Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
arată cel puţin cum i-l imaginau unii din cre tinii apar semne ale acestei satisfacţii se poate descifra
secolului 2, pe Pavel, la aproape un secol după viaţa orientarea culturală a lui Pavel : era un cetăţean
lui. roman, de origine evreiască, care se simţea în largul
Datele care se pot aduna despre Pavel, în afara său în întreg imperiul, avea noţiuni cuprinzătoare
lucrării sale misionare, prezentate de Luca în cartea despre sport (alergări, pugilistică, trânte greco-
Faptele Apostolilor, i în afara epistolelor sale sunt romane), despre navigaţie, despre viaţa militară i
destul de puţine. Pe ansamblu, se poate conta pe faptul procesiunile triumfale ale armatelor romane, despre
că era născut în Tars, în regiunea Cilicia, în sud-estul organizarea statului i despre dreptul roman, cunoa te
Asiei Mici, probabil în jurul anului 5 - 15 (în momentul autori eleni ti i este capabil să-i citeze (Atena, în
lapidării lui tefan, Fapte 7:58, în anul 32-33, Saul Fapte, în Tit).
este numit „tânăr”).3 Tarsul Ciliciei, ora înfloritor în Ca evreu, Pavel făcea parte din seminţia lui
epoca lui Pavel, ridicat pe malul râului Cydnus, la Beniamin, iar familia lui se presupune că era originară
aproape 18 km distanţă de Mediterana, ajunsese sub din nordul Galileii.6 Educaţia sa a inclus coala în
stăpânire romană din sec. 1 (67 î.H.), i devenise limba greacă, în Tars, i, posibil, i coală în latină,
faimos prin generalii săi, prin oamenii de artă i precum i studiile rabinice, la Ierusalim, cu rabi
scriitorii pe care îi dăduse (Seleucos din Rhosos, Caius Gamaliel, în evreie te.7 În Tars, Saul a avut ocazia să
Julius Nicanor, C. Julius Eudaimon, C. Julius interacţioneze cu literatura i teatrul grecesc, precum
Euphranticos, etc.).4 Ora ul avea universitate, stadion, i cu religiile i filosofiile timpului ( coala din Tars era
instituţii de cultură i de recreere. faimoasă, de exemplu, rivalizând cu cea din Atena i
Evreu ca etnie, Pavel este, însă, de la na tere, i Alexandria).
cetăţean roman, un statut internaţional valoros, pe În ce prive te partida religioasă, el se declară
care mulţi din locuitorii Tarsus-ului îl primiseră ca „fariseu, fiu de fariseu”, un fariseu charismatic, plin de
răsplată pentru sprijinul arătat faţă de imperiul zel (Fapte 23:6). Zelul său religios îl deta ează de
roman. Pavel va demonstra că tie să se folosească de contemporani i îl lansează în cariera rabinică i
drepturile cetăţeniei romane i că era mândru cu politică (Gal. 1; Filip. 3; Fapte 8-9). Prezenţa sa la
această cetăţenie (existau doar 4-5 milioane de cetăţeni martirajul lui tefan, i prigonirea violentă a
romani în imperiu).5 Chiar dacă în epistolele sale nu
Hieronim, Im Philemonem, 7.672.
6
3 Baslez, Pavel, 16. rabi Simeon, i nepot al lui rabi Hillel), Gamaliel (răsplata lui
4 Baslez, Pavel, 26-27, nota 6-9. Cf. n. 13, C.B. Welles sugerează Dumnezeu) era un faimos învăţător fariseu din Ierusalim. El a
că Pavel se numea, de asemeni, Caius Iulius. condus sanhedrinul în timpul lui Tiberius, Caligula i Claudius, i
5 Baslez, Pavel, 15. a murit în aprox. AD 52. Este menţionat în Fapte 5:34-40 i 22:3.
5 6
cre tinilor la Ierusalim i Damasc între anii 32-33 l-au (gnosticism, legalism, etc.). Expresii cum sunt, de
făcut cunoscut ca un prigonitor de temut al „Căii” lui exemplu, a fi „o nouă creaţie”, a fi „în Hristos Isus”,
Hristos, i Saul este un tânăr evreu ambiţios din punct „înfiere”, „cre tin matur”, „cre tin slab”, dragoste,
de vedere al carierei politice-religioase. De aceea, i credinţă, nădejde, „prin Duhul”, „Duhul înfierii”, „legea
pocăinţa sa în urma întâlnirii cu Isus Hristos pe Duhului de viaţ㔂 „roada Duhului”, „duh de
drumul spre Damasc, va rămâne în memoria tuturor îndrăzneală”, „vă încredinţez”‚ „a a cum am primit”,
drept unul din cele mai remarcabile evenimente alte „vremurile din urmă”, „adevărat este cuvântul acesta
timpului (Fapte 9, 22, 26; Gal. 1). i vrednic de crezut”, „Dumnezeul meu să vă
Pavel devine apostolul neamurilor, prin excelenţă, i binecuvinteze”, etc. au devenit parte din vocabularul
unul din principalii autori ai NT. Teologia sa, zilnic al cre tinilor din toate timpurile i locurile i
desfă urată în epistolele adresate diverselor biserici, subiectele multor tratate de teologie.
este una din cele mai fecunde i mai profunde cugetări În linii mari, cronologia vieţii lui Pavel poate fi
cre tine. Nu este de mirare că Dumnezeu a folosit reconstituită dar există i un număr de neclarităţi, de
mintea i zelul său în lărgirea împărăţiei sale, la unde apar datări multiple, în funcţie de ipotezele
cre terea Bisericii. În urma convertirii, Pavel reu e te reconstituirii.8 Reperele istorice esenţiale în
să înţeleagă foarte bine taina de veacuri a lui reconstituirea vieţii lui Pavel sunt martiriul lui tefan
Dumnezeu, taina evangheliei, adică faptul că (datat 32-33), i moartea lui Pavel (datată 67, la
Dumnezeu are în vedere i pocăinţa i mântuirea Roma). Între acestea două, celelalte evenimente pot fi
păgânilor, a „neamurilor”, nu doar a evreilor. El arată aranjate în următoarea schemă generală:
că vinovăţia oamenilor este generalizată i că
Dumnezeu î i face cunoscute standardele fie prin Lege A. Prima perioadă a vieţii lui Pavel, perioada iudaică (5-33)
fie prin legile con tiinţei. Nu există decât o singură Na terea în Tars (5-10?)
Studii la Tars i Ierusalim, (20-32)
salvare pentru toţi, prin credinţă în Isus. Pavel
Martirajul lui tefan, prigonirea, 32-33 (Fapte 7-8)
acoperă un domeniu foarte vast: el se ocupă atât de
detaliile creaţiei, de istoria lui Israel, cât i de destinul B. Convertirea i perioada de pregătire (33-46)
istoric al Bisericii, de venirea Domnului, de Antihrist i 1. Convertirea (33-34), Fapte 9:1-19a; cf. 22;
de învierea finală. El scrie despre organizarea vieţii în 26; Gal 1:13-17
biserici, despre slujitori i daruri duhovnice ti, despre 2. În Damasc, Arabia (33-36), Fapte 9:19-25;
probleme de disciplină, despre cooperare i misiune, 2 Cor 11:32-33; Gal 1:17
consiliază în probleme de căsătorie, de relaţii de
muncă, de familie, de relaţii între fraţi i între
O reconstituire diferită, cu date mai timpurii, se poate urmări
8
credincio i i lumea din jur, de contracararea ereziilor în Baslez, Pavel, 261-263
7 8
3. Prima vizită la Ierusalim (36), Fapte 9:26-31; Scrie 1-2 Tesaloniceni, din Corint (51-52)
Gal 1:18-24 5. Înapoi, în Antiohia, Fapte 18:18-22
4. În Siria i Cilicia, Fapte 9:30; Gal 1:21.
5. În Antiohia, (41 sau 43) Fapte 11:25-30 C. 3. A treia călătorie misionară (53-57), Fapte 18:23-21:16
6. A doua vizită la Ierusalim, cu ajutoare, împreună cu 1. În Galatia-Frigia (53), Fapte 18:23
Barnaba (46), Fapte 11:29-30; 12:25 2. În Asia mică, Efes (54-57), Fapte 19:1-20:1;
1 Cor 1:11-12; 16:10-12,17-18; 2 Cor 1:8-11, 15-17;
C. Perioada călătoriilor misionare Scrie 1 Corinteni, din Efes (54-55)
3. În Macedonia i Ahaia (55-57), Fapte 20:1-3;
C. 1. Prima călătorie misionară (47-49), Fapte 13:1-14:28 1 Cor 16:5-7; 2 Cor 2:12-13; 7:5-7,13-16; 8:1-7;
1. Înfiinţează biserici, Fapte 13:4-14:20; (Gal 4:12-15) 8:16-9:15; 13:1-3.
a. în Seleucia, Fapte 13:4a Scrie 2 Corinteni (56) - din Filipi,
b. în Cipru, Fapte 13:4b-12 Scrie Romani (56-57) - din Corint.
c. în Perga, Fapte 13:13 (Din Corint, între 56-57, posibil i Galateni)
d. în Antiohia Pisidiei, Fapte 13:14-52 4. În Ierusalim (57), Fapte 20:3-21:16; 1Cor 16:3-4;
e. în Iconia, Fapte 14:1-7 Romani 16:31.
f. în Listra, Fapte 14:8-20a
g. în Derbe, Fapte 14:20b-21a D. Perioda finală a lucrării lui Pavel
2. Organizează, disciplinează bisericile, Fapte 14:21-28 1. Arestat în Ierusalim (57), Fapte 21:17-23:22
Scrie Galateni, din Antiohia (48; sau Corint, 56-57?) 2. Întemniţat în Cezarea (57-59), Fapte 23:23-26:32
Conciliul din Ierusalim (49), Fapte 15:1-35, Gal 2:1-10 3. Călătoria la Roma (59-60), Fapte 27:1-28:13
Naufragiul pe insula Malta (59-60, iarna)
C.2. A doua călătorie misionară (50-53), Fapte 15:36-18:22 Sosirea la Roma (60, primavara)
1. În Siria and Cilicia, Fapte 15:41 Arest la domiciliu în Roma (61-62, 61-64?),
2. În Galatia i Misia, Fapte 16:1-10; 1Tim.4:14; Fapte 28:14-31; Efes. 3:1, 4:1, 6:18-22; Filip. 1:12-26;
2Tim. 1:5-6. 2:19-30; 4:1-3, 10-19; Col. 4:7-18; Filimon 22-24.
3. În Macedonia, Fapte 16:11-17:14; Filip. 4:15-16 Scrie Coloseni, Efeseni, (61-62)
a. Filipi, Fapte 16:12-40; Filip. 1:4-6; 1Tes 2:2 Filimon, Filipeni
b. Tesalonic, Fapte 17:1-9; 1 Tes 1:4-2:20; 2 Tes 2:6, 1 Tim. 1:3-4; Tit 1:5, 3:12-13.
3:7-10 4. Lucrarea în imperiul roman (62-64)
c. Berea, Fapte 17:10-14 5. Misiunea în Spania (64-65)
4. În Ahaia, Fapte 17:15-18:17 Scrie 1 Timotei, Tit (64-66)
a. Atena, Fapte 15:15-34; 1 Tes 3:1-5 6. Evanghelizare în Creta (66)
b. Corint, Fapte 18:1-17; 1 Tes 3:6-13; 1 Cor 2:1-5; 7. În Nicopolis (66-67, iarna)
2 Cor 11:7-9. 8. Arestare, decapitare (67), 2 Tim. 1:8, 15-18; 4:7-21.
9 10
neformală, liberă, familiară.10 Prin contrast, epistola în conformitate cu regulile retoricii, i (3) încheierea
reprezită un gen literar artistic, o specie literară cum (postscriptum) cu salutări finale, de despărţire (vale,
este i dialogul, recitarea sau drama.11 Acest gen literar erroso - adio).13 În multe scrisori antice apare i o a
s-a dezvoltat în sec. 4 înainte de Hristos, i implică o patra parte (3b) mulţumirea finală (eucharisto), în care
compoziţie literară complexă, atentă, destinată unui se aduceau rugăciuni de mulţumire zeilor.14
auditoriu larg, i expune un subiect polemic, o Partea centrală, mesajul propriu-zis, conţinea
dezbatere complexă a unei anumite teme.12 Regulile de următoarele diviziuni retorice: (2.1) o introducere,
dezvoltare a argumentului unei epistole corespund exordium, care capta atenţia auditoriului, prezentând
legilor generale ale retoricii. Retorica, sau arta sau apărând caracterul autorului (un argument de tip
comunicarii convingătoare s-a dezvoltat în contextul ethos); uneori este numită i proemium - prezentarea
cuvântărilor juridice, militare, din forurile politice principalelor idei din argument. A doua parte este (2.2)
(senat, parlament), dezbateri filosofice, cuvântări narratio, descrierea pe scurt a situaţiei pe care se
elogioase (sărbători, funeralii). În antichitate retorica sprijine te pledoaria, afirmarea tezei. Pavel includea
era considerată arta supremă a omului educat, matur adesea elemente biografice, un istoric condensat al
politic, intelectual, social. Deviza ei era întreită: bisericii destinatar sau al misiunii, descrierea trăirilor
docere, piacere, movere (a învăţa, a plăcea, a mi ca – a semnificative – un argument de tip pathos. În
determina la acţiune). continuare urmau (2.3) propositio, partea de afirmare a
Scrisoarea greco-romană generică avea trei părţi: (1) tezei de bază care va fi expusă în epistolă (cunoscută i
formula de deschidere praescriptio, care conţinea
numele autorului (superscriptio), al destinatarului 13 Cf. S.E. Porter, „The Theoretical Justification for Application
of Rhetorical Categories to Pauline Epistolary Literature”, în S.E.
