Studiul 7 / Trim 3 / 5 - 11 August 2023

Studiul 7
Trupul unitar al lui Hristos

1. Sabat după-amiază, 05 August

De memorat : ,, Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos ." (Efeseni 4 :11,12)

Una dintre fabulele lui Esop poartă titlul „Burta şi picioarele" şi se poate rezuma aşa:
Burta şi picioarele se certau care are o importanţă mai mare. Cum picioarele tot spuneau
că sunt atât de puternice încât puteau să care şi stomacul, acesta a răspuns: „Dar,
dragile mele prietene, dacă nu aş consuma mâncare deloc, nu aţi putea să căraţi nimic."
Pavel însă a folosit trupul omenesc pentru a demonstra o idee spirituală. Pentru el,
trupul omenesc - şi biserica în calitate de trup al lui Hristos - este alcătuit din diferite
părţi cu diferite capacităţi, care trebuie să colaboreze pentru ca trupul să fie sănătos. În
Efeseni 4:1-16, Pavel reia metafora trupului, folosită atât de eficient anterior (Romani
12:3-8; 1 Corinteni 12:12-31). Hristos este acum Capul trupului, satisfă când nevoia
trupului de oameni „talentaţi", care să aibă un aport la uni tatea trupului, fiecare parte -
fiecare membru al bisericii - contribuind cu abilităţile sale la întreg.
Imaginea unui trup sănătos, întreg ne ajută să înţelegem scopul lui Dumnezeu pentru
noi : să fim parte dintr-o biserică roditoare unită în Hristos.

2. Duminică, 06 August Unitatea Duhului

1.Citeşte Efeseni 4 :1-16. Cum îi încurajează Pavel pe credincioşi să cultive unitatea

bisericii?

Efeseni 4 : 1. Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe
care aţi primit-o,
2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste
3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
4. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
5. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
7. Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.
8. De aceea este zis: "S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor."
9. Şi acest: "S-a suit" ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părţile mai de jos ale pământului?
10. Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile.
11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12. pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea
staturii plinătăţii lui Hristos;
14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin
şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
15. ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
16. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit
cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

1
 Pavel începe a doua jumătate a Epistolei către efeseni (capitolele 4 - 6) cu o chemare
emoţionantă la unitate, dar în două părţi. În prima (Efeseni 4:1-6) le cere credincioşilor să
cultive „unirea Duhului", manifestând virtuţi care clădesc unitatea (4:1-3) - apel pe care îl
întăreşte cu o listă poetică de şapte singularităţi (4:4-6). În a doua parte (Efeseni 4:7-16),
Pavel Îl identifică pe Isus cel biruitor şi înălţat drept sursa harului pen tru oameni, ce
duce la răspândirea Evangheliei (4:7-10), şi descrie cum ei, împreună cu toţi membrii
bisericii, contribuie la sănătatea, creşterea şi unitatea trupului lui Hristos (4:11-16).
La începutul capitolului, Pavel îi invită pe creştini: „Să umblaţi demni de chemarea cu
care sunteţi chemaţi" (4:1, BTF). A folosit verbul „a umbla" în sensul figurat, de „a se
comporta" sau „a trăi" (vezi 2:10; 5:8,15). Când face referire la chemarea lor, Pavel are în
vedere chemarea credinţei creştine (1:18; 2:4-6,13). Pavel îi îndeamnă pe credincioşi să
aibă un comportament care să favorizeze unitatea, care reflectă planul suprem al lui
Dumnezeu (4:9,10). Face apel la manifestarea de virtuţi care duc la unitate (4:1-3),
precum: smerenia, blândeţea şi răbdarea.
Pavel explică în altă parte termenul smerenie din Efeseni 4:2, prin ideea ca „fiecare să privească pe altul mai
presus de el însuşi" (Filipeni 2:3). Prin urmare, smerenia poate fi înţeleasă nu ca o trăsătură negati vă, ca
dispreţ de sine (vezi Coloseni 2:18,23), ci ca trăsătură pozitivă, ca aprecierea şi slujirea altora. Blândeţea
poate fi explicată drept „calitatea de a nu fi prea marcat de senzaţia importanţei de sine" şi înseamnă şi
„amabilitate, consideraţie, sfială" (Greek-English Lexicon.., Frederick Danker [ed.], 2000, p. 861). În sfârşit,
răbdarea (sau îndelunga răbdare) înseamnă a fi capabil să faci faţă greutăţilor, încercărilor. Prin urmare,
aceste calităţi se concentrează în jurul temei lepădării de sine şi a concentrării, în
schimb, pe valoarea altora.

Smerenie, blândeţe, răbdare. Gândeşte-te cum ar contribui aceste atribute la unitatea

noastră ca popor. Cum învăţăm să cultivăm aceste virtuţi?

3. Luni, 07 August Împreună ca unul singur în Singurul

2. Care sunt cele şapte singularităţi menţionate de Pavel în sprijinul unităţii bisericii? Ce
vrea să demonstreze prin această listă? Efeseni 4 :4-6

Efeseni 4 : 4. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării
voastre.
5. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.

Lista lui Pavel începe cu două singularităţi: „Este un singur trup" (referindu-se la
biserică drept trupul lui Hristos, 4:12,16; 1:23; 5:23,29,30) şi „un singur Duh" (4:4). Al
treilea element este „o singură nădejde a chemării voastre" (4:4; compară cu 4:1).
Urmează altele trei: „un singur Domn" (o trimitere la Hristos), „o singură credinţă"
(conţinutul a ceea ce cred creştinii, Efeseni 4:13; Coloseni 1:23; 2:7; Galateni 1:23; 1
Timotei 4:1,6) şi „un singur botez" (compară cu Efeseni 5:26). Pasajul se încheie cu o
amplă descriere a lui Dumnezeu ca „singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai
presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi" (4:6).
Ce comunică Pavel prin această descriere poetică a lui Dumnezeu Tatăl? Întrucât este
„Tată al tuturor", Dumnezeu este Creatorul. Restul frazei descrie cum, după crearea lumii, Dumnezeu
Se raportează la „toate lucrurile", la tot ce a creat. Pavel nu cochetează cu erezia panteismului (care identifică
natura cu Dumnezeu) sau a panenteismului (care afirmă că lumea este inclusă în fiinţa lui Dumnezeu, deşi nu
ocupă toată acea fiinţă). În schimb, Pavel proclamă transcendenţa („care este mai presus de toţi"),
conducerea activă („care lucrează prin toţi") şi imanenţa lui Dumnezeu („care este în toţi").

2
 De notat două idei despre unitatea bisericii (4:1-6): (1) Unitatea este un fapt spiritual,
înrădăcinat în aceste şapte elemente singulare, o realitate ce merită apreciată (4:4-6).
(2) Această unitate necesită zelul nostru pentru a o alimenta şi a o face să crească (4:3).
Vom avea adeseori motive să plângem din cauza eşecurilor noastre în realizarea acestei
unităţi. Cu toate acestea, oricare ar fi eşecurile noastre, ar trebui să ne bucurăm de
lucrarea lui Dumnezeu prin Hristos de unificare a bisericii, savurând realitatea teologică
a unirii Duhului (4:3). Astfel vom avea puterea să ne întoarcem la truda în vederea
acestei uniri, dar cu o convingere nouă că făcând lucrul acesta îndeplinim lucrarea lui
Dumnezeu.

Citeşte din nou Efeseni 4:4-6. Cum te face să te simţi? Cum ar trebui să te facă să te
simţi, ştiind ce spune despre unitatea noastră în Dumnezeu şi cu Dumnezeu prin Hristos?

4. Marţi, 08 August Hristos, Dătătorul darurilor

3. Citeşte Efeseni 4 :7-10. Despre ce este vorba aici şi ce vrea Pavel să transmi-
tă în aceste versete?

Efeseni 4 : 7. Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.
8. De aceea este zis: "S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor."
9. Şi acest: "S-a suit" ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părţile mai de jos ale pământului?
10. Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile.

