LECȚIA a III-a

TRUPUL:
Unitate și diversitate în Biserică
„Este un singur trup… Dar fiecăruia dintre noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos ”
(Efes. 4:4, 7)
ZIUA I: CITEȘTE ȘI REZUMĂ
Următoarele versete înglobează lecția care urmează. Citește-le cu atenție și meditează asupra
mesajului lor. Extrage din fiecare pasaj conceptul cheie care se aplică unității și diversității în
Biserică.
A) Ioan 17:20, 21
B) Psalmul 133:1, 3
C) 1 Ioan 4:12

ZIUA A II-A: ÎNVAȚĂ ȘI RĂSPUNDE

INTRODUCERE
Trupul, unul dintre cele mai sugestive și mai de ajutor portretizări ale Bisericii folosite în Noul
Testament, se aplică atât Bisericii universale, cât și adunărilor locale. Această primă parte a
studiului se va concentra pe Efeseni 4 și darurile date Bisericii universale pentru a vedea
creșterea ei dincolo de bisericile locale existente. Acesta este adesea un aspect neglijat din
viziunea pe care Domnul a avut-o pentru poporul Său. Știm că El S-a așteptat ca fiecare
credincios în parte să se reproducă, să aibă copii în credință, așa cum îi numește Pavel. Dar
Domnul a dorit ca și bisericile să se reproducă și a înzestrat anumiți oameni pentru a-i folosi la
împlinirea acestui scop. Acești oameni înzestrați ne sunt prezentați în capitolul 4 din Efeseni.
DIFERENȚELE DIN LISTELE DE DARURI
Există patru pasaje cheie când ne gândim la daruri în Noul Testament: Romani 12, 1 Corinteni
12 (împreună cu capitolele 13 și 14), Efeseni 4 și 1 Petru 4. În această lecție ne vom îndrepta
atenția în cea mai mare parte asupra pasajului din Efeseni 4. Aici Hristos cel înviat împarte
prada obținută prin victoria Sa dând daruri speciale Bisericii. Dar observați diferențele dintre
lista din acest pasaj și celelalte liste de daruri prezentate în Romani 12 și 1 Corinteni 12:

ROM. 12 / 1 COR. 12 EFES. 4

FURNIZORUL Duhul Sfânt Hristos
DARUL abilități supranaturale oameni înzestrați
BENEFICIARII biserica ta locală Biserica universală
 BISERICA: O CAPODOPERĂ A VEACURILOR