(adscriptio), i o salutare scurtă (salutatio); apoi (2)
Porter i T.H. Olbricht (eds), Rhetoric and the New Testament:
mesajul propriu-zis al scrisorii, care adesea era expus Essays fRomani the 1992 Heidelberg Conference, Sheffield:
Sheffield Academic Press, 1993, 100-122, 101. Chiar de la
începutul secolului trecut, J. Weiss atrăgea atenţia asupra
10 A. Kuen, Introduction au Nouveau Testament. Les lettres de originalităţii literare a lui Pavel, asupra faptului că scrisorile sale
Paul, Saint-Legier (Suisse): Editions Emmaus, 1989, 54-56. sunt compuse ca să fie citite cu glas tare, deci, se bazează pe
11 G.A. Deismmann citat de J.A. Fitzmyer, „Introduction to the regulile retoricii (J. Weiss, „Beiträge zur paulinischen Rhetorik”,
NT Epistles”, în J.A. Fitzmyer, R.E. Brown, R.E. Murphy (eds.), în Theologische Studien: Bernhard Weiss zu seinem 70
The New Jerome Biblical Commentary, London: G. Chapman, Geburtstage, Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1897, 166-
1993 (1968), 768-771. 1667, cf. 165-247 (citat de A.C. Thiselton, The First Epistle to the
12 Cf. Seneca, Ad Lucilium epistulae; scrisorile lui Diogenes în Corinthians, NIGTC, Carlisle: Paternoster, 2000, 46.
A.J. Malherbe, The Cynic Epistles, (Missoula, MO: Scholars Press, 14 Cf. H.D. Betz, „The Literary Composition and Function of
1977); scrisorile lui Epicurus în Diogenes Laertius, Vieţile Paul’s Letters to the Galatians”, New Testament Studies 21
Filosofilor, 10, etc. (1975), 353-379.
13 14
drept partitio – afirmarea principalelor direcţii ale (c) o parte de îndemnuri (pareneză).15 În mare,
tezei), (2.4) probatio (desfă urarea argumentului; ea scrisorile din NT au următoarele trei părţi majore:16
include elemente de tip ethos, pathos i logos
(demonstraţii logice), de tip confirmatio – aduse în I) Introducerea epistolei
sprijinul tezei i de tip refutatio – argumente de (Praescriptum, Proemium, Exordium)
Prezentarea autorului (autori, superscriptio)
respingere a poziţiilor adverse), (2.5) peroratio
Prezentarea destinatarului (destinatari, adscriptio)
(concluzia), (2.6) exhortatio (sfaturi, îndemnuri, care
Salutare (salutatio)
puteau apare i în alte părţi ale scrisorii, ca Rugăciune de mulţumire sau binecuvântare
paraenesis). (eucharisto,berakah)
Prezentarea generală a situaţiei (narratio)
Scrisorile creştine vizavi de scrisorile eleniste Rezumat general, sfaturi generale (exordium)
Scrisorile cre tine au elemente distincte, adaptări II) Cuprinsul epistolei (Propositio, Partitio, Probatio,
clare, în comparaţie cu scrisorile eleniste. De exemplu, Paraenesis - Exhortatio)
în loc de urarea păgână „bucurie!”, adică „salutări” Îndemnuri iniţiale
(chairein, cairein), întâlnim adesea la Pavel „har i Teză (enunţarea subiectului, propositio, partitio)
Discuţie teologică (argumentare, probatio)
pace” (charis kai eirene, cariv kai eijrhnh), o
Sfaturi moralizatoare (parte etică)
combinaţie formulei grece ti cu cea ebraică (mwl v ); Pavel
adaugă o declaraţie de mulţumire sau ( i) o cerere de III) Încheierea epistolei (Peroratio, Poscriptum,
binecuvântare, bazate de obicei pe două tipuri de Conclusio, Salutatio, Vale)
raţionament: un motiv bazat pe trecut (prep. oJti, Precizări practice (exhortatio)
pentru că) i un scop al epistolei (prep. iJna, astfel Salutări finale, individuale (salutatio)
încât). Scrisorile lui Pavel au, în general, două părţi, Gânduri finale (peroratio, postscriptum)
(a) una doctrinară i (b) una practică. Uneori, corpul Doxologie i rugăciune.
principal al epistolei se poate diviza, în epistolele lui
Pavel, în trei părţi: (a) o parte conciliatorie Ca exemplu, pot fi studiate elementele retorice din
(recunoa tere a meritelor i realizărilor epistolele lui Pavel către Corinteni i Romani.
destinatarului), (b) o parte de învăţătură (doctrină), i
cu toţi în Hristos împărtă irea înţelept, să fie putea rămâne fără introducere i salut ca să i se
Isus. Amin. Sfîntului Duh, slava, prin Isus ata eze mai multe introduceri i saluturi conform
să fie cu voi cu Hristos, în vecii
diver ilor destinatari.
toţi! Amin. vecilor! Amin
retorică generală. Altele folosesc structuri repetitive, tie să nege o afirmaţie generală printr-un contra-
cu alternanţe argument – sfaturi, sau cu reveniri la exemplu: dacă nu există înviere, nimeni nu a înviat,
doxologii, încercări de încheiere, rugăciuni de nici Hristos – iar noi suntem mincino i: dar Hristos a
mulţumire. înviat – iată contra-exemplul, deci există înviere! Iar
De asemeni, nu poate trece neremarcat stilul său acum, nu rămâne de stabilit decât dacă i când vor
oral caracteristic: Pavel folose te adesea fraze lungi învia i cei credincio i etc.). La fel, în discuţia despre
(perioade), interpelări (dialoguri imaginare), schimbări reprezentanţii omenirii, Adam i Hristos, i despre
bru te de subiect, neîncheieri ale unor gânduri, păcatul care aduce moarte i harul care aduce viaţă
rugăciuni directe, care întrerup firul expunerii, (Romani 5). La fel i în Romani 7-8, unde vorbe te
paranteze lungi, etc. Conform lui A. Deissmann, Pavel despre dilema interioară a credinciosului vizavi de
scrie „adesea fără o structură atentă, trecând liber de cerinţele legii i puterea omenească de a le păzi. Pavel
la un subiect la altul, adesea sărind [de la o idee la se delectează în folosirea paradoxurilor (cf. păcatul se
alta]”.19 Dificultăţile întâlnite în epistolele sale pot arată că este extrem de păcătos prin aceea ca printr-un
avea drept sursă fie limbajul lui Pavel (împrumuturi, lucru bun îmi dă moartea, adică prin Lege; sau
figuri de stil : metonimiile mai ales, paranteze, întrebarea: dacă harul abundă acolo unde păcatul
diatriba, argumentarea a fortiori, litota, eufemismul, abundă, înseamnă că trebuie să păcătuim tot mai mult,
întrebări retorice, etc.), fie tipul său de gândire ca să vină tot mai mult har? – nicidecum! zice Pavel).
(reîntoarceri concentrice la un anume subiect – în În general, Pavel impresionează prin înţelepciune i
spirală, paralelisme, chiasme, antiteze, paradoxuri), pătrundere spirituală i de mai multe ori pare că
dificultăţi din cauza redactării (dictare, digresiuni, stil gânde te prea repede ca să scrie tot ce vede prin ochii
oral).20 Chiar i în scrisori se pot întâlni astfel de minţii, prin ochii spirituali (cf. Romani 11:32-36), i cel
dificultăţi, chiar dacă sunt mai puţin elaborate. mai i se pare că cel mai nimerit este să se lase cuprins
În acela i timp, epistolele lui Pavel sunt o mărturie de o închinare profundă.
vie a gândirii sale dinamice, profunde, foarte atente. Trebuie amintit, în acela i timp, că în unele scrisori
Când vrea Pavel este super-organizat i super-logic (cf. Pavel nu este singurul autor. Alături de el sunt
1 Cor. 15, despre logica învierii, în care folose te prietenii săi sau secretarii săi, cărora le dictează, i ale
entimema, o formă de silogism, arătând că tie să căror scrisori le autentifică în final prin semnătura sa
utilizeze premizele majore i minore i concluziile, că recunoscută, scrisă cu litere mari (cf. Gal. 6:11; 2 Tes.
2:17; Rom. 16:22).
În acela i timp, scrisorile lui Pavel, pe de altă parte,
19 A. Deissmann, Paul: A Study in Social and Religious History, sunt o mărturie despre tipul de relaţii apropiate,
W.E. Wilson (trad.), London: Hodder and Stoughton, 1927, 14.
20 Kuen, Lettres de Paul, 56-62.
prietene ti pe care le întreţinea cu principalii săi
23 24
colaboratori. Unii sunt sfătuiţi pe un ton cald, acestor epistole, transformându-le în documente
părintesc (1-2 Timotei, Tit, Filimon, Filipeni), alţii sunt esenţiale pentru viaţa de zi cu zi a cre tinului.
i certaţi i sfătuiţi cu dragoste, în acela i timp
(Galateni, 1-2 Corinteni).
Lista epistolelor NT şi perioadele scrierii lor
criteriu sugestiv este cel geografic-cronologic, criteriul Corinteni, 1-2 Tesaloniceni, Romani, Filipeni; i
călătoriilor misionare. Potrivit acestui criteriu, în scrisori circulare, destinate unui număr mai mare de
timpul celei dintâi călătorii misionare (Fapte 13:1- biserici dintr-o regiune: Galateni, Efeseni i Coloseni.
14:28) Pavel nu a scris vreo epistolă care să se Mulţi comentatori preferă, însă, criteriul mixt
păstreze, dar în timpul celei de a doua (Fapte 15:35- teologic-cronologic-canonic potrivit căruia, epistolele lui
18:22) a scris mai multe epistole. Înainte de angajarea Pavel se împart în patru grupuri distincte: epistole
în această călătorie, se pare că a scris Epistola către corective (Galateni, 1-2 Tesaloniceni); epistole teologice
galateni, din Antiohia, înainte de conciliul din (Romani, 1-2 Corinteni); epistole din închisoare
Ierusalim (50). Această datare corespunde ipotezei (Efeseni, Coloseni, Filimon, Filipeni); i epistole
Galatiei de sud, prin care Pavel i Barnaba au trecut în pastorale (1-2 Timotei, Tit). Din punctul de vedere al
prima călătorie misionară (Listra, Derbe, Iconia). ipotezei Galatiei de nord, primele două epistole sunt 1
Există i ipoteza Galatiei de nord, care a fost vizitată i 2 Tesaloniceni (51-52), urmate de epistolele majore
în timpul celei de a doua călătorii misionare ; în cazul Galateni, 1 i 2 Corinteni, Romani (54-58), de epistolele
acesta, Epistola către galateni este scrisă mai târziu, în din captivitate – Filipeni, Coloseni, Efeseni, Filimon
a doua parte a celei de a doua călătorii, sau după (59-64), i de cele pastorale – 1 i 2 Timotei, Tit (64-
aceea. În timpul celei de a doua călătorii au fost scrise, 66).21
apoi, i 1-2 Tesaloniceni, din Corint. În timpul celei de
a treia călătorii (Fapte 18:23-21:16), Pavel a compus 2.4 Teme şi teste
epistolele 1- 2 Corinteni – din Efes, Romani – din
Corint. În timpul primei întemniţări la Roma (la 1. Precizaţi părţile unei scrisori eleniste: care
capătul celei de a patra călătorii) a scris epistolele elemente retorice par să se suprapună sau să fie
către Filimon, către Efes, Colose, i Filipi. După asemănătoare?
această primă întemniţare, Pavel a fost eliberat i a
călătorit în Spania, după care i-a continuat lucrarea 2. Ce caracteristici comune observaţi la scrisoarea
în zona Greciei i a Asiei Mici. A scris 1 Timotei, către elenistă i la epistolele din NT?
Timotei care era în Efes, i Epistola către Tit, care se
afla în Creta. 2 Timotei este scrisă la sfâr itul celei de 3. Ce elemente sunt caracteristice scrisorilor NT?
a doua întemniţări la Roma.
Un alt criteriu este clasificarea după tipul de
destinatar. Epistolele lui Pavel pot fi grupate în
epistole scrise unei persoane anume, individuale: 1-2 21F. Ellis, Seven Pauline Letters, Collegeville, MN: Liturgical
Timotei, Tit, Filimon; unor biserici locale distincte: 1-2 Press, 1984, 11.
27 28
este Fivi (Fibia), o diaconiţă din Chencrea, localitate momentul în care scrie Pavel aceste biserici erau
vecină cu Corintul i port al acestuia (16:1-2); i (2) predominant formate din păgâni convertiţi (Romani
gazda lui Pavel este Gaius (16:23), un lider din Corint 1:5, 1:12-14, 11:19-22, 25-28; 11:13).24 Tabloul bisericii
(1 Cor 1:14). din Roma, este deci acela al unei comunităţi unde
Epistola a fost scrisă între anii 56 - 57. Pavel spune majoritatea veneau dintre neamuri, i pe lângă ei
în Romani 15:26-28 că a încheiat strângerea de fonduri exista o minoritate iudaică puternică, care începuse
pentru cre tinii săraci din Ierusalim, la care au evanghelizarea în capitală (cf. Romani 1-3 i
contribuit bisericile din Macedonia i Ahaia (Grecia numeroasele citate din VT, în Romani). Începutul
continentală). Spre sfâr itul celei de a treia călătorii, lucrării în Roma se datorează evreilor cre tini veniţi
într-adevăr, Pavel petrece trei luni în Corint (FAp atât Ierusalim cât i din Efes (de i, evreii care ar fi
20:1-3), după care se întoarce la Ierusalim, cu venit din Asia Mică, ar fi avut deja clare principiile
ajutoarele pentre cre tinii de acolo (începutul anului misiunii între neamuri, i nu ar fi produs problemele
57). Eroarea în datare este mică, pentru că, de care existau în Roma).
exemplu, se tie că la plecarea din Efes spre Corint (cf.
