Sunteți pe pagina 1din 31

8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

Vindecarea orbului din Ierihon ± 


predici cu învminte preioase

Pr. Ilie Cleopa - Predic la Duminica a 31-a dupa Rusalii,a vindecrii orbului din
Ierihon .......................................................................................................................... 2
Sfântul Ioan Gur de Aur ± Cuvânt la Duminica a XXXI-a dup Pogorârea Sfântului
Duh - Vindecarea orbului din Ierihon ........................................................................ 8
Printele Constantin Galeriu - Vindecarea orbului din Ierihon ............................. 12
Pr. Ion Cârciuleanu - Predica Rugciune împlinit ................................................. 18
Printele Iosif Trifa - Vindecarea orbului din Ierihon ............................................ 22
Credina cea vie face i azi minuni  ± O pild din China........................................ 23
Printele Visarion Iugulescu - Predic la Duminica a 31-a dup Rusalii, a vindecrii
orbului din Ierihon..................................................................................................... 25

Rugciune ................................................................................................................ 31 

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 1/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

 
Pr. Ilie Cleopa - Predic la Duminica a 31-a dupa Rusalii,a vindecrii orbului din
Ierihon

 I  ar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-i mil de mine!(Luca 18, 39)  
Iubii credincioi,
C uvîntul lui Dumnezeu este izvor de învturi duhovniceti, din care noi putem s
scoatem în lumin multe feluri de sfaturi folositoare de suflet. Din Sfînta i dumnezeiasca
Evanghelie care s-a citit astzi despre vindecarea orbului din Ierihon, lsînd la o parte alte
învturi ce se pot desprinde din cuprinsul ei, ne vom opri numai la cuvintele orbului pe
care le-ai auzit. Cci fiind oprit de popor cu certare s tac, el mai tare striga ctre Iisus
Hristos: "Fiule al lui David, miluiete-m!"

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 2/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

V edei, fraii mei, credin statornic i fr de îndoial? Acest fericit orb care cu ochii
trupului nu vedea, dar cu mintea i cu inima lui credea c Hristos poate s -i vindece lumina
ochilor, nu lua aminte la cei care îl certau i îi ziceau s tac.  E l credea cu toat inima, c
negreit Mîntuitorul îl va vindeca i îi va lumina ochii. De aceea cu toat oprirea de restul 
mulimii el mai tare striga:  "Fiule al lui David, miluiete-m!" El auzise de la muli
oameni despre minunile ce le fcea Mîntuitorul în toat Palestina; auzise c Iisus este din
neamul lui David i de aceea, netiind mai mult, striga fr de îndoial la Iisus.  Pentru
credina
C redina lui statornic,
ta te-a mîntuit!orbul a fosta auzit
i îndat vzut de 18, 42-43). nostru Mîntuitor, C are i-a zis: 
Preaînduratul
(Luca
Iubii credincioi,
Fiind vorba despre credin este bine s tim c în multe feluri se împarte credina oamenilor 
 pe pmînt.
Este credin cunosctoare pe care o au i diavolii, cci ei, cunoscînd puterea lui
Dumnezeu, cred i se cutremur (Iacob 2, 19).
Este credin lucrtoare, adic acea credin care este urmat de fapte bune sau, altfel
spus, credin care lucreaz prin dragoste (Galateni 5, 6).
Este credin îndoielnic sau puin, pentru care a zis Mîntuitorul lui Petru:  Puin
credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei 14, 31).
Este credin farnic pe care Mîntuitorul nostru de atîtea ori a mustrat-o în faa
crturarilor i a fariseilor (Matei 23, 13-29; I Timotei 1, 5).
Este credin bigot (bolnav, fanatic), mai bine zis nelmurit (II Timotei 3, 8).
Este credin superstiioas a celor ce cred în visuri, vedenii false, descîntece,
 ghicitori i vrjitorii  (Înelepciune lui Isus Sirah 34, 1-7).
Este credin strîmb i rtcit de la adevr pe care o au sectarii i toi ereticii  (I 
Timotei 1, 3; 1, 19-20; 4, 1-2; 6, 14; 6, 21).
Este credin pgîn care nu are nimic din adevr, a popoarelor care nu cred în
Evanghelie i în Hristos Mîntuitorul lumii  (II Timotei 3, 8).
S-ar putea vorbi i de alte feluri de credin, dar nu este locul aici. S revenim cu cuvîntul
nostru la credina cea neîndoielnic i statornic a orbului din Sfînta Evanghelie de azi.
Credina lui fiind dreapt, a fost auzit de Mîntuitorul i încununat de minunea mai presus
de fire.
Unii din Sfinii i dumnezeietii Prini arat c temerea de Dumnezeu este începutul 
credinei, deoarece aceasta elibereaz sufletul de teama pcatului i a morii, ajutîndu -l s
intre în stpînirea
mîntuirea, cci  frharului  (Matei
de credin nu 10,
este28; Luca 12,
cu putin 5). Dinluicredin
a plcea începe
Dumnezeu i se11,sfîrete
(Evrei 6).
Apostolul Iacob zice:  Brbatul îndoielnic este nestatornic în toate cile sale (Iacob 1, 8).
Dac orbul din Sfînta Evanghelie de astzi, auzind pe cei ce îl opreau s nu strige la Hristos,
s-ar fi îndoit i ar fi tcut a mai striga la Mîntuitorul, nu cpta vindecarea ochilor si. Dar cu
cît mai mult îl opreau cei de fa s nu strige i s tac, el mai tare striga: Fiule al lui David,
miluiete-m ! i aa, tiutorul inimilor, vzînd credina lui cea din inim i fr de
îndoial, l-a vindecat de orbirea ochilor. La acest orb s-a împlinit Scriptura care zice:  C el 
ce crede în Hristos nu se va ruina (Isaia 28, 16; Romani 10, 11).

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 3/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

Credin adevrat în Dumnezeu i fr îndoial a avut i fericitul patriarh Avraam. Despre
credina lui, zice Sfînta Scriptur : i a crezut Avraam lui Dumnezeu i i s-a socotit lui 
credina întru dreptate (Facere 15, 6; Romani 4, 18-22). Acestei credine drepte i fr de
îndoial a patriarhului Avraam i-au urmat i faptele lui cele bune care le-a fcut dup voia i
dup porunca lui Dumnezeu.  Aceast credin dreapt i statornic l-a fcut pe Avraam s
ias din pmîntul su, din rudenia sa i din casa tatlui su i s se duc unde i -a poruncit 
 Dumnezeu (Facere 12, 5; Evrei 11, 8).  Aceast credin dreapt i lucrtoare l-a fcut pe
 Avraam s ias (Facere
stejarul Mamvri  din pmîntul
13, 18).su, din rudenia sa i apoi s zideasc al doilea altar lîng
  Aceast credin tare i neîndoielnic l-a fcut pe Avraam s asculte de porunca lui 
 Dumnezeu i s taie împrejur pe fiul su I saac i pe toi robii si  (Facere 17, 23-27). i, în
sfîrit, aceast credin dreapt i statornic a lui Avraam, l-a fcut s aduc pe I saac, fiul 
su cel iubit i nscut din fgduin, jertf lui Dumnezeu, pentru care cu jurmînt a
întrit Dumnezeu marea Sa binecuvîntare asupra lui i asupra urmailor lui  (Facere 22, 1-
18; Evrei 6, 13-14). Iat cîteva gînduri despre credina cea dreapt, statornic i lucrtoare a
lui Avraam. Iar cine vrea s tie mai pe larg despre foloasele adevratei credine, s citeasc
cu atenie epistola Sfîntului Pavel ctre Evrei, capitolul 11.
Iubii credincioi,
Sfînta Evanghelie de azi ne arat luminat c acest orb, cruia Mîntuitorul nostru Iisus Hristos
i-a deschis ochii, nu era numai orb ci i foarte srac, deoarece, dup cuvîntul Evangheliei,
vedem c el  edea lîng cale, cerind  (Luca 18, 35). Oare, fraii mei, în zilele noastre ca i în
alte vremi, cîi orbi i sraci nu sînt în diferite locuri, care ceresc pe drumuri, pe la porile
noastre, prin sate, prin tîrguri i orae i cît de fericit i bun urmtor al Mîntuitorului, este
acela care, auzind glasul acestor oameni sraci i necjii, se oprete din calea sa i întreab,
zicînd: "Ce voii s facem?" i înelegînd cele de nevoie ale lor, îi ajut la lips i la toate
cele de nevoie ale lor?  Mîntuitorul nostru  I isus Hristos, ca un cunosctor de inimi, vzînd 
la acel srac nu numai orbirea lui, ci i marea lui credin struitoare, i-a dat cea mai 
mare bogie: luminarea ochilor lui.
  Noi oamenii, fiind pctoi i puin credincioi, pentru a noastr necredin nu putem face
minuni cu cei orbi, bolnavi i sraci, dar din cele ce avem putem s -i ajutm cu cele de
nevoie, aducîndu-ne aminte c cei sraci sînt fpturi ale lui Dumnezeu (Iov 34, 19; Pilde
22, 2). S ne aducem aminte c   Dumnezeu iubete pe sraci ca i pe bogai (Iov 34, 28;
Psalm 11, 5) i nu nesocotete rugciunile lor  (Psalm 101, 18), ci ascult plîngerea lor  
(Ieire 2, 24; Psalm 68, 37). S-i aduc aminte toi iubitorii de Hristos c Dumnezeu ne
 Deuteronom
poruncete s 15,ajutm pe ceiaduc
7-11). S-i sraci i scei
aminte nebogai
întindem mîna
c cine înainteapelor 
miluiete (Levitic
srac, 25, 35;
împrumut
 pe Dumnezeu (Pilde 19, 17) i va fi binecuvîntat de Dumnezeu cu rsplat venic (Psalm
36, 26; Pilde 19, 17; 22, 9; Psalm 111, 8-9; II Corinteni 9, 9).
Cine dispreuiete pe srac i-l trece cu vederea, acela dispreuiete pe Hristos (Matei 25,
41-45). S nu uitm c strigarea sracilor ajunge mai repede ca a noastr la Dumnezeu 
(Deuteronom 15, 9; Iov 34, 28; Iacob 5, 4). Iar Mîntuitorul ne înva: Fericii cei milostivi,
c aceia se vor milui  (Matei 5, 7). Voi aduga în continuare i o istorioar despre milostenie
luat din Vieile Sfinilor.

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 4/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

Sfîntul Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, a crui pomenire Biserica Ortodox o
face la 12 noiembrie, zice despre sine aa: " C înd eram în C ipru, fiind de 15 ani, pe cînd 
dormeam într-o noapte, mi s-a artat o fecioar foarte frumoas la chip, îmbrcat
cuviincios i avînd cunun de mslin pe capul ei. Stînd aproape de patul meu, m -a atins la
  piept, i deteptîndu-m, am vzut-o pe dînsa nu în somn, ci aievea stînd înaintea mea.
 Apoi am întrebat-o cine este i cum a îndrznit de a intrat la mine pe cînd dormeam.  I ar 
ea, cutînd spre mine cu ochii veseli i cu faa luminat, a zis: " E u sînt fiica cea mare a
marelui Împrat
ea a început iarii acea
gridintîi
ctredintre
minefiicele Lui!" m
aa: "Dac Acestea auzind
vei face eu, ,m-am
prieten eu îiînchinat ei, iar 
voi mijloci un
mare dar de la Împrat i te voi duce înaintea Lui, fiindc nimeni nu are îndrzneal la
 Dînsul mai mult decît mine.  E u L-am pogorît pe Dînsul din cer pe pmînt i L-am fcut a
se întrupa cu trup omenesc!"
 Acestea zicînd, s-a fcut nevzut i m-am mirat de acea vedenie. Apoi cugetînd, am zis în
mine: C u adevrat milostenia mi s-a artat mie în chip de fecioar, cci o vdete cununa
cea de mslin de pe capul ei, care este semnul milostivirii i mrturisesc chiar cuvintele
 grite de ea, cci a zis: " E u am pogorît pe Dumnezeu din cer pe pmînt i L -am fcut a Se