RELAȚIA CAP-TRUP ȘI RELAȚIA MEMBRU-MEMBRU

1. Relația dintre trup și Cap. Există un pasaj care tratează calitatea de Cap a lui Hristos în ceea
ce privește conducerea bisericii (1 Cor. 11:3) și un verset care Îl declară ca fiind piatra de boltă
sau „piatra din capul unghiului” templului duhovnicesc zidit din „pietre vii” (1 Pet. 2:7). Dar pe
lângă acestea mai sunt șase referințe la calitatea de conducător al lui Hristos în raport cu trupul,
câte trei în fiecare dintre epistolele către Efeseni și Coloseni:
● Efeseni 1:22, care declară supremația Sa, locul pe care Dumnezeu I l-a dăruit ca urmare a
biruinței Sale asupra morții (Evr. 2);
● Efeseni 4:15, care explică susținerea pe care El o asigură trupului – „din care tot trupul” își
primește creșterea (v. 16);
● Efeseni 5:23, care folosește relația soț-soție, ne arată importanța supunerii față de cap;
● Col. 1:18 conclude un pasaj arătând suficiența capului nostru: El este Răscumpărător,
Descoperitor, Creator și Susținător;
● Col. 2:10 subliniază caracterul singular al capului nostru (două nu sunt mai bune decât unul):
„Căci în El locuiește trupește toată plinătatea… voi sunteți făcuți deplini în El”;
● Col. 2:19 arată încă o dată simplitatea ținerii de acest unic cap; nu te lăsa amăgit (v. 18); vezi
de asemenea și 2 Cor. 11:3).
Credincioșii care vor să se adune în cadrul unor biserici ale Noului Testament „se vor ține strâns
de [Cap]”. Dar cum facem acest lucru în mod practic? În primul rând, nu ne putem aștepta să
recunoaștem conducerea lui Hristos la nivel comunitar dacă nu recunoaștem mai întâi domnia
Lui la nivel personal. Supunerea unei biserici locale față de Hristos începe cu fiecare persoană
care I se supune Lui zi de zi. Dar poate că unii se întreabă: „Cum comunică Domnul dorințele Lui
bisericii locale? Domnul nu are nicio problemă de comunicare, nu-i așa? Prin Duhul Său, El Își
face cunoscută voia cu o claritate absolută, astfel încât cei ce „[vor] să facă voia Lui” (Ioan 7:17)
să știe dacă lucrul respectiv vine de la Dumnezeu sau nu. Vedem acest fel de îndrumare de-a
lungul întregii cărți Fapte. El folosește Cuvântul Său (Fapte 11:16), Duhul Său (Fapte 16:6), un
sentiment de pace în inimă (Col. 3:15), postul și rugăciunea (Fapte 13:2), alți credincioși
evlavioși (Fapte 11:28), precum și circumstanțele. Ar trebui să fim grabnici la rugăciune, gata să
cercetăm Scripturile și dornici să facem orice Domnul ne arată că vrea de la noi. Și bineînțeles
că trebuie să fim gata să ne pocăim când ne dăm seama că suntem pe o cale greșită.
Prezbiterii au cea mai mare responsabilitate în aflarea voii lui Dumnezeu pentru biserică. Ei nu
sunt aleși pentru că sunt inteligenți, ci pentru că sunt duhovnicești. Ei nu sunt un trup care ia
decizii, ci un trup care discerne; nu hotărăsc după mintea lor, ci discern ce are în minte Domnul
cu privire la situația respectivă. Trebuie să ne rugăm regulat și cu stăruință pentru ei.
 TRUPUL

2. Sistemele așezate în trup. După cum toate părțile trupului se bucură de beneficiile aduse de
sistemul osos, cel nervos și cel respirator, există o viață comună de care se bucură bisericile prin
rugăciune, părtășie, încurajare, închinare, învățătură și lucrarea Duhului. Acestea nu sunt doar
pentru unii; toți se pot bucura din plin de ele.
3. Mădularele specifice din trup. Dacă „sistemele” așezate stimulează unitatea, darul specific
dăruit fiecărui individ revelează diversitatea trupului și, prin urmare, dependența de care este
nevoie – din moment ce tu ai abilități spirituale de care eu am nevoie (și pe care nu le am), în
vreme ce opusul este de asemenea adevărat. Avem nevoie unul de altul; Domnul a conceput
lucrurile în acest fel înadins. „Și fiecăruia i se dă manifestarea Duhului spre folosul celorlalți” (1
Cor. 12:7).
Cât de importantă este unitatea pentru inima lui Hristos? Dar pentru succesul Marelui Plan?
În Ioan 17, Domnul Isus S-a rugat: „Nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor
crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, precum Tu , Tată, ești în Mine, și Eu, în Tine,
ca și ei să fie [una] în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis (v. 20, 21). Mai înainte El
le spusese ucenicilor: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să
vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea
dragoste unii pentru alții” (13:34, 35). Putea oare să afirme acest lucru într-un mod mai
categoric?
● Dacă vom da dovadă de dragoste unul față de altul în mod vizibil și practic, atunci, și numai
atunci, lumea ne va lua în serios.
● Dacă vom arăta în mod practic și vizibil că suntem în unitate unul cu altul, atunci lumea va lua
în serios cuvintele lui Hristos.
Cât de ușor luăm adesea această datorie cu două fațete! Frați și surori, merită oare jignirile care
ni se aduc și cele pe care le aducem noi altora niște daune colaterale atât de îngrozitoare?
Trebuie oare să permitem unor asemenea jigniri, lovituri, tensiune și amărăciune să mai
continue chiar și încă o singură zi? Poți tu să-ți asumi responsabilitatea pentru perpetuarea unei
jigniri chiar dacă poate nu ești tu cel care a cauzat-o? Ne putem simți chiar bine atunci când ne
asumăm vina, mai ales dacă ne gândim la implicațiile enorme și la valurile de binecuvântare
care pot rezulta atunci când ne îngropăm resentimentele și refuzăm să le mai aducem la
suprafață (vezi Anexa 8). „Ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună!… acolo dă
Domnul binecuvântarea” (Ps. 133:1, 3). Dacă binecuvântarea lipsește în mod evident, s-ar putea
să nu fim nevoiți să căutăm prea departe cauza. Domnul ne spune: „Căci acolo unde sunt doi
sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Mat. 18:20). Acest verset se aplică
adesea întâlnirilor obișnuite ale bisericii, însă înțelesul primar are de-a face cu creștinii care se
adună pentru a căuta să se împace. Domnul spune: „Eu sunt cu totul pentru aceasta. Voi fi
acolo, gata să dau o mână de ajutor”. Există provocări, desigur, dar noi cei care Îl iubim ar trebui
să ne putem uni în jurul lui Hristos și împotriva vrăjmașului nostru comun. Fericiți (deși adesea
însângerați) sunt făcătorii de pace.
 BISERICA: O CAPODOPERĂ A VEACURILOR