2 Cor. 8-9), strângerea ajutoarelor nu se încheiase. 3.3 Ocazia scrierii şi scopul autorului
Epistola este trimisă cre tinilor din Roma (Romani
1:7, 15).22 Conform datelor istorice, în Roma exista o Ca biserică nouă i dinamică, biserica se confrunta cu
comunitate iudaică puternică (cel puţin 10 sinagogi), probleme deosebite. Animozitatea tradiţională dintre
i, probabil de aici au început i adunările cre tine.23 În evrei i păgâni se perpetua i în biserică, unde luase
forma unei confruntări cu nuanţă naţionalistă:
22 Pe lângă nume ca Acuila, Priscila, Epenet, Ampliat, Iunia i
neamurile se considerau alese în locul evreilor ca popor
Andronic, Stache i Ruf (Romani 16:3-5), care indică prezenţa în
al lui Dumnezeu i îi acuzau pe ace tia că s-au lepădat
Roma a unor cre tini din Efes, sunt amintite nume ale unor ca naţiune de Mesia. În replică, Iudeii insistau că
persoane despre care se tie că trăiau în Roma: Aristobul i casa
lui - 16:10 (Aristobul era nepotul lui Irod i se stabilise în Roma);
Narcissus - 16:11 (posibil, un slujitor al împăratului Claudius), i W. Manson, F. Leenhardt, consideră că biserica din Roma era
multe alte nume de origine latină. Cf. A.J.M. Wedderburn, The alcătuită majoritar din evrei (vezi J. A. Fitzmyer, „The Letter to
Reasons for Romans, Edinburgh: T&T Clark, 1988, 16-17. the Romans”, în R.E. Brown, J.A. Fitzmyer, R.E. Murphy (eds),
23 Conform lui Cicero comunitatea iudaică din Roma era The New Jerome Biblical Commentary, London: G. Chapman,
numeroasă i influentă (Cicero, Pro Flacco, 66); înainte de edictul 1993 [1968], 830-875, 831.
lui Claudius (49) se pare că în Roma trăiau aprox. 30,000-40,000 24 Studiile mai recente, ale unor teologi cum sunt C.K. Barrett, S.
de evrei (M. Kettunen, Der Abfassungszweck des Römerbriefes, Lyonnet, O. Michel, J. Munck, J.A. Fitzmyer, A.J.M Wedderburn,
Helsinki: Suomalainen Tiedeakatemia, 1979, 75). Mulţi teologi etc., consideră că în Roma majoritatea cre tinilor erau dintre
din prima jumătate a secolului XX, cum sunt E. Renan, T. Zahn, neamuri.
31 32
Legea este revelaţia dată lui Israel, o lumină de care evanghelia predicată de el, i să î i prezinte în termeni
acum beneficiază i neamurile, i pe care trebuie să o clari viziunea misionară (chiar dacă momentan se
respecte. Evreii cre tini impuneau deci un cre tinism întoarce la Ierusalim, Romani 15:15).
iudaizat i iudaizant.25 3) O intenţie de mediere. Conform acestei intenţii,
Controversa teologică a condus la o împărţire a Pavel a dorit să stăvilească anti-iudaismul care tindea
cre tinilor în tabere (cre tini cu convingeri mai mature să pună stăpânire peste biserică, în Roma, i care era
i mai libere, „cre tinii tari”, i cei cu convingeri mai încurajat i de recentul edict al lui Claudius, precum i
restrictive i imature, cre tinii „slabi”), i, de asemeni, tradiţionalismul i naţionalismul agresiv al evreilor.27
existau atitudini diferite faţă de imperiul roman.26 El prezintă că i iudeii i grecii sunt la fel de păcăto i
Rezultă că biserica din Roma era o biserică (sau înaintea lui Dumnezeu i sunt mântuiţi în acela i fel,
comunitate de biserici) stabilă i cu potenţial, dar prin credinţă. Israel are încă un rol aparte în istorie,
absorbită în controverse care o deturnau de la o viaţă iar neamurile sunt prinse i ele în planul lui
matură în Hristos. i asta, chiar în inima imperiului Dumnezeu.
roman. 4) Un scop misionar, de împărtă ire a viziunii sale
Scopul epistolei apare atât din afirmaţiile directe ale misionare. Pavel dore te să vindece diviziunea din
lui Pavel din cap. 1 i cap. 15, cât i din raportarea biserică i să îi unească pe romani în jurul unei viziuni
mesajului la situaţia bisericii din Roma. Putem astfel misionare, ca să-l sprijinească, eventual, în proiectul
deslu i următoarele intenţii: „Spania” (cap. 15). Din această perspectivă, El încearcă
1) Un scop pastoral, evanghelistic. El se simte dator să stabilească la Roma o bază pentru lucrarea sa
ca pastor i ca apostol al neamurilor faţă de cre tinii misionară din vestul Europei.
din Roma, de i nu înfiinţase el aceste biserici. Ca 5) O intenţie testamentară. Intenţia testamentară a
pastor, Pavel dore te să îi întărească spiritual printr-o fost sugerată în ideea că Pavel a scris Epistola către
prezentare complexă, aproape completă a învăţăturii romani simţind că viaţa îi e în primejdie (la sfâr itul
evangheliei i a principiilor vieţii cre tine (1:11). celei de a treia călătorii Duhul îl în tiinţa că va fi
2) Un scop apologetic. Pavel le scrie cu îndrăzneală arestat i va avea de suferit). Atunci, el s-ar fi gândit
ca să î i apere slujirea de apostol al neamurilor i să alcătuiască o relatare mai complexă (completă?) a
evangheliei sale (un „testament” - conform lui G.
25Wedderburn, Reasons, 50-53.
26F. Watson, Paul, Judaism and the Gentiles: A Sociological
Approach, Cambridge: Cambridge UP, 1986, 97. S. Minear
sugerează o împărţire în 5 partide a cre tinilor din Roma (The 27Decretul lui Claudius (49) este relatat de Suetonius, Viaţa lui
Obedience of Faith: The Purposes of Paul in the Epistle to the Claudiu, în Vieţile Cezarilor, 25, (sec. 2; vezi mai ales 25.2-4), i e
Romans, London: SCM, 1971, 8-17). amintit de Dio Cassius, Istoria romanilor, 60.6.
33 34
Bornkamm, un „compendiu de doctrină cre tină” – 3.4 Textul epistolei: atestare, integritate
conform lui P. Melanchthon).
Probabil că scopul epistolei este, de fapt, un scop Papirusul P46 (ca. 200),28 este cel mai vechi document
mixt, care subsumează, cu diverse ponderi, intenţiile privitor la Romani i cuprinde Romani 5-6, 8-11, 15-16
amintite mai sus. Pavel a dorit să medieze (76 pagini; 46 se află la Chester Beatty Museum,
neînţelegerile unei biserici care s-a lăsat atrasă în Dublin, Irlanda; i 30, la Universitatea Michigan,
controverse interne i părea să- i fi pierdut viziunea de USA). Din tradiţia estică se păstrează manuscrisele
ansamblu a misiunii ei. În plus, el le prezintă grece ti B (Vaticanus, sec. 4), a (Sinaiticus, sec. 4),
evanghelia i istoria mântuirii, în linii generale, i îi 1739 (sec. 10, mt. Athos), citate din Clement din
cheamă la o viaţă dedicată lui Dumnezeu, în present, Alexandria (ca. 180) and Origen (ca. 254), i versiunile
la o bună mărturie între ei i în societate, a teptându- coptice (sahidică i bohairică). Din tradiţia vestică
se, eventual, ca să devină partenerii săi în misiunea există citatele din Tertulian (ca. 200), din alţi diver i
din Spania i din Asia Mică. Acest detaliu din urmă, părinţi latini, i versiunile latine timpurii (manuscrisul
pare să indice că în acel moment, pe când era în Corint bilingual d, greco-latin; codexurile: D - Claromontanus;
i se pregătea să se întoarcă în Ierusalim, Pavel încă F- Augiensis i G - Boernerianus, etc.).29
nu primise în tiinţarea Duhului Sfânt că la Ierusalim Printre problemele textuale ale epistolei către
va întâmpina împotrivire i va fi în primejdie de romani sunt cele ridicate de colecţia Apostolikon a
moarte (Fapte 20:23). El î i făcea planuri misionare i ereticului Marcion (colecţia de epistole ale lui Pavel),
spera ca, în drum spre Spania, să treacă prin Roma i ale cărei exemplare reţin doar textul până la Romani
să fie însoţit de o echipă de credincio i romani în acea 14:23, or se sfâr esc cu cap. 15:33 (se tie însă, că
călătorie evanghelistică. Marcion a purificat NT de toate porţiunile cu citate din
Pe ansamblul ei, epistola are un caracter catehetic, VT, sau cu învăţături bazate pe marturia VT).30 Mai
argumentativ (stil de dezbatere), foarte asemănătoare important, însă, este că unii teologi latini cum sunt
cu stilul discuţiilor din sinagogă (Pavel folose te des
diatriba - dialogul imaginar cu un oponent).
28 Cf. i ipoteza lui Y. Kyu Kim, „Palaeographical Dating of P46
to the Later First Century,” Biblica 69 (1988), 248, după care P46
poate proveni din sec 1, aprox. AD 70.
29 F.F. Bruce, The Letter of Paul to the Romans, Leicester: IVP,
1985, 24-25.
30 D.A. Carson, D.J. Moo, i L. Morris, An Introduction to the
New Testament, Grand Rapids, MI: Zondervan, 1992, 246; R.
Martin, New Testament Foundations, Carlisle: Paternoster, 1994
(1975), vol. 1, 194-195.
35 36
Tertulian, Ireneus i Ciprian, nu amintesc cap. 15 i 16 cre tinii din Efes, care atunci se aflau în Roma (sau o
în comentariile lor. În plus, mai multe manuscrise ale variantă specială trimisă în Efes), iar scrisoarea din
traducerii latine Vulgata, omit secţiunea 15:1-16:23. NT este forma în care a păstrat-o biserica din Efes.33 În
În ce prive te tradiţia textelor estice, grece ti, se fine, este interesant să notăm explicaţia propusă de
observă că epistola are mai multe versete de încheiere: teologii ortodoc i români, potrivit cărora plasarea
Romani 15:33; 16:24; 16:27. Încheierea din 16:25-27 variată a doxologiei din 16:25-27 se datorează folosirii
(numită i „doxologia migratoare”) are poziţii variabile liturghice a epistolei; citirile la liturghie tindeau să se
în cadrul epistolei: ea apare fie o dată după 16:23 în încheie cu 16:25-27 indiferent dacă se citise toată
P61, B, C, D, 1739, etc., ori, tot o dată, dar după 14:23 epistola sau nu.34
în siriacă (h), ori după 15:33, în P46; fie de două ori:
după 14:23 i după 16:23 în A, P, 5, 33, 104, plus 3.4 Unitatea literară şi teologică a cărţii
câteva codice armene timpurii; fie că lipse te total în F,
G, 629.31 Discutarea unităţii literare ridică problema armoniei
Pe ansamblu, toate textele cele mai vechi, grece ti, dintre stilul epistolar (introducere, 1:1-15; încheiere,
conţin întreaga epistolă, chiar dacă poziţia încheierii 15:14-16:23) i stilul argumentativ, de „tratat” sau
diferă sau dacă există încheieri multiple. Tradiţia „eseu literar” sau „dialog”,35 al corpului principal al
marcionită este părtinitoare, cum se tie, i este posibil
- de i nu sigur, să fi influenţat tradiţia vestică. Această 33 Pavel îi salută pe Priscila i Acuila (Romani 16:3; aprox. 56-
tradiţie vestică, împreună cu plasarea diferită a 57), care fuseseră mai înainte în Efes (1 Cor 16:19) i pe care îi
doxologiei finale din 16:25-27, pare să indice că au găsim din nou aici, în 2 Tim 4:19 (aprox. 66-67). De asemeni, în
Romani 16:5, Paul îl salută pe Epenet, "primul convertit din
existat variante mai scurte i mai lungi ale epistolei.
Asia". Conform lui T.W. Manson, Pavel ar fi trimis trei variante
În caz că tradiţia Marcionită a influenţat versiunile ale epistolei „către Romani”: una la Roma (1-15), una în Efes (1-
latine, mai târzii, atunci cititorii n-ar fi putut detecta 16), i una în Siria (1-14), cf.,”St. Paul’s Letter to the Romans -
vreo ruptură în text, deoarece 15:33 este o încheiere and Others”, în M. Black (ed), Studies in the Gospels and Epistles,
destul de potrivită, în sine.32 O explicaţie alternativă Manchester: Manchester UP, 1962, 225-241, republicată în K.P.
Donfried (ed), The Romans Debate, Minneapolis, MN: Augsburg,
este că textul actual, Romani 1-16, reprezintă epistola
1977, 1-16. De asemeni, vezi i J.I.H. McDonald, „Was Romans
originală plus salutările speciale ale lui Pavel către XVI a Separate Letter?”, NTS 16 (1969-70), 369-372; B.N. Kaye,
„To the Romans and Others” Revisited”, NovT 18 (1976), 37-77 (cf.
Martin, Foundations, 195).
31Carson, Introduction, 246. 34 N.I. Nicolaescu, et al., Studiul Noului Testament, Bucure ti:
32 Bruce, Romans, 27-30; Vezi i discuţia lui W.G. Kümmel, Editura Institutului Biblic i de Misiune al BOR, 1983, 147-148.
Introduction to the New Testament, London: SCM Press, 1975, 35 M.L. Stirewalt, „The Form and Function of the Greek Letter-
epistolei (1:16-15:13). Acest tip de argument este totu i 11.39 Din alte puncte de vedere, chiar i cap. 9-11 ar
specific epistolelor eleniste, care sunt un tip dezvoltat, putea reprezenta un mesaj independent, încorporat
mai complex de scrisoare, i se potrive te cu datarea ulterior în scrisoare. Există i alte variante ale ipotezei
scrierii la mijlocul primului secol AD.36 interpolărilor ulterioare într-un mesaj iniţial, cum ar fi
Arta retorică a lui Pavel apare cu claritate în felul în cea a lui J.C. O'Neill (1:18-2:29; 5:12-21; 7:14-25; 9:11-
care el leagă aceste secţiuni, prin 1:16-17, cu care 24; 10:7-15:13) sau R. Bultmann (2:1, 16; 5:6-7; 6:17b;
încheie introducerea i pregăte te argumentul, i prin 7:25b; 8:1; 10:17; 13:5).40
15:14-16, cu care se întoarce la evaluarea lucrării sale Cum se întâmplă de obicei în scrisorile lui Pavel, în
apostolice, i pregăte te rugămintea de sprijinire din Epistola către romani se pot deosebi (1) o parte
15:24, 27-30. Într-un fel, argumentul scrisorii este teologică, cap. 1-11, i (2) o parte aplicativă i de
prins la mijloc, ca într-un sandwich, între aceste două îndemnuri (parenetică), cap. 12-15. Deoarece partea
declaraţii de crez i viziune misionară.37 aplicativă nu face clare referinţe la argumentul
În ce prive te argumentul, s-a avansat ipoteza că anterior, ea poate lăsa impresia unei construcţii
scrisoarea a rezultat din combinarea a două predici ori independente, cu atât mai mult cu cât aici Pavel
scrisori anterioare, ale lui Pavel: una în cap. 1-4 i 9-11 dezvoltă alte teme faţă de mântuirea prin credinţă sau
(unde se urmăre te o privire de ansamblu asupra planul lui Dumnezeu în istorie (slujirea în dragoste,
participării la mântuire a evreilor i neamurilor prin respect faţă de guvern, relaţii altruiste i de
cunoa terea Legii i prin alegerea divină), cealaltă în compasiune între cre tinii „tari” i cei cu o con tiinţă
cap. 5-8 (unde este vorba despre experienţa credinţei în „slabă”, etc.). În acela i timp, însă, se tie că există o
vederea mântuirii, urmate de 12-15, sfaturi de viaţă oarecare dezordine în prezentarea argumentelor lui
cre tină),38 sau una în 1:1-4:25; 5:12-11:36; 15:8-13; i Pavel.41 O analiză mai atentă indică faptul că Romani
alta în 12:1-21; 13:8-10; 14:1-15; 15:14-32; 16:21-23;
15:33). Pentru unii autori, cap. 5-8 ar reprezenta un fel 39 B. Noack, „Current and Backwater in the Epistle to the
de „golf interior” sau secundar al argumentului din 1- Romans”, ST 19 (1965), 155-166. W.G. Kümmel dezagrează cu
această poziţie (Introduction to the New Testament, London: SCM
Press, 1975, 314, n. 28).