întrupa!" deci
îndemnat Ziditorul
nimeni vzînd
altcineva, frpenumai
om pierind,
de a Saa milostivire.
venit ca  E 
s-l mîntuiasc,
l, plecînd nefiind 
cerurile, S-a
 pogorît ca s miluiasc zidirea Sa. Deci mai mult decît toate ni se cade s avem mil ctre
cei de aproape i s dm cît mai mult milostenie dac voim s aflm mil de la
 Dumnezeu.
 Astfel cugetînd în gîndul meu, îndat m-am sculat i am mers la biseric singur, cînd se
lumina de ziu. Mergînd, am aflat pe cale un srac gol, tremurînd de frig. Deci, m-am
dezbrcat de o hain i am dat-o acelui srac, zicînd în mine: "Acum voi cunoate de este
adevrat ceea ce am vzut sau este o înelciune!" i am mers mai departe. Dar înainte de
a ajunge la biseric, m-a întîmpinat un om îmbrcat în haine albe i mi-a dat în mîn o
legtur ce avea într-însa o sut de galbeni de aur i mi-a zis: "Primete acestea,
 prietene!"  I ar eu am luat-o cu bucurie, îns îndat m-am cit c am luat-o, cci nu-mi era
de trebuin i m-am întors vrînd s dau înapoi cele ce-mi dduse, dar nu l-am mai vzut 
i cutîndu-l cu dinadinsul nu l-am aflat. Atunci am cunoscut c ceea ce am vzut a fost 
adevrat, iar nu înelciune. Din acea vreme orice ddeam sracului, ispiteam dac îmi va
da Dumnezeu însutit precum a zis i ispitind de multe ori am aflat c aa este. Mai pe
urm am zis: "Înceteaz suflete al meu a mai ispiti pe Domnul Dumnezeul tu".
  Altdat, mergînd acest sfînt  I oan s cerceteze pe bolnavi, pentru c de dou ori pe
sptmîn cerceta pe cei bolnavi, l-a întîmpinat un strin i i-a cerut milostenie, iar el a
  poruncit slugii sale s-i dea ase argini. Deci, luînd strinul arginii s-a dus i, vrînd s
ispiteasc îndurarea sfîntului, i-a schimbat hainele sale i alergînd pe alt cale, iari l-a
întîmpinat pe sfîntul i l-a rugat, zicînd: "Miluiete-m, stpîne, c sînt robit".  I ar el a
 poruncit slugii sale s-i dea ase argini. Apoi sluga a zis patriarhului la ureche: "Stpîne
acesta este sracul acela care a luat mai înainte ase argini", iar patriarhul s-a fcut c
nu l-a auzit pe el i a poruncit ca iari s-i dea.
  Strinul, luînd a doua oar milostenie, i-a schimbat hainele sale i a întîmpinat pe alt
cale pe patriarh, cerînd a treia oar milostenie de la dînsul.  I ar sluga a zis ctre patriarh:
"Stpîne acesta este tot acela care a luat pîn acum de dou ori cîte ase argini i acum
http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 5/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

cere a treia oar!" Atunci fericitul patriarh  I oan a rspuns slugii sale, zicînd: "D-i lui 
doi argini, nu cumva s fie Hristosul meu care m ispitete pe mine!"
  Despre milostenie s auzim i pe dreptul Tobit care, învînd pe fiul su Tobie, zice: 
"Din cele ce ai, f milostenie i s nu pizmuiasc ochiul tu cînd faci milostenie. S nu
întorci faa ta de ctre nici un srac i de ctre tine nu-i va întoarce Dumnezeu faa Sa.
 Dup cît de mult avere ai, f milostenie. De ai mult s dai mult, de ai puin s dai puin,
dar C ci comoar bun îi agoniseti ie în ziua cea de
lips,dec
ctre milostenie
milostenia dinnumoarte
te întoarce.
izbvete i nu-l las pe cel milostiv ca s intre întru
întuneric, c bun dar este milostenia celor ce o fac pe ea înaintea C elui Preaînalt " (Tobit 
4, 7-11). " Din pîinea ta d celui flmînd i din hainele tale d celor goi. Tot ce prisosete
 f milostenie i pune pîinile tale peste mormintele drepilor " (Tobit 4, 16-17).
 Înc i marele arhanghel al lui Dumnezeu, Rafail  , care a fost trimis de Dumnezeu
s ajute la cstorie lui Tobie, a zis: " Bun este rugciunea cu post, cu milostenie i cu
dreptate... Mai bine este a face milostenie decît a strînge aur, c milostenia din moarte
izbvete i cur pcatele. C ei ce fac milostenie i dreptate, umple-se-vor de via, iar cei 
ce pctuiesc,
 proorocului vrjmai
Osea:  Milsînt ai vieii
voiesc, nu" jertf
iar lor  (Tobit (Osea
12, 8-10).
6, 6). Înc zice Duhul Sfînt prin gura
Iubii credincioi,
Am vorbit aici despre puterea credinei dreptmritoare i despre milostenie, fiind îndemnat
de Evanghelia de astzi în care se vorbete de vindecarea unui orb din Ierihon.  Ai auzit cu
cît credin i struin se ruga acest orb i ce anume cerea, zicînd:  " I isuse, Fiul lui 
 David, miluiete-m!" C e voieti s-i fac? l-a întrebat Hristos. "Doamne, s vd". i  I isus
i-a zis: "Vezi! C redina ta te-a mîntuit" (Luca 18, 38-42).
C are erau deci virtuile acestui orb? C redina tare în Dumnezeu i rugciunea lui 
struitoare. Aceste dou virtui l-au vindecat i l-au fcut ucenic al lui Hristos. Pe acestea
s le dobîndim i noi, fraii mei, dac vrem s ne mîntuim i s fac Domnul mil cu noi.
  Deci s avem în suflet credin curat, puternic, ortodox, aa cum aveau mamele i 
înaintaii notri. Credina noastr s nu fie îndoielnic, ovitoare i farnic, cum sînt
muli dintre cretinii care cred numai cu gura i la biseric vin doar la Sfintele Pati i cînd
au vreo înmormîntare în familie, iar acas abia fac cî teva cruci i zic "Tatl nostru" seara i
dimineaa. Ce minuni poate s fac o asemenea credin? Iat de ce Dumnezeu nu ne
împlinete multe din cererile noastre.
Credina noastr s nu fie numai aa, de ochii satului i ai rudelor, cci credina puin ad uce
i roade puine. Ci credina noastr s fie vie, activ, fierbinte, statornic i lucrtoare,
adic s se arate nu prin cuvinte, ci prin fapte bune.
C retinul bun se roag mult i cu struin, pîn îl miluiete Dumnezeu.
C retinul bun nu lipsete de la biseric, mai ales în srbtori.
C retinul bun iart pe dumani, miluiete pe sraci, cerceteaz pe bolnavi, este
smerit i blînd cu toi oamenii.

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 6/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

  retinul bun nu se îmbat, nu-i ucide copiii, nu d divor de soia lui, nu se las

biruit de cumplitul pcat al desfrînrii, nu fur, nu înjur, nu spune minciuni, nu
 judec pe alii.
 Silii-v s devenii cretini buni, aezai, tari în credina ortodox, asculttori de Biseric,
milostivi i iubitori de Dumnezeu i de oameni. Nu ascultai de cretinii sectari care dezbin
Biserica lui Hristos i duc pe muli la pierzare cu reaua lor credin. Nu -i ascultai, nu
discutai cu ei, nu
robii de patimi, de v
ceiducei
care nula seadunrile lor, nu
roag, care rupte
mergdelaBiseric.
biseric,Apoi
nu seferii-v
spovedescde icretinii
nu se
împrtesc cu anii.
C redina sporete în sufletele noastre prin milostenie i prin citirea crilor sfinte.  Fr
rugciune nu putem spori în credin, iar fr cunoaterea Sfintei Scripturi i a
învturii de credin ortodox nu vom cunoate bine credina adevrat, i unii pot fi 
uor amgii de secte.
  S-L rugm pe  I isus Hristos, Mîntuitorul lumii, s ne întreasc în dreapta credin, în
rugciunea struitoare i în milostenie, virtui care stau la temelia mîntuirii noastre, de
care s ne învredniceasc bunul Dumnezeu pe toi. Amin.

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 7/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

 
Sfântul Ioan Gur de Aur ± Cuvânt la Duminica a XXXI-a dup Pogorârea Sfântului
Duh - Vindecarea orbului din Ierihon

  i când S-a apropiat  I isus de  I erihon, un orb edea lâng drum, cerind. i, auzind el 
mulimea care trecea,
strigat, zicând: întreba ce e aceasta. i i -au spus c trece I isus Nazarineanul. i el a
 I isuse, Fiul lui David, fie-i mil de mine! i cei care mergeau înainte îl 
certau ca s tac, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-i mil de mine! i 
oprindu-Se,  I isus a poruncit s-l aduc la  E l; i apropiindu-se, l-a întrebat: C e voieti s-i 
 fac?  I ar el a zis:  Doamne, s vd!  i  I isus i-a zis: V ezi! C redina ta te-a mântuit. i 
îndat a vzut i mergea dup  E l, slvind pe Dumnezeu. i tot poporul, care vzuse, a dat 
laud lui Dumnezeu. (Luca 18, 35-43)
 Rbdarea în suferine. Cât de multe neplceri nu întâmpinm noi în toate zilele, i ce suflet
tare se cere, spre a nu fi cineva suprat i nerbdtor, ci a proslvi, a luda i a cinsti pe cel
ce îngduienua dau
neateptate venipeste
asupra
noi?noastr astfel
i totui de trebuie
cineva ispite? s
Câtîn de multe nenorociri
bueasc i buimceli
gândurile cele rele, i s
nu învoiasc limbii a gri lucruri pctoase, înc i fericitul Iov a rbdat mii de patimi, i
totui n-a încetat de a proslvi pe Domnul.
Între noi îns sunt oameni, care când li se va întâmpla ceva ru, când sunt jign ii de cineva,
sau cad în boal, fie aceasta durere de picioare, ori de cap, sau oricare alta, îndat izbucnesc
din ei hulele. Ei sufer chinul bolii, dar folosul, ce ar putea ei s trag dintru aceasta pentru
mântuirea lor sufleteasc, i-l rpesc ei înii. C e faci o omule? huleti tu pe Dumnezeu
binefctorul tu, mântuitorul tu, aprtorul i îngrijitorul tu? Nu bagi de seam oare,

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 8/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

c alergi la prpastie, i te asvârli însui pe tine în fundul cel mai adânc? Oare prin hulire
 faci tu suferina ta mai lesnicioas? Nu! tu o sporeti prin nerbdarea ta i prin pcatul 
tu, i-i faci chinul mai stranic.
Dar poate tu nu poi tcea de durere. Iat eu nu -i poruncesc s fii cu totul mut. Îns în loc de
a huli pe Dumnezeu, tu trebuie s-L proslveti, în loc de a cârti asupra Lui, tu trebuie s-L
cinsteti i s-L lauzi.   Mrturisete Domnului pcatele tale, strig tare întru lauda lui 
 tine
Dumnezeu, prinsu
prin harul aceasta îi vei întru
cel bogat uuraajutor.
suferinele tale, apropiindu-se
Dimpotriv, Dumnezeu
dac tu huleti iari de
pe Dumnezeu,
alungi de la tine ajutorul Lui.
Gândete înc, c cu cât mai mare este suferina, cu atât mai slvit este i cununa rspltirii;
cu cât mai mult aurul arde în cuptor, cu atâta se face mai curat; cu cât mai înd elugat i mai
departe plutete negutorul cu corabia pe mare, cu atâta mai multe mrfuri adun.
i tu ai acum cea mai grea lupt cu boala i cu srcia. Socotete îns, c prin aceasta Lazr a
dobândit mântuirea. Fiindc el cu atâta rbdare a suferit sr cia, boala i prsirea, de aceea
fu luat în sânul lui Avraam.
Aa, rbdarea în suferin este o fapt bun atât de mare, încât ea chiar i pe cei mai mari 
  pctoi îi slobozete de datoria lor cea grea; iar când ea se afl la un om mai dinainte
drept, ea îi d cea mai mare siguran despre fericirea cea cereasc.
 Pentru cei drepi rbdarea în suferin este o cunun strlucit, care lucete mai luminat 
decât soarele; iar celui pctos ea ii este de ajuns pentru iertarea clcrilor de lege ale
sale.
Îns, zici tu, adeseori din obinuin, limba mea, fr ca eu s voiesc aceasta, se pornete
spre astfel
 bine muc-o de cu
cuvinte
diniide
tisuprare
proprii, i
cade ocar,
s-o îns,
doar când
bine, ea vrea
înainte s de
înc fieaatât de rea pornit,
fi azvârlit mai
ea cuvintele
cele de hul, cci este mai bine ca s curg acum din ea o pictur de sânge, decât ca ea
odinioar s doreasc în zadar o pictur de ap, ca bogatul cel îmbuibat. Este mai bine
  pentru dânsa a suferi o durere vremelnic, degrab -trectoare, decât a ptimi acel chin
necontenit, venic, ca limba bogatului celui din Evanghelie, care chinuindu -se de foc nu
 putea dobândi cea mai mic astâmprare.
  Dumnezeu i-a poruncit ie s iubeti înc i pe vrjmaii ti, dar tu batjocoreti 
 I nsui pe Dumnezeu, care te iubete.
 E 
 pel i-a poruncit
cei ce ie, caTu
te clevetesc. sîns
vorbeti bineru
vorbeti încdespre
i de I prigonitorii ti i s
nsui Dumnezeu, binecuvântezi 
binefctorul i 
ajuttorul tu cel mai mare, fr ca s fi luat de la Dânsul altceva, decât haruri.
Nu putea El oare, zici tu, s deprteze de la mine aceast ispit, aceast suferin?  
  Negreit, dar a îngduit aceasta, pentru ca tu s fii mai ispitit. I ns iat, zici tu, eu sunt 
doborât i pierit. Dar aceasta o face nu firea ispitei, ci propria ta slbiciune i lenevie. 
Cci rspunde mie, ce este mai uor a gri, un cuvânt de hul sau de laud? Cea dintâi
nu-i atrage oare ie dezgustul i suprarea tuturor celor ce o aud, i aceasta oare nu mrete
mai mult chinul tu? Cealalt laud nu -i aduce ie oare mii de cununi ale înelepciunii,