O PRIVIRE MAI ATENTĂ ASUPRA UNITĂȚII ÎN EFESENI 4:1-6

1. De ce este așezat cuvântul „deci” acolo? Epistola către Efeseni urcase pe unul dintre cele
mai înalte piscuri de munte din întreaga Scriptură. În capitolul 1, Pavel ne-a spus despre planul
din inima Sfintei Treimi și despre căile specifice în care fiecare Membru al Trinității a contribuit
la acest plan: Tatăl (v. 3-6a), Fiul (v. 6b-13a) și Duhul (v. 13b, 14). Fiecare secțiune se încheie cu
o glorioasă chemare „spre lauda slavei Sale” (v. 6, 12, 14).
În capitolul 2, el explică dimensiunea daunelor aduse întregii omeniri care au nevoie de
restaurare (v. 1-3) și problema specială a neamurilor, care erau „fără Hristos, fără drept de
cetățenie în Israel, străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume”
(Efes. 2:12). Ce perspectivă sumbră! Dar prin Hristos noi nu am fost doar împăcați cu Tatăl, ci
am fost și uniți cu credincioșii evrei în cadrul Bisericii.
Iată motivul pentru care era întemnițat Pavel (4:1): el scrie în 3:1: „întemnițatul lui Hristos Isus
pentru voi, neamurile”. Lucrul acesta a aprins ura conducătorilor iudei față de Pavel –
predicarea „potrivit cu descoperirea tainei” (vezi lecția I). Pavel dorea ca neamurile să aprecieze
prețul pe care frații lor evrei l-au plătit pentru a predica această Evanghelie universală. La fel ar
trebui să facem și noi.
Când Pavel atinge apogeul la sfârșitul capitolului al treilea, el concluzionează: „A Lui să fie slava
în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin” (v. 21). Și cum este
descoperită slava lui Dumnezeu în Biserică? Paragrafele anterioare ne spun: ÎNȚELEPCIUNEA LUI
DUMNEZEU este descoperită în Biserică (v. 10), la fel și PUTEREA DUHULUI care lucrează în
interior (v. 16) și DRAGOSTEA LUI HRISTOS (v. 19). Așadar, Pavel începe secțiunea noastră prin
„deci” chemându-ne astfel pe toți, în lumina unui plan atât de vast, să ne facem partea –
„chemarea pe care am primit-o” – trăind întâi și-ntâi în pace unii cu alții. Pentru a ne putea
exersa darurile în cooperare cu alții, vom avea nevoie de un „lubrifiant” care să împiedice
accentuarea „frecușurilor” care sunt de așteptat. Care sunt harurile oferite în acest scop?
● smerenia: pentru a urma exemplul lui Hristos, care „S-a smerit”, fiind gata să ocupe locul de
jos pentru a salva sufletul tău! Suntem noi gata să ocupăm un asemenea loc, să facem orice-ar fi
nevoie, pentru a ne împlini chemarea?
● blândețe: o tandrețe și o delicatețe a duhului care contravine influenței pe care aș putea-o
folosi pentru a-mi face loc; putere sub control. Domnul ne invită în școala Lui ca să învățăm de
la El blândețea și smerenia (Mat. 11:28, 29).
● îndelungă răbdare: rezistență în vremuri grele, stăpânire de sine îndelungată: „acea calitate a
stăpânirii de sine în fața provocării care nu se grăbește să se răzbune; opusul furiei, asociat cu
milă” (W.E. Vine).
 TRUPUL