36 W.G. Dotty, Letters in Primitive Christianity, Philadephia, PA: 40 Vezi discuţia lui U. Wilckens, Der Brief and die Römer,
(1964), 258-277; R. Scroggs, „Paul as Rhetorician: Two Homilies in aranjament atent, trecând - chiar sărind - fără probleme de la un
Romans 1-11”, în R. Hamerton-Kelly i R. Scroggs (eds), subiect la altul” (A. Deissmann, Paul: A Study in Social and
Festschrift W.D. Davies, Jews, Greeks and Christians, Leiden: Religious History, (trad.) W.E. Wilson, London: Hodder and
Brill, 1976, 271-298. Stoughton, 1927 [2], 14).
39 40
1-11 reprezintă într-adevăr baza teologică a trăirii 1. Vedere de ansamblu: i Iudeii i Grecii sunt vinovaţi faţă
practice cu Hristos în armonie în biserică i în stat, de Dzeu. (1:18 - 3:20)
2. Neprihănirea vine prin credinţă, justificare juridică (3:21-
care este descrisă în Romani 12-15.42
5:21)
Pe ansamblu, scrisoarea are un caracter „de
3. Neprihănirea continuă prin sfinţire personală (6:1-8:39)
ambasadă a evangheliei” ori „pledoarie pentru 4. Vedere de ansamblu: Dumnezeu are un plan în istorie cu
evanghelie”,”43, un termen care descrie sugestiv efectul Israel i cu Neamurile (9-11)
i dinamica mesajului lui Pavel (în termenii retoricii 5. Neprihănirea se trăie te practic: viaţa în Biserică i în
clasice, mai tehnici, se spune că epistola îmbină stat (12-15)
caracterul epideictic / demonstrativ, cu cel protreptic /
persuasiv).44 Astfel, Pavel se concentrează pe două perspective de
seamă: o vedere istorică asupra mântuirii
3.5 Argumentul teologic (apocaliptică ; cf. vinovăţia universală, mântuirea prin
credinţă, rolul lui Israel, mântuirea deplină la a doua
După una din cele mai lungi introduceri din epistolele venire a lui Isus, etc.) i trăirea unei vieţi drepte
sale (Romani 1:1-17) Pavel intră în argumentul înaintea lui Dumnezeu (neprihănire: o neprihănire
propriu-zis al epistolei (1:18-15:13). În mare, juridică, poziţională, i una practică, progresivă).
argumentul se desfă oară în 5 etape principale:45 Prima urmăre te istoria generală a omenirii, natura
colectivă a păcatului i a mântuirii, cealaltă caută
semnificaţia personală a mântuirii. S-ar putea sugera
că unul din termenii cei mai potriviţi pentru descrierea
42 Cf. Wilckens, Römer, vol. 1, 39-42.
43 R. Jewett, „Following the Argument of Romans”, în Donfried,
acestei abordări ar fi termenul de bilanţ, folosit de E.
Romans Debate, 265-277. Charpentier.46 Astfel, Epistola către romani s-ar putea
44 Cf. W. Wuellner, „Paul’s Rhetoric of Argumentation in împărţi cu ajutorul noţiunii de bilanţ în următoarele
Romans: An Alternative to the Donfried-Karris Debate over subdiviziuni:
Romans”, CBQ 38 (1976), 330-351. Vezi i discuţia lui L. Morris,
The Epistle to the Romans, Grand Rapids, MI: Eerdmans, 1988,
A. Bilanţ doctrinar (Romani 1-11)
15-16.
45 Vezi schema lui Martin, Foundations, vol. 2, 192. O contribuţie 1. statistic: toţi au păcătuit, sunt condamnaţi (1:18-5:11)
importantă în folosirea „planului mântuirii” ca principală temă în 2. la botez: uniţi cu Hristos avem viaţa nouă (5:12-7:6)
Romani au avut-o articolele lui A. Feuillet, „Le plan salvifique de 3. spiritual (psihologic): Duhul aduce viaţa (7:7-8:39)
Dieu d’après l’épître aux Romains: essai sur la structure littèrare 4. istoric: Israel îl va primi pe Mesia, în final (9-11)
de l’épître et sa significance théologique”, RB 57 (1950), 336-387;
489-529; i „La citation de Habacuc 2.4 et les huits premiers
chapîtres de l’épître aux Romains”, NTS 6 (1959-1960), 52-80. 46 Charpentier, Să citim NT, 49-50.
41 42
paradoxurilor: găsim viaţa adevărată i scăpăm de anumite concepţii teologice, ca să poată fi folosit fară
condamnarea Legii murind cu Hristos; descoperim că Legea, prejudicii în discuţia de bază a textului biblic).
de i este bună, nu reu e te decât să stârnească mai tare
păcatul din noi; i descoperim că suntem dedublaţi: mintea Disciplinarea divină poate afecta atât pe Israel cât i
noastră acceptă Legea lui Dumnezeu dar legea păcatului neamurile (ramurile originale i altoiul). Toată natura
din trupul nostru o respinge (de unde, strigătul omului a teaptă să vadă arătarea mântuirii finale, a fiilor lui
neputincios: „o, nenorocitul de mine, cine mă va scăpa de Dumnezeu (dintre neamuri i dintre evrei).
acest trup de moarte?”). Răspunsul salvator vine prin Legea
Duhului de viaţă, în Romani 8:1-2. Prin prezenţa Duhului 12:1-15:13 V. Exhortatio: îndemnuri pentru trăirea unei
Sfânt în noi, ca urmare a jertfei lui Hristos, oamenii capătă vieţi etice, neprihănite.
o opţiune nouă i puterea de a o urma: îndemnurile Duhului
Sfânt în noi (Duhul e prezent în noi) i putere de la Duhul 15:14-15:33 VI. Peroratio: apel în vederea misiunii în
Sfânt pentru a umbla după îndemnurile sale. Capitolul 8 se Ierusalim, Roma i în Spania.
încheie cu o tranziţie spre viziunea de ansamblu din 9-11:
Dumnezeu are un plan ve nic cu noi i nimic nu ne poate 16:1-27 VII. Concluzie: salutări i îndemnuri finale.
despărţi de dragostea Sa.
A a cum observă Charpentier, însă, ideea de bilanţ
9:1-11:36 Argumentul 3: cea de a treia demonstraţie revine rămâne o idee centrală în Epistola către romani. Se
la prezentarea de ansamblu a istoriei mântuirii (care a fost poate obţine, astfel, o schemă mai detaliată, prin
discutată în cap. 1-4) i dovede te că Dumnezeu încă mai explicitarea tipurilor de bilanţ care apar în argumentul
păstrează un rol în istorie pentru poporul său, Israel. lui Pavel:
Argumentul începe cu recunoa terea meritelor lui Israel
(care are de partea lui istoria sfântă: patriarhii,
Introducere: Neprihănirea este posibilă (1:1-15)
promisiunile, Legea, profeţii, chiar i pe Hristos, care s-a
A. Salutări (1:1-7)
născut din Israel). Discuţia continuă cu o discuţie a
B. Rugăciune, planuri pentru Roma (1:8-15)
neascultării i a ascultării de Dumnezeu în istoria lui Israel,
iar Pavel subliniază principiul minorităţii celor credincio i
Tranziţie misionară i crez: evanghelia e puterea lui
(paradoxul descendenţei: nu toţi cei născuţi din Israel sunt
Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor (1:16-17).
Israel, sau nu tot Israelul genetic este i Israel spiritual; în
cadrul Israelului general, biologic, există rămăşiţa, „cei 7000
I. Bilanţ statistic: toată omenirea este vinovată (1:18-3:20)
de bărbaţi”) i problema cunoa terii mai dinainte a lui
1. vinovăţia neamurilor (1:18-32)
Dumnezeu i a hotărârilor sale mai dinainte (cunoscută i
2. vinovăţia iudeilor (2:1-3:8)
ca problema predestinării – dar acest cuvânt a devenit prea
3. vinovăţia universală (3:9-20)
tehnic, prea specializat, prea folosit în descrierea unor
45 46
el ne socote te neprihăniţi (l ogi zei n di kai o~). A doua 3.7 Teme şi teste
formă a neprihănirii, sfinţirea, descrie experimentarea
progresivă, crescătoare, a acestui har, o cre tere 1. Prezentaţi diviziunile Epistolei către romani
personală (maturizare) în starea de dreptate, de i tematica lor (subdiviziunile tematice).
neprihănire, de viaţă după voia lui Dumnezeu, prin
puterea Duhului Sfânt, prin ascultare tot mai completă 2. Ce naţionalitate i cultură aveau credincio ii
de voia lui Dumnezeu.49 din Roma? În ce relaţii se aflau unii cu
Pavel include în epistola sa i un număr de analize ceilalţi?
teologice nuanţate, de mare fineţe, cum ar fi discuţia
despre dilemele credinciosului între influenţa firii 3. Ce cuvinte cheie apar în Romani i cum aţi
pământe ti i a Duhului Sfânt, contrastul între caracteriza învăţătura lui Pavel despre ele?
mo tenirea lui Adam i harul în Hristos (omenirea
admite reprezentanţi), semnificaţia existenţei noastre 4. Cum se poate înţelege prezentarea celor două
regăsită în botezul în moartea i învierea lui Hristos, Legi (a neamurilor i a iudeilor) din Romani
viziunea amplă despre mersul general al istoriei, 1.18 – 2.29, vizavi de faptul că legislaţia
despre sfâr itul ei, întoarcerea lui Israel i venirea romană era una din cele mai dezvoltate
învierii, suveranitatea lui Dumnezeu peste istorie i legislaţii ale antichităţii?
siguranţa mântuirii, relaţia de acceptare între
cre tinul „tare” (matur, cu înţelegere largă) i cre tinul 5. A cui este experienţa din Romani 7: a lui
„slab” (cu înţelegere restrânsă, imatur). Pavel, a credinciosului firesc, a iudeului, a
necredinciosului? Cu alte cuvinte cine este
„eu”-ul despre care scrie Pavel în capitolul 7?
49Termenii teologici consacraţi sunt „justificare” i „sanctificare”,
adică o neprihănire „imputată juridic” i una „împarţită” 6. Cum aţi explica identitatea Rămă iţei lui
individual, spre trăire personală. Neprihănirea este termenul Israel din (Romani 9-11)?
românesc care traduce grecescul dikaiosune, care înseamnă
„dreptate”, „justificare legală”, absenţa (rezolvarea) oricărei
imputări sau acuzaţii. În teologia lui Pavel, dikaiosune e legată de
7. Cum se văd evenimentele sfâr itului din
credinţă (pistis) i de poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, i perspectiva informaţiilor din Romani 8-11?
înseamnă o restaurare, o reabilitare adusă de dobândirea unui
statut juridic inatacabil (iertare, dreptate) i a unei vieţi noi cu
resurse divine (nădejde, viaţă nouă, virtute; vezi G. Schrenk, dikh,
ktl., TDNT (G. Kittel, ed. prescurtată în 1 vol., de G.W. Bromiley),
168-177.
49 50
confuzi cu privire la statutul lor social i cultural, în credinţa în Hristos, precum i entuziasmul i lipsa de
tranziţie, dorind parcă să se remarce prin ceva maturitate a corintenilor în ce prive te darurile
deasupra celorlalţi, de unde apar i partidele, Duhului Sfânt; de asemeni, înţelege problemele pe care
neînţelegerile.53 Cultura Corintului era cultura le au ei în raportarea, în continuare, la viaţa i
amestecată unui ora cosmopolit unde publicitatea obiceiurile cetăţii grece ti (organizarea cetăţii,
personală, lauda (recunoa terea publică), antinomia competivitate, relaţii cu templele păgâne i piaţa
succes-insucces, onoare - ru ine, ajunseseră să atingă aferentă, raportarea la retorica greacă i dragostea de
rafinamentul unei adevărate arte.54 Viaţa în Corint era filosofie, la credinţele adânc înrădăcinate în lumea
pragmatică i intens competitivă, imorală, cu o cultură elenistă cu privire la viaţa după moarte, la concepţiile
pluralistă, în multe privinţe asemănătoare cu despre familie, etc.), i este gata să dea învăţătură,
societatea prezentă, post-modernă.55 după cum este gata să i intervină cu măsuri
Relaţia lui Pavel cu această cetate este una disciplinare.
complexă: el este i părinte spiritual al Bisericii de aici, Prima dată Pavel a vizitat această cetate în 50-51,
un învăţător respectat, dar se află i conflict indirect (Fapte 18:10-12), după care s-a reîntors în Antiohia
sau direct cu unii dintre credincio i, fiind contestat sau (Fapte 18:22, ca să plece, apoi, în Efes (Fapte 18:22).
comparat de ei cu alţi lideri cre tini (Apolo, Petru, etc.) Atunci a fost înfiinţată i Biserica din Corint (a doua
i trebuind, în acela i timp să intervină cu autoritate călătorie misionară, 1 Cor. 2:1-5; 1:13-17; 3:5-10; 11:2,
apostolică în viaţa Bisericii. El înţelege complexitatea 23, 15:1; 2 Cor. 11:7-9). Se pare că a existat o primă
schimbării vieţii corintenilor de la păgânism la scrisoare către corinteni care nu s-a păstrat (aprox. 52,
cf. 1 Cor. 5:9, posibile ecouri din ea în 2 Cor. 6 :14-71).