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 9/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

admirarea tuturor, i o mare rspltire de la Dumnezeu? Pentru ce deci pregei tu tocmai


aceea ce este de folos, aceea ce este binefctor i plcut, i umbli dup ceea ce vt m,
necjete i chinuiete?
Mai departe, dac apsarea ispitei i srcia ar fi o adevrat pricin de necaz împotriva lui
Dumnezeu i de huliri, atunci ar trebui ca toi sracii s huleasc pe Dumnezeu. Intru adevr,
îns muli tocmai dintre cei mai nevoiai decât toi necontenit aduc lui Dumnezeu laud i
I
 aceasta
proslvire, pe când
provine alii,dincare
nu atât petrec
însi fireaînlucrului,
bogie pe
i prisosin, neîncetat
cât din propria l hulesc.
noastr Aadar 
voie, de la o
hotrâre luat mai dinainte.
Uitai-v la Lazr cel srac. C hiar cea mai mare srcie n-a putut aduce vreo vtmare
sufletului su, n-a putut s-l împing la cârtire asupra lui Dumnezeu. C e zic eu, srcia?
  Nici chiar de s-ar aduna toate relele putincioase, n-ar putea zgudui sufletul unui om
iubitor de Dumnezeu i înelept, nici a-l abate de la fapta cea bun. Martor la aceasta este
Lazr, pe când pe de alt parte îmbuibatului celui moleit i dezmierdat nu i -a putut ajuta nici
 bogia sa, nici sntatea, nici bunul trai ce l de-a pururi, nici orice alta.

 De aceea, iubiilor, nu mai zicei, c srcia, boala i primejdia ne silesc a cârti împotriva
lui Dumnezeu i a-L huli! Nu srcia, ci nebunia; nu boala, ci obrznicia, nu primejdia,
ci lipsa de frica lui Dumnezeu ne îndeam la hulirile cele fr de judecat, ca i la toate
rutile.

 Deci când tu, o omule, cazi în vreo boal, sau în orice ticloie, adu-ti aminte de I ov , de
carnea lui cea schingiuit, i de Sfântul su trup cel plin de rni.   Dar poate vei zice tu,  I ov
avea o mângâiere îndeajuns în contiin, c Dumnezeu  I nsui a pus asupra lui aceste
suferine, îns într-adevr, tocmai aceasta trebuia s-l mâhneasc mai mult, c Dumnezeu
cel drept, pe care el în tot chipul  I l cinstea, se prea c se lupt contra lui.
  Dac suferina ta nu provine de la Dumnezeu, ci de la oameni, iar tu proslveti pe
 Dumnezeu i nu-L huleti, cci  E l, dei ar fi putut a te scpa de ispitire, totui a îngduit-o
 pentru încercarea ta; iat tu atunci vei dobândi de la Dânsul aceeai rspltire ca i aceia,
crora  I nsui Dumnezeu le-a trimis suferina lor. C a i aceia, care ptimesc pentru
 Dumnezeu, vei fi i tu încununat, cci tu ai suferit cu rbdare nenorocirea, pricinuit ie
de oameni, si ai proslvit pe Dumnezeu, care ar fi putut s te scap e de dânsa, dar n-a vrut.
  Privete numai la srcia i la boala lui  I ov  , i amândou pe treapta cea mai înalt, cu
toat dreptatea lui! Trebuie oare s-i mai art lupta cea tot atât de mare, pe care el 
trebuia
aceasta sa ovenit
poarte cu simurile
asupra cele fireti
acelui nobil ale E unui
brbat. tat? Aa,
l a pierdut zececea
fii,mai
zecemare lupt zece
deodat, de felul 
în
  floarea vârstei lor, zece împodobii cu toate buntile i înc printr-o moarte silnic i 
ticloas.  E i au fost ucii de casa ce s-a surpat. C ine poate zice, c ar fi fost ajuns de o
asemenea mare nenorocire? Nimeni, desigur nimeni! Deci când tu pierzi un fiu, sau o
 fiic, alearg la  I ov cel rbdtor, i te vei întoarce mângâiat.
  Dar peste dânsul n-a venit numai aceast suprare, ci s-a adugat înc cderea i 
trdarea prietenilor si, dojenile, ocrile, batjocura i derâderea. i cât de nesuferit este de
a fi luat în râs de ctre toi?  I nsi nenorocirea nu poate s pricinuiasc atât de mare
http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 10/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

durere, pe cât aceia, care ne fac dojeni pentru dânsa.  I ov îns nu numai c nu avea nici 
un mângâietor în nenorocire, ci mai vârtos pe lâng aceea era npdit cu ocri din multe
 pri.  E l însui se tânguiete de aceasta i zice: Ävoi v ridicai asupra mea´, i îi numete
nemilostivi în cuvintele; Äcei de aproape ai mei s-au lepdat de mine i casnicii mei au
vorbit împotriva mea; alii m-au batjocorit, i eu m-am fcut de râsul tuturor ´ (  I ov. X  I  X,
14, urm 30, 9). Numai a auzi de o asemenea ticloie, este nesuferit, tac despre aceea,
când cineva trebuie cu fapta s o sufere.
C ea mai mare srcie, boala cea nesuferit, cea nou si neauzit, pierderea unor atât de
muli i atât de alei copii, i în astfel de chip, batjocura i derâderea i ocara oamenilor,
câte ruti! Unii îl batjocoreau, alii îi fceau dojeni, iari alii îl dispreuiau, nu numai 
 prietenii, ci i slugile sale. Ba înc nu numai îl ocrau i strigau la el, ci îl i blestemau, i 
aceasta nu numai în curgerea de dou, sau de trei, sau de zece zile, ci în curs de multe
luni, nici noaptea el nu avea odihn, ci rutatea zilei se mai mrea prin visurile cele
  grozave ale nopii. Ascult-l pe el însui când zice:   Äpentru ce m îngrozeti în visurile
mele i m înfricoezi în vedenii´?  (  I ov. 1, 14).
C are om ar fi putut s fie aa de oel i de fier, încât s poat suferi atât de multe patimi?
  Dac fiecare din aceste patimi, luat singur este nesuferit, apoi gândete, ce zgomot 
trebuie s fi ridicat ele toate la un loc în sufletul lui i totui el a suferit toate acestea, i în
toat nenorocirea sa el n-a rostit o singur cârtire pctoas împotriva lui Dumnezeu. De
aceea la dânsul s cutm noi, când suntem în vreo nenorocire, i patimile lui trebuie s
 fie un mijloc de vindecare împotriva alor noastre!
Când noi vedem, c unul a rbdat toate btile pmântului la un loc, s ne purtm brbtete
împotriva unei pri dintru acelea, care ne -a ajuns pe noi. S cutm scparea noastr la
istoria patimilor sale, ca la o mam plin de dragoste, care apr i ocrotete pe fiii si cei
înspimântai, i de ne-ar lovi chiar cea mai mare nenorocire, vom gsi la Iov mângâiere
îndeajuns!  Dar dac tu zici: ÄAcesta a fost  I ov, i de aceea a putut s fie atât de rbdtor,
eu îns nu m pot asemna cu dânsul´, i altele, apoi prin aceasta tu numai îi vei atrage
o mai mare rspundere. C ci tu trebuie s fii înc mai rbdtor, decât dânsul.
 Pentru ce aceasta? Pentru c el a trit înainte de timpul harului, când viaa nu era aa de
regulat, harul Sfântului Duh nu se revrsase înc asupra oamenilor, când înc era
 foarte greu de a birui pcatul, când domnea înc blestemul si moartea avea înc grozvia
sa. Acum îns pentru noi lupta s-a fcut mai uoar, de când venirea lui Hristos a ridicat 
toate aceste piedici ale rbdrii. De aceea, de când Dumnezeu ne -a dat atât de multe
haruri nu mai avem nici o dezvinovire, când noi nu ne asemnm lui  I ov întru rbdare.
 Pe lâng aceea mai gândii, c nu atunci este timpul de tânguire i de întristare, când ne -a
lovit o nenorocire, ci atunci, când noi am svârit vreu n pcat. Noi îns inversm
rânduiala. C ând noi svârim mii de pcate, aceasta puin ne îngrijete, iar când vine
asupr-ne numai o mic nenorocire, îndat pierdem brbia, ne descurajm i am fi 
bucuroi s ne descotorosim de via.
Dar aud pe unii zicând: De ce oare s fie în lume nenorocirea i ostenelile? Eu zic, c de acea
viaa aceasta de acum este plin de trud i de greutate, pentru c i oamenii cei mai grosolan
formai, care cu totul se dedau la cele vremelnice, s se oboseasc, s se sature de cele

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 11/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

lumeti i pmânteti, s fug de dezmierdri, s se lepede de dragostea lor ctre cele


vremelnice, s-i ainteasc dragostea ctre cer i s se pregteasc pentru ziua judecii.
Cci muli slujesc crnii, i înctuai fiind de tirania celor vremel nice zac ca fiarele în
viziunile lor i se simt tihnii în ele, de aceea prin nenorocire Dumnezeu voiete a smulge
de la dânii aceast plcere, i pentru aceasta le-a trimis mult trud, întristare, grij,
lupte i primejdii, o întreag oaste de patimi trupeti, i multe alte nevoi, pe care nu le
 putem toate numra, pentru ca ei, înspimântându-se de acest nor de rele, s nzuiasc a
ajunge la cu
amestecat limanul
rul, cicelselin,
aflinumai
s tind a dobândi
binele singur. pacea cea venic, unde nu este binele
  S cumpnim toate acestea i s purtm suferinele noastre cu trie de suflet i cu
mulumire lui Dumnezeu, pentru ca i noi asemenea lui  I ov s dobândim cununa cea de
biruin a rbdrii, prin harul i prin iubirea de oameni a Domnlui nostru  I isus Hristos,
cruia cu Tatl i cu Duhul Sfânt se cuvine slava, acum i în vecii vecilor!

Printele Constantin Galeriu - Vindecarea orbului din Ierihon

 În numele Tatlui i al Fiului i al Sfântului Duh. Amin.


Binecuvântai cretini în Sfânta Biseric a Domnului nostru Iisus Hristos!  Neîncetat s avem
acest gând în sufletul nostru, atunci când ne rugm, când citim, când ne împrtim: s
simim c trim timpul lui Dumnezeu c acum, ca un astzi neîncetat.
Altfel spus, ascultând acum dumnezeiasca Evanghelie s simim pe Mântuitorul, Care este
izvorul ei, iar cuvintele Lui sunt rostite pentru noi, acum, în acest ceas, în acest loc. S
simim aa cum simeau cei care Îl ascultau cu adevrat; cci nu toi cei care a u fost în
http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 12/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

  preajma Mântuitorului s-au curat; dar toi cei care au fost cuprini în inimile lor de
cuvintele Lui s-au curat de patimi. Pentru c este cu putin ca cineva s fie lâng tine dar 
cu sufletul în alt parte; deci puteau sta lâng Hristos fr s fie cu El. Noi aa s ascultm cu
adevrat dumnezeiescul cuvânt al Evangheliei, rostit pentru noi în ceasul acesta. i numai aa
noi îl simim, îl trim.   Suntem cu Hristos i în Hristos e viaa noastr, i alt via mai 
scump nu exist decât a lui Hristos în noi, cum simea Sfântul Apostol Pavel: ³  Hristos în
noi, ndejdea mririi ´.