Pavel a citat aici versetul 18 din Psalmul 68: „Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de
război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiţi vor locui şi ei lângă Domnul Dumnezeu." Aici
este descris Domnul, Yahweh, ca un general cuceritor care, după ce şi-a înfrânt
vrăjmaşii, a urcat dealul pe care este construită capitala sa, cu robii de război în suita lui
(vezi Psalmii 68:1,2). Apoi primeşte tribut („ai luat în dar") de la duşmanii cuceriţi (de
remarcat faptul că Pavel transformă această imagine în Hristos cel înălţat care „a dat
daruri", pe baza contextului mai larg al psalmului, vezi Psalmii 68:35).
Dacă urmăm ordinea din Psalmul 68:18, suirea - înălţarea lui Hristos la cer (Efeseni
1:21-23) - apare prima, urmată de coborâre, în care Isus cel înviat şi înălţat oferă daruri
şi umple toate lucrurile. (Din versiunile româneşti ale Bibliei, doar VBRC şi BINT nu
precizează, în Efeseni 4:9, care dintre acţiuni, suirea sau coborârea, s-a produs prima. În
toate celelalte, suirea este menţionată prima, dar se precizează că înaintea ei a avut loc
coborârea - n.r.)
Acesta este modul lui Pavel de a descrie revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii
(vezi Faptele 2). Această perspectivă este confirmată de Efeseni 4:11,12, care identifică
darurile oferite de Isus cel înălţat ca darurile Duhului.
„Hristos s-a ridicat, a luat robia roabă şi le-a dat daruri oamenilor. Care a fost efectul
când, după înălţarea lui Hristos, Duhul a venit pe pă mânt cum a fost promis, ca un vânt
care sufla cu putere, umplând întregul loc în care erau adunaţi ucenicii? Mii de oameni
au fost convertiţi într-o zi" (Ellen G. White, Ye Shall Receive Power, p. 158).

Oricât de profunde ar fi aceste câteva versete din Efeseni, cum învăţăm să găsim
alinare în ceea ce ne arată că a făcut şi va face Hristos pentru noi, în special când va
împlini „totul în toţi" (Efeseni 1 :23)?
Efeseni 1 : 23. care este trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.

5. Miercuri, 09 August Darurile lui Isus cel înălţat

3
4. Pornind de la Psalmii 68 :18, Pavel Îl descrie pe Isus cel înviat, înălţat şi biruitor
oferind daruri poporului Său de pe înălţimi. Ce „daruri" oferă Isus cel înălţat şi cu ce
scop? Efeseni 4 :11-13

Psalmii 68 : 18. Te-ai suit pe înălţime, ai luat prinşi de război, ai luat în dar oameni; cei răzvrătiţi vor locui şi ei
lângă Domnul Dumnezeu.
Efeseni 4 : 11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12. pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea
staturii plinătăţii lui Hristos;

Pavel identifică patru categorii de oameni care primesc daruri din vistieria de comori a
lui Isus cel înălţat: (1) apostolii; (2) profeţii; (3) evangheliştii; (4) păstorii şi învăţătorii
(structura sintagmei greceşti sugerează că aceştia sunt o singură categorie). Hristos le
oferă aceste daruri pentru a îndeplini o lucrare importantă: „pentru desăvârşirea sfinţilor,
în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos" (4:12) şi „până vom
ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare,
la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos" (4:13).
Acest ultim element a avut o importanţă specială pentru primii adventişti, care
cântăreau darurile spirituale ale lui Ellen G. White. Confirmă Scriptura funcţionarea
darului profeţiei în biserică numai în vremea apostolilor? Sau darul continuă până la
revenirea lui Hristos? Primii adventişti au găsit răspunsul în Efeseni 4:13 şi l-au
împărtăşit printr-o ilustraţie despre un căpitan de vas care trebuia să urmeze
instrucţiunile primite pentru o croazieră. Pe când vasul se apropia de port, căpitanul a
descoperit că instrucţiunile îl informau că un cârmaci avea să vină la bord să îl ajute să
conducă nava. Pentru a asculta de indicaţiile iniţiale, trebuia să îi permită cârmaciului să
urce la bord şi să urmeze ghidarea oferită de el. „Cine ţine seama de manualul original de
instrucţiuni? Cei care îl resping pe cârmaci sau cei care îl primesc aşa cum îi instruieşte
manualul? Judecaţi voi" (Uriah Smith, „Do We Discard the Bible...?", în Review and
Herald, 13 ianuarie 1863, p. 52).
Ar trebui să fim atenţi atunci când îi identificăm pe „păstori" (sau „pastori"), pe
„învăţători" şi pe „evanghelişti", pentru că ne gândim la aceste funcţii în contextul şi
vremurile noastre. Din câte ne putem da seama, în zilele lui Pavel toţi aceştia erau lideri
laici care slujeau bisericilor din Efes (vezi 1 Petru 2:9; Faptele 2:46; 12:12).

Citeşte Isaia 5 :4. Gândeşte-te la acest verset în contextul a ceea ce ne-a oferit
Dumnezeu prin lucrarea lui Ellen G. White. Cum se aplică?
Isaia 5 : 4. Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă
aşteptam să facă struguri buni?

6. Joi, 10 August Creşterea în Hristos

5 .Ce pericole ameninţă maturitatea bisericii care se aseamănă cu Hristos? Efeseni 4 :14

Efeseni 4 : 14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia
oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;

Pavel redă un mediu nu deosebit de al nostru, în care diferite idei, precum „orice vânt
de învăţătură" şi „mijloacele de amăgire" se strecoară printre credincioşi. El foloseşte
trei seturi de imagini pentru a descrie pericolele teologiei rătăcite: (1) imaturitatea
copilăriei: „ca să nu mai fim copii"; (2) pericolul largului mărilor: „plutind încoace şi
încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură"; (3) înşelarea de către oameni vicleni care,

4
asemenea scamatorilor, practică prestidigitaţia. Pavel foloseşte la figurat cuvântul
grecesc kubeia („jocul cu zaruri") cu sensul de „şiretenie" sau „viclenie".
Pavel crede că dezbinarea este un semn important al rătăcirii. Ceea ce hrăneşte şi
întăreşte trupul şi îl ţine laolaltă este ceva bun, iar ceea ce îl slăbeşte şi îl dezbină este
ceva rău. Renunţând la învăţăturile care divizează şi adoptându-le pe cele ale unor
învăţători încercaţi şi demni de încredere (Efeseni 4:11) creştinii vor avansa spre
adevărata maturitate creştină şi vor juca roluri eficiente în trupul lui Hristos (4:12,13;
compară cu 4:15,16).

6. În ce fel o biserică sănătoasă funcţionează ca un trup sănătos?

Efeseni 4 : 1. Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe
care aţi primit-o,
2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste
3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
4. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
5. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.
6. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.
7. Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.
8. De aceea este zis: "S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor."
9. Şi acest: "S-a suit" ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părţile mai de jos ale pământului?
10. Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile.
11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12. pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea
staturii plinătăţii lui Hristos;
14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin
şiretenia lor în mijloacele de amăgire;
15. ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
16. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit
cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

În Efeseni 4:1-16, Pavel apără unitatea bisericii şi face apel la destina tarii săi să o
apere în mod activ. Deşi este o certitudine teologică (4:4-6), unitatea necesită muncă
asiduă (4:3). Un mod prin care putem clădi uni tatea este să fim „părţi" active ale trupului
lui Hristos (4:7-16). Fiecare dintre noi este o parte a trupului şi ar trebui să contribuie la
sănătatea şi creşterea lui (4:7,16). De asemenea, ar trebui ca toţi să beneficiem de pe
urma activităţii apostolilor, a profeţilor, a evangheliştilor şi a pastorilor-învăţători (4:11).
Aceştia, asemenea ligamentelor, tendoanelor şi fiecărei încheieturi (4:16), au o funcţie
de unificare, ajutându-ne să ne maturi zăm împreună în Hristos, care este capul trupului
(4:13,15).