Apoi apare 1 Corinteni, care este scrisă din Efes (1
Setting of Pauline Christianity, Philadelphia, PA: Fortress, 1982,
Cor. 16:8, 9, 19), în anii 54-55, în timpul celei de a treia
chs. 1-3. F. Fisher crede că mulţi dintre membrii bisericii erau
sclavi, unii în casa unor cre tini, de exemplu, Stefana, Fortunat i călătorii misionare a lui Pavel i spre sfâr itul ederii
Ahaic par să fi fost sclavi în casa unei aristocrate pe nume Cloe (F. sale de trei ani în Efes. Ea vine ca răspuns la ve tile
Fisher, Commentary on 1&2 Corinthians, Waco, TX: Word Books, alarmante de la cei „ai Cloei” i la problemele ridicate
1975, 10-11). de grupul lui tefana.
53 Dunn, 1 Corinthians, 49.
Ca urmare a acestei vizite, Pavel scrie 2 Corinteni, din Pavel ca autor al epistolei i face referinţă la unele din
Macedonia, probabil din Filipi, după ce a părăsit subiectele discutate în 1 Corinteni „uitaţi-vă la epistola
Efesul, în timpul celei de a treia călătorii misionare lui Pavel, cel binecuvântat… cu inspiraţie veritabilă, el
(56). v-a atenţionat cu privire la sine i la Chifa i la Apolo,
Pe ansamblu, etapele relaţiei lui Pavel cu cre tinii pentru că, încă de pe atunci, voi vă împărţeaţi în
din Corint ar putea fi descrise conform următoarei partide” (1 Clement, 47.1-3, la aprox. 40 de ani după 1
scheme: 56 Corinteni). Referinţe din 1 Corinteni i menţiuni ale
mesajului epistolei apar i în 1 Clement 37:5; 47:1-3;
1. Începutul lucrării lui Pavel în Corint, ani: 50-51, cf. Fapte 49:5; în Ignatius, Efeseni 16:1; 18:1; Romani 5:1;
18:1-17; 1 Tes. 3:6-13; 1 Cor. 2:1-5; 1:13-17; 2 Tes. 3:1-5; 1 Filadelfieni 3:3, Păstorul de Hermas (3:6 - 1 Cor. 7:11;
Cor. 3:5-10; 11:2, 23, 15:1; 2 Cor. 11:7-9 4:4.1 - 1 Cor. 7:38-40, cca. 140-150), Didahia sau
2. O primă scrisoare, înaintea 1 Cor., pierdută, posibil Învăţăturile celor doisprezece apostoli (10:6 - 1 Cor.
prezentă parţial în 2 Cor. 6:14-71, an: 52, cf. 1 Cor. 5:9; 1 16:22; 13:1-2 - 1 Cor. 9:13-14; 16:6 - 1 Cor. 15:22, cca.
Corinteni, din Efes, ani: 54-55. 120-150).57 Ecouri din ea se simt i în literatura
4. O vizită de mustrare, an: 55, cf. 2 Cor. 2:1; 12:14; 13:1-2
apocaliptică evreiască târzie, cum ar fi „Înălţarea lui
5. O scrisoare „dură” scrisă din Efes după întoarcerea din
Isaia”, care datează din primul secol AD.
Corint, posibil prezentă, în parte, în 2 Cor. 10-13; an: 55, cf.
2 Cor. 2:4; 7:8 Autorul se nume te pe sine „Pavel” în numeroase
6. 2 Corinteni, din Macedonia, la plecarea din Efes, după pasaje (cf. 1:1; 16:21, cf. 1:12-17; 3:4, 6, 22). De
raportul încurajator al lui Tit, an: 56; în primă variantă, asemeni, există multe concordanţe între Faptele
este posibil ca 2 Corinteni să fi inclus cap. 1-9, dacă 10-14 Apostolilor i 1 Corinteni (cu privire la Apolo, cf. Fapte
sunt „scrisoarea dură”. 18 :1-11, 18 :27-19.1, i 1 Cor 3 :5-10; la Timotei: Fapte
7. A treia vizită la Corint, an: 57, cf. Fapte 20:1-3. 18 :5, 19 :22, 1 Cor. 4 :17, 16 :10; la Sosten, Fapte
18:17, 1 Cor. 1:1).58
4.2 1 Corinteni: autor şi autenticitate
de unii membrii ai bisericii. Printre adversarii lui arată că răspândirea credinţei i înfiinţarea de biserici
Pavel erau unii cu înclinaţii spre filosofia elenistă, apoi noi înseamnă i apariţia de numeroase, noi probleme,
greci i iudei afectaţi de curentul eretic al dar că harul lui Dumnezeu i Cuvântul Său, dat prin
gnosticismului, fanatici i fundamentali ti care autoritate apostolică, oferă o învăţătură clară,
socoteau că botezul (autorul, cine l-a administrat) i sănătoasă, în stare să mustre i să direcţioneze
credinţa (puterea ei, a mărturisirii, dovedirea ei în credincio ii într-o părtă ie bună, într-o trăire
fapte pe măsură – care să fie observate, însă, i entuziastă i sfântă a mântuirii.
apreciate ca atare de oameni), le acordau o anume
superioritate în biserică, o autoritate apropiată de cea 4.6 1 Corinteni: unitatea epistolei
a lui Hristos. Intelectualii din biserică adoptaseră
antropocentrismul grec (Pavel era teocentric în Este destul de probabil că epistola a fost compusă de-a
gândire, Hristocentric) i credeau cu tărie în lungul câtorva zile i reflectă, astfel, atât linia gândirii
supremaţia minţii asupra materiei, asupra voinţei, în lui Pavel, cu posibilele ei discontinuităţi, cât i ordinea
supravieţuirea spiritului indiferent de problemele de în care i-au parvenit informaţiile din Corint. Teoriile
moralitate ale trupului, i în irelevanţa învierii potrivit cărora cititorii epistolei ar fi intervenit asupra
trupului. Ei î i pierduseră interesul pentru teologia conţinutului, înglobând eventual i pasaje din
crucii (1 Cor. 1:10) i se entuziasmau, în schimb, de scrisoarea care actualmente lipse te, au fost combătute
domnia lor prezentă cu Hristos, de unde rezulta cu argumente valide, bazate chiar pe autoritatea
irelevanţa vieţii prezente în trup: ei trăiau într-o apostolică pe care o subliniază Pavel în epistolă i pe
„mântuire realizată”, în care comunicau direct cu condiţiile istorice care pot explica u or eventualele
lumea spirituală, cu îngerii, în limbi divine i aveau discrepanţe aparente.61 Tensiunea u oară între cap. 4
puteri deosebite (daruri), e drept nu neapărat în i 5 (ori 6 i 7) ori cea dintre 4:19 i 16:5-9 (cf. lungimea
contextul unei vieţi sfinte.60 călătoriei lui Pavel), sau între atitudinea strictă faţă de
Pavel scrie această epistolă ca să îndrepte această mesele de la templele păgâne în cap. 10:14-22 i
situaţie, să repună în drepturi dragostea între fraţi, părerile mai largi exprimate în cap. 11, se pot explica
spiritul de slujire, respectul faţă de Cina Domnului, să i prin natura complexă i contradictorie a
le dea învăţătură despre căsătorie, despre înviere, controverselor corintenilor.62
despre ordinea închinării în biserică, despre lucrarea
Duhului între ei (daruri, profeţie). Epistola aceasta 61 J.C. Hurd, The Origin of 1 Corinthians, London: SPCK, 1965,
este de o importanţă fundamentală pentru cre tini, ea Similar, J.D.G. Dunn i W.G. Kümmel..
62 M.C. de Boer, „The Composition of 1 Corinthians”, NTS 40
Epistola este construită conform regulilor retoricii folosirea datelor privitoare la structura epistolei
grece ti, i, urmând împărţirea lui J.D.G. Dunn, se pot (diferenţele de ton i temă la trecerea dintre capitolele
distinge următoare elemente:63 4-5, 6-7).
A. 1:18-6:20 Răspuns faţă de raportul celor din casa Chloei Pavel se delimitează de importanţa pe care corintenii o
dau oratoriei, priceperii filosofice i artistice. Prin
Narratio (1:10-17; 3:1-23): corintenii sunt împărţiţi în contrast, el vrea să se vadă că e un om obi nuit dar care
partide, după numele celor care I-au botezat sau pe care se bazează pe Isus Hristos i jertfa lui, vestind o
îi preferă ca abilităţi retorice sau de conducere (Pavel, înţelepciune a lui Dumnezeu, care depă e te mintea
Apolo, Chifa, Isus). omenească. Delimitarea clară este subliniată i de un al
doilea „cât despre mine, fraţilor…” (3 :1), care continuă
Probatio (1:18-6 :20): Evanghelia lui Pavel în contrast cu prezentarea situaţiei generale (fragmente târzii de tip
corintenii. Pavel se dezice de dezbinările lor i, cu narratio). 65
argumente teologice i biografice, îi mustră pentru lipsa Pavel se referă apoi la patru subiecte distincte,
lor de înţelepciune. Pastorii i misionarii, învăţătorii, selectate dintre gre elile corintenilor, pe care îi mustră
sunt darul lui Dumnezeu pentru Biserică în vederea pentru imaturitatea lor (secţiune parenetică):
slujirii ei, a cre terii ei, i nu ar trebui să fie motive de 1. În cap. 3, Pavel îi mustră că nu sunt oameni
dezbinare. Este interesant de urmărit expresiile standard spirituali, ci au doar o înţelepciune omenească. Ei au
de delimitare folosite de Pavel la începutul acestor aplicat modelul colilor grece ti care se organizau în jurul
pasaje, expresii de opunere a unui alt standard de viaţă. filosofilor i n-au înţeles că Pavel, Apolo, i Chifa sunt
doar slujitori ai lui Hristos, pe care Dumnezeu i-a dăruit
Argumentul 1: (1:17-31) Bisericii, i că doar Hristos este centrul vieţii lor. Fiecare
Pavel î i delimitează chemarea: „Hristos m-a trimis nu să trebuie să lucreze cu responsabilitate la cre terea
botez, ci să proclam evanghelia…” Bisericii i la unitatea ei (cap. 3:16-23 prezintă Biserica
Evanghelia lui Hristos, pe care o predică Pavel, nu prin imaginea Templului Duhului Sfânt). Biserica are
reprezintă o înţelepciune omenească. Evanghelia este o alte standarde decât cele ale democraţiei intelectuale i
„nebunie” pentru greci (are o logică neobi nuită, ciudată) politice din cetatea greco-romană. Cap. 3:10-14 conţine
i este ceva „scandalos” pentru evrei (le răstoarnă versetele faimoase despre încercarea lucrării prin foc.
paradigmele religioase, sau le împline te într-un mod 2. În cap. 4, Pavel demonstrează că autoritatea sa
nea teptat, necanonic), Totu i, ea reprezintă apostolică se bazează pe lauda pe care o dă Domnul – nu
înţelepciunea lui Dumnezeu pentru toţi oamenii, omul, pe mărturia Domnului care i-a scos din multe
indiferent de cultură i pretenţii. Corintenii au căzut în încercări, pe caracterul dovedit în diverse greutăţi, pe
capcana de a dori să trăiască după înţelepciunea i puterea lui Dumnezeu, nu pe vorbe. Împărăţia lui
pretenţiile lumii grece ti i a celei evreie ti, i uită că nu
se pot lăuda decât cu Hristos însu i (1:17-31). 65 Elementele discursului retoric pot fi întâlnite parţial i în alte
Dumnezeu nu stă în vorbe sau certuri, ci în puterea cu dreptate, i chiar, in extremis, să suporte mai degrabă
Duhului Sfânt (4:20). să fie nedreptăţiţi decât să dea o mărturie proastă,
3. În cap. 5-6, Pavel îi ceartă pe corinteni pentru un alt târându-se jalnic unii pe alţii, prin sălile de judecată ale
aspect în care s-au lăsat influenţaţi de cultura păgână: Corintului păgân. Încurajarea teologică pe care le-o dă
viaţa imorală. Dispreţul grecesc faţă de trup i faţă de este că ei vor judeca lumea i chiar i pe îngeri, cu atât
materie i preţuirea cu precădere a sufletului i a minţii mai mult neînţelegerile dintre ei.
i-a condus pe unii trăiască în adulter i să î i justifice
această trăire. Pavel discută despre adulter i curăţie B. 7:1-15:57. Răspunsul către tefan, Fortunat i Ahaic
într-un fel de structură circulară: 5:1-13, 6:12-20, la
mijloc fiind o secţiune de mustrare (cf. punctul patru). Expresia „cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris,
În ce prive te adulterul, Pavel recuperează i afirmă eu cred… etc.” din 1 Cor. 7 :1, marchează o
importanţa trupului omenesc: trupul nostru aparţine de discontinuitate importantă i de aici începe cel de al
fapt lui Hristos, este Templul Duhului Sfânt (o imagine doilea răspuns al lui Pavel către corinteni, anume către
personalizată a Templului: i Biserica, în întregul ei a grupul lui tefan, Fortunat i Ahaic. Partea de descriere,
mai fost prezentată ca Templu al Duhului Sfânt), i narratio, este cuprinsă în vs. 1 (este vorba de o scrisoare
trebuie să fim demni de El, una cu El, nu una cu păcatul sau de un mesaj oral despre deruta etică i teologică a
(6:13, trupul este pentru Domnul i Domnul este pentru corintenilor) iar Pavel prezintă răspunsul său cu privire
trup!).66 la diversele probleme în care a fost consultat (probatio).
4. În cap. 6 (6:1-11) imaturitatea corintenilor se vede i Biserică nelămurită de probleme sfinţeniei i a relaţiilor
în neînţelegerile dintre ei. În timp ce nu pot judeca o cu lumea păgână (hrană jertfită idolilor, mese obi nuite,
problemă de adulter, ei se lasă purtaţi de du mănii i se închinare la templu i mese speciale dedicate idolilor,
târăsc unii pe alţii în faţa tribunalelor păgâne. Pavel îi cina Domnului).