A fost rânduit de Biseric Evanghelia vindecrii orbului Bartimeu. Era, iubiilor, timpul
apropierii jertfei Mântuitorului, timpul crucii i al învierii Lui. Cobora din Galileea, din
nordul Israelului, ctre Ierusalim, iar drumul trecea prin Ierihon, un ora care este i astzi un
important centru comercial. În vremea veche se fcea comer mai ales cu mirodenii i cu
  plante medicinale.   S-a apropiat  I isus de  I erihon i un om edea lâng drum cerind.
  Auzind c mulimea trece, a întrebat orbul: ³ C ine este Acesta?´.  I -au rspuns: ³Trece
 I isus Nazarineanul´. Atunci el a strigat zicând: ³   I isuse, Fiul lui Dumnezeu, fii milostiv
mie!´. C ei care treceau înainte îl certau: ³Taci!´; dar el cu mult mai mult Îl striga: ³Fiule
al lui David, fie-i mil de mine!´. Oprindu-Se  I isus, a poruncit s fie adus la Dânsul i l-
C   I 
 azis:
întrebat:
³Vezi!³ C reedina
voietitas-i
te-afac?´; i el airspuns:
mântuit´; îndat a³Doamne,
vzut i s vd!´.dup
mergea ar Mântuitorul i-a
 E l slvind pe
 Dumnezeu.  I ar tot poporul care vzuse a dat laud lui Dumnezeu.

Iubiilor, potrivit Sfintelor Evanghelii i înelegerii celor care au cercetat mai adânc, cele mai
multe minuni svârite de Mântuitorul au fost vindecri de orbi, împrtire a luminii. Când
rostim acest cuvânt mintea noastr alearg ctre rdcinile existenei. C ci dac primul act 
dumnezeiesc a fost ³  S fie lumin´, atunci întreaga fptur e zidit din lumin, i fiecare
din noi în adâncul fiinei noastre suntem lumin; ar trebui nici o clip s nu uitm acest 
 fapt: ³  E u sunt i trebuie s fiu lumin´; nici o clip lumina s nu se sting în mine!´.
  Dar s-a zis spre
Dumnezeu c pcatul
Lucifer a(Lucifer
însemnat stingereapurttor
înseamn luminiideînlumin);
om, omul întorcându-se
adic de în
întorcându-se la
sine, adorându-i propria lumin, zidit, a devenit întuneric. Lumin i întuneric...
Pentru c spune Mântuitorul: ³Vzut-am pe satan ca un fulger czând din cer´ (Oricine ar 
trebui s gândeasc, s simt dac e întuneric, fiindc atunci nu mai vede lumin, nu mai
vede rostul lui; sensul întregii existene s-a întunecat). i atunci înelegem de ce cele mai
multe minuni svârite de Mântuitorul au fost vindecri de orbi;  E l  C are este Lumina, a
rostit direct: ³ E u sunt Lumina lumii, cel ce vine dup Mine nu va umbla în întuneric, va
avea lumina vieii. i întru  E l via era´.

Iar  Isaia neîncetat profeete c Mesia, adic trimisul lui Dumnezeu în lume, va deschide
ochii orbilor.  i când Mântuitorul a incept slujirea lui a citat tocmai din proorocul  I saia la
cap. 61 versetul 1:  ³Duhul Domnului este peste Mine.  E l M-a trimis s vestesc slobozire
robilor, s dau vedere orbilor´.  i atunci când Sfântul  I oan  Boteztorul, în temni fiind 
trimite doi ucenici la Mântuitorul s-L întrebe:  ³Tu eti  C el ce trebuie s vin, sau s
ateptm pe altul?´, iar pe ei, pe ucenici, s-i încredineze c E l este ³ Mielul lui Dumnezeu
cel ce ridic pcatul lumii ´, ce a rspuns atunci  I isus?±  ³ Mergei i spunei lui  I oan cele
ce auzii i vedei: Orbii îi capt vederea i chiopii umbl...´ (Mat. 11; 4, 5) (rostind ceea
ce svârea  E l, despre lumina, dar lumina fizic, adic vindecarea orbilor), semne vii al 

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 13/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

milostivirii lui Dumnezeu, C are aduce din nou lumin în noi. Ai vedere i umbli în
lumin, care e Hristos.
Iubiilor, a zice c noi, mulimea aceasta suntem una cu mulimea de atunci. S nu uitm:
era în apropiere de Pati (Patile iudeilor) i mulimi veneau din toate cetile la Ierusalim,
mai ales pe acest drum; i, închipuii-v: Unii mergeau pe jos, alii cu cmile; copii, tineri,
 btrâni, farisei, crturari, ostai, oameni simpli, toat mulimea aceea. i în mijlocul lor era
Hristos. i iat,
adun lumea, se laadun
intrarea în Ierihonoerau
i ceretorii), i nite ceretori
mrturisesc scripturi (în
le iasemenea
cronicile.împrejurri, când
Ceretorii de caresee
vorba în Sfânta Evanghelie sunt pomenii de toi cei trei evangheliti: Matei, Luca i Marcu;
iar   Sfântul Marcu îi d i numele ceretorului pe care îl va vindeca  I isus:  Bartimeu (fiul 
lui Timeu). C e înseamn aceasta? C  el a devenit cretin i c era cunoscut în biserica lui,
unde i s-a spus, iat,  Bartimeu, adic fiul lui Timeu. i el cerea, dar auzind mulimea,
zgomotul, întreba: ³Ce e, ce se petrece?´; atunci îi spune oarecine: ³Trece Iisus
 Nazarineanul´. El auzise; mai ales el, un nefericit fr vedere s nu aud, s nu întrebe, s nu
tie?! i atunci deodat el striga i, observai, în Sfânta Evanghelie mereu apare acest cuvânt
de chemare, acest apelativ: ³ I isuse, Fiul lui David, miluiete-m!´ . Fiul lui David era
cuvântul
lui prin care
Dumnezeu eramântuirea
pentru desemnatlumii.
Hristos,
DeciMesia,
acest Trimisul
 Bartimeului Dumnezeu înpelume,
Îl mrturisete Unsul 
Hristos, pe
 Mesia. Miluiete-m are alt îneles decât o simpl cereal.  E l strig i mulimea din jurul 
  Mântuitorul îi spune: ³Taci´; îns el nu tace, el strig mereu ³ I isuse,  I isuse, Fiul lui 
 David, miluiete-m !´.

Parc te întrebi atunci dou lucruri. Pe de o parte: Cine vedea? Oare nu mai curând oarb era
mulimea? Îl vedea i mrturisea pe Hristos în adevrul fundamental, ca Mântuitor, ca Unsul
lui Dumnezeu.  Pe de alt parte, de multe ori te întrebi i judecând pe alii: Doamne, eu am
dreptate. i parc vrei ca atenia s fie numai la tine, la ce gândeti tu. Dar oare nu atunci 
începiel,tucstuîmpari
decât judecata
pui în inima luidecizia
aceea Dumnezeu? tii tu c
lui Dumnezeu eti maireferitor
? Aceasta demn sau mai
la cei nedemn
care voiau
ca el s nu mai strige.

 Alta e iubirea lui Dumnezeu, iubirea care iradiaz din E l, din Hristos, i care e lumin, ea
aude, vorbete, i aceea este i ubirea adevrat, care aude strigtul cuiva, care vede
suferina cuiva; i e legat de tine dac iubeti sau nu, dac lumina ta aude, dac iubirea ta
vede, dac iubirea ta simte. Dar acolo era  I ubirea întrupat, care ptrundea pân la orb, i 
orbul rspundea la iubire cu credin; la iubirea ta smerit de care uneori te îndoieti 
dac eti vrednic cu adevrat.

  Doamne, de câte ori nu am înelat noi dragostea Ta! Te iubesc eu pe Tine cu adevrat,
când inima mea este atât de împrit, când cea mai mare parte a timpului meu o risipesc
în lumea aceasta, în lumea de patimi i stricciuni? 
Te întrebi: Doamne, fiecare trebuie s gândeasc: C ât putere adun sufletul meu ca s
Te contemple, s gândeasc la Tine!
Orbul, srmanul, era în suferin i de aceea noi spunem c el vedea la Cine s strige; era
într-un moment de dezndejde al existenei lui, dar era atent i la lumina pe care o purta în
adânc, cci toi suntem lumin, i trebuie s nu uitm acest lucru. i atunci, iubirea lui
Iisus l-a chemat. Toi oamenii duhovniceti spun: Dac întreaga ta fire e lumin, de bun

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 14/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

seam e izvorât din C el care este Lumina, adic din Hristos. C ând noi privim feele
sfinilor, aureolele din jur, trebuie s tim c toate sunt de la  E l. Ale luminii divine toate
sunt, dar simim aceasta dac noi suntem luminai.  E l este cel care ne lumineaz ; i,
 Doamne, revin la acest gând care m stpânete neîncetat: E l este lumina i cine vrea s
se împrteasc din  E l i numai din  E l; cci  E l este  I   zvorul; noi, toi ceilali, suntem
 zidire, fpturi, nu izvor; I  zvor este numai  E l.

Moise, i el lumina, observai, dar lumina îi venea de sus. Apostolii, i ei au strlucit în


lumin, dar venea de la Hristos. Acum Hristos îndreapt iubirea i lumina Lui ctre acel
srman orb.  Pomenea cineva aceast observaie subtil, pare mai mult o figur de stil, dar 
cu un tâlc adânc: Dumnezeu numra pân la unu. Altfel spus, pentru Dumnezeu fiecare
este unu, un unic, care are însemntate egal cu oricine din lumea aceasta.   Deci pentru
 fiecare Dumnezeu are o oaz de lumin i iubire a Lui, i mai ales pentru cel care strig. 
 Poate c aici e una din tainele tainelor, dac vrei. Dac tu cazi într-o nesimire, o uitare
de sine, adic de obâria ta, atunci cazi, cum va spune psalmistul, i în uitarea de
 Dumnezeu.
 Lui. Tu refuzi
De ce zice iubirea
psalmistul³  lui când
 Pân Dumnezeu, refuzi
Doamne, pomenirea
m vei lui
uita?´.  C  Dumnezeu
uvântul i amintirea
este înfricotor:
s fii uitat de Dumnezeu...

De aceea  profeii Vechiului Testament spun:  A fi pedepsit de Dumnezeu nu e atât de grav,


e mai grav a fi prsit de Dumnezeu.  Iisus îl cheam pe el care mrturisea mai mult decât
toi, orbul care-L vedea. Mulimea îi spune s tac, el strig mai tare; i Iisus poruncete:
³Aducei-l la Mine!´. i îl aduc la El; îl întreab: ³Ce vrei s-i fac?´.  Bineîneles,  I isus tia,
dar voia s-l pun s vorbeasc, s strige i s se arate lumii c nu vede (cu ochii fizici).
³Doamne, s vd!´; i  I isus îi spune: ³Vezi!´. C ât de simple i puternice sunt cuvintele lui 
 I 
isus!
au i lumina
fcut´; ziditoare,
i acum creatoare,
rezidete. reface lumina
La Apocalips ochilor
este un lui,ziditor,
cuvânt cci ³toate printr-Însul
ca orice s-
cuvânt al 
 Mântuitorului: ³  I at, pe toate  E u le fac noi ´. Ar trebui s reinem acest fapt; s reinem i 
s simim c întâlnirea cu Hristos e întotdeauna un act de o noutate absolut.

  ... ³Vezi!´ ± i ce a vzut orbul? C are a fost primul act al vederii lui? Faa lui 
 Hristos.  Acesta este un fapt capital. Gândii-v ce a simit el, care auzise cuvântul i din
Vechiul Testament, prin care se mrturisea c Mesia va veni, cci el însui mrturisete i 
deodat strig: ³Fiule al lui David!´. Simte mila Lui i Îl vede pe Mesia, îl vede pe Fiul lui 
 David.  I  se împlinete ceea ce el dorea, simea, vedea, i deschide ochii pe faa lui Hristos;
I
i zice  E   E 
de obiceivanghelia c: ci³  Mergea
nu îngduia, dup
le spunea l, slvind
tuturor pe Dumnezeu´.
celor vindecai: i isus
³Nu spunei îngduie,
la nimeni, El tie
s nu care
nimeni!´. Acum nu mai face aceasta, Iisus merge ctre ceasul ultim. I -a venit ceasul. Acea
mulime Îl va mrturisi în ziua Floriilor. Cei care vor striga ³ Osana, Fiul lui David ´ vor fi
  poate i printre alii care for strig: ³ Rstignete-L!´. Dar orbul niciodat nu se va mai
dezlipi de El; el era de acum unul din cretinii luminai. Merge dup Iisus, cci Iisus îl
vindecase de orbire.