Ce curenţi de învăţătură bat în biserica ta astăzi şi cum le putem ţine piept cu

fermitate? Fii pregătit să răspunzi în grupă în Sabat.

7. Vineri, 11 August

Traducerea Efeseni 4:9 - Unele traduceri (toate din limba română, cu excepţia BINT şi
VBRC, n.r.) indică faptul că, înainte de suire, s-a produs coborârea. Alte traduceri
respectă textul grecesc, lăsând neprecizat momentul suirii şi coborârii (BINT: „Dar ce
altceva înseamnă a urcat dacă nu şi că a coborât în părţile cele mai de jos ale
pământului?") - ceea ce permite perspectiva din studiul de marţi, cum că ar trebui
urmată ordinea din Psalmii 68:18, înălţarea lui Hristos la cer (suirea) fiind cea care se
produce prima, urmată de coborârea în Duhul.
5
 Luarea robiei roabă - Citând Psalmii 68:18 din Vechiul Testament grecesc
(Septuaginta), Pavel foloseşte în Efeseni 4:8 o expresie tradusă literal „a luat robia
roabă", dar care mai poate însemna şi „a luat prizonieri/robi" (BINT este singura versiune
în limba română care redă această traducere: „Urcând pe înălţime a luat robi şi a dat
daruri oamenilor", n.r.). Adventiştii au înţeles că este vorba de Hristos, care, la înviere, i-
a dus în cer pe cei înviaţi odată cu El (Matei 27:51-53). Aceştia ar reprezenta o „pârgă",
primele roade ale celor răscumpăraţi, pe care îi aduce Tatălui la întoarcerea Lui în
curţile cereşti (vezi Comentariul Biblic AZŞ, vol. 6, p. 1022; Hristos, Lumina lumii, p. 834,
vezi şi p. 785, 786). O altă variantă ar fi ca, în concordanţă cu Coloseni 2:14, pasajul să
fie interpretat ca un tablou al victoriei lui Hristos asupra vrăjmaşilor Săi - Satana şi
îngerii Lui răi -, descrişi ca prizonieri/robi învinşi.

MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Privire generală

Până acum, Pavel a explicat puterea salvării oferite de Dumnezeu şi modul în care
aceasta operează în istoria lumii, unind evreii şi neevreii într-o nouă omenire prin Hristos.
În Efeseni 4:1-17, Pavel continuă tema unităţii. El accentuează că unitatea este un atribut
indispensabil sau un semn distinctiv al bisericii. Unitatea este rezultatul mântuirii oferite
de Dumnezeu, dar este şi instrumentul lui Dumnezeu pentru îndeplinirea misiunii Sale
pentru biserică şi prin biserică. Din acest motiv, Pavel trece dincolo de tema unităţii
dintre iudei şi neamuri în biserică pentru a se concentra asupra unităţii interne a bisericii
în ceea ce ţine de viaţă şi de misiune. Acum, că în Hristos nu mai sunt iudei sau neamuri;
acum, că în Hristos suntem toţi fraţi şi surori indiferent de etnie, Pavel abordează
unitatea tuturor membrilor creştini ca membri ai aceluiaşi trup şi implicaţi în aceeaşi
misiune a lui Hristos.

Unitatea bisericii este dobândită în câteva moduri :

1. prin adoptarea atitudinii smerite, blânde şi răbdătoare a Domnului Hristos;
2. prin meditarea la modelul suprem de viaţă pentru biserică : Dumnezeirea cu cele
trei Persoane - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt - şi lucrarea lor de creare şi răscumpărare;
3. prin instrumentele unificatoare ale mântuirii oferite de Isus, care al cătuiesc
biserica - o singură speranţă, o singură credinţă şi un singur botez; precum şi
4. prin darurile spirituale prin care Dumnezeu binecuvântează biserica pentru a
creşte, pentru a se uni într-un singur trup în Hristos şi pen tru a-şi îndeplini misiunea
pentru lume.

Temele studiului

1. Unitatea bisericii este esenţială pentru identitatea ei, pentru viaţa şi misiunea ei.
2. Unitatea bisericii este dobândită atunci când biserica priveşte la viaţa trinitară a
Dumnezeirii şi adoptă valorile şi atitudinile lui Dumnezeu: cele trei Persoane ale
Dumnezeirii sunt diferite, dar trăiesc şi acţionează în unitate perfectă.
3. Darurile spirituale sunt esenţiale pentru unitatea, pentru viaţa şi pentru misiunea
bisericii.

Comentariu
Biserica, trup al lui Hristos

6
 Când menţionează în Efeseni 1:22 că biserica este trupul lui Hristos, Pavel nu vrea să
spună că biserica în sine este divină sau supranatu rală. În economia planului de
mântuire, Dumnezeu a fost Cel care S-a întrupat, nu oamenii au fost cei ridicaţi la rang
divin. Biserica este trupul lui Hristos în sensul că este noua omenire salvată,
reprezentată şi desăvârşită de întruparea lui Hristos şi prin întruparea lui Hristos. Este
noua umanitate creată, salvată şi condusă de Hristos, Creatorul, Salvatorul şi Domnul ei.
Prin urmare, biserica nu este derivată din divin, ci este poporul lui Dumnezeu - poporul
care a fost creat de Dumnezeu şi acum a fost readus de El în împărăţia Lui. În acest sens
biserica este „plinătatea Celui ce împlineşte totul în toţi" (Efeseni 1:23).

Modelul existenţei şi unităţii bisericii

Unitatea bisericii este esenţială pentru doctrina lui Pavel despre bise rică. Cu toate
acestea, ca model pentru această unitate Pavel nu ia unitatea administrativă, politică, economică şi militară a
Imperiului Roman sau a oricărei alte instituţii omeneşti. În schimb, Pavel întemeiază unitatea
bisericii pe însăşi natura Dumnezeului creştin, Dumnezeul trinitar. De fapt, Epistola către
efeseni este plină de referiri la diferite Persoane ale Dumnezeirii, fapt care denotă viziunea măreaţă a lui Pavel
asupra tuturor celor trei Persoane ale Dumnezeirii care acţionează în cadrul planului de mântuire şi în vederea
creării şi ridicării bisericii.
Aşa cum în Efeseni 1:1-14 Pavel Îi descrie pe Membrii Dumnezeirii acţionând pentru
salvarea noastră, în Efeseni 1:15-23 Pavel Îi descrie pe Tatăl şi pe Fiul la lucru în direcţia
creării, binecuvântării şi înzestrării bisericii. Din acest motiv, Pavel încheie această
secţiune numind biserica „trupul" lui Hristos şi „plinătatea" Tatălui (Efeseni 1:23; vezi şi
4:6). În Efeseni 2:19-22, toţi Membrii Dumnezeirii sunt implicaţi în formarea bisericii: biserica este „ locaş[ul]"
sau „Templu[l] sfânt" al Tatălui, construit pe Isus Hristos şi „prin" care membrii bisericii sunt „zidiţi împreună,
ca să fi[e] un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul". În Efeseni 3, Pavel vede biserica drept rezultat al harului Tatălui
(3:2), descoperit „prin Duhul" (3:5) ca „taina lui Hristos" (3:4) sau „bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos" (3:8)
aduse la cunoştinţa „sfinţilor apostoli şi proroci" (3:5). De asemenea, Tatăl (3:14) înzestrează biserica „prin Duhul
Lui [...] aşa încât Hristos să locuiască în inimile [n]oastre prin credinţă" (3:16,17) şi astfel încât biserica să poată
„pricepe" dragostea lui Hristos (3:18) şi să fie umplută „de toată plinătatea lui Dumnezeu" (3:19). În plus, biserica
este creată şi unită de către Dumnezeu pentru că Dumnezeul ei este Tatăl „din care îşi trage numele orice familie,
în ceruri şi pe pământ" (3:14,15). Toate fiinţele din univers poartă numele Lui pentru că El ne-a creat pe toţi şi, în
El, suntem o familie. În familia universală a lui Dumnezeu, suntem înrudiţi, nu numai cu ceilalţi membri ai
bisericii din omenire, ci cu întreaga populaţie a universului (vezi şi Evrei 12:22,23). Prin urmare, deşi se
concentrează asupra mântuirii şi bisericii de pe pământ, Pavel este atent să îşi menţină perspectiva cosmică
prezentată când a scris despre locurile cereşti în Efeseni 1.
În Efeseni 4, Pavel atinge punctul culminant al expunerii sale privind doctrina despre
biserică drept entitate creată şi unită de către Dumnezeire şi în Dumnezeu. Pavel declară
că unitatea bisericii este de fapt „unirea Duhului" (4:3). Într-o manieră oarecum poetică,
apostolul le spune cititorilor săi că această unitate este în esenţă legată de Persoanele
Dumnezeirii. Suntem „un singur trup" pentru că există „un singur Duh" care ne-a chemat „la o singură
nădejde" (4:4). Tot la fel, în „singur[ul] Domn" avem „o singură credinţă, un singur botez" (4:5). În cele din
urmă, biserica este unită pentru că avem „un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi,
care lucrează prin toţi şi care este în toţi" (4:6). Aşadar, biserica există pentru că Dumnezeu ne-a creat şi ne-a
chemat. În plus, biserica există ca trup unitar pentru că Dumnezeul care a creat-o şi a chemat-o este Unul singur:
trei Persoane, dar un singur Dumnezeu. Biserica nu poate exista fără Dumnezeu; biserica nu
poate exista dacă nu este „una" şi biserica nu poate fi „una" dacă nu este înrădăcinată
în învăţătura biblică a unui unic Dumnezeu cu trei Persoane.

