de către Dumnezeu din veșnicie. Pe deoparte,
este vorba despre hotărârea lui Dumnezeu de a alege pe cei chemați la credință în Logosul divin,
iar pe de altă parte, despre hotărârea individului de a asculta de Fiul lui Dumnezeu și de a avea
credință fermă în El. Din punctul de vedere al omului, hotărârea pentru credință nu înseamnă
posibilitatea de a alege între mai multe opțiuni, ci se referă strict la recunoșterea lui Dumnezeu,
ca Domn și Stăpân, și la supunerea necondiționată față de El. Omul ia hotărârea de a se supune
lui Dumnezeu, după ce Dumnezeu, în libertatea Sa, a luat decizia de a-l chema lacredință,înainte
ca omul să hotărască în acest sens. În aceasta constă diferența între omul rațional și liber și o
ființă lipsită de aceste calități.
Alegerea omului din veșnicie de către Dumnezeu, conform lui Barth, este concretizată
prin Isus Hristos. ,,Hotărârea supunerii față de decizia divină luată prin libertatea lui Dumnzeu
este ceea ce a descris de către Scriptură ca fiind hotărârea credinței în numele lui Isus Hristos”.
El mai spune că libertatea alegerii este trecută în plan secund, alegerea lui Dumnezeu
primează, hotărârea omului fiind lipsită de eficacitate și importanță. Întrebarea care se pune,
cine poate hotărî singur pentru Domnul? Cel care face asta, adică cel ce crede, nu-și va mai
valorifica libertatea sa niciodată. Căci aceasta este învățătura credinței creștine despre sine
însăși, ea se bazează pe o alegere total nemeritată și incompesabilă, prin care se constată că
omul nu este liber să creadă sau să nu creadă, ci Dumnezeu este liber să milostivească sau să
împietrească după bunul său plac.
Referitor la alegerea harului, Karl Barth afirmă că aceasta nu poate fi în contradicție cu
hotărârea omului. Suveranitatea lui Dumnezeu se dovedește nu numai prin imposibilitatea
creației de a evada din fața Sa, pentru că în condamnarea sa nu-și mai poate folosi voința, ci ea
se adeverește și prin faptul că ultimul cuvânt pe care Dumnezeu are să-l spună omului este
faptul că scopul pozitiv al voinței Sale de neclintit este și rămâne fericirea omului.
Barth deosebește libertatea lui Dumnezeu pentru om, prin care Dumnezeu îl alege pe om
și se hotărăște pentru el, de libertatea dăruită omului de Dumnezeu, care este de fapt bucuria
omului de a trebui să urmeze alegerii lui Dumnezeu. Libertatea lui Dumnezeu pentru om nu
semnifică nimic altceva decât libertatea care, prin lucrarea Mântuitorului Hristos, l-a eliberat și
l-a salvat pe om de pierzare și din ne-libertate. Avem, așadar, de a face cu două lucruri
dinstincte: libertatea lui Dumnezeu pentru om și libertatea dăruită omului de Dumnezeu.
Acestea două sunt unite în persoana lui Isus Hristos, Care le-a cuprins pe amândouă, simultan,
devenind astfel singura soluție de înțelegere și asumare a libertății umane.
Interpretarea biblică a apostolului Petru asupra doctrinei alegerii