  S fii vindecat de orbire!...  Primeasc dragostea voastr doar câteva cuvinte de


încheiere, privind orbirea. Eu nu a zice de orbirea dumneavoastr, nu a îndrzni; nici nu am
http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 15/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

calitatea s judec pe nimeni, s osândesc; a vorbi mai mult de orbirea mea, dac vrea fiecare
s ia parte la acest gând i cuvânt. Gândii-v, noi suntem zidii din lumin. Hristos este
 Lumina lumii i  E l este C alea unic i unicul adevr; iar noi când zicem adevr s nu ne
sfiim: noiunea de adevr e C el care întrupeaz adevrul. Noiunea, ideea de adevr, ea nu
m mântuiete, ea m ajut s gândesc multe, dar toate acestea învlmesc sufletul i m
las în orbire, dei am putut sesiza împreun c Mântuitorul a trimis mesajul acesta lui Ioan:
³ Mergei i spunei lui  I oan: orbii vd, chiopii umbl´. Cuvântul merge, circul, este atât
de puternic, atât de concentrat în el cum nu v închipuii.
Omul nu poate sta locului, omul simte nevoia s umble, s caute lumin, s caute înnoire
mereu. Când am luat parte la o întrunire mai zilele trecute, întrebam pe medicul psihiatru de
alturi cum explic motivaia acestei ptimiri omeneti? i rspunde: ³Caut  noutate´. De
aceea asemenea persoane îi schimb hainele, brbaii în cele femeieti, cele femeieti în cele
  brbteti, vor ceva nou.   Noi nu judecm c omul vrea noutatea, asta nu o poi opri. 
(Cineva a spus: ³Dac raiul ar fi ceea ce au zic unii: «vom privi, vom cânta», o, ce
 plictisitor!´). E în firea noastr, pentru c e de la Dumnezeu aceast  fire a noastr.

Pi când
vezi priveti
bogia înapoia
florilor, ta, laa toat
holdelor, fptura,
vietilor care regnul
umplu cel mineral,atunci
vzduhul, apele,nuatâtea corpuri,
înelegi când
deodat c
eti într-o micare continu? Dar încotro mergi? i aici s-a produs poticnirea, aici, c omul 
czând în adorare de el s-a desprit de lumina cea adevrat, s-a desprit de Dumnezeu,
  zvor al luminii, i a cutat lumin în el, în lumea aceasta, pe care a idolatrizat -o, a
 I 
indumnezeit-o, adic, cum spune Apostolul, a început s se închine fpturii în locul 
Fctorului. Nu e de vin fptura, noi am indumnezeit-o. Râul nu e nici în materie, nici în
fptur; în noi e rul; în Lucifer i în noi, care am primit smâna de la el, din cuvântul lui:
³Vei fi ca nite dumnezei´.

i atunci
i... eu zicomule, eu teidoli,
c nu sunt vd pedartine preocupat,
dac peregrinezi
m preocup de ceva i rmâi
mai multîndecât
lumeaîmizidirilor fcându
este ziditor, tot -
un fel de idol este. Trebuie s am limpede contiina mea cum s aleg între bine i ru, atât 
cât m zidete pe mine, deopotriv trupete i duhovnicete, fizic i spiritual, i nu numai 
atât.
Hotrât, noi nu ne aflm în orbire, cci s nu lum decât un simplu exemplu: Poate c unii
din cei de fa ai vzut bunoar cum un regizor la teatru vrea ceva nou: Îl pune în scen pe
Shakespeare, Romeo i Julieta, i ca s fie nu simplu, ci senzaional, s produc senzaie (iar 
senzaia în ce const totdeauna, ce produce senzaia dac nu ceva nou) îi prezint personajul
fr costum, cum a aprut din sânul maicii sale. Nu ne ocheaz, dac avem o minte
limpede,netulburat, faptul c a aprut aa, ci de ce a fcut aa, ce a dorit el? A dorit, vedei,
noutatea, senzaia, nu?   Deci nu poi stinge în om dorul de desvârire, dorul de înnoire,
dorul de vedere, de a merge, a cuta. Omul trebuie s mearg, dar unde mergi, unde duce
drumul tu, unde duce acest drum? i, sigur, poate zice cineva: ³Printe, Dumnezeu e în
toat umanitatea´. Nu, d epinde de fiecare din noi unde duce drumul meu i cum s fac eu
ca drumul meu s mearg aa, la int, s vd i, asemeni lui  Bartimeu, s deschid ochii.
Îmi st în minte un cuvânt uluitor, care de-a lungul a zeci de ani s-a înrdcinat în inim:
C ând Sfântul  I 
 gnatie Purttorul de Dumnezeu a fost condamnat la moarte. E ra cretin i 

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 16/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

a fost condamnat s fie mâncat de fiare la Roma, iar cretinii vroiau s intervin pe lâng
împrat ca s se comute pedeapsa, s fie graiat; iar el le scrie: ³Nu -mi facei rul 
acesta!´. Pe lâng cuvântul atât de uluitor: ³Lsai-m s ajung grâu în dinii fiarelor´ 
(ca s devin eu euharistie, împrtanie), spune acest cuvânt, unic: ³ De-abia ajuns la
  Hristos, atunci voi fi om´. C um s iei din lumea aceasta? Sunt t rei ci duhovniceti de
care se poate lega omul din lume ca s ajung la Hristos.

Cea dintâi cale este eliberarea de patimi:   desfrâu, beie, fumat, dor de putere, i
 înlocuirea lor cu lumina virtuilor: a credinei, a ndejdii, a dragostei, a dreptii, a
buntii, a smereniei ; Dup ce te purifici de patimi nu mai priveti lumea aceasta cu ochi
 ptimai.  Priveti aceast lume i pe semenii ti cu ochii lui  I isus. Toate le priveti 
în lumin divin; dar nu te opreti aici. i aici vine momentul cheie, momentul tragic al
lumii, cci ar spune cineva:   M eliberez de patimi i apoi privesc lumea contemplând 
  fpturile în lumin divin. Un om învat, un cercettor, în orice domeniu, oricine poate
  privi lumea cu ochii curai; deci, oriunde te -ai afla în lumea aceasta, poi tri asemeni
sfinilor, cltorind în lumin; e lumina aceasta a raiunii prin care înelegi rostul lucrurilor.

Mai departe îns, i aici, cum v spuneam, este momentul cheie, cine s -a oprit aici a rmas în
aceast lume i e prada tuturor durerilor, tuturor curentelor, fantomelor lumii i rmâne în
stricciunea acestei lumi. Or,  pasul mai departe, i al sfinilor i al nostru, trebuie s fie
dincolo de lumea aceasta, la Ziditorul ei.   De aceea se spune, o spun toi sfinii, dup ce a
strlucit în tine lumin divin i contempli toate fpturile în diafania lor, deodat dincolo
de ele, un pas mai departe, te înali la Ziditorul, la faa lui Hristos, i de- abia atunci devii 
om, cum a spus Sfântul  I  gnatie, de-abia atunci simi cu adevrat c te-ai împlinit.
Eu simt dou mari dureri pe care vreau s vi le pun la inim: dezrdcinarea din Dumnezeu
i incapacitatea de a privi întregul existenei. Dezrdcinatul, srmanul, trece în superficial;
i incapacitatea de a privi întregimea existenei: fptura întreag, cu Ziditorul ei.
  S ajute bunul Dumnezeu s simim vindecarea în noi prin aceast mrturie a
 E vangheliei, a mrturiei de astzi a lui  Bartimeu, care a vzut i a mers dup Hristos, i a
  gândului acelui sfânt  I   gnatie, Purttorul de Dumnezeu:  Ajungând la Hristos, atunci 
devii cu adevrat om; omul deplin, ca C el  C are este Dumnezeu adevrat i Om
adevrat, Hristos. Amin.

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 17/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

Pr. Ion Cârciuleanu - Predica Rugciune împlinit

În "Predica de pe munte", Mântuitorul, între altele, a spus poporului strâns s -i asculte


cuvântul C erei i vi se va da; cutai i vei afla; batei i vi se va
deschide"Lui cel 7,
(Mat. dumnezeiesc:
7). Ele sunt" fapte de struin în revendicarea unor drepturi pe care le
socotim legitime. Temeiul acestui adevr îl explic însui Mântuitorul mulimilor: "C 
oricine cere ia, cel care caut afl i celui care bate i se va deschide " (Luca 11, 5-10).
  Într-adevr, Dumnezeu îi revars harul su peste cei struitori în rugciune. O
confirmare adevrat avem în textul Sf. Evanghelii a zilei de astzi.
at-L pe Mântuitorul în ultimul drum spre  I erusalim, vorbind cu sfinii Apostoli, pentru a
 I 
treia oar, despre patimile i moartea Sa. Acest drum trecea printr-un ora cu numele de
 I 
erihon. La marginea acestui ora cerea un orb, cruia Sf.  E vanghelist Marcu îi d i 
numele:  Bartimeu, fiul lui Timen. Orbul, auzind venind mulime de lume, întreab: "C e
este, ce s-a întâmplat?" C ineva i-a rspuns: "Trece  I isus Nazarineanul".  La auzul acestor 
cuvinte, un fior puternic de ndejde nvlete în sufletul bietului orb.  E l auzise de multe
vindecri miraculoase fcute de Mântuitorul; ba auzise c înviase chiar morii! De aceea,
cu inima plin de credin i ndejde în mila Domnului, el începe s strige " I isuse, Fiul 
lui David, ai mil de mine" (Luca 18, 38). Nevzând, nu putea aprecia distana dintre el i
Iisus, ca s tie cum s-i modeleze vocea i striga din ce în ce mai tare, ca s fie auzit. C ei 

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 18/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

din jur încercau s-l tempereze, "îl certau s tac".Dar orbul nu ine seama de nimic, nu
ascult de nimeni, ci ascult numai de glasul inimii sale, de glasul cugetului su, care-i 
spune: strig tare, s fii auzit, cci nu se tie dac scpând acum prilejul, i se va mai 
arta vreodat. De aceea, el mai nestvilit, mai din adâncul inimii, mai tare striga: "Fiul 
lui David, ai mil de mine!"
Adic, ai mil Doamne, i nu m lsa în acest întuneric dezndjduit!

Ai mil i d-mi vederea, s te pot vedea pe Tine, Doamne!

Ai mil, Stpâne, i învrednicete-m s pot i eu vedea mreaa oper a minunilor


Tale, ca s pot striga ca psalmistul: "C ât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate
întru înelepciune le-ai fcut" (Ps. 103, 2).
Desigur, se cuvine s ne întrebm: Oare Mântuitorul nu auzise de mult glasul orbului? Îi
auzise i glasul i-i tia i durerea i dezndejdea, dar i credina; îns lsându -l s mai strige,
  Mântuitorul voia s atrag atenia acelor cu adevrat orbi, dar cu ochii sufletului, din
  jurul Su: mai întâi c  E l este Mesia, Fiul lui Dumnezeu i apoi, s le arate credina
acelui orb.
"S-a oprit apoi Mântuitorul i a poruncit s-l aduc la  E l, i dup ce s-a apropiat, l-a
întrebat: "C e vrei s-i fac?" i orbul a rspuns: "Doamne, s vd!" (Luca 18, 40-51).
Oare nu tia Mântuitorul ce dorin avea orbul? i atunci, pentru ce îl mai întreba?  
Pentru acelai motiv:  pentru a vdi mai mult credina arztoare i struitoare a orbului i 
apoi de a face pe orbii i surzii sufleteti din jurul Su s- I  priceap dumnezeirea, dei le
spusese lmurit altdat: "Vei auzi cu urechile voastre i nu vei înelege; vei privi cu
ochii votri i nu vei vedea " (Mat. 13, 14; Isaia 6, 9).
Pentru credina i struina lui, dup cum ne spune Sf. Evanghelie, orbul a fost
rspltit:   "i  I isus
i-a zis: Vezi, credina ta te-a mântuit! Numaidecât orbul i-a recptat 
vederea i a mers dup  I isus mrind pe Dumnezeu" (Luca 18, 42-43).
Ce învturi putem trage din aceast minune? O întrebare ne poate tulbura contiina: De ce
infirmitile? De ce unii se nasc cu boli i infirmiti? Ne punem aceste întrebri, dar nu toi
tim a rspunde la ele. Nu totdeauna se poate rspunde. Dar exist un rspuns. Chiar dac nu

 ptrundem
Dumnezeu.noi sensul unui lucru, avem credina c în toate exist o lucrare i o dreptate a lui
Fr aceast credin am fi dezarmai i dezorientai cu desvârire.