Darurile spirituale, existenţa, unitatea şi misiunea bisericii

După expunerea bazei teologice pentru existenţa şi unitatea bisericii în Dumnezeul

trinitar, Pavel, în Efeseni 4, explică într-un mod mult mai practic modul în care biserica
7
este trupul lui Hristos şi cum Duhul Sfânt operează în unitatea acesteia. Pentru aceasta,
apostolul revine asupra unor teme din Efeseni 1: ridicarea lui Hristos la tronul lui
Dumnezeu (1:20), înălţarea Lui (1:21,22) prin acordarea statutului de „Cap" al bisericii,
„trupul Lui" (1:22,23), şi binecuvântarea bisericii Sale „cu tot felul de binecuvântări
duhovniceşti, în locurile cereşti" (1:3). Aceste binecuvântări sunt binecuvântări ale harului
în vederea mântuirii prin Hristos: „răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor"
(1:7), revelaţia Evangheliei lui Hristos (1:7-13) şi credinţa (1:13,15).
În Efeseni 4, apostolul urmează un model similar pentru a explica fap tul că Hristos S-a
ridicat la cer (4:8) şi a fost înălţat (4:10). Fiind „Capul" bisericii (4:15) - adică al trupului
Său (4:16) - Hristos „a dat daruri" poporului Său (4:8). Aceste daruri sunt numite darurile
lui Hristos şi sunt şi ele asociate cu „harul": „Fiecăruia din noi harul i-a fost dat după
măsura darului lui Hristos" (4:7). Doar că aceste daruri nu sunt binecuvântări pentru salvarea păcătoşilor,
la fel ca în Efeseni 1, ci mai degrabă binecuvântări sau daruri de înzestrare în vederea constituirii, unităţii şi
misiunii bisericii. Pavel identifică aceste daruri prin menţionarea rolurilor de: „apostoli [...] proroci [...]
evanghelişti [...] păstori şi învăţători" (4:11). În altă parte, Pavel le numeşte daruri ale harului
(charismata; Romani 12:6-8; 1 Corinteni 12:4) sau daruri duhovniceşti (pneuma-tikois; 1
Corinteni 12:1), date şi împărţite de Duhul Sfânt (1 Corinteni 12:4,7-11) membrilor
trupului lui Hristos (1 Corinteni 12:12,13).
Prin urmare, deşi foloseşte un tipar tematic foarte asemănător în capitolele 1 şi 4 din Efeseni, Pavel tratează
aspecte diferite ale bisericii. În timp ce în capitolul 1 vorbeşte despre mântuirea oamenilor, în capitolul 4 discută
despre existenţa, unitatea şi misiunea bisericii. De aceea, în Efeseni 4, Domnul Isus înviat şi înălţat (4:8-10) îi dă
fiecărui membru al bisericii „harul [ . ] după măsura darului lui Hristos" (4:7). „Dat"-ul sau harul este aici o
sarcină/responsabilitate (4:11), nu este harul mântuirii sau iertării. Este darul înzestrării „sfinţilor, în vederea lu-
crării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos" (4:12).
Da, biserica este alcătuită din indivizi care au fost mântuiţi, dar mântuirea lor este
numai începutul vieţii pe care Dumnezeu o doreşte pentru biserica Lui. Dumnezeu
creează o omenire nouă, poporul Lui, iar această nouă comunitate este constituită de
Duhul prin „har" (charisma; Efeseni 4:7). Prin aceste charismata, sau daruri, Duhul
acţionează în biserică până când „vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei
Fiului lui Dumnezeu" (4:13). Sau, cu alte cuvinte, până vom creşte „la înălţimea staturii
plinătăţii lui Hristos" (4:13), care este Capul bisericii (4:15).
Există cel puţin câteva concluzii şi implicaţii majore pe care le putem extrage din
teologia cu privire la biserică pe care Pavel o expune în capi tolul 4 din Efeseni:
1. Biserica nu este o organizaţie omenească, creată şi menţinută de oa meni în scopuri
omeneşti. Ea este, în schimb, creată, susţinută şi că lăuzită în misiunea ei de către Însuşi
Dumnezeu.
2. Reflectând imaginea Dumnezeului ei trinitar, biserica este, şi trebuie să fie, unită . În
rugăciunea Lui de Mare-Preot, Isus L-a rugat pe Tatăl ca „toţi să fie una, cum Tu [ . ] eşti
în Mine şi Eu, în Tine [ . ] pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis" (Ioan 17:21).
3. Această unitate nu este produsul voinţei sau geniului uman, ci lucra rea Tatălui, a lui
Isus Hristos şi a Duhului Sfânt, care acţionează în biserică şi prin biserică.
4. Dumnezeul trinitar realizează unitatea şi creşterea bisericii prin da rurile spirituale. Prin
urmare, darurile spirituale nu sunt un program opţional al bisericii, de folosit de către membrii acesteia atunci
când consideră ei că este necesar. Ci darurile spirituale sunt modalitatea prin care Dumnezeu
constituie, susţine şi îndrumă biserica. Este important să observăm că, atunci când vorbeşte despre
esenţa şi unitatea bisericii, Pavel nu propune o structură de conducere ierarhică şi sacramentală a bisericii. În
schimb, în timp ce era susţinătorul unei bune organizări a bisericii, apostolul considera că sursa existenţei, unităţii
şi misiunii bisericii este Dumnezeul trinitar, care este Capul bisericii şi al darurilor spirituale pe care le revărsase
pentru a-Şi manifesta prezenţa şi lucrarea în biserică.
Tema Dumnezeirii şi cea a darurilor spirituale sunt atât de importante pentru teologia
biblică încât adventiştii de ziua a şaptea le ex pun în mai multe declaraţii de credinţă .
Dumnezeirea este abordată în cinci principii fundamentale de doctrină: numărul 2 (care

8
tratează învăţătura biblică a Dumnezeului trinitar), numărul 3 („Dumnezeu Tatăl"),
numărul 4 („Dumnezeu Fiul"), numărul 5 („Dumnezeu Duhul Sfânt") şi numărul 10
(„Experienţa mântuirii", care tratează implicarea tuturor celor trei Persoane ale
Dumnezeirii în salvarea omenirii). Doctrina cu privire la biserică este abordată din plin în
şapte puncte fundamentale de credinţă: numărul 12 („Biserica"), numărul 13 („Rămăşiţa
şi misiunea ei"), numărul 14 („Unitatea în trupul lui Hristos"), numărul 15 („Botezul"),
numărul 16 („Cina Domnului"), numărul 17 („Darurile şi slujbele spirituale") şi numărul 18
(„Darul profeţiei").