● îngăduință: a rezista, a se menține drept sub o povară, a susține, a îndura, a nu da drumul

poverii la care pui umărul nici chiar în circumstanțe vitrege. A fi tipul de om pe care ceilalți se
pot baza întotdeauna.
● dragoste: agape, dragoste altruistă care nu se gândește la sine, ci caută binele suprem pentru
alții. Dovada supranaturală că suntem mântuiți: „Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne
în noi, și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi” (1 Ioan 4:12).
DOUĂ FELURI DE UNITATE
1. Unitate în Duh. „Și căutați să păstrați unitatea Duhului prin legătura păcii” (4:3). În această
unitate organică oferită de Dumnezeu, toți credincioșii adevărați sunt una – nu e nevoie de
niciun compromis ecumenic! Oamenii lui Dumnezeu sunt una și este responsabilitatea noastră
să „[păstrăm] unitatea”.
- un singur TRUP: noi avem unitatea dată de o viață comună, primită prin măreața jertfă a lui
Hristos.
- un singur Duh: noi avem unitatea conferită de un Învățător, un Ghid și un Furnizor comun.
- o singură SPERANȚĂ: unitatea unui obiectiv comun; noi tânjim să fim cu Hristos și asemenea
lui Hristos.
- un singur DOMN: noi avem unitatea dată de conducerea unei Căpetenii; „iar voi toți sunteți
frați” (Mat. 23:8).
- o singură CREDINȚĂ: un trup comun al adevărului, „credința… dată sfinților o dată pentru
totdeauna” (Iuda 1:3)
- un singur BOTEZ: o istorie a Bisericii comună; cu toții privim în urmă (sau ar trebui) spre același
eveniment istoric.
- un singur DUMNEZEU ȘI TATĂ AL TUTUROR: El este Tatăl tuturor, deasupra tuturor, prin toți și
în noi toți.
2. Unitatea credinței. „Până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui
Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos” (v. 13). Acesta nu
este un fapt istoric, ci o promisiune care se va împlini printr-un proces. Iar acest proces este
subliniat în versetele 11 și 12. Cu puțin timp înainte de înălțarea Sa, Hristos cel înviat a dat
Bisericii oameni înzestrați (Efeseni are în vedere în primul rând întreaga Biserică). Acești oameni
înzestrați trebuiau să continue reacția în lanț începută prin echiparea primită de la Hristos.
Lucrarea lor avea ca scop „pregătirea sfinților”, pentru ca astfel sfinții să poată face „[lucrarea]
de slujire”, iar rezultatul final să fie „zidirea [întregului trup al] lui Hristos”.
CELE CINCI FELURI DISTINCTE DE OAMENI ÎNZESTRAȚI
 BISERICA: O CAPODOPERĂ A VEACURILOR