C redina ne d sperana într-un sens i ne înarmeaz cu senintate i rbdare, chiar în


cele mai grele momente. Gsim, în puterea acestei credine, i unele explicaii, chiar dac se
ascund multe taine i mai rmân multe întrebri fr rspuns.

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 19/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

 Nu tim i nici nu putem ti voia lui Dumnezeu în lucrarea Sa.
Se mai pot cuta i alte explicaii, în unele ajutându -ne chiar de observaia tiinific.
Pcatul, greelile se înscriu în corpul nostru tot aa cum se înscriu i în sufletul nostru i las
urmri. Acestea se transmit prin acele prticele genetice care se motenesc din prini în
copii.

Urmaii pltesc pcatele înaintailor. Dar acestea nu explic totul.


Câte alte lucruri nu tim, dar aceasta nu înseamn s ne pierdem credina, ci s ne -o întrim.
Ce tim, de pild, despre taina fiinei vii, despre simuri, despre inteligen, despre iubire,
despre ur, despre altele? Tainele vin s ne întreasc credina, nu s ne-o scad. Tainele,
nerspunsurile ne descoper c Altcineva rspunde de noi. Avem exemplul marilor savani
 pe care tainele ce nu le pot ptrunde îi apropie de Dumnezeu. Iat ce a scris Einstein: " S
tii c exist cu adevrat ceva de neptruns pentru noi, care se manifest ca o
înelepciune suprem i ca o frumusee neasemuit, pe care mijloacele noastre modeste le
 pot percepe numai în cele mai primitive forme - aceast cunoatere, acest sentiment se afl
în centrul religiozitii. În acest sens aparin categoriei oamenilor profund religioi ".
Dar s ne întoarcem la orbul de pe drumul Ierihonului.   Primul lucru pe care îl putem
observa la el este încrederea cu care a cerut ajutorul lui  I isus, dar cu deosebire stâruina
lui în rugciune.
  Struina orbului, repetarea cuvintelor: " I isuse, Fiul lu David, fie-i mil de mine",
exprim atitudinea plin de brbie, de curaj, de încredere a omului în faa vieii i a
loviturilor ce-i este dat s le îndure.  E a ne arat c nu trebuie s dezarmm în faa
 greutilor i a durerilor.
Ar fi interesant s tim care a fost starea sufleteasc a orbului în rugciunea ctre Iisus. E
greu s ne analizm strile noastre sufleteti, nicidecum ale altora . Totui, ceva putem ti: C 
starea general a credinciosului, cufundat în rugciune struitoare, este activitate.
  Pentru c rugciunea este întâlnirea sufleteasc a credinciosului cu Dumnezeu, este
strigtul unei inimi cucerite de drnicia lui Dumnezeu spre a primi har i binecuvântare. 
Ori, aceast înlare pe scara rugciunii presupune efort. Starea noastr în rugciune trebuie

s fie
cu o stare
toat de tensiune,
smerenia de lupt împotriva
- spre Dumnezeu, chemrilor
de încadrare a voineidearte
propriiiîndevoina
mobilizare a puterilor -
lui Dumnezeu.

Starea de încadrare i dorina împlinirii rugciunii sunt completate de încrederea în


eficacitatea rugciunii. Orice rugciune smerit i raional implic credina în eficacitatea
ei.

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 20/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

Credina orbului în eficacitatea rugciunii lui a aprut în cerere, care a fost satisfcut. De la
început, cererea lui pioas, pe bun dreptate, a fost expresia unei credine interioare care i -a
dat posibilitatea de a se adresa Domnului Iisus prin rugciune.  I mitând rugciunea
 Mântuitorului, rugciunea cretin cere cu preferin bunuri spirituale. Sufletul, tulburat 
i amrât, roag pe Mântuitorul s-i vin într-ajutor în durerea sa, s-i potoleasc
 patimile, s-i spulbere îndoielile i s-i dea trie voinei sale slbite.

 Despre încrederea în eficacitatea rugciunii ne povestete Mântuitorul spunând: " Avei 


credin în Dumnezeu " (Marcu 11, 22-23). "  i toate câte le vei cere, rugându-v cu
credin, vei primi " (Mat. 21, 22).
Mântuitorul a vrut s inspire ucenicilor Si o credin vie i concret în eficacitatea
rugciunii  (Matei 7, 7-12). Practic, Iisus i-a manifestat încrederea în eficacitatea rugciunii,
când a fost ispitit de diavol în pustie precum i în preajma patimilor, când "  fiind în zbucium,
cu mai mare struin se ruga" (Luca 22, 44).
 E 
 Struina
vduvei din este parabola
indisolubiljudectorului
legat i de rugciune. a este 18,
nedrept  (Luca prezent
1-8), iîneficace în  rugciunea
rugciunea femeii 
cananeence (Mat. 15, 21-28),   precum i în rugciunea orbului  Bartimeu.   Rugciunile
acestora s-au împlinit fiindc Dumnezeu îi pleac urechea la rugciunea struitoare,
dac în coninutul ei nu cuprinde nimic vtmtor, ci numai cele folositoare sufletului i 
trupului.  
Minunea cu orbul Bartimeu se poate petrece în viaa fiecruia din noi, fiindc o anumit
orbire putem avea fiecare. Se cere s imitm pilda lui Bartimeu, adic s ne rugm struitor. 
 Alt izbvire nu avem decât alergând la Hristos i  E l s se apropie de noi i s întrebe: C 
ceri?  S-i rspundem, cu grab, i noi: e
Vrem s vedem, Doamne,
vrem s vedem bine-adevrul,
vrem s vedem crucea Ta.
Vrem s vedem limpede datoriile noastre.

 Ajut-ne!
ctre ele, iDeschide-ne ochii!
ca fluturii ce Ne-au
zboar orbitademenii
noaptea i ne-au uluit ispitelene
de flacr, false
-amale
arslumii!
aripileAm alergat 
sufletului 
nostru i azi suntem atât de nevolnici. Ne-am adpat din înelepciunea îneltoare a
veacului i am alunecat în desftrile lui întinate i ne-am uitat de dragostea Ta.
 Ajut-ne! i f, Doamne, s ptrund în sufletele noastre, cuvântul Tu! i o dat cu el,
 Puterea, Viaa, Lumina dup care ele sunt însetate! În felul acesta, vom simi puteri noi,
se va nate "Fptura nou" a cretinului liber de pcat, iar o mân blând ne va ridica

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 21/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

din lumea rtciilor i deertciunilor de tot felul i ne va spune, cum i -a spus lui 
 Bartimeu: "C redina ta te-a mântuit". Amin.

(Textul este preluat din volumul Predici al pr. Ion Cârciuleanu. )

Printele Iosif Trifa - Vindecarea orbului din Ierihon

 ÄC e voieti s-i fac? «Doamne, s vd!³  


Un biet ceretor orb cerea mil la marginea unui drum din Ierihon. Glasul lui tânguitor 
rsuna pân departe, cerând mila trectorilor. Srmanul! De ani de zile cerea i putrezea
lâng un zid din oraul Ierihon.
Dar, deodat, un zgomot mare se face. Mulime de oameni d nval din toate prile. Bietul
orb întreab i el ce s-a întâmplat, ce înseamn aceast micare? ÄVine Iisus Hristos ± îi
rspunde cineva din mulime Vine Omul despre ca re se vorbesc atâtea lucruri minunate ³.
 În sufletul celui orb deodat se aprinde o lumin mare. Toat fiina lui se cutremur de
ndejdea tmduirii. Auzise i el despre  I isus, Doctorul i tmduitorul bolnavilor; i acest 
 I isus trecea acum prin acest loc. Gloata cu  I isus se apropie. Ndejdea orbului deodat
capt grai i strig: Ä I isuse, Fiul lui David, miluiete-m!³« 
 Lumea îl ceart s tac, dar el strig tot mai struitor: Ä I isuse, Fiul lui David, miluiete-
m!³ « Domnul aude glasul bietului orb.  E l totdeauna aude glasul celor care sufer. Se
apropie cu iubire de el i îl întreab: ÄC e voieti s-i fac?³ ÄDoamne, s vd!³, rspunde
orbul. S vd iar lumina soarelui, s vd lumea, s-mi vd rudeniile, s Te vd pe Tine i 
s pot umbla în crrile Tale³«  
isus i-a zis: ÄFie ie dup credina ta!³; i orbul îndat s-a tmduit.
 I 

O, ce îneles adânc este în aceast Evanghelie!  În chipul orbului, aa stm i noi orbii de
 patimi i frdelegi. ÄOchi avem, dar nu vedem; urechi avem, dar nu auzim³.
  Ne tânguim de necazuri, de lipsuri, de greuti, dar n-avem ochi s vedem pricina
necazurilor i nu avem urechi s-auzim chemarea Domnului de a ne întoarce din calea
 frdelegilor.
 Domnul vede suferinele noastre, Se apropie cu iubire de noi i ne întreab i pe noi: ÄC e
voii s v fac?³.   Noi îns n-auzim întrebarea Domnului i nu rspundem nimic la

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 22/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

aceast întrebare. De la Domnul noi nu cerem nimic; noi cerem de la lume uurarea vieii 
i a necazurilor noastre.
Mie, de câte ori citesc Evanghelia de mai sus, îmi vine s plâng. M gândesc c orbul de la
Ierihon a trit dou viei: una în orbie i alta în lumin.  M gândesc c i eu am trit o via
de orbie sufleteasc, o via pierdut. Oh! C e mult a lucrat Domnul pân s m aduc la
lumina vieii! M gândesc la zbuciumrile vieii mele, când m plângeam Domnului de
asprimea vieii i Domnul
îns, nesocotitul, m întreba:
ceream mereu  ÄC lumeti.
lucruri e voietiAbia
s-i pe urmC usufletul
fac?« ce s te «  E u
ajut?³ 
meu a strigat:
 ÄDoamne, s vd!³. Abia pe urm mi-am dat seama c vorba cea mai dulce i fericirea cea
mai mare de pe lume sunt cuvintele: ÄOrb am fost, i acum vd!³. Oh! C um Äa orbit 
dumnezeul veacului acestuia (diavolul) mintea oamenilor ca s nu vad strlucind 
 E vanghelia lui Hristos!³ ( 
 II  C or. 4, 4).

Patimile i pcatele cele grele fac între oameni o cumplit orbie sufleteasc. Mâniosul,
desfrânatul, beivul, lacomul etc. sunt tot atâia orbi care i-au pierdut ochii i vederea cea
sufleteasc.

S lum aminte! Orbia sufleteasc este cea mai cumplit boal i nici un alt 
doctor nu poate tmdui aceast boal decât Doctorul care l-a tmduit pe
orbul din  E vanghelie:  I isus Hristos. Orbul din Evanghelie s-a tmduit prin credina
lui cea tare, prin încrederea lui în puterea lui Iisus i prin dorina lui cea vie care suspina,
zicând: ÄDoamne, s vd!³.  Aa i noi s cdem înaintea lui Hristos cu credin, adic
cu încredere în Jertfa Lui cea Sfânt i mântuitoare, i cu dorin vie de a ne tmdui. O
credin ce te las tot orb i tot în pcate este o credin fr Hristos i fr putere.

Despre Apostolul Pavel ne spune Scriptura c, în drumul spre Damasc (când era Saul i
mergea s-L prigoneasc pe Hristos), i-a ieit în cale o lumin care l-a orbit o clip i apoi i-a
dat alt vedere i alte purtri. Din Saul l-a fcut Pavel i din prigonitor, apostol. ÄA fost
aceasta o orbie dup care a vzut i i -a fcut i pe alii s vad³ ± zice Sfântul Ioan Gur de
Aur. Aa trebuie, iubite cititorule, s iei i tu din orbia i robia patimilor i pcatelor.  Ä E u
sunt Lumina lumii ± zicea  I isus. Tot cela ce vine dup Mine nu va umbla în întuneric, ci 
va avea lumina vieii³  (Ioan 8, 12). C redina i lumina lui Hristos trebuie s-i dea i ie
ali ochi i alt vedere, alte picioare i alt umblare, alt gur i alte vorbe, alt inim i 
alte simiri. O credin ce nu te scoate i pe tine din orbia i robia patimilor, o credin ce nu
te întoarce i pe tine din drumul Damascului pcatelor este o credin fr Iisus i fr nici o
 putere de mântuire sufleteasc.