Aplicaţie

1. Una dintre evoluţiile tragice în cadrul oricărei biserici este divizarea, fragmentarea
acesteia. Pe baza studiului pasajului din Efeseni 4:1-16, găseşte împreună cu grupa o strategie în trei paşi
pentru menţinerea unităţii şi creşterii bisericii voastre locale.
2. Care este, în concepţia membrilor grupei tale, relaţia dintre convertirea unei persoane,
calitatea acesteia de membră a bisericii şi darurile spirituale?
3. Condu-i pe membrii grupei într-o discuţie pornind de la întrebarea personală: „Când te-
ai gândit ultima oară la tine, la familia ta, la grupul tău de prieteni sau la biserica din
care faci parte în raport cu darurile spirituale?" Acum întreabă-i pe membrii grupei cum
cred că grupa lor de la Şcoala de Sabat sau din biserică ar putea contribui la o mai bună
promovare a ideii că darurile spirituale sunt lucrarea Duhului Sfânt în biserică. Cere-le
membrilor grupei să identifice câteva moduri în care procesul de alegeri din biserică sau
conducerea bisericii ar putea promova darurile spirituale pentru a favoriza creşterea,
unitatea şi misiunea bisericii.
4. Poate că ar fi dificil de inventat un instrument de măsurare a smere niei, a blândeţii şi
a răbdării. Totuşi, dacă ar exista un astfel de instrument, ce valori şi atitudini cred
membrii grupei tale că s-ar descoperi în viaţa lor, în viaţa prietenilor lor sau în viaţa
bisericii lor? Cere-le membrilor grupei să se gândească la trei modalităţi de promovare a
adevăratelor valori biblice de umilinţă şi răbdare în viaţa lor şi în viaţa bisericii, care să
favorizeze o unitate mai puternică.
5. Ce planuri misionare aţi putea implementa împreună cu pastorul şi conferinţa locală,
în vederea zidirii bisericii şi a credincioşilor ei? Cum manifestăm la nivel practic unitatea
de credinţă şi împreuna-slujire cu celelalte câmpuri ale misiunii adventiste mondiale?

BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE - STUDIU LA RÂND

Studiu zilnic : Psalmii 85 - 91;

1. Ce merge înaintea şi pe urmele paşilor lui Dumnezeu?

Psalmii 85 : 13. Dreptatea va merge si inaintea Lui, si-L va si urma, calcand pe urmele pasilor Lui!
2. Ce Îi cerea David Domnului să facă pentru ca vrăjmaşii lui să vadă şi să rămână de
ruşine?
Psalmii 86 : 17. Fa un semn pentru mine, ca sa vada vrajmasii mei si sa ramana de rusine, caci Tu ma ajuti si ma
mangai, Doamne!
3. Cum sunt o mie de ani înaintea lui Dumnezeu? (Două răspunsuri.)
Psalmii 90 : 4. Caci inaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte.
4. Cine zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea"?
Psalmii 91 : 1. Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui atotputernic,
2. zice despre Domnul: "El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!"

9
Ellen G. White, Rugăciunea, capitolul 29 (ultimele 16 paragrafe), Pag. 269 – 273
5. Ce se întâmplă celui care doar se roagă, nefăcând nimic altceva?
,, Dumnezeu nu doreşte ca vreunul dintre noi să se facă pustnic sau călugăr şi să se retragă din lume pentru a
face numai rugăciuni. Viaţa noastră trebuie să se asemene vieţii Domnului Hristos atât când era pe munte în
rugăciune, cât şi după aceea, când era în mijlocul mulţimii. Cel care doar se roagă, nefăcând nimic
altceva, în curând va înceta şi să se roage sau rugăciunile lui vor ajunge să fie o simplă
formalitate. Când oamenii se retrag din viaţa socială, departe de sfera îndatoririlor creştine şi de purtarea
crucii, când încetează să lucreze cu zel pentru Domnul, care a lucrat cu zel pentru ei, ajung să nu mai aibă pentru
ce să se roage şi pierd simţământul nevoii de rugăciune. Rugăciunile lor devin individualiste şi egoiste. Ei nu se pot
ruga pentru nevoile omenirii sau pentru înălţarea şi edificarea Împărăţiei lui Dumnezeu, cerând putere pentru
această lucrare. ’’.Pag.271

REZUMAT / STUDIUL 7 / TRIM 3 / 2023

Trupul unitar al lui Hristos
A Căutarea unității:
 Unitatea Duhului. Efeseni 4:1-3.
— Pentru a obține “unirea Duhului” (Efeseni 4:3), Pavel insistă asupra efesenilor ca să
“să trăiți într-un mod demn de chemarea la care au fost chemați” (4:1NTR). Care este
acest fel?
(1) Cu umilință. O virtute care ne permite să-i apreciem și să-i slujim pe ceilalți (Filp. 2:3)
(2) Cu blândețe. Tratându-ne cu curtoazie, amabilitate și considerație (Gal. 6:1)
(3) Cu răbdare. Fiind capabili să suportăm provocările sau încercările (Efeseni 4:2).
(4) Cu pace. O legătură (unitate) la care se ajunge când fiecare membru al bisericii dezvoltă celelalte trei virtuți
anterioare (Efeseni 4:3)
B Cum să obținem unitatea:
 Cei șapte “unu”. Efeseni 4:4-6.
— Unitate bazată pe ceea ce este UNUL
(1) Duhul Sfânt (Efeseni 4:4): Un trup, Un Duh; O speranță
(2) Fiul (Efeseni 4:5): Un Domn; O credință; Un botez
(3) Tatăl(Efeseni 4:6): Un Dumnezeu
— Trebuie să ne străduim să atingem unitatea (Efeseni 4:3 NTR), întemeiată pe acești șapte „UNUL”
care emană de la unicul Dumnezeu (Efeseni 4:6). De exemplu, suntem uniți atunci când avem o singură credință,
și nu mai multe doctrine; adoram un singur Domn si nu mai multi.
— Dumnezeu este „în toți” nu înseamnă că totul este Dumnezeu (panteism), ci că
Dumnezeu locuiește în toate prin Duhul Său (Ioan 14:17; 1 Corinteni 3:16).
 Dătătorul de daruri. Efeseni 4:7-10.
— Folosind o interpretare liberă a Psalmului 68:18, Pavel îl prezintă pe Isus coborând pe pământ pentru a lupta
împotriva păcatului (Efeseni 4:9 NIV).
— Odată obținută victoria, ca un general triumfător, el urcă la Cer pentru a fi înălțat (Efeseni 4:10).
— După ce a fost înălțat, Isus a dat daruri oamenilor (Efeseni 4:7-8). Aceste daruri au început să fie turnate la
Cincizecime (Fapte 2:33).
 Scopul darurilor. Efeseni 4:11-13.
— Pavel nu menționează aici darurile date de Isus, ci mai degrabă patru grupuri de
oameni care primesc acele daruri (Efeseni 4:11): (1) apostoli; (2) profeți; (3)
evangeliști; și (4) pastori și învățători. Ce au în comun toți aceștia?
— Ei sunt conducătorii bisericii, slujitorii care trebuie să zidească „trupul lui Hristos” (Efeseni 4:12). Ei sunt
responsabili pentru realizarea și menținerea unității (Efeseni 4:13).
— În biserica secolului XXI, rolul de „apostoli” este îndeplinit de pastori care administrează la un nivel superior
bisericii locale (Unire, Divizie,...); „evangheliștii”, pastorii care se dedică exclusiv predicării; „pastori și învățători”
sunt cei care păstoresc bisericile locale. Și profeții?
— Dumnezeu nu ne-a lăsat fără acest dar care, în prezent, se manifiestă în lucrarea lui Ellen G. White.
10
C Rezultatul unității:
 Creșterea în Hristos. Efeseni 4:14-16.
 Ce pericole pot altera unitatea (4:14NTR)?
(1) Lipsa creșterii (“copii”)
(2) Acceptarea învățăturilor false(“duși de valuri […] de orice vânt de învățătură”)
(3) Lupi spirituali (“celor ce pun la cale planuri ca să înșele”)
— Pentru a evita aceste pericole, trebuie să ne ținem de adevăr cu dragoste și să ne
străduim să creștem în Hristos(Efeseni 4:15).

