Libertatea și

responsabilitatea
Condratiuc Olivia, Hladiuc Alexandra
CE SUNT LIBERTATEA ȘI
RESPONSABILITATEA?
• Libertatea si responsabilitatea presupun
recunoașterea a două voințe care se
caută una pe alta și se intâlnesc în
spațiul tainic al iubirii, pentru că numai
in iubire alegerea este liberă. În iubirea
răstignită a lui Hristos se intâlnește într-
un mod teandric voia lui Dumnezeu cu
voia omului.
LIBERTATEA ȘI RESPONSABILITATEA

Pentru a intelege mai bine libertatea si responsabilitatea

crestina, consideram ca este necesar sa ne oprim mai intai
asupra sensului lor teoretic. Din punct de
vedere teoretic, libertatea si responsabilitatea se implica in
mod necesar. Intrepătrunderea lor simfonica ar putea fi
numita "o buna intalnire intre necesitate si libertate". Cu
alte cuvinte fara libertate nu exista responsabilitate si fara
responsabilitate libertatea risca sa devina dezorganizată.
Libertatea morala nu
inseamna nedeterminare,
ci determinare, libertate
in sens pozitiv.
• "Nu exista in spiritul nostru'' - scrie
Levy Buhl - ''o idee mai clara, în
aparență, decat ideea de
responsabilitate. Se pare ca ea ne este
data, in chip imediat, de constiinta,
odata cu ideea de liber arbitru; noi
stim ca suntem responsabili asa cum
stim ca suntern liberi, printr-o intuitie
directa". Potrivit acestei afirmatii,
principiul suprem al libertatii si
responsabilitatii ar rezulta din natura
noastra logică, deci ar avea un temei
ontologic (ontologic = ,,Teorie
speculativă despre esențele sau
principiile ultime ale tuturor
lucrurilor.''), ceea ce pentru epoca
noastra este deosebit de semnificativ.
Libertatea si responsabilitatea în
spiritualitatea creștină.
• In spiritualitatea crestina libertatea si responsabilitatea morala sunt doua
realitati fundamentale. Fara ele nu se poate intelege nici problema raului, nici
mantuirea si nici vocatia creatoare si transfiguratoare a omului in lume. Dar
pentru cel care traieste in orizontul crestin al existentei, izvorul libertatii si
responsabilitatii nu se afla in vointa sa naturala pentru ca el nu este o fiinta
absoluta. Izvorul libertatii si responsabilitatii este Dumnezeu. Daca Dumnezeu
nu este, noi nu suntem decat o parte a societatii si a universului, supusi
determinarilor sale si in final mortii. Deci nu exista libertate si responsabilitate
decat in Duhul lui Dumnezeu. Indepartandu-se de Dumnezeu omul pierde cele
doua insusiri esentiale ale libertatii, cea in Dumnezeu si cea care-l orienteaza
spre Dumnezeu.
• In acest context consideram ca
este bine sa subliniem faptul ca
in traditia crestina, mai ales
apuseana, s-a pus uneori
accentul numai pe libertatea pe
care ne-o da adevarul. Fericitul
Augustin nu recunostea decat
libertatea in Dumnezeu.
Libertatea initiala a fost dupa el
total pierduta prin pacat.
Aceasta diminuare a libertatii de
alegere a condus la
constrangere in domeniul
credintei. Toma d'Aquino a
neglijat si el problema libertatii.
Iubirea fata de Dumnezeu este
pentru el o necesitate. Nicolae
Berdiaev a analizat, cu un
profund spirit de patrundere,
erorile care se pot naste dintr-o
abordare rationalista a
problemei libertatii.
• Libertatea de alegere - spune el - nu
garanteaza ca omul va urma calea
binelui, ca va ajunge la asemanarea
cu Dumnezeu. El poate alege calea
urii, a separarii si a raului. Dar slujind
raul, omul nu ajunge la libertate, ci
cade sub legile necesitatii naturale.
Libertatea in adevar are si ea
dialectica sa interioara. Ea poate sa se
transforme in contrariul sau, intr-un
bine sau o virtute impusa, intr-o
organizare tiranica a vietii umane.
Iubirea lui Hristos - spațiul libertății și
responsabilității umane.
• Experienta iubirii este aproape identica cu experienta suferintei. A intra
in orizontul iubirii inseamna a te expune suferintei, refuzului din partea
celor pe care ii iubesti. Prin actul intruparii, Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
se autolimiteaza si se expune in mod liber acestui refuz. In Hristos se
descopera un adevar existential necunoscut lumii vechi; adevarul ca nu
numai omul ii cauta pe Dumnezeu, ci si Dumnezeu il cauta pe om. In
Hristos, Dumnezeu a iubit si iubeste pe oameni cu o iubire nesfarsita.
Aceasta este marea taina a iubirii interpersonale. Iubirea omului este
deci iubire raspuns, care "presupune - dupa Sfantul Vasile cel Mare - o
dispozitie proprie naturii create, o samanta sau o putere de iubire in
fiinta omului, chemat sa ajunga la desavarsire prin iubire".
CONCLUZII
• Libertatea si responsabilitatea morala sunt doua
realitati esentiale in viata crestina, daruite
omului pentru a continua dinamica intruparii lui
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, in istorie si in acelasi
timp pentru a da un sens dumnezeiesc istoriei.
• Prin lucrarea Duhului Sfant, in comunitatea
Bisericii, crestinii primesc harul ca pe o
împuternicire spre libertate, iar faptele lor
concrete trebuie sa reprezinte o realizare a
acestei libertati si in acelasi timp o expresie a
responsabilitatii morale.