învaţă că ei ar trebui să fie în stare să se judece între ei,
Argumentul 1: (7:1-11:34)
66 „Pântecele este pentru mâncăruri i mâncărurile sunt pentru Aici este unul din capitolele majore din NT despre
pântece i Dumnezeu le va distruge pe amândouă.” O expresie căsătorie. Mai întâi Pavel face limpede că în viaţa
citată, foarte probabil, din vorbele folosite des de corinteni, iar cre tină există loc i pentru celibat (un exemplu era chiar
Pavel o corectează. Ceea ce se înţelegea prin această expresie Pavel, se pare că i Barnaba) i, bineînţeles, i pentru
eufemistică era părerea că „dotările fizice sunt pentru activităţi căsătorie (a teptarea normală a vieţii). Una nu este mai
sexuale, iar activităţile sexuale sunt lucrarea normală, naturală, a sfântă decât cealaltă (existau grupuri de orientare
acestor dotări, iar Domnul, în final, le va distruge pe toate; astfel, gnostică, eretică, pentru care idealul sfinţeniei cre tine
ele nu trebuie tratate cu mare atenţie, pentru că nu au nici un era ascetismul, evitarea căsătoriei). Sfinţenia însă
viitor”. Necazul era că prin această punere a problemei ei înseamnă maturitate, curăţie, nu ascetism. De aceea i
justificau viaţa de păcat. Pavel folose te des citatele, în 1
Pavel va discuta maturitatea cre tină în trei domenii
Corinteni (este posibil ca expresia: „toate îmi sunt îngăduite” să
fie, de asemeni, un citat).
65 66
importante – a. în căsătorie, b. în viaţa socială, c. în cumpărată de la templele idolilor, jerfită idolilor, nu era o
închinarea din adunare i la masa Domnului. problemă în sine, dar dacă se atrăgea atenţia asupra
a. sfinţenia în căsătorie implică înţelegerea acestui fapt, adică dacă cineva era sensibil faţă de acest
responsabilităţii soţilor între ei i faţă de Dumnezeu (7:1- subiect, având anumite reticenţe, atunci Pavel
40). Soţii au o datorie sfântă să fie unul al altuia, fără recomandă abţinerea de la mâncarea acestei hrane spre a
piedici, i să caute să placă unul altuia. Căsătoria trebuie nu fi motiv de poticnire pentru cineva „să nu fiţi o pricină
păzită de adulter i de aceea nu se recomandă vreo de poticnire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici
întrerupere a legăturilor celor doi soţi, afară de o bună pentru Biserica lui Dumnezeu” (10:32). Carnea, hrana, e
înţelegere, limitată la un timp anume, definit, i neutră în sine din punct de vedere religios, dar
motivată de dedicarea celor doi pentru un post sau conotaţiile ei preparării ei pot tulbura pe unii cre tini
pentru un timp de rugăciune. Cei doi soţi cre tini nu slabi, care veneau dintr-un context păgân. Cre tinul
trebuie să caute sau să accepte divorţul. În cazul matur este responsabil să nu îl facă să cadă pe cre tinul
căsătoriilor în care doar unul dintre soţi este cre tin, cel mai slab, căci i pentru acesta a murit Hristos, i în astfel
cre tin trebuie să caute pacea i să respecte deciziile de situaţii să se ferească de meniurile discutabile. Tot ce
soţului necre tin (acestea sunt căsătorii în care la început are legătură cu masa trebuie făcut spre slava lui
amândoi soţii erau necredincio i, iar apoi doar unul a Dumnezeu i cu atenţie la cugetul altuia ca libertatea
devenit cre tin, pe când celălalt nu). Soţul cre tin nu mea să nu îl facă pe el să se tulbure.
trebuie să părăsească familia în nici un caz, pentru că c. Crezul lui Pavel despre drepturile i datoriile
a a, rămânând în familie, poate fi un exemplu i un lucrătorului cre tin (cap. 9) este prezentat în cadrul
motiv de sfinţenie i mântuire atât pentru partnerul său secţiunii despre datoria cre tinului tare faţă de cel slab,
cât i pentru copii. Pavel indică foarte clar despre contextualizarea credinţei i raportarea la
responsabilităţile celui căsătorit cât i opţiunile cuiva de obiceiuri, i despre mărturie. El s-a făcut totul pentru
a se căsători sau de a nu se căsători. toţi, ca să îi poată câ tiga pe toţi la Hristos (9:20-21). El a
b. viaţa în Biserică necesită înţelepciune faţă de cei vestit evanghelia fără plată în Corint dar apără
cu cuget mai slab (8:1-10:33). Aici este reluată tema principiul biblic ca misionarii i pastorii, învăţătorii
„cre tini tari – cre tini slabi” din Epistola către romani Bisericii, să fie sprijiniţi financiar de Biserică dacă s-au
14. Pavel demonstrează că este importantă libertatea dedicat în întregime slujirii (9:8-19). În rest, Pavel î i
personală dar i mărturia cre tinului faţă de alţii prezintă hotărârea i dedicarea slujirii sale, ca fiind
(aceasta fiind legată de sensibilitatea celorlalţi faţă de asemenea unui sportiv profesionist care trăie te
subiectele discutabile). De exemplu, era acceptabil să se disciplinat, cu reguli clare, cu valori înalte, în a a fel
mănânce carnea rămasă de la jertfele idolilor, pentru că încât să obţină premiul alergării.
idolii nu înseamnă nimic (cap. 8), dar a participa la d. comportamentul în biserică i participarea la Cina
mesele idolatre, în temple sau case, era o gre eală pentru Domnului trebuie să reflecte principii biblice, respect,
că se intra într-o relaţie de închinare, de comuniune cu unitate frăţească (11:3 - 34). Tot în virtutea contextului
demonii (cap. 10). Dacă la masă cineva servea mâncare cultural păgân, Biserica din Corint înţelesese masa
67 68
Domnului în mod gre it. Pavel le atrage atenţia că nu 15:58 Peroratio (idei finale)
este orice fel de masă, ci una cu înţeles special, spiritual.
16:1-18 Încheiere
Argumentul 2: (12:1-14:40) exhortatio: secţiune parenetică: sfaturi despre
Unitatea spirituală a bisericii se păstrează prin folosirea dărnicie
darurilor Duhului în armonie, slujire, i dragoste. postscriptum: rugăciune finală
a. în Biserică oamenii se completează unii pe alţii: ei
primesc diverse daruri ale Duhului Sfânt în vederea
zidirii Bisericii (cap.12). 4.8 1 Corinteni: teme şi texte
b. darul suprem în ierarhia darurilor este dragostea,
fără de care nici o slujire nu este suficientă: nici vorbirea 1. Discutaţi ce rol are înţelepciunea naturală,
în limbi (extazul), nici profeţia, nici caritatea, nici argumentele retorice, în experienţa convertirii
jertfirea de sine sau martirajul, nici cuno tiinţa (cap. 13). sau în evanghelizare, conform 1 Corinteni?
Capitolul 13 este unul din cele mai frumoase poeme
închinate dragostei.
2. Prezentaţi contextul i caracteristicile certurilor
c. în Biserică este de preferat slujirea matură, bazată
de partidă din Corint. Pot fi întâlnite astfel de
pe dragoste i pe comunicarea clară a evangheliei i nu
pe lucrările care aduc doar edificare personală, situaţii i în prezent? Daţi exemple. Care este
subiectivă, i care sunt bazate pe extaz. Locul acestora soluţia lui Pavel pentru aprecierea liderilor
este limitat în mod evident i orientat spre închinarea Bisericii?
personală (în Biserică primează slujirea celorlalţi, a
comunităţii) chiar dacă nu apare o împiedicare totală a 3. Care sunt reperele cardinale în evaluarea
lor (cap. 14). darurilor spirituale i în practicarea lor în
biserică? Este posibilă vreo ierarhizare a
Argumentul 3: (15:1-57) darurilor spirituale? Arătaţi care este
Mărturia Bisericii în societate i forţa ei evanghelistică perspectiva lui Pavel.
depind de claritatea teologică a nădejdii, i de aceea
corintenii trebuie să înţeleagă importanţa i realitatea
4. Identificaţi principiile lui Pavel despre viaţa în
învierii. Pavel face aici una din cele mai elegante i mai
bine prezentate demonstraţii de logică din NT (folose te familie: ce loc are celibatul între cre tini,
excelent elementele de premiză majoră, minoră i conform 1 Corinteni? Care sunt priorităţile
concluzie), prin care dovede te realitatea învierii i felul căsătoriei i cum se raportează acestea la
în care va avea loc, plecând de la învierea istorică a lui slujirea lui Dumnezeu, conform 1 Corinteni?
Isus, i ajungând la învierea credincio ilor, în viitor.
69 70
5. Explicaţi esenţa argumentului lui Pavel despre Epistola are ecouri în câteva versete din 1 Tim 2:13-
înviere, în 1 Corinteni 15: Există înviere i cum 15 (2 Cor. 11:1-3), i tot referiri implicite se întâlnesc i
se poate ti? Care sunt diferenţele între viaţa de în scrisoarea lui Ignatius către Filadelfieni 6:3 (2 Cor.
acum i cea de după înviere, conform 1 1:12, 11:9, 12:4, 12:16). Policarp se referă la ea în
Corinteni? scrisoarea sa către cre tinii din Filipi, Filipeni 2.2 (2
Cor. 4:14, ori, posibil, o referinţă la 1 Cor. 6:14), i
6. Descrieţi în ce privinţe se văd influenţele Filipeni 6:2 (cf. 2 Cor. 5:10). Marcion o recunoa te
culturale ale lumii grece ti în viaţa Bisericii din drept o scrisoare paulină i o include în selecţia sa (cca.
Corint. 139-144 dH), iar Tertullian îl combate cu privire la
felul în care folose te el 2 Cor. 3:6-18, 4:1-7, 5:1-10.68
Nu multe din scrierile NT oferă o continuare, un al 2 Corinteni are un caracter mai puţin omogen decât 1
doilea volum în să se observe cum s-au rezolvat Corinteni, conţine mai multe digresiuni i
problemele amintite în primul volum, cum au evoluat discontinuităţi. Astfel, pasajele din 2 Corinteni 9 :15 i
personajele, cum s-au schimbat împrejurările. 2 Corinteni 10:3 prezintă o asemenea discontinuitate
Evanghelia lui Luca i Faptele Apostolilor sunt un care sugerează existenţa a două scrisori diferite,
astfel de exemplu, i, desigur, 1 i 2 Corinteni. 2 combinate, în final, într-una singură. Referinţele din 2
Corinteni este o epistolă de maximă importanţă pentru Corinteni 2:4 i 7:8, 10:9-11, au iniţiat numeroase
că vedem cum a reacţionat o biserică la intervenţia discuţii cu privire la identitatea scrisorii „dure”
apostolică i pastorală „în forţă” a lui Pavel, i pentru (scrisoarea „întristării”), care a produs întristare
că, în acela i timp, Cuvântul lui Dumnezeu abordează corintenilor i reacţii de dezvinovăţire vehementă. În
din noi perspective subiecte esenţiale pentru viaţa i principal, există trei variante de interpretare:
credinţa noastră (semnele distinctive ale unei slujiri
apostole ti adevărate, semnificaţia disciplinării în a. scrisoarea „dură” este 1 Corinteni.
biserică, comparaţie între legământul cel vechi i cel b. scrisoarea „dură” nu ne-a parvenit (2 Corinteni
nou, etc.).67
1994, 1-2; H. Marshall,, St. Travis, I. Paul, Exploring the New
Testament.The Letters and Revelation, vol. 2, London: SPCK,
67M.E. Thrall, A Critical and Exegetical Commentary on the 2002, 91.
Second Epistle to the Corinthians, vol.1: Introduction and 68 Tertullian, Adversus Marcionem, v.xi-xii., cf. Thrall, II
346. Vezi un răspuns scurt în Marshal et al., Letters and Corinthians, New Testament Theology, Cambridge: Cambridge
Revelation, 94-95. University Press, 1991, 11-12.
70 Marshall et. al, Letters and Revelation, 93-94. 72 Marshall et. al, Letters and Revelation, 102-103.
73 74
reveniri din cap. 10-13, nu poate fi ignorat este forţat, astfel, să compare clar cele două legăminte
paralelismul retoric perfect, echilibrul argumentului în 2 Cor. 3-4, i să denunţe sintezele lipsite de
scrisorii: tonul i subiectul certării de la început revine discernământ între legământul VT i cel nou prin
la sfâr it. Hristos (NT), de care se foloseau ace ti iudaizatori, i
parţial Apolo (urmând curentul apologetic iudaic, la
4.11 2 Corinteni: ocazia scrierii epistolei modă, al lui Philo din Alexandria).75 În 2 Cor. 10-13
tonul lui Pavel devine tran ant, asemănător cu stilul
Relaţia lui Pavel cu biserica din Corint datează chiar din Galateni.
de la începutul bisericii i a fost o relaţie vie, punctată
de numeroase legături i discuţii 4.12 2 Corinteni: argumentul epistolei
Ocazia scrisorii este raportul pozitiv al lui Tit cu
privire la participarea corintenilor ajutorarea Formal, indiferent de interpretările adoptate, epistola
cre tinilor din Ierusalim, i Pavel folose te prilejul ca poate fi împărţită în trei secţiuni, care corespund
să le mulţumească, să îi încurajeze, să î i apere subiectelor distincte prezentate de Pavel.
slujirea apostolică, i, bineînţeles, să îi admonesteze pe
cei care continuau să îi conteste autoritatea, pe acei 2 Cor. 1-7 2 Cor. 8-9 2 Cor. 10-13
Vrednicia Nevoia de dărnicie Dovezile autorităţii
corinteni care se lăsau manipulaţi de iudaizatorii
apostolilor i binecuvântările apostolice a lui
îndrăzneţi autodenumiţi „apostoli”. Pavel va mai reu i
i slujba lor dărniciei Pavel
o dată sau de două ori să viziteze Corintul (în 57, cf.