COMENTARII BIBLICE
Studiul 7
Trupul unitar al lui Hristos
5 - 11 August 2023

1. Sabat după-amiază, 05 August

Membrii bisericii lui Dumnezeu de pe acest pământ sunt la fel ca elemen tele
componente ale unei maşini - toţi sunt legaţi unul de altul şi toţi în strânsă relaţie şi
dependenţi de un centru, care este foarte important. Trebuie să existe unitate în diversitate.
Niciunul dintre membrii angajaţi în lucrarea Domnului nu poate lucra cu succes în mod independent, detaşat de
ceilalţi. Toţi trebuie să-şi folosească darurile şi capacităţile în serviciul Său, astfel ca fiecare să poată contribui la
perfecţionarea întregului. Fiecare trebuie să lucreze sub conducerea şi aprobarea lui Dumnezeu.
Prin minunata unire a divinităţii cu omenescul în Hristos, suntem asiguraţi că putem fi
chiar aici, în această lume, părtaşi naturii dum nezeieşti. Hristos S-a angajat să conlucreze cu aceia
cărora El le-a încredinţat talente. El S-a angajat să ne înveţe ca să devenim împreună-lucrători cu El şi ne va ajuta
să urmăm exemplul Său, făcând ce este bine şi refuzând să facem rău. Noi trebuie să fim canale consacrate prin
care dragostea lui Hristos să se reverse asupra acelora care au nevoie de ajutor. - Our High Calling, p. 182
Domnul are nevoie de tot felul de lucrători capabili. „El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe
alţii, evanghelişti, pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru
zidirea templului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la
starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos" (Efeseni 4:11-13). Fiecare lucrător din fiecare
ramură a lucrării lui Dumnezeu trebuie să aibă o inimă sfinţită prin adevăr ca să fie în stare să vadă nu numai
partea de lucrare încredinţată lui, ci şi relaţia acesteia cu întregul. Când lucrătorii sunt consacraţi lui Dumnezeu,
ei vor fi pentru fraţii lor, care lucrează supuşi Maestrului divin nevăzut, o descoperire a iubirii lui Dumnezeu.
„Noi suntem împre-ună-lucrători cu Dumnezeu" (1 Corinteni 3:9).
Toţi suntem parte a marii ţesături a omenirii, fire puse împreună po trivit cu modelul
ţesăturii, pentru ca aceasta să fie un tot frumos. Lasă-te ca un fir în mâna ţesătorului
divin, pentru a aduce la îndeplinire planul Său. - That IMay Know Him, p. 323
Planta nu germinează, nu creşte şi nici nu aduce roade în folosul propriu. ...
Vorbeşte... despre Domnul Hristos şi despre bunătatea Sa! Îndeplineşte fiecare
îndatorire care se iveşte! Poartă în inima ta povara salvării de suflete şi caută prin orice
mijloace care îţi stau în putere să-i mântu-ieşti pe cei pierduţi! Pe măsură ce vei primi
spiritul lui Hristos - spiritul iubirii neegoiste şi al slujirii pentru binele altora - vei creşte şi
vei fi roditor. Roadele Duhului se vor dezvolta în caracterul tău. Credinţa ta se va mări,
convingerile tale vor deveni tot mai profunde, iubirea ta va fi făcută desăvârşită. Vei
reflecta din ce în ce mai mult asemănarea cu Hristos în tot ce este curat, nobil şi vrednic
de iubit. - Parabolele Domnului Hristos, p. 67

11
2. Duminică, 06 August Unitatea Duhului

Pavel le cere efesenilor să păstreze unitatea şi dragostea: „Vă sfătuiesc dar eu, cel
întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi
primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în
dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii". .
Prin blândeţe şi prin bunătate, prin răbdare şi prin dragoste, ei tre buiau să exemplifice
caracterul lui Hristos şi binecuvântările mântuirii Lui. Există un singur trup, un singur
Duh, un singur Domn şi o singură credinţă. Ca mădulare ale trupului lui Hristos, toţi credincioşii sunt
animaţi de acelaşi spirit şi de aceeaşi speranţă. Divizările din biserică aduc dezonoare asupra religiei lui Hristos
înaintea lumii şi le dau duşmanilor adevărului ocazia de a-şi justifica purtarea. Învăţăturile lui Pavel nu au fost
scrise doar pentru biserica din timpul său. Dumnezeu a plănuit ca ele să ajungă până la noi. Ce facem noi pentru a
păstra unitatea în legăturile păcii? - Mărturii, vol. 5, p. 239
O unire a credincioşilor cu Hristos va avea ca urmare şi o unire unul cu altul, mai
trainică decât oricare alta pe pământ. Suntem una în Hristos aşa cum Hristos este una
cu Tatăl. Numai printr-o unire personală cu Hristos, prin părtăşie cu El zi de zi şi ceas de
ceas putem să aducem roadele Duhului Sfânt. ...
Viţa are multe mlădiţe, dar, deşi sunt diferite una de alta, nu se ceartă. Există unitate în
diversitate. Toate mlădiţele îşi trag seva dintr-o singură sursă. Aceasta este o ilustrare a unităţii care trebuie să
existe între urmaşii lui Hristos. În diferitele ramuri ale lucrării pe care o fac, toţi au acelaşi Cap, acelaşi
Conducător. Prin ei lucrează acelaşi Duh, în diferite moduri. Deşi darurile sunt diferite, există o acţiune
armonioasă. - Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 211 (22 iul.)
Mulţi dintre cei care susţin că-L iubesc pe Mântuitorul neglijează să-i iubească pe cei care sunt uniţi cu ei în
comunitatea creştină. .
Nu împotrivirea lumii constituie pericolul nostru cel mai mare, ci răul nutrit în inimile celor care pretind că
sunt credincioşi constituie cel mai teribil dezastru pentru noi şi cel mai mare obstacol în calea progresului lucrării
lui Dumnezeu. Nu există o cale mai sigură de a ne slăbi spiritualitatea decât aceea de a fi invidioşi şi suspicioşi unul
faţă de altul, plini de critici şi de bănuială. .
Armonia şi unitatea care există între oameni de diferite temperamente reprezintă cea
mai puternică mărturie care poate fi dată că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca
să-i mântuiască pe păcătoşi. Este privilegiul nostru să dăm această mărturie . Dar, pentru
a face aceasta, trebuie să ne aşezăm sub comanda lui Hristos. - Mărturii, vol. 8, p. 242

3. Luni, 07 August Împreună ca unul singur în Singurul

Dumnezeu conduce un popor afară din lume, aşezându-l pe platforma înaltă a

adevărului veşnic: poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. El îi va disciplina şi îi va
educa pe cei ce fac parte din poporul Său. Ei nu vor fi în dezacord, unul crezând ceva, iar altul având
o credinţă şi concepţii total opuse, aşa încât fiecare să lucreze independent de ceilalţi. Prin diversitatea darurilor şi
a responsabilităţilor pe care Dumnezeu le-a rânduit în biserică, ei vor ajunge cu toţii la unitatea credinţei. .
Deşi fiecare dintre noi are o lucrare şi o responsabilitate personală înaintea lui Dumnezeu, nimeni nu trebuie
să-şi urmeze propria judecată în mod independent, fără a ţine cont de simţămintele şi de părerile fraţilor lui,
deoarece un asemenea comportament ar duce la dezordine în biserică. . Dacă inima se lasă învăţată, nu va exista
nicio dezbinare printre noi. - Mărturii pentru pastori şi slujitorii Evangheliei, p. 29-30
Unitatea în diversitate este planul lui Dumnezeu. Printre urmaşii lui Hristos trebuie ca
diversele elemente să se amestece frumos, să se adapteze unul la celălalt şi fiecare să-
şi facă lucrarea sa specifică pentru Dumnezeu. Fiecare individ are locul său în
completarea unui plan mare, care poartă amprenta chipului lui Hristos. Unul este potrivit să
facă o anume lucrare, altul are o alta pentru care este potrivit, iar altul are un domeniu diferit, dar fiecare trebuie
să lucreze în armonie cu ceilalţi, com-pletându-se unul pe altul. Duhul lui Dumnezeu, lucrând în şi prin elemente
diverse va aduce armonie în acţiune. Trebuie să fie un singur spirit dominant, Spiritul Aceluia care este infinit în
înţelepciune şi în care toate elementele diferite se întâlnesc într-o unitate frumoasă, fără seamăn. - Our High
Calling, p. 169