Credina cea vie face i azi minuni  ± O pild din China  


În anii trecui a fost revoluie în China (chinezii sunt pgâni); i, în ac east revoluie,
generalul Ciang-Cio-Lin a prins i o ceat de cretini care urmau s fie împucai. Între cei
  prini era i o fat foarte frumoas. Când a vzut-o generalul pgân, i-a zis:
 ± ie, fat, îi druiesc viaa.
 ± O, puternice generale, i-a rspuns fata, tu n-ai putere s druieti via nimnui .  Aceast
  putere o are numai Domnul i Mântuitorul nostru I isus Hristos. Numai   E l poate da

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 23/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

« viaa» cea adevrat. Dar dac totui vrei s crui pe unul din noi, iat, este aici în ceata
noastr un vestitor al Evangheliei; cru-l pe el i omoar-m pe mine Eu sunt gata s mor 
în locul lui; poruncete soldailor s m împute!
i fata pi înainte, s moar
Aceast ieire sufleteasc, plin de atâta jertf de sine, l -a micat adânc pe generalul pgân.
I-a iertat pe toi cei prini i, dup o frmântare sufleteasc de dou zile, el însui era un Saul
schimbat în Pavel. Din pgân s-a fcut cretin, din prigonitor, apostol i vestitor al
Evangheliei. Azi, generalul
Regimente întregi Ciangsi
dintre soldaii estele-a
celtrecut
mai înflcrat vestitor
la cretinism. a l cretinismului
Numai în China.a
în armat generalul
împrit în anul acela peste o sut de mii de Noi Testamente. El vrea s aduc la Evanghelia
lui Hristos toat China; i China e o împrie cu patru sute de milioane de suflete, cam cât
toat Europa. Ce câtig ar fi acest lucru pentru Evanghelia lui Hristos! i, când ne gândim c
acest câtig l-a deschis o fat cu darul i puterea sufleteasc ce a primit -o de sus, de la
Domnul O femeie i-a pus în slujba Domnului tot talantul ce l-a primit de Sus: frumuseea
i darurile sufleteti. i, iat, prin ea, se întorc milioane de suflete la Domnul (sunt azi atâtea
femei care îi pun în slujba diavolului frumuseea ce o au de la Dumnezeu).

Tot cretinulprin
sufleteasc, adevrat trebuie
darul i s ce
talantul pescuiasc
i le-a datsuflete
Domnul,pentru Domnul
printr-o viaprin
pusputerea
i tritlui 
în
slujba Lui.

Printele Iosif Trifa,


Tâlcuirea  E vangheliilor duminicilor de peste an

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 24/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

 
Printele Visarion Iugulescu - Predic la Duminica a 31-a dup Rusalii, a vindecrii
orbului din Ierihon

isuse, Fiul lui David, fie-i mil de mine! (Luca XVIII, 38)
 I 

Frai cretini,
Domnul nostru Iisus Hristos cltorea în vremea aceea pentru cea din urm oar spre
Ierusalim. i ca s ajung acolo trebuia s treac prin oraul Ierihon. Se ducea la Ierusalim ca
s ptimeasc de bun voie pentru mântuirea noastr.

La intrarea
Auzind i elîn zgomotul
ora edeaunei
lâng calemulimi
mari un orb de
cu mâna întins
oameni, cerând
întreb: Ce milostenie trectorilor.
este aceasta? i i se
rspunse: Trece Iisus din Nazaret. Auzind el aceasta începu s strige: ³  I isuse, Fiul lui David,
miluiete-m !´. Iar cei ce mergeau înainte îl certau, zicându -i s tac. Dar el mai tare strig:
³Fiul lui David, miluiete-m!´

Domnul Hristos s-a oprit i a poruncit s-l aduc la Sine. Apoi l-a întrebat: ³ C e voieti s-i 
 fac?´ ³ Doamne, f ca s vd iari ́ , rspunse orbul. i Iisus a zis: ³Vezi! C redina ta te-a
mântuit!´  i îndat orbul s-a vindecat. Vzând el pe Iisus, Doctorul cel mare, pe Bunul
Pstor i Milostivul fctor de bine cu mult recunotin a pornit s-L urmeze în tot locul,
slvind pe Dumnezeu.

Acest om era vrednic de comptimit, lipsit de vedere, srac, strin i singur, fr lumina
ochilor care este lucrul cel mai necesar. El nu s-a nscut orb, a putut vedea i s-a bucurat de
lumina ochilor si, a putut s-i vad prinii, rudele, florile, psrile i toate frumuseile
 pmântului. De aceea pentru el era mai greu ca pen tru cel orb din natere. Sfânta Evanghelie
nu ne spune la ce etate a rmas orb, dar înelegem din cuvântul lui, când zice: ³Doamne, f
s vd iari!´

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 25/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

  Acest orb este icoana neamului omenesc celui lipsit de strlucirea luminii divine i 
afundat în întunericul osândirii lui, dar luminat prin venirea Rscumprtorului. Acest 
orb este icoana fiecrui pctos dintre noi care orbit de pcatele sale nu vede nici 
urciunea rului, nici frumuseea binelui, a omului despuiat de toate bogiile
duhovniceti care triete în cea mai aspr srcie, lipsit de prietenia lui Dumnezeu, a
omului care cerete plcerile i bunurile atât de îneltoare ale lumii.
ar când le gsete nu se bucur niciodat deplin.  E l ade ticlos pe marginea drumului 
 I 
  pierzrii i a morii celei venice.  Bolile trupeti, pe care le vindec Domnul în faa
mulimilor, erau simbolul bolilor noastre morale de care numai  E l ne poate mântui. Acest
orb, ai crui ochi erau închii s nu vad lumina soarelui, este icoana celor orbi 
duhovnicete care sunt mai vrednici de plâns decât acesta, a omului pctos împtimit, cu
 fel de fel de vicii rele, care este un orb la ochii sufletului, cci îi sunt ochii închii s nu
vad lumina ce izvorte din învtura lui  I isus Hristos.

C el orbit cu sufletul nu poate vedea c binele ne vine de la Dumnezeu i nici nu poate
deosebi binele de ru, adevrul de minciun. C ei orbii sufletete sunt atât de întunec ai c
 zic binelui c este ru, i rului c este bine, dulcelui îi zic amar i amarului îi zic dulce,
albului îi zic negru, i negrului îi zic alb. Pentru ei întunericul este lumina, i lumina
întuneric. Aa a proorocit Duhul Sfânt prin proorocul Isaia despre oamenii cei vtmai la
ochii sufleteti. i ce este mai trist, c acetia nici nu vor s caute pe Doctorul cel Mare, pe
Mântuitorul Iisus Hristos. Nici nu vor s strige ca orbul din Evanghelia de astzi. ³ I isuse,
Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m!´,  I isuse, Fiul lui Dumnezeu, vindec ochii 
sufletului meu, c am greit ie!

Aceti oameni s-au deprins, s-au obinuit s petreac într-o noapte plin de întuneric i foarte
  primejdioas. Pcatele i patimile cele strictoare au distrus viaa cea duhovniceasc a
cretinilor, cci au ajuns ca nite sperietori de psri într -un câmp de semnturi. Cu toii am
vzut în câte un loc, câte o momâie pus într-o prjin, într-un câmp sau livad, ca s se
sperie psrile i s nu fac stricciuni. Ciorile i celelalte psri strictoare au spaima un
timp, apoi bag de seam c acele momâi nu au via i putere, sunt urâte la înfiare, dar nu
se mai tem i încep fr fric s o murdreasc, îi bat joc cum vor ele i stric  tot ce este mai
 bun.

  Aa i cretinii notri poart nume de sfini biruitori, dar ei sunt biruii i batjocorii de
 patimile cele rele, de pcatele cele mai grele, sunt cretini numai de form, fr via, fr
  putere, fr Duhul lui Dumnezeu. Toate duhurile cele necurate, psrile cele strictoare
îi bat joc de cretinii de astzi, pentru c din viaa lor lipsete sfinenia Duhului Sfânt.
Triesc departe de  Biseric, nu vin s se hrneasc i s se adape la sfineniile care se afl
aici în C asa Domnului.

  Nu se spovedesc i nu se împrtesc cu anii, nu fac rugciuni, nu iau sfinenii de la


biseric, nu lucreaz nimic pentru suflet, totul pentru trup.  I ar cele ce mai fac, pe toate le

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 26/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

 fac de form. C retinii fr via spiritual nu sunt buni de nimic, triesc o stare vrednic
de plâns. Muli dintre aceti cretini de form au ajuns victimele duhurilor necurate, cci 
aceste duhuri au putere asupra lor prin vrjile i farmecele care clocotesc în lume.

Toate aceste rele vin asupra cretinilor care s-au deprtat încetul cu încetul de Sfânta
 Biseric, de sfineniile ei. Pe de o parte au fugit de Sfânta Liturghie, de post i rugciune,
n-au mai fcut sfetanie în casele lor, nu s-au spovedit i împrtit, iar pe de alt parte s-
au împotmolit în mari i grele pcate.
Muli cretini alearg la vrjitoare, la descânttoare, la spiritism, au devenit hulitori ai
lucrurilor sfinte i iau în deert numele lui Dumnezeu sau neag existena lui Dumnezeu, nu
cred c exist diavol i batjocoresc pe unii preoi, slujitori ai Domnului, iar dup mulimea
atâtor hule i pcate se deprteaz Duhul Sfânt de la aceti oameni i li se întunec cu totul
ochii sufletului, nemaizrind nici o raz de lumin.

Ascultai ce i s-a întâmplat unui preot care a fost luat în râs de un grup de necredincioi,
zicându-i: ³N-ai
uitându-se auzit, taic
comptimitor printe,
la ei, o noutate,
le rspunse: ³Nuc tiam
noaptea
eu trecut
de ce asuntei
murit voi
dracul?_
atât dePreotul,
triti,
srmanii de voi, a murit tatl vostru i ai rmas orfani!´ Iat un rspuns bun la nite
îngâmfai, nite orbi sufletete, nite robi i fii ai celui ru, aa cum zice Domnul Hristos, c
cei ce fac poftele satanei sunt fiii lui. Grozav este orbirea sufleteasc, frai cretini, c în
multe feluri se lupt diavolul cu cel orb i-l poart pe unde vrea.

Iat un alt necredincios care întreab pe un btrân preot: ³Printe, dumneata eti om luminat
i slujitor al lui Dumnezeu, dac exist Dumnezeu poi s-mi ari i mie unde se afla?_ 
Preotul, privindu-l cu comptimire, îi zise: ³Tinere, eti prea orbit la suflet ca s -L poi vedea
  pe Dumnezeu! Dumnezeu este pretutindeni i puternic în toate cile Sale, i n -ai putea
rezista, viu fiind, s-L vezi în toat mreia Sa! Dar du-te acas, tinere, c ai s-l vezi pe
diavol. Eu m voi ruga lui Dumnezeu s-i descopere pe acest uciga´. i preotul nostru s-a
rugat mult pentru el ca s nu se piard sufletul lui în necredin. i iat c acest tânr s-a
îndrcit, duhul cel ru a intrat în el i a început s-l chinuiasc i s-l trânteasc în aa fel c
fcea spume la gur i rcnea c o fiar slbatec . Atunci de fric i de durere alerga la preot
s-l roage s fac rugciuni la Dumnezeu pentru iertarea lui. Preotul a fcut rugciuni dar 
tânrul nu a fost izbvit aa curând, el a trebuit s umble din biseric în biseric, din
mnstire în mnstire s mrturiseasc pcatul necredinei cu lacrimi în ochi la preoi i la
toat lumea pe care o întâlnea. i dup ce i-a fcut un lung canon, ca s plteasc aceasta
hul, abia s-a milostivit Dumnezeu i l-a izbvit de ucigaul diavol care îl luase în stpânire.
De acum tânrul nu mai îndrznea nici s pomeneasc numele lui Dumnezeu fr semnul
Sfintei Cruci. C u lacrimi în ochi i cu mult credin se ruga, vorbea i mrturisea pentru
c i se deschiseser ochii sufletului i a vzut minunea lui Dumnezeu care s-a fcut cu el. 
Aa se întâmpl i cu lumea noastr cretin care s-a lepdat de credin i de darurile lui
Dumnezeu; cci nu se ls de frdelegi i pcate pân când nu -i scutur Dumnezeu prin fel
de fel de necazuri i greuti; pân nu slobozete Dumnezeu în casele lor pe diavolul s râd
de ei în tot felul, s-i bat joc de osteneal i de viaa lor.

Diavolul este slobozit de altfel de Dumnezeu ca s-i fac i el lucrarea pe întreg pmântul,

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 27/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

fiindc a venit vremea lui. Sfânta Carte zice c Dumnezeu l-a dezlegat ca s înele i s
amgeasc pe toi locuitorii pmântului. Aa c cine nu se trezete nici acum din aceste
suferine i necazuri, cine nu se dezlipete de poftele dearte, de toate desftrile i patimile
i rmâne tot aa de ruginit i împtimit, nu va avea parte de fericirea dumnezeiasc, de raiul
desftrii. Va pierde prilejul chemrii dumnezeieti, i va fi vai i amar dac nu se trezete
acum, cci diavolul lucreaz mereu rutile lui pe pmânt.