Fapte 20:1-3; 2 Cor. 12:20-21, 13:1-3) i, posibil, după
prima întemniţare, în intervalul 62-66).73
Scrisoarea îi vizează în mod special pe denigratorii opuneau lui Pavel. Cf. C.K..Barrett, The Second Epistle to the
săi care veneau cu scrisori de recomandare (3 :1) i Corinthians, London: A & C. Black, 1973, E.E. Ellis, „Paul and his
lăudau elocvent virtuţile legământului Legii.74 Pavel Opponents”, în E.E. Ellis, Prophecy and Hermeneutic in Early
Christianity: New Testament Essays, Tübingen: J.C.B. Mohr,
1978, 78-113; B. Witherington iii, Conflict and Community in
73 Discuţia relaţiei lui Pavel cu corintenii folose te unele din Corinth: A Socio-Rhetorical Commentary on 1 and 2 Corinthians,
ideile din notele de curs nepublicate, ale dr. L.L. Cranford, cf. Grand Rapids, MA: Eerdmans, 1995.
www.cranfordville.com (sept., 2003). 75 Filon din Alexandria, ca. 20 îH – 50 dH, era foarte influent în
74 Problema adversarilor lui Pavel din 2 Cor este mai complicată: perioada corespondenţei corintene. Apologet major al credinţei
ei puteau fi iudaizatori, evrei palestinieni cre tini, sau cre tini iudaice în contextul greco-roman, el înfăţi ase în culori foarte
eleni ti de orientare iudaică. Câteva lucrui sunt sigure: erau pozitive Legea vizavi de fiosofia i religia greco-romană. Mistic i
cre tini, împărtă eau o admiraţie deosebită pentru lege, erau filosof prin formaţie, Philo reprezintă o culme a cugetării iudaice,
versaţi în retorică i filosofie, se prezentau ca „apostoli ale i”, se un succes remarcabil în adaptarea culturală a iudaismului.
75 76
V. Paraenesis 1, Sfaturi privitoare la o viaţă demnă de A. Apărarea apostoliei: Pavel este constant în
harul lui Dumnezeu (6:1-7:16) purtarea sa, un om de principii i un om spiritual
a. vrednicia caracterului se arătată în încercări (10:1-12)
(6:1-13).
Pavel se dă pe sine i pe ceilalţi apostoli ca exemplu B. Lauda lui vine de la Domnul (10:13-18)
de credincio ie în încercări, i de dedicare pentru
slujirea lor, a corintenilor. A. Apărarea apostoliei: Pavel nu le-a fost povară i a
suportat greutăţile cu credincio ie pentru Hristos
b. îndemn la o viaţă sfântă, neamestecată cu lumea, (11:1-33)
nepângărită de închinarea sau stilul de viaţă
al păgânilor (6:14-7:16).78 B. Lauda Domnului – viziunea cerească, ridicare la
al treilea cer, ţepu ul însoţit de binecuvântarea lui
VI. Paraenesis 2: Sfaturi privitoare la dărnicie Dumnezeu (12:1-10)
a. caracterul se vede în dărnicie, în compasiune
(8:1-24) A. Apărarea apostoliei: vrednicia lui Pavel văzută
b. caracterul, dărnicia sunt răsplătite de Dumnezeu din faptele lui i din fermitatea lui de părinte
(9:1-15; argument deliberativ).79 spiritual faţă de corinteni (12:11-21)
78 Pavel folose te expresia „jug nepotrivit”, care este, de obicei, B. Lauda Domnului: Hristos vorbe te prin Pavel într-
aplicată logodnei, căsătoriei (cf. 1 Cor. 7:39), de i în context, un mod sesizabil de toţi, apostolii au discernământ,
acestă asociere este una generală.. În text pare să fie vorba de sunt calificaţi pentru slujirea lor (13:1-10)
evitarea unei asocieri cu oamenii mânaţi de dorinţa de a obţine un
câ tig mâr av din religie, de a stăpâni peste alţii, care se dedau la VIII. Peroratio, îndemnuri finale (13:11)
calomnie i tot felul de acţiuni denigratoare cu privire la lucrătorii
Domnului, etc. Tema este un loc comun al NT (cf. Fapte 20:29; 1 IX. Conclusio, salutări i rugăciune (13:12-14)
Tim. 3:1-10; Tit 1:5-16, Mt. 20:25-27).
79 McGinn define te retorica deliberativă ca pe un mod de
argumentare care folose te conceptele de onoare i avantaj, iar cu scopul de a convinge auditoriul că onoarea sau avantajele lor
discursul deliberativ ca pe un discurs elaborat, prezentat dinamic, vor beneficia în viitor dacă se va acţiona în sensul indicat.
79 80
5. Epistola lui Pavel către galateni 1) Ipoteza Galatiei de Nord pleacă de la semnificaţia
geografică a Galatiei. Regiunea geografică a Galatiei se
5.1 Autor şi autenticitate afla în partea de nord a Asiei Mici i era zona locuită
de o populaţie galică; acesta a fost sensul principal al
Autorul epistolei, Pavel, se identifică pe sine de la cuvântului Galatia aproximativ până în anul 25 î.H.
început, din introducerea epistolei (1:1, cf. i 5:2). Acesta este i sensul care Luca pare să menţioneze
Epistola este cunoscută i citată direct sau indirect în 1 regiunea, în Fapte 13:13; 13:14; i 14:6, unde el
Petru, Epistola lui Barnaba, 1 Clement, Epistola lui vorbe te de zone geografice cum sunt Pamfilia, Pisidia,
Policarp către filipeni, Iustin Martirul, Ireneus, Licaonia. Astfel este posibil ca expresia „regiunea
Clement din Alexandria i Origen. Apare menţionată Frigiei i a Galatiei” să se refere la Galatia nordică.
atât în canonul lui Marcion cât i în canonul Muratori. Epistola ar fi adresată atunci credincio ilor din
Pe ansamblul ei întreaga epistolă respiră o bisericile începute în a doua sau a treia călătorie
atmosferă autobiografică intensă: se fac numeroase misionară a lui Pavel (cf. Fapte 16:6; 18:23), i pe care
referiri la experienţele lui Pavel din trecut, la istoria le-a revizitat după conciliul de la Ierusalim (cf. Gal. 2,
evanghelizării galatenilor de către Pavel (predicare, Fapte 15). Ea a fost scrisă, atunci, în timpul celei de a
relaţii de prietenie existente la început, etc.). În acela i treia călătorii misionare a lui Pavel, posibil din Corint
timp, există multe coincidenţe la nivel conceptual, (Fapte 20:3), în anii 55 / 56-57.
verbal, istoric, cu ceea ce se cunoa te despre Pavel din În acest caz, Galateni 2:1-10 se referă la Fapte 15.
Faptele Apostolilor i din celelalte epistole Pauline. Dacă în Fapte 9:26 are loc prima vizită a lui Pavel la
Prin stil i prin mărturie internă, ca i prin atestare Ierusalim, după convertire, atunci Galateni 2:1
externă epistola este considerată ca una din epistolele vorbe te despre o altă vizită la Ierusalim, ulterioară
pauline reprezentative. În particular, i subiectul ei, o acesteia. Cum Fapte 11:30 nu ar părea să se refere la
dezbatere acută, pe alocuri acidă, reflectă o vizita din Galateni 2, întrucât Pavel nu zice că s-ar fi
confruntare tăioasă privitoare la locul Legii i al întâlnit cu apostolii, rămâne atunci concluzia că textul
credinţei care putea exista doar în primii ani ai din Galateni 2 se referă la o a treia vizită, cea din
bisericii, înainte de anul 70. Fapte 15. Această interpretare este intrepretarea
tradiţională, cea mai veche.
5.2 Destinatari şi datare
2) Ipoteza Galatiei de Sud pleacă de la semnificaţia
Cu privire la destinatari, există două teorii, teoria politică a cuvântului Galatia, prin care se subînţelegea
Galatiei de nord i cea a Galatiei de sud. regiunea ora elor din partea de sud a Asiei Mici
83 84
(Listra, Derbe, Iconia, Antiohia Psidiei). Aceasta este puţin înainte de conciliul din Ierusalim, adică în anii
teoria mai recentă, aparent maii verosimilă. În urma 47-48, probabil din Antiohia.
cercetărilor arheologului W. Ramsey, majoritatea
comentatorilor NT au ajuns să susţină că Pavel a scris 5.3 Ocazia şi scopul epistolei
această epistolă bisericilor din zona politică a Galatiei
(în jurisdicţia romană), zonă pe care Pavel o vizitase în Pavel scrie Epistola către galateni pentru a combate
prima călătorie misionară împreună cu Barnaba. În lucrarea iudaizatorilor care îi bulversau cu o
cazul acesta, vizita de la Ierusalim, din Galateni 2 nu evanghelie a Legii, nu a harului (o evanghelie
coincide cu cea din Fapte 15, ci a avut loc mai devreme. „răsturnată”), i pentru a răspunde, din grijă i
Scrisoarea ar reflecta atacurile iudaizatorilor de dragoste pastorală, unei preocupări importante a
dinaintea conciliului de la Ierusalim (49-50), galatenilor: cum să progresez în viaţa de sfinţenie, cum
aproximativ din anii 47-49. În cazul acesta, Galateni să experimentez o mântuire completă, sigură? În acest
poate fi cea dintâi epistolă a lui Pavel. Ceea ce se pune context, Pavel este îngrijorat de tulburarea bisericilor,
implicit, în discuţie, este datarea evenimentelor din de stricarea relaţiilor frăţe ti, i îi îndeamnă să
Galateni 2:1-10. trăiască prin Duhul Sfânt (roada Duhului), nu prin
Printre argumentele în favoarea acestei interpretări instinctele fire ti, lume ti. Atacul iudaizatorilor nu era
este faptul că Fapte 18:23 se referă la provincia lipsit de putere de convingere. Ei încercau să
romană a Galatiei i Frigiei, într-un sens politic, mai demonstreze, a a cum se înţelege din rândurile
degrabă decât într-un sens geografic. Pavel folose te epistolei, următoarele afirmaţii:
adesea numele de provincii romane, nu cele geografice
(cf. Macedonia, 2 Corinteni 8:1; Asia, 1 Corinteni 16:19; 1) Pavel nu era un apostol adevărat, cel puţin nu unul
Ahaia, 2 Corinteni 1:1; el menţionează Iudeea, Siria, la înălţimea i valoarea celor din Ierusalim.
Cilicia, dar nu face referiri la Licaonia, Pisidia, Misia, 2) Evanghelia lui Pavel nu era cea corectă, i apostolii
Lidia. Barnaba este menţionat în Galateni 2:1, 9, 13, ca din Ierusalim tiau bine lucrul acesta.
un personaj familiar celor din Galatia, cel mai probabil 3) Dacă neamurile voiesc o mântuire deplină, atunci,
cunoscut din prima călătorie misionară a lui Pavel. pe lângă credinţa în Hristos ele aveau nevoie să
Dacă Galateni 2:1-10 nu ar fi anterior vizitei din Fapte accepte Legea, circumcizia (chiar i Pavel, argumentau
15, atunci ar fi dificil de înţeles de ce Pavel nu se referă ei, apăra tăierea împrejur).
mai direct, mai clar la decizia apostolică prin care se
putea pune capăt oricărei dezbateri. Se ajunge, astfel, Răspunsul lui Pavel este radical, vehement dar plin
la concluzia conform căreia scrisoarea a fost scrisă de dragoste pastorală, i subliniază autoritatea sa
apostolică i autoritatea evangheliei sale. Toată viaţa
85 86
lui (cf. Gal. 1-2, i Gal. 6) este o dovadă a harului lui ceea ce Legea n-a putut da de la bun început, nu poate
Dumnezeu faţă de el, a importanţei credinţei în perfecţiona sau desăvâr i după aceea. O întoarcere la
Hristos i a identificării cu Hristos. El recunoa te că Lege, la acest moment al revelaţiei lui Dumnezeu, este,
uneori relaţia Lege-har a fost neclară i pentru de fapt, o întoarcere la fire, la învăţăturile elementare,
apostoli, cel puţin în unele din consecinţele ei practice intuitive, neeficiente – „slabe” ale lumii (în legământul
(de exemplu, incidentul cu Barnaba i Petru, în lui Hristos, tăierea împrejur nu mai are nici o
Antiohia), dar aceasta nu înseamnă că evanghelia semnificaţie). Primejdia unei astfel de învăţături este
curată are standarde clare, întotdeauna recunoscute, că, despărţindu-i de Hristos i ata ându-i de
în final, de oamenii lui Dumnezeu. Cel puţin Pavel este prescripţiile Legii, ei se transformă în oamenii care î i
unul din cei care au apărat întotdeauna importanţa i pândesc unii altora libertatea, se acuză, reciproc, se
prioritatea credinţei, faţă de legămintele Legii, chiar condamnă. Erezia legalistă antrenează primejdia
dacă i el a fost acuzat de ambiguitate. divizării bisericii, a distrugerii legăturii frăţe ti. Pavel
Pavel demonstrează că harul i credinţa reprezintă este interesat de combaterea legalismului, de
un pas înainte faţă de lege, a a încât o întoarcere la afirmarea clară a legăturii cu Hristos prin credinţă, i
Lege n-ar sens. Tot a a, nu are sens să păstrezi i a dependenţei de Duhul Sfânt, de vindecarea
Legea i pe Hristos, ca să fii sigur de o mântuire diviziunilor prin dragoste i slujire.
întreagă, mai complexă. El arată că, de fapt, harul i
făgăduinţa preced Legea, care este o paranteză istorică 5.4 Structura Epistolei către galateni.
încheiată: a fost adăugată ca să oprească fărădelegea i
ca să îndrume lumea spre Hristos, ca un pedagog (după Epistola către galateni are o structură retorică foarte
venirea credinţei legământul Legii a încetat). Atât clară i este construită ca un discurs de apărare
istoria legămintelor (Avraam, Isaac, Iacov) i alegoriile (apologie) de tip juridic.80 Pavel î i apără evanghelia –
VT (Sara, Agar; Isaac, Ismael) confirmă întâietatea lui i autoritatea sa apostolică, î i „desfiinţează” oponenţii
Hristos i a celor care sunt una cu El, prin credinţă, i îi convinge pe cre tinii din bisericile Galatiei că
prin Duhul, în baza promisiunilor lui Dumnezeu.