12
 Mesajul primului înger din Apocalipsa 14, care anunţa ceasul jude căţii lui Dumnezeu şi
îi chema pe oameni să se teamă de El şi să I se închine, a avut scopul de a-i separa de
influenţele decăzute ale lumii pe cei care declarau că sunt copiii lui Dumnezeu şi de a-i
face să-şi vadă adevărata stare de apostazie şi caracterele lumeşti. Prin acest mesaj,
Dumnezeu a trimis bisericii un avertisment care, dacă ar fi fost luat în seamă, ar fi îndreptat relele care o ţineau
departe de El. Dacă oamenii ar fi primit mesajul ceresc, umilindu-şi inimile înaintea Domnului şi căutând cu
sinceritate să se pregătească pentru a sta în prezenţa Sa, Duhul şi puterea lui Dumnezeu s-ar fi manifestat în
mijlocul lor. Biserica ar fi ajuns din nou la acea stare binecuvântată de unire, credinţă şi iubire care exista în zilele
apostolice, când credincioşii erau „o inimă şi un suflet" (Faptele 4:32).
Dacă pretinsul popor al lui Dumnezeu ar accepta lumina care stră luceşte din Cuvântul
Său, ar ajunge la acea unitate pentru care S-a ru gat Hristos şi pe care apostolul a
descris-o ca fiind „unirea Duhului prin legătura păcii". „Este", spune el, „un singur trup,
un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.
Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez" (Efeseni 4:3-5). -Tragedia
veacurilor, p. 379

4. Marţi, 08 August Hristos, Dătătorul darurilor

A fost spre slava lui Dumnezeu ca Prinţul vieţii să fie cel dintâi rod. ...
Tocmai acest eveniment, învierea lui Hristos, fusese sărbătorit în sim bol de iudei.
Când primele spice de grâu se coceau pe câmp, ei le adunau cu grijă, iar când poporul
mergea la Ierusalim, acestea erau aduse înaintea Domnului ca jertfă de mulţumire.
Poporul legăna snopul înaintea Domnului, recunoscându-L pe El ca Domn al secerişului.
Doar după ceremonia aceasta începeau seceratul şi adunarea recoltei.
Tot astfel, aceia care fuseseră înviaţi urmau să fie prezentaţi înaintea universului, ca
fiind o garanţie a învierii tuturor celor care cred în Hristos ca Mântuitor personal. Aceeaşi
putere care L-a înviat pe Domnul Hristos va învia biserica Sa şi o va proslăvi împreună cu Hristos, ca fiind
mireasa Lui, mai presus de toate domniile şi de toate stăpânirile, mai presus de orice nume, nu numai din lumea
aceasta, ci şi din curţile cereşti. - Solii alese, cartea 1, p. 305
Înainte de a pleca de la ucenicii Săi, Domnul Hristos „a suflat peste ei şi le-a zis:
«Luaţi Duh Sfânt!»" (Ioan 20:22). De asemenea, El le-a spus: „Iată că voi trimite peste voi
făgăduinţa Tatălui Meu" (Luca 24:49). Totuşi, până după înălţarea Domnului Hristos la
cer, darul Duhului Sfânt nu a fost primit în plinătatea Lui. Revărsarea Duhului Sfânt nu a
fost primită până când ucenicii nu s-au consacrat pe deplin lucrării Sale, cu credinţă şi
rugăciune. După aceea, urmaşilor lui Hristos li s-au încredinţat bunurile cerului într-o
manieră specială. „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor" (Efeseni 4:8).
„Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos" (Efeseni 4:7).
„Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum
voieşte" (1 Corinteni 12:11). În Hristos, darurile sunt deja ale noastre, dar posesia lor
reală depinde de primirea Duhul lui Dumnezeu. - Parabolele Domnului Hristos, p. 327
Duhul Sfânt, pe care a promis că Îl va trimite după ce Se va înălţa la Tatăl, lucrează
continuu pentru a atrage atenţia la marea jertfă de pe cru cea Calvarului, pentru a
descoperi lumii dragostea lui Dumnezeu faţă de om, pentru a deschide sufletul omului
pocăit spre lucrurile valoroase din Scriptură şi pentru a îndrepta mintea întunecată spre
razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, spre adevărurile veşniciei, după care
tânjeşte şi faţă de care are acum o nouă înţelegere. .
Trebuie să medităm cu minuţiozitate la viaţa lui Hristos şi trebuie să o studiem cu
dorinţa de a înţelege motivul pentru care a trebuit să vină El în lume. Noi putem să ne
formăm o convingere prin cercetarea Scripturii, aşa cum ne-a îndemnat Hristos să
facem, pentru că El a spus: „. ele mărturisesc despre Mine". - Asemenea lui Hristos, p.
132 (28 apr.)

13
5. Miercuri, 09 August Darurile lui Isus cel înălţat

Capitolul al patrulea al Epistolei către efeseni conţine lecţii date nouă de Dumnezeu.
În acest capitol vorbeşte cineva aflat sub inspiraţie divină, cineva căruia Dumnezeu i-a
dat instrucţiuni într-o viziune sfântă. El descrie astfel modul în care Dumnezeu le împarte
daruri lucrătorilor Săi: „Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi
învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până
vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii
plinătăţii lui Hristos" (Efeseni 4:11-13). Aici ne este arătat că Dumnezeu îi repartizează fiecărui om o lucrare pe
care o are de făcut pentru a-şi împlini partea în marele Său plan. .
Dumnezeu a stabilit instrumentele Sale de lucru în mijlocul unui popor care recunoaşte legile guvernării divine.
. Orice dar şi orice putere pe care Hristos le-a promis ucenicilor Săi, sunt revărsate asupra celor care Îi vor sluji cu
credincioşie. Acela care dă capacităţi mintale şi care le încredinţează talente bărbaţilor şi femeilor creaţi şi
răscumpăraţi de El aşteaptă ca aceste talente şi capacităţi să fie dezvoltate prin folosire. Fiecare talent trebuie
folosit pentru binecuvântarea altora şi pentru a-I aduce astfel onoare lui Dumnezeu. - Mărturii, vol. 6, p. 243
Trimiţându-i pe slujitorii Săi, Mântuitorul nostru le-a dat daruri oa menilor pentru ca,
prin ei, să transmită lumii cuvintele vieţii veşnice. Acesta este mijlocul rânduit de
Dumnezeu pentru desăvârşirea sfinţilor în cunoştinţă şi în adevărata sfinţenie. Lucrarea
slujitorilor lui Hristos nu este doar aceea de a predica adevărul, ci ei trebuie să vegheze
asupra sufletelor ca unii care trebuie să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu. Ei trebuie să
mustre, să certe, să îndemne cu îndelungă răbdare şi să dea învăţătură. Toţi cei care au beneficiat de lucrarea
slujitorului lui Dumnezeu trebuie ca, potrivit cu capacitatea lor, să i se alăture în lucrarea de salvare a sufletelor.
Aceasta este lucrarea tuturor adevăraţilor credincioşi, pastori şi membri deopotrivă. Ei trebuie să păstreze
întotdeauna înaintea lor măreţul obiectiv, fiecare căutând să-şi împlinească datoria aşa cum se cuvine poziţiei pe
care o ocupă în biserică şi lucrând împreună în ordine, în armonie şi în dragoste. - Mărturii, vol. 5, p. 237-238
În aceste zile din urmă, sunt unii care vor striga: „Spuneţi-ne lucruri măgulitoare, prorociţi-ne lucruri
închipuite". Dar nu aceasta este lucrarea mea. . În Numele şi în puterea Mântuitorului meu, voi face tot ce pot. Voi
avertiza, voi sfătui, voi mustra şi voi încuraja, după cum îmi porunceşte Duhul lui Dumnezeu, indiferent dacă
oamenii vor asculta sau nu. Datoria mea nu este să-mi plac mie însămi, ci să fac voia Tatălui meu ceresc, Cel care
mi-a încredinţat această lucrare. - Mărturii, vol. 4, p. 231