Sunt
triescsuflete care mari,
în pcate triesctineri
într-oistare vrednic
btrâni, desoiile
îi ls plâns, lor
frcufric
caredesunt
Dumnezeu,
cununai se
i despart i
triesc în
 pcatul desfrânrii. Acetia n-au mil, nu mai au ruine, nici de copii, nici de Biseric, nici
de Dumnezeu. Nu mai vorbim de acest pcat grozav al crimelor, avorturilor, care s -a întins
  peste tot pmântul. Într-un ora din America au fost cercetate 45 de vile în care abia s-au
gsit 16 copii, dar peste tot erau câini i pisici, care se desftau din mâncrurile stpânilor,
iar bieii copilai au fost aruncai la gunoi.
Iat lumea orbit de satana, iat orbire vrednic de plâns. În Germania sunt igri pe care
scrie: nimic fr de mine! Adic omule, nimic s nu faci fr s m ai pe mine în gura ta.

I
at cum
 putei facesatana a ´Astfel
nimic! înlocuitdiavolul
cuvinteleîndeamn
Mântuitorului
pe omdin Biblie
s-i puncare zice:în³gura
luleaua Frsdeguste
Minei nu
s
trag mereu c i când n-ar putea s triasc fr ea. Pe Domnul nu-L ascult omul, nu-L
crede i nu vrea s-L urmeze, ascult îns glasul ispitei, al poftei celei scârboase care i-o da
satana, cci îi auzim pe muli fumtori zicând: eu sunt mort fr igar , m lipsesc mai bine
de mâncare, dar de igar nu, igara îmi ine de foame, de sete, de urât, i -mi este mai bun ca
orice prieten. Aa este de robit lumea de aceast poft blestemat.

Acum s-au luat i femeile de fumat, majoritatea tinere se pretind civilizate, învate, nu mai
 pot tri fr igara nici ele. Iar unele au ajuns s dispreuiasc pe brbaii care nu fumeaz,
zicând
fumeazctutun
sunt ca
nu nite
se vormuieri proaste.
mai vedea deSrmanele de ele,
fum. Aceast lumeceorbit
orbire grozav.
 este lumeaAcetia
foculuitoi care
venic,
lumea cu focul în gura prevestete, proorocete ceva ru, cci cer focul cu gura lor.

Grozav este orbirea sufleteasc. Orbire la suflet au i beivii i aceasta patim este cea mai
grozav, cea mai periculoas. Beivul vorbete singur, când râde, când plânge. Beivul
arunc, sparge, bate, rcnete ca fiarele slbatice, chinuiete soia i copiii, roade p aharele cu
dinii. Oamenii beivi nu se mai pot numi oameni, cci satana este incarnat în ei, numai
coada i coarnele le lipsesc. În casa unde este un beiv, acolo este iadul, acolo este întuneric
i mult jale. Iar biata soie dac nu cunoate pe Dumnezeu cere mil de la oameni, dar 
aceasta mil este trectoare i fr folos sufletesc.
Aceste suflete zdrobite de durere pân când nu vor veni la Iisus Hristos, pân când nu -L vor 
întâlni pe El în Biserica Lui, pân când nu vor striga cu toat puterea credin ei lor: ³ I isuse
Fiul lui Dumnezeu miluiete-m!´, ca orbul din Evanghelia de astzi, nu vor fi auzite de
Dumnezeu.
  Dar ce observm la cea mai mare parte a lumii? În loc s cear luminarea ochilor 
sufleteti s vad pe Mântuitorul, s îneleag credina, s vad mulimea grealelor i a
  pcatelor în care triesc, s vad cât s-au deprtat de învtura Domnului i c sunt în

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 28/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

  ghearele patimilor i a pierzrii sufleteti; ei nu cer ca orbul din  E vanghelia de astzi;


 Doamne vreau s Te vd, vreau s Te vd pe Tine, vreau s Te cunosc pe Tine Doamne,
vreau s cunosc calea Ta, s cunosc voia Ta; cei mai muli rmân tot în drum i cu mâna
întins ceresc mereu altceva; ceresc fericirea i norocul pmântesc, ceresc bani i avere
trectoare, ceresc mrire pmânteasc, onoare de la oameni, i fel de fel de dorine
 pmânteti, trectoare, pe care într-o zi le las i pleac în venicie cu mâinile goale, fr
ranguri.

 Aa alearg omul dup aceste lucruri trectoare , cum alearg bietul câine al unui vântor 
dup iepure; când e gata s-l apuce, intervine vântorul i-i zice: stai pe loc c iepurele
este al meu, al tu a fost numai alergatul. Abia atunci a vzut bietul câine c s-a înelat. 
 Aa este i cu omul, alearg toat viaa s prind ceva, e chiar o vorb în lume; am prins
doi iepuri dintr-odat, dar pe patul morii intervine vântorul, adic moartea i diavolul i 
strig: stai pe loc c sufletul este al nostru, al tu a fost doar alergatul. Atunci vede bietul 
om cât s-a înelat dar este prea târziu.

V  voi spune o întâmplare adevrat: o familie cumprase cu banii soiei o main mic,
dar în loc s-i vad de soie i copii, soul umbla cu maina cu diferite femei în
desfrânare, i într-o zi a fost gsit mort cu o tânr în main, muriser asfixiai. C u
mult durere a venit soia lui adevrat s-l scoat de acolo. Dar mai îndurerai au venit 
 prinii acelei tinere s-o ia de lâng acel desfrânat, cu soie i copii, ce ruine au suferit la
înmormântare.
  De aceea zice Fericitul Augustin: ³ Voi plângei un trup fr suflet, fr Dumnezeu, voi 
  plângei un corp din care a ieit viaa, dar nu v plângei pe voi când ai pierdut pe
 Dumnezeu svârind pcatul ´, grea orbire. 

Sfânta
lume, ÎlEvanghelie
certau pe de
orbastzi ne maisspune
i-i ziceau tac,cdar
unii
el dintre
cu multceimai
ce mergeau în aceast
mult striga: ³ I isusegloat
Fiul de
lui 
  Dumnezeu miluiete-m, fie-i mil de mine!´.Din aceste cuvinte s lum i noi pild de
struin în rugciune, i cu credin s strigm ctre Domnul Hristos, s cerem s ne
lumineze ochii sufletului nostru, s cunoatem cât mai bine calea Lui cea dreapt, calea
care duce la ceruri, la lumin, la mântuire. S n-ascultm de cei ce ne ceart, de lumea
necredincioas, de lumea cea orbit de duhul cel ru, care caut pe toate cile s ne fac
s tcem, care ne zic s nu ne mai rugm, s nu mai cântm, s nu mai citim, s nu mai 
venim la biseric. Pe aceast lume n-o iubete Dumnezeu.

 Lumea de astzi care st în pcate, nu poate s îneleag c spre slava lui Dumnezeu sun
clopotele bisericilor, în numele lui  I isus Hristos poporul umple bisericile. Aceia care mor 
credincioi sunt îngropai la umbra crucii lui Iisus. Fericii vor fi numai aceia crora li se
vor deschide ochii sufletului i vor scpa de întunericul pcatelor, numai aceia care vor 
înelege c  I isus îi cheam pe toi s vin la  E l, s ias din starea lor pctoas, ca s-i 
vindece la ochii sufletului, s se mântuiasc.

  S struim mereu în rugciune, s îndemnm pe cei ce sunt în jurul nostru s vin la

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 29/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

 Dumnezeu. Ajunge atâta necredin, atâta nepsare de mântuire a sufletului, s le zicem:


venii la picioarele Mântuitorului, venii la Doctorul  C el Mare, venii la aceast mare i 
sfinit tain, care este  Biserica lupttoare de pe pmânt, venii cu toat încrederea, cu
toat povara cea grea a sufletului i a trupului. C ci  E l a zis: ³  Luai jugul Meu c este
bun i sarcina Mea este uoar!´C ei ce au încercat i s-au supus, s-au convins de aceste
cuvinte ale Domnului c sunt adevrate. i v pot spune cu trie c nu exist o alt
  fericire mai mare, decât s trieti în sfânta învtur a lui Dumnezeu. S crezi i s
  propovduieti c  I isus a fost i este Dumnezeu adevrat.  
Vindecarea orbului ca i celelalte minuni sunt o dovad c a fost Dumnezeu adevrat, fiindc
cine Altul putea s deschid ochii unui orb, numai cu cuvântul, dându -i vederea pe loc, decât
Dumnezeu Cel Atotputernic, care a zis întâi s se fac lumin, i s-a fcut îndat lumina.
Domnul Hristos a zis orbului: ³Vezi!´ i îndat i-a deschis ochii si i a vzut lumina.
 Mare este puterea Ta Dumnezeule!  Sfânta Evanghelie de astzi ne arat o mic parte
din puterea dumnezeirei Sale.

Orbul vzându-se vindecat, spune Sfânta Evanghelie, a început s slveasc pe Dumnezeu.


 I at recunotina unui om care s-a fcut sntos.  E l a început s mearg dup  I isus, i tot 
 poporul care vzuse minunea ddea slav lui Dumnezeu. E l a socotit c nu poate rsplti 
cu nimic Doctorului  C el Mare, decât s mrturiseasc minunea lui Dumnezeu.  Parc-l 
vedem i noi spunând la lume anii de suferin, anii lui de întuneric, cu lacrimi în ochi, i 
 ziua cea mare a bucuriei lui când a vzut iari lumina zilei i pe Domnul Hristos Fiul lui 
 Dumnezeu, Fiul lui David care l-a vindecat.

 Aa i noi iubii cretini s fim recunosctori Prea Milostivului Dumnezeu, pentru atâtea
binefaceri pe care ni le-a fcut nou, i s venim aici acas la  E l, la sfânta biseric, s- I  
mulumim pentru toate. S nu ateptm s vin  E l acas la noi, cci avem o mare datorie
de a- I  mulumi i de a-L slvi în tot timpul.

Toate aceste minuni ale Mântuitorului au rsunat de -a lungul veacurilor i au rmas în


inimile credincioilor adevrai. i în toate veacurile cretinii cei adevrai, au preferat s
sufere chinuri groaznice i moarte amar, decât s se lepede de Dumnezeu i de sfânta Lui
învtur.

Ei nu s-au împcat niciodat cu pcatul, cu patimile. Mahomedanii înainte vreme erau foarte
fanatici în religia lor, o religie care este departe de mântuirea sufletului, acetia au i ei un
ora al lor ai
credincioi numit Mecca,
religiei oraul
lor dup lor sfânt,
ce vizitau cum
acele avem
locuri sfi noi
Ierusalimul, unii din vizitatorii
nte pentru ei, îi scoteau ochii, ca s
nu mai vad altceva pmântesc i s-i mai spurce ochii, dup ce au vzut acel loc sfânt de
unde zic ei c s-a înlat Mahomed profetul lor.

Domnul Hristos nu ne cerem s ne scoatem ochii, s ne mutilm trupul dup ce vedem


locurile sfinte, dar s artm i noi c-L iubim prin faptele noastre, prin pzirea poruncilor;
  prin înfrânarea ochilor, a urechilor i a gurii; s nu mai griasc gura vorbe fr de folos,
minciuni, hule, înjurturi i drcuieli, s ne înfrânm toate mdularele de a mai face cu ele

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 30/31
8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

 pcate ca s suprm pe Dumnezeu. Acestea ni se cer de sfânta i dreapta credin a lui Iisus
Hristos, Ortodoxia.

 Dac vom asculta glasul  E vangheliei lui Hristos, o lumin cereasc ne va lumina sufletul 
i va slta de bucurie c i orbul din  E vanghelia de astzi, când i-a zis cu sfântul Sau
C uvânt: ³vezi!´, i vom vedea i noi lumina mântuirii i a fericirii venice.

Rugciune

 Doamne  I isuse Hristoase, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne i pe noi, cei ce
ne-am adunat aici în sfântul Tu loca, i cu puterea Ta dumnezeiasc, deschide -ne ochii 
cei sufleteti, ca s vedem cu toii lumina slavei Tale.Apr de orbirea cea sufleteasc pe
cei ce Te-au cunoscut Doamne.

 D-ne Harul Tu de a ne mrturisi cu umilin pcatele noastre, i vindec -ne toate rnile
 Doamne.

F-ne Doamne ca s ne învrednicim a Te vedea i a Te avea întotdeauna cu noi i aici pe


 pmânt i întru Împria Ta cea cereasc în vecii vecilor. Amin.

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 31/31

S-ar putea să vă placă și