APOSTOLII și PROFEȚII aveau lucrări care, în mod evident, nu se limitau la o anumită biserică
locală. Ce anume făceau ei? Mai avem și astăzi apostoli și profeți?
● apostolii: cuvântul este o formă anglicizată a corespondentului său grecesc, care însemna
mesager, unul care este trimis la porunca altcuiva. Petru explică faptul că asemenea apostoli, cu
calificările lor duhovnicești evidente, trebuie să fi fost pregătiți în mod personal de către Hristos
și să fi fost martori ai învierii Sale (Fapte 1:21, 22). Lui Pavel a calificarea i-a fost dată într-un
mod special, „ca unei stârpituri” (1 Cor 15:8), întrucât el a fost martor al lui Isus cel înviat și a
fost pregătit în mod personal de către Domnul (Gal. 1:11, 12). Bineînțeles că acest cuvânt poate
fi folosit într-un sens mai larg (ca în cazul lui Timotei, Barnaba și Sila) când vorbim despre
misionari sau cei trimiși într-o misiune. Dar nu acesta este sensul cu care Pavel folosește
cuvântul în epistola către Efeseni. Acești oameni, spune el, au avut de îndeplinit o lucrare
fundamentală (Efes. 2:20) Odată ce o fundație este așezată, e timpul ca structura superioară să
fie zidită deasupra. Singura succesiune apostolică despre care a știut Pavel se află în Fapte
20:29!
● profeții: cuvânt format din alte două cuvinte care înseamnă „a vorbi înainte”, folosit cu
privire la oamenii ridicați de Dumnezeu atât pentru a prezice cât și pentru a proclama gândurile
Sale. Și acesta poate fi folosit uneori cu privire la orice slujitor al lui Dumnezeu care vestește
Cuvântul Lui, în special cei care vorbesc despre nevoile prezente. Însă și acest termen este
folosit în epistola de față cu privire la darul fundamental dăruit celor care au completat canonul
Scripturii, după cum a scris Petru: „Căci nicio profeție n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii
au vorbit de la Dumnezeu, cârmuiți de Duhul Sfânt” (2 Pet. 1:21). Petru continuă explicând: „Au
fost însă în popor și profeți mincinoși, după cum și între voi vor fi învățători mincinoși” (2 Pet.
2:1). Observați schimbarea. În vreme ce Scripturile se scriau – în vreme ce existau profeți
adevărați – existau și profeți falși de care trebuia să te ferești. Acum pericolul îl reprezintă
învățătorii mincinoși; orice profet (în acest sens) va fi unul fals, de vreme ce Biblia este o lucrare
încheiată.
Dar să privim la următoarele lucruri: chiar dacă astăzi nu mai avem aceste două feluri de
oameni înzestrați care să lucreze printre noi, avem încă lucrarea lor – autoritatea apostolică și
revelația profetică – consemnate pentru noi în Cuvântul lui Dumnezeu, care este în stare să ne
pregătească pe toți „pentru orice lucrare bună”. Lucrul acesta e într-adevăr valabil pentru
oricine vrea ca viața bisericii lui să se bazeze doar pe învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, altfel
cădem în capcana despre care a vorbit Domnul nostru: „Ați desființat astfel Cuvântul lui
Dumnezeu prin tradiția pe care o transmiteți” (Marcu 7:13). Desigur că El nu ne condamna
pentru că facem lucruri care nu sunt scrise în Scriptură (orele la care ținem adunările noastre
etc.), lucruri făcute în limita bunului simț, într-un mod care aduce cinste lui Hristos. Ceea ce
condamna El era învățarea tradițiilor ca și cum acestea ar fi fost poruncile lui Dumnezeu. Vai va
fi de cei care pun peste poporul Domnului o obligație mai mare decât pune El Însuși!
 TRUPUL