Epistola lui Petru este adresată celor aleşi dintre evreii din zilele lui, bineînţeles celor care
cred în Domnul Isus, care erau împrăştiaţi într-o zone destul de întinse din Asia Mică. Apostolul
are o grijă deosebită să-i înveţe cu privire la semnificaţia mai multor imagini simbolice din
ritualurile levitice, care le erau atât de familiare. Dar, în timp ce prezintă poziţia creştină în
contrast cu poziţia lor anterioară ca evrei pentru a-i întări cu privire la poziţia şi chemarea lor
în şi respectiv prin Hristos, el se îngrijeşte să menţină orice aspect comun al poziţiei creştine şi
al celei a sfinţilor Vechiului Testament.
Mai întâi, categoria de oamenii prezentată în această epistolă, ni se spune că au fost
,,aleși după cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl”. Asta înseamnă că în veșnicia
trecută, Dumnezeu i-a ales să fie ai Lui. Doctrina alegerii nu este întotdeauna populară, dar își
are virtuțiile sale, prin faptul că îi dă voie lui Dumnezeu să fie Dumnezeu, tentativele de a o
face mai pe placul oamenilor nu au avut alt efect decât acela de a diminua suveranitatea lui
Dumnezeu. Orice dificultate în reconcilierea alegerii lui Dumnezeu cu responsabilitatea umană
rezidă în mintea omului, nu în aceea a lui Dumnezeu.
Aspectul specific creştinismului este că alegerea este personală, strict individuală,
aceasta este ceea ce îi stârneşte cel mai mult pe cei care luptă împotriva adevărului cu privire la
alegere: ar admite ca un fel de organizaţie să fie aleasă, cumva într-un sens general, şi apoi că
persoanele care compun acea organizaţie trebuie să fie aduse în cadrul ei, punând anumite
condiţii care ţin de comportamentul lor, dar în cuvântul lui Dumnezeu nu găsim o asemenea
idee. Dumnezeu a ales persoane în mod individual.
Apostolul Petru nu vorbeşte despre o alegere în mod abstract, şi nici nu este nicăieri
obiceiul scripturii să vorbească abstract despre alegere. Sfinţii sunt „aleşi după ştiinţa dinainte
a lui Dumnezeu Tatăl“ şi nu este vorba despre un Guvernator care are o naţiune în care doreşte
să-şi arate înţelepciunea, puterea şi căile drepte, cum se obişnuiseră ei în iudaism – aceasta era
de domeniul trecutului. Evreii făcuseră ca guvernarea lui Dumnezeu să ajungă să fie dispreţuită
din cauza răzvrătirii împotriva numelui său, astfel încât Yahve Însuşi a găsit că, din motive
morale, era necesar ca naţiunea Lui să fie dată în mâinile vrăjmaşilor ei. Ca urmare, acea naţiune
care avea rolul de a prezenta guvernarea Lui era ceva de domeniul trecutului. Este adevărat că
o rămăşiţă fusese adusă din Babilon pentru a fi testată printr-o nouă încercare ce a constat în
venirea lui Mesia, dar vai! a fost un test al responsabilităţii lor, nu al credinţei, şi, fie că a fost
vorba
de responsabilitatea de a împlini legea, fie de aceea de a-L crede pe Mesia, rezultatul a
fost acelaşi în ceea ce-l priveşte pe om.
Observăm, ca un fapt important pe care se cuvine să-l recunoaştem, că, în epistolele lui
Petru, mântuirea este privită ca fiind în viitor şi nu altfel. Mântuirea este privită ca fiind ceva
care nu a venit încă, în sens general, mântuirea aşteaptă descoperirea Domnului Isus Hristos.
Ea presupune eliberarea credinciosului de tot ce este natural chiar şi în ceea ce priveşte trupul,
ca el să fie schimbat în asemănarea lui Hristos. Petru spune despre „o mântuire gata să fie
descoperită în timpul din urmă“, de aceea, aceasta este legată de arătarea lui Isus Hristos.
Am prezentat un fapt important, acela că evreul creştin nu mai face parte dintr-o anumită
naţiune aleasă, ci este scos din poziţia pe care o avea anterior şi are parte de un cu totul altfel
de alegere. În cazul de faţă, cei cărora li se adresează epistola au făcut parte din poporul ales,
dar erau aleşi după ştiinţa de dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, nu este vorba de un gând la care s-
a ajuns ulterior, ci era ceva inclus în planul Lui.

Concluzii

În gândirea lui Barth, „ecuația” dintre harul lui Dumnezeu și libertatea omului este mult
mai tranșantă și fără opțiune; libertatea nu este determinată numai de credință, ci și de
predestinarea sa, mai bine spus, de alegerea omului din veșnicie. Fundamentul acestei alegeri
este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care unește în Sine cele două libertăți: libertatea lui
Dumnezeu pentru om, prin care Dumnezeu îl alege pe om și libertatea omului, dăruită de
Dumnezeu, prin care omul se hotărăște pentru Dumnezeu și îl urmează pe Acesta, ceea ce intră
în contradicție cu ceea ce spune Petru, că, cei aleşi sunt puşi deoparte prin Duhul pentru a fi
aşezaţi sub stropirea cu sângele lui Isus Hristos. Prin credinţa în Hristos, credinciosul se pune
sub protecţia sângelui scump care curăţă de orice păcat şi care îl aşază înaintea lui Dumnezeu
într-o pace deplină. Lucrarea Duhului lui Dumnezeu într-un păcătos are ca scop să dea naştere
în el vieţii lui Hristos şi să îl aducă sub eficacitatea morţii lui Hristos, care îndepărtează tot ce
este contrar lui Dumnezeu. Dacă s-ar fi avut în vedere în primul rând nevoia noastră, s-ar fi
menţionat prima dată sângele, deoarece numai prin el ne putem apropia de Dumnezeu. Dar
Scriptura prezintă mai întâi marele scop pe care Dumnezeu îl are înaintea Lui când Duhul Său
începe să lucreze în sufletul nostru, adică să reproducă viaţa de ascultare a lui Hristos.
 Bibliografie
1. https://www.academia.edu/43572957/
Predestinatia_si_justificarea_in_gandirea_lui_Karl_Barth_Consideratii_critice_ort
odoxe
2. Barth Karl, Barth and Dogmatics, Vol. 1,edited by George Hunsinger and
Keith L.Johson (Wiley Blackwell, 2020);
3. Karl Barth, Barth and Dialogue, Vol. 2,edited by George Hunsinger and
Keith L.Johson (Wiley Blackwell, 2020);
4. Fărăgău Beniamin, 1&2 Petru, Comentariu Biblic, Risoprint, Cluj-Napoca,
2017;
5. https://comori.org/noul-testament/1-petru/intaia-epistola-a-lui-petru/
capitolul-1-36/.