6. Joi, 10 August Creşterea în Hristos

După marea dezamăgire de la 1844, Satana şi îngerii lui au fost foarte preocupaţi să
întindă capcane pentru a clătina credinţa grupului de cre dincioşi. El a afectat mintea
celor care avuseseră o experienţă în ce pri veşte soliile date şi care aveau o aparenţă de
umilinţă. Unii arătau către viitor pentru împlinirea primelor două solii, în timp ce alţii arătau un trecut
îndepărtat, susţinând că acestea fuseseră împlinite atunci. Ei câştigau o influenţă asupra minţii celor lipsiţi de
experienţă şi le zdruncinau credinţa. Unii cercetau Biblia pentru a-şi construi o credinţă proprie, independentă de
grupul credincioşilor. Satana jubila în toate acestea, căci el ştia că pe cei care se desprind de ancoră îi putea afecta
prin rătăciri diferite şi îi putea purta încoace şi încolo prin multe vânturi de învăţătură. . În tot grupul de
credincioşi era confuzie şi neînţelegere. - Scrieri timpurii (Experienţe şi viziuni), p. 256
Domnul Hristos a intenţionat ca biserica Sa să reflecte în lume plină tatea şi belşugul
pe care le găsim în El. Noi primim mereu din genero zitatea lui Dumnezeu şi, dând şi
altora din ce primim, vom arăta lumii iubirea şi bunătatea lui Hristos. În timp ce întregul
cer este în mişcare, trimiţând mesageri pe tot pământul pentru a aduce la îndeplinire
lucrarea de răscumpărare, cei care alcătuiesc biserica Dumnezeului celui Viu trebuie, de
asemenea, să colaboreze cu Hristos. Noi suntem mădulare ale corpului Său spiritual. El
este capul, controlând toate mădularele trupului. Isus Însuşi, în mila Sa infinită, lucrează
la inimile oamenilor, realizând transformări spirituale atât de uimitoare, încât îngerii
privesc la ele cu uimire şi cu bucurie. Aceeaşi iubire neegoistă care-L caracterizează pe
Învăţătorul nostru este văzută şi în caracterul şi în viaţa adevăraţilor Săi urmaşi. -
Mărturii, vol. 5, p. 731

14
 Mulţi cunosc atât de puţin Biblia, încât credinţa le este tulburată. Ei îndepărtează vechile pietre de hotar, iar
ideile false şi vânturile de învăţătură îi poartă încoace şi încolo. Ştiinţa, pe nedrept numită astfel, înlătură temelia
principiului creştin, iar aceia care au fost cândva în credinţă, ajung să se îndepărteze de vechile pietre de hotar ale
Bibliei şi se despart de Dumnezeu, în ciuda faptului că încă pretind că sunt copiii Săi.
Membrii bisericii trebuie să fie avertizaţi şi să înţeleagă puterile subtile ale slujitorilor
lui Satana, cu care vor trebui să se confrunte. Dacă nu vor fi îmbrăcaţi cu întreaga
armură, nu vor fi în stare să biruiască toţi vrăjmaşii pe care îi vor întâlni, dintre care unii
încă nici nu au apărut. .
Apostazia va creşte. „Unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de
învăţăturile dracilor." Oamenii s-au unit pentru a se împotrivi Domnului Dumnezeului cerurilor, iar biserica este
numai pe jumătate conştientă de situaţia aceasta. În mijlocul celor care declară că sunt credincioşi este necesar să
fie mai multă rugăciune şi un efort mult mai stăruitor. - Evanghelizare, p. 362-363

VESTILE MISIONARE, 12 August - 2023

Sabatul 7 / trim 3. O jertfă sinceră? (IV)
de Andrew McChesney
Trecuse aproximativ un an. Almira se ruga şi citea din Biblie în fiecare seară
pentru a ţine spiritul cel rău la distanţă. Mergea la biserică în fiecare Sabat, primind critici dure
şi ameninţări din partea părinţilor, rudelor şi vecinilor. Dar restul vieţii ei rămânea neschimbat. Mergea la şcoală
în timpul săptămânii şi petrecea în club cu prietenii în serile de weekend.
La vârsta de optsprezece ani, Almira a ajuns la o răscruce în viaţa ei de credinţă. A dat peste o întrebare la care
nu putea răspunde. Nu înţelegea de ce Biblia numea moartea lui Isus „o jertfă". Pentru ea, moartea lui Isus nu
părea o jertfă. Deşi fusese persecutat cu cruzime şi crucificat, ştia că avea să învie, deci cum era moartea Lui o
jertfă? Pe de altă parte, ea, Almira, avea parte de persecuţie în fiecare Sabat şi simţea că îşi jertfea relaţia cu
părinţii, rudele şi prietenii ei pentru Isus. Habar nu avea cum urma să se încheie povestea ei. I se părea că
sacrificiul ei era mai mare ca al lui Isus.
Confuză, s-a rugat pentru un răspuns. „Isuse", a spus ea, „am citit că trebuie să Îţi vorbesc deschis despre
grijile mele, pentru că Tu îmi vei răspunde. Iată ce propun! Voi citi în fiecare zi din evanghelii şi din cartea Viaţa
lui lisus. Te rog, descoperă-mi ce înseamnă moartea Ta pe cruce şi de ce a fost jertfa Ta atât de mare!"
În realitate, Almira nu voia să citească Biblia sau Viaţa lui lisus, scrisă de Ellen G. White, dar s-a forţat să
citească din ambele în fiecare zi. La început, se lupta cu plictiseala în timp ce citea. Nu avea o relaţie apropiată cu
Isus. Deşi se închina în Sabat, în timpul săptămânii îşi trăia propria viaţă.
Almira a continuat să citească şi, în cele din urmă, a găsit un răspuns. A citit în Viaţa lui lisus următorul
paragraf: „Satana frământa inima Domnului Hristos cu ispitele lui îngrozitoare. Mântuitorul nu putea vedea prin
porţile mormântului. Speranţa nu-I înfăţişa ieşirea din mormânt ca biruitor şi nici nu-I spunea că Tatăl a primit
sacrificiul Său. El Se temea de faptul că păcatul era atât de neplăcut înaintea lui Dumnezeu, încât despărţirea Lor
avea să fie veşnică" (p. 753).
Acesta era răspunsul la rugăciunea ei. Şi lui Isus Îi fusese frică de faptul că avea să moară pentru totdeauna,
dar fusese dispus să Îşi asume acest risc pentru ea. Almira a realizat că El nu cunoştea sfârşitul, la fel cum nici ea
nu ştia în ce fel avea să se încheie povestea ei. Isus Îşi riscase viaţa veşnică pentru a o mântui.
Uimită de această dragoste infinită, ea şi-a vărsat inima în rugăciune: „Isuse, chiar dacă nimeni altcineva de pe
pământ nu Te urmează, eu Te voi urma", a promis ea. În cele din urmă, a hotărât să îşi predea inima lui Isus prin
botez.
Vom afla mai multe despre Almira în săptămâna următoare. Vă mulţumim pentru darurile misionare care ajută
la răspândirea Evangheliei în Rusia şi în întreaga lume!

15