● evangheliștii: și în acest caz este vorba despre o formă englezească a cuvântului grecesc care
desemnează „un aducător de vești bune”. Chiar dacă și bisericile locale au fost echipate cu
evangheliști înzestrați, aceste daruri speciale de la Hristos au o sarcină mai largă. Evangheliștii
nu trebuie doar să răspândească Evanghelia, ci și să-i echipeze pe sfinți pentru ca și ei la rândul
lor să poată evangheliza. Cât de important este acest lucru! De asemenea, acești evangheliști
cuceresc noi terenuri pentru sămânța cea bună, pentru a „propovădui Evanghelia și în ținuturile
care sunt dincolo de voi, ca să nu ne lăudăm cu lucrări gata făcute, din câmpul altuia” (2 Cor.
10:16). Trebuie să ne amintim să sprijinim în rugăciune și financiar asemenea pionieri, „căci au
plecat de dragul Numelui, fără să primească ceva de la neamuri” (3 Ioan 1:7).
● păstorii: acesta este pur și simplu cuvântul care desemnează păstorii de oi, iar prezbiterii
bisericilor locale sunt și ei păstori. Dar acești păstori, oameni precum Timotei și Tit, au lucrat
alături de evangheliști, după care au rămas să-i ajute pe credincioșii imaturi. Rolul lor (descris în
detaliu în epistolele pastorale 1, 2 Timotei și Tit) era să-i pregătească pe acești credincioși
întorși de curând pentru viața și lucrarea lor, să aibă grija ca noua biserică să funcționeze cum
trebuie și cât mai curând posibil să recunoască prezbiterii pe care Dumnezeu îi ridica din
mijlocul lor. Apoi ei se mutau în alt loc pentru a lucra cu alte noi grupuri de credincioși și a face
aceeași lucrare și acolo. Astăzi, din nefericire, din cauză că prezbiterii din unele locuri se simt
incapabili sau slab pregătiți, ei cer unui om cu darul de păstor să conducă lucrarea de păstorire
– sau să o facă în întregime. Acest aranjament este redundant, dublându-i munca și privându-l
pe acest om de o muncă pe care ar trebui s-o facă printre creștinii întorși de curând. De
asemenea îi privează pe credincioși de oportunitatea de a avea cu toții un rol vital în lucrarea
lui Dumnezeu.
Mai există încă o problemă. Din cauză că unii dintre acești evangheliști „merg în toate bisericile
și predică Evanghelia” în loc să meargă în toată lumea și să facă acest lucru, există pentru astfel
de slujitori câteva adunări noi de credincioși care să-i ajute în acest sens.
● învățătorii: cei cu capacitatea specială de a explica limpede Cuvântul lui Dumnezeu. În cazul
acestor învățători (spre deosebire de cei dați unei biserici locale), abilitatea lor include și
pregătirea învățătorilor locali și a fiecărui credincios care studiază Cuvântul. Exact un astfel de
om a fost Apolo. Darul lui nu avea scopul de a înlocui lucrarea celor care slujeau prin Cuvânt în
adunările locale, ci de a-i încuraja să devină niște învățători ai Cuvântului mai buni și mai
folositori. Aceasta este o mare nevoie astăzi: oameni care pot ajuta la îmbunătățirea calității
slujirii publice și la învățarea celor din poporul lui Dumnezeu să studieze în mod eficient
Cuvântul ei înșiși.
ÎNTREBĂRI
PENTRU DISCUȚII
1. Care sunt bătăile de cap în privința diversității și unității în biserica locală și cum ne ajută
Scriptura să scăpăm de ele?
 BISERICA: O CAPODOPERĂ A VEACURILOR