În epistolă se împletesc argumentul teologic i 80H.D. Betz, „The Problem of Rhetoric and Theology According to
ilustraţiile, argumentul din experienţa personală a the Apostle Paul”, în A. van der Hoye (ed), L'Apôtre Paul:
mântuirii (a lui Pavel, a Galatenilor). Propria personnalité, style, et conception du ministere, Betl 73, Leuven:
experienţă a Galatenilor cu privire la mântuire Leuven University Press, 1986, 16-48, 24. Cf. idem, Galatians: A
confirmă i ea întâietatea credinţei, a Duhului: prin Commentary on Paul's Letter to the Churches in Galatia,
Hermeneia, PA: Fortress Press, 1979, 16-24; vezi i C.K. Barrett,
credinţă au primit darurile duhului, bucuria dragostei
Freedom and Obligation: A Study of the Epistle to the Galatians,
dintâi, victoria împotriva păcatului. Este clar, deci, că Philadelphia, PA: Westminster Press, 1985, 50.
87 88
sfinţirea i desăvâr irea în viaţa de credinţă vine doar 3:1-4:31 probatio Argumentele trăirii prin credinţă:
prin Duhul Sfânt, nu prin Lege. A. 3:1-6 Superioritatea credinţei faţă de Lege
se vede din experienţa Galatenilor!
Structural, epistola evidenţiază părţile unui discurs
B. 3:7-4:31 Argumentul din VT: Credinţa este
juridic bine compus, de i, în detaliu, epistola lasă loc
anterioară Legii (Avraam i familia
pentru structurări alternative. S-au propus, astfel, lui: Sara i Agar, Ismael i Isaac)
diverse împărţiri care evidenţiază desfă urarea unui 5:1-6:10 exhortatio Fiţi tari, nu intraţi sub jugul legii!
discurs de apărare, din care amintim două. Schema Urmăriţi roada Duhului Sfânt!
propusă de H.D. Betz este cea mai influentă în studiile Slujiţi-vă unii pe alţii în dragoste!
asupra epistolei i stă i în prezenta lucrare, la baza 6:11-16 peroratio83 „Uitaţi-vă cu ce litere mari vă scriu!”
analizei retorice: 6:17-18 postscriptum Feriţi-vă de învăţătorii fal i!
Modul în care se desfă oară argumentul propriu-zis ar cunoscut mântuirea i darurile Duhului prin acceptarea
putea sugera însă o altă împărţire a secţiunii probatio: credinţei, nu a Legii, 3:1-5
3:1-5:12 probatio Dovezile priorităţii credinţei faţă de b) Argument din VT: credinţa este anterioară legii, 3:6-4.7
Lege (1) Avraam a crezut, 3:6-9, Gen.15:6, 12:3,18:8, Hab.2:4
5:13-6:10 exortatio O viaţă nouă, în libertate, (2) Legea aduce blestemul dar Hristos mediază
prin îndemnurile Duhului Sfânt binecuvântarea, 3.10-14, Dt.27:26, 21:23, Lev. 18.5;
(3) Făgăduinţa este înaintea Legii, nu poate fi înlocuită
3.15-20
Astfel de observaţii conduc la o schemă alternativă în
(4) Scopul Legii: nu dă viaţa, ci e un paznic, 3.21-25.
următorul fel:
(5) Soluţia: Identificarea cu Hristos, în botez 3.26-4:7
Duhul primit este semn al înfierii, al ie irii de sub lege.
Introducere: salut scurt, 1:1-5.
c) Argument din experienţa galatenilor:
Teza epistolei: Evanghelia trebuie vestită i trăită prin (a) experienţa păgână le indică faptul că întoarcerea
credinţă, pentru că numai prin credinţă vin harul lui la Lege este totuna cu întoarcerea la învăţăturile
Dumnezeu i Duhul Sfânt care ne pot duce cu adevărat la începătoare, dinainte de pocăinţă, 4.8-11
desăvâr ire. (b) experienţa cre tină a galatenilor le arată că Legea
nu a avut efecte pozitive în Biserica lor. Acea credinţă
1. Detalii autobiografice i demonstrarea autorităţii care le-a adus mântuirea îi făcea fericiţi, la început, i
apostolice a lui Pavel: 1:6-2:21. plini de altruism, pe când acum sunt dezbinaţi, 4.12-20
tema evangheliei: altă evanghelie, evanghelie diferită care trece sub tăcere întâietatea lui Hristos - nu
(deosebită), evanghelie răsturnată, evanghelia pentru reprezintă un comportament spiritual ci unul carnal,
cei tăiaţi împrejur, evanghelia pentru cei netăiaţi firesc.
împrejur, evanghelia pe care o veste te Pavel între
neamuri, evanghelie de la om, evanghelie potrivită tema circumciziei: tăiere, netăiere împrejur: evanghelia
oamenilor sau conform oamenilor, evanghelie de la pentru tăiaţi împrejur i evanghelia pentru netăiaţi
Hristos. împrejur; nu au putere în Hristos, aduc prigonire, nu
înseamnă nimic - important e să fii o făptură nouă.
tema harului: har i pace, harul lui Hristos, harul care
mi-a fost dat, harul lui Dumnezeu, căzut din har, etc. tema fiului: înfiere, fiii lui Avraam, fii ai lui
Dumnezeu, fiul i robul, evreii sunt fiii care au avut de
tema neprihănirii (a dreptăţii, a justificării, a nevoie de majorat, neamurile sunt fii care au fost
îndreptăţirii): neprihănire, socotit neprihănit, adoptaţi; mo tenirea este a fiilor prin credinţă, a
îndreptăţire; credinţă: cel neprihănit trăie te prin seminţei = Hristos, a celor uniţi cu El, semnul este
credinţă, ce e important e credinţa care lucrează în Duhul; Agar / Sara; Isaac / Ismael; Ierusalimul de
dragoste, cei neprihăniţi prin credinţă sunt adevăraţii acum / Ierusalimul de sus. Hristos = sămânţa= noi, etc.
fii ai lui Avraam, nu cei prin lege; avem Duhul prin
ascultarea credinţei, prin credinţă avem făgăduinţa, tema robiei: rob / liber; robie / libertate: libertatea
prin credinţă a teptăm, nădejdea neprihănirii, avem trebuie apărată, robia faţă de Lege trebuie evitată,
credinţa în Isus Hristos, trăiesc prin credinţă în Isus libertatea aduce responsabilitatea dragostei i slujirii;
Hristos, etc. nu avem libertate i nu suntem liberi spre răutate;
libertatea are restrângerile ei, limitările ei.
tema naturii vechi (fire, „carne”, trup; învăţături
începătoare): ce ai început prin Duhul nu poţi finaliza tema zădărniciei: degeaba, în zadar, zadarnic, de artă:
sau perfecţiona prin cizelarea naturii vechi, prin aţi suferit în zadar, m-am ostenit în zadar, Hristos a
ascultarea legilor religioase. Poftele trupului, faptele murit în zadar, nu mai ne este de nici un folos, nu fac
trupului, ale cărnii (firii pământe ti), acestea te exclud harul zadarnic, nu umblaţi după glorie de artă.
de la intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu; cel născut
din Duhul (fiul făgăduinţei, Isaac, cre tinii), are alte tema retoricii minciunii şi adevărului: cine v-a
resurse spirituale i alt plan de manifestarea a vieţii fermecat, cine v-a oprit din alegare i din convingerea
decât cel născut din carne (Ismael, iudeii cuvântului, o convingere (înduplecare) care nu vine de
necredincio i); ascultarea de Lege – într-un context la Dumnezeu, sunt convins că i voi gândiţi la fel...
95 96
Ghid de studiu:
tema vieţii: viaţa pe care o trăiesc acum în trup, dacă s-
ar fi dat o lege care să poată da viaţa, seceri prin 1. Urmăriţi tema Duhului sfânt în Galateni:
Duhul viaţa ve nică.
3.2-5. voi aţi primit Duhul prin faptele Legii, sau
prin ascultarea credinţei? …ce aţi început
tema „intregului” - tot, toate: toţi avem aceea i prin Duhul, vreţi să desăvâr iţi prin
mântuire, Legea trebuie păzită în toate, etc. reguli trupe ti? …Cel ce vă dă Duhul din
abundenţă i lucrează minuni printre voi,
învăţători falşi şi adevăraţi, ucenici buni, ucenici le face oare prin faptele Legii sau prin
ascultarea credinţei?
nechibzuiţi: se strecoară i spionează libertatea în 3.14. prin credinţă, ca Avraam, noi primim
Hristos, acuză, răstoarnă evanghelia, sunt făgăduinţa Duhului, prin Hristos.
convingători, se laudă, despart, atrag oamenii la 4.6. i, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis
fidelitate i râvnă faţă de ei, pun sarcini pe alţii pe care în inimă Duhul Fiului Său, care strigă:
“Ava”, adică: “Tată!”
ei nu le poartă, nu sunt one ti, î i poartă pedeapsa, cei 4.29. Acum, ca i altădată: cel născut după trup a
afectaţi de ei trebuie ridicaţi cu blândeţe prigonit pe cel născut după Duhul...
duhovnicească; învăţătorii buni au evanghelie curată, 5.5. Căci noi, prin Duhul, a teptăm prin credinţă
păstrează standarde înalte, au autoritate, au dragoste, nădejdea îndreptăţirii.
nu se laudă, sunt deschi i, sinceri, nu pun sarcini pe 5.16-18. Zic dar: umblaţi mereu prin Duhul, i nu
împliniţi niciodată poftele firii [cărnii].
care nici ei nu le poartă, se identifică cu Hristos, simt …firea dore te împotriva Duhului, i
durerile na terii celor credincio i (au compasiune, Duhul împotriva firii… cine condus de
participă), trebuie răsplătiţi ; cei credincio i au parte Duhul, nu este sub jurisdicţia Legii.
de prigonire, de opoziţie: Pavel, galatenii au fost 5.22-23. Roada Duhului, este, prin contrast:
dragostea, bucuria, pacea, perseverenţa,
prigoniţi; iudaizatorii evită prigonirea; laudă i zel: zel
facerea de bine, fidelitatea, blândeţea,
pentru lucruri bune - i în prezenţa lui Pavel, i în autocontrolul.
lipsa lui, zel pentru schimbarea fidelităţii - zel rău 5.25. Dacă trăim prin Duhul, prin Duhul să i
intenţionat, ascuns; să purtăm greutăţile unii altora, umblăm.
fiecare î i va purta propria sarcină (pretenţie) 6.1. …în caz că un om ar cădea deodată într-o
gre eală, voi, cei duhovnice ti, ridicaţi-l cu
o blândeţe duhovnicească, privind la tine
tema relaţiilor în Biserică: unii pe alţii: mu caţi i însuţi, să nu fii ispitit i tu.
devoraţi unii de alţii, să nu fiţi distru i unii de alţii, 6.8. Cine seamănă în firea lui, va secera din fire -
invidie unii pe alţii, întărâtare unii pe alţii, purtaţi putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va
greutăţile unii altora. secera din Duhul - viaţa ve nică.
97 98
provincie romană, în 146 îH, a redevenit capitala abordate i în 1-2 Corinteni i în Romani). Discuţia
acestei provincii, iar în 42 îH a fost numit ora liber de despre tema aceasta din urmă ajunsese să creeze erezii
către Octavian Augustus i Antonius. Avea avantajele i probleme sociale, întrucât se susţinea de către unii
strategice ale unui ora comercial important (al doilea, că Isus a i venit, iar oamenii ajunseseră derutaţi,
în Grecia, după Corint). Via Ignatia trecea prin el (o nemai tiind ce să creadă, a a încât unii nici nu mai
cale de comunicaţie i de comerţ foarte importantă voiau să muncească sau să mai investească ceva
între Roma i provinciile ei). Se pare că aceste avantaje pentru viitor.
au atras un număr mare de iudei i că aici s-a stabilit o Persecuţia din partea iudeilor era o realitate aspră i
comunitate mare i activă de evrei comercianţi. aveau nevoie i în privinţa aceasta de încurajarea
Biserica de aici fusese înfiinţată de Pavel în timpul apostolilor. În vremea respectivă, iudaismul era o
celei de a doua călătorii misionare (Fapte 16-18, 17:1-9) religio licita, o religie acceptată în imperiul roman, pe
iar scrisoarea 1 Tesaloniceni este scrisă la câteva luni când cre tinismul nu era încă bine înţeles, fiind văzut
distanţă după înfiiinţarea Bisericii, din Corint, când ca un fel de iudaism rebel, marginal, i, deci, demn de
Pavel a stat aici i i-a învăţat pe credincio i timp de 18 respins.
luni. Pavel răspunde unor întrebări urgente, unor
nelămuriri care dezorientau Biserica tânără din 6.2 1 Tesaloniceni: autor şi autenticitate
Tesalonic, de unde i un anumit colocvialism în tonul
scrisorii i o structură atipică. Scrisoarea, a a cum spune în introducere, este scrisă
Problemele care îi preocupau pe cre tinii din de Pavel, împreună cu Silvanus i Timotei. Formula de
Tesalonic erau asemănătoare cu cele ale credincio ilor început corespunde cu felul în care î i începe Pavel
din Corint, Efes, i din orice Biserică tânără dintre scrisorile iar echipa menţionată este în concordanţă cu
Neamuri.85 Ele nu se referă a a de mult la organizarea ceea ce se tie din Fapte 16-17.
Bisericii (o mărturie suplimentară în favoarea datării Epistola este cunoscută i citată de părinţii din
timpurii a scrisorilor) ci ţin de nevoia de a trăi moral, secolele 2-3, de Ignatius, Polycarp, Irenaeus, Justin
de a avea o mărturie bună înaintea necredincio ilor, de Martirul, Clement of Alexandria, Tertullian, Origen,
a construi relaţii noi, armonioase în Biserică, i de etc. Citate din ea apar i în Didahia i Păstorul, de
nevoia de a avea învăţătură sigură cu privire la viitor, Hermas, i cartea este menţionată în canonul lui
cu privire la moarte i înviere, dar mai ales cu privire Marcion i în canonul Marturian (140-170).86
la a doua venire a Domnului Isus (temele acestea sunt
86 N.L. Geisler, and W. E. Nix, A General Introduction to the
Cf. Chalmer E. Faw, „On the Writing of First Thessalonians”,
85 Bible, (revised and expanded), (Chicago: Moody Press, 1968
JBL 71 (1952) 217-25. (1986)), 188, 196.
101 102
De i s-au adus unele obiecţii formale, de exemplu, că 1:2-10 II. Proemium (1:2-10): rugăciune i
motivele ei
Romani 9-11 nu s-ar potrivi cu tonul din 1 Tesaloniceni