2. Care sunt câteva dintre beneficiile diversității și unității din biserică și cum putem pune
accentul pe acestea în dauna bătăilor de cap?
RECAPITULARE:
1. În notițe a fost ridicată întrebarea „cum ne ținem strâns în mod practic de Cel care este
Capul?” (Col. 2:19). Care a fost răspunsul?
2. Ce ai învățat despre rolul prezbiterilor și despre responsabilitatea noastră față de ei?
3. Dacă din mijlocul nostru lipsește binecuvântarea, unde se poate să fie problema? Cunoști
vreo situație în care este nevoie de aplicarea acestui adevăr?
4. Unitatea la care suntem chemați cu toții va aduce unele „frecușuri”. Însă ne-au fost puse la
depoziție haruri care să „lubrifieze” relațiile dintre noi. Ce har sau haruri ai cea mai mare nevoie
să dezvolți? Cum vei căuta să faci acest lucru în mod activ?
5. Ce presupune rolul de păstor?
ZIUA A III-A: VIZIONEAZĂ ȘI RĂSPUNDE
Completează spațiile libere pe măsură ce urmărești materialul video. SUGESTIE: Ar fi bine să
citești întrebările înainte să vizionezi materialul. Îți poți verifica răspunsurile în rubrica de
răspunsuri (Anexa 10).
Introducere: „Ar trebui să ne cutremure gândul că Domnul Isus a ales un cuvânt ilustrativ atât
de ______________ precum _____________________________ .”
1. Diferențele dintre listele de daruri:
a) În Romani și Corinteni darurile sunt _____________________________ .
În Efeseni, darurile sunt _____________________________ .
b) În Romani și Corinteni darurile sunt date _____________________________ .
În Efeseni, darurile au menirea de a ajuta biserica _____________________________ .
2. Relația Cap-Trup
a) Prezbiterii bisericii locale nu sunt un trup _________________________ , ci un trup
__________________________ . Ei au datoria să discearnă voia lui Dumnezeu pentru biserică.
b) Mădularele trupului sunt concepute astfel încât să __________________ ceea ce primesc.
Ele primesc înapoi ce au dat într-o formă pe care _____________________ .
c) Nu primești bucurie _________________ , ci ____________________ .
d) Vorbirea în limbi de astăzi nu reprezintă un dar dacă aduce beneficii doar
___________________ .
 TRUPUL

3. Cât de importantă este unitatea pentru Hristos?

a) Aceste trei lucruri ne-au fost încredințate: ___________________ lui Dumnezeu,
___________________ și _________________________ , pentru ca prin felul în care ne trăim
viața înaintea oamenilor, ei să fie ________________________ .
b) Misiunea noastră în lume este să dăm oamenilor __________________________ despre
Dumnezeu pentru ca ei să creadă că Dumnezeu __________________ datorită felului în care
noi trăim în lume.
4. O privire mai atentă:
Orice ai face, nu ___________________ cu ___________________________________ .
5. Două feluri de unitate:
Unitatea credinței nu este un fapt istoric, ci un proces ______________________ .
6. Cinci feluri distincte de oameni înzestrați:
a) Pentru a fi un apostol, un om trebuie să fi fost __________________________ de către
Hristos și să fi fost _______________________ al învierii Lui.
b) rolurile de păstor, evanghelist și învățător nu au fost date ca aceștia să facă toată lucrarea de
unii singuri, ci pentru ________________________ pe sfinți ca să poată face ei lucrarea.
Concluzie: Nu uita: atunci când te atingi de ____________________ , te atingi de
____________________ .
Notițe generale din lecția video
Notițe generale din lecția video
ZIUA A IV-A: SCRIE ȘI AMINTEȘTE-ȚI
1. Reține trei afirmații importante din acest capitol. De ce sunt importante pentru tine?
A) Prima afirmație:
B) A doua afirmație:
C) A treia afirmație:
2. Memorează Efeseni 4:4, 7
ZIUA A V-A: REFLECTEAZĂ ȘI ROAGĂ-TE
Roagă-te cu privire la cele studiate. Acum că ai privit cu atenție la unitatea și diversitatea din
trupul lui Hristos (Biserica), reflectează asupra propriei tale vieți în următoarele moduri:
Laudă-L: _____________________________________________________________________
 BISERICA: O CAPODOPERĂ A VEACURILOR

Pocăiește-te: _________________________________________________________________
Cere: ________________________________________________________________________
Supune-te: ___________________________________________________________________
Laudă-L: Ce binecuvântare specifică ai descoperit în această lecție? Mulțumește-I Domnului
pentru ea! POCĂIEȘTE-TE: Există în viața ta vreun lucru care te împiedică să pui în practică ceea
ce tocmai ai învățat? CERE: În ce mod specific ai dori ca Domnul să te ajute să trăiești conform
acestor adevăruri? SUPUNE-TE: Există vreun domeniu specific al vieții tale care trebuie adus sub
stăpânirea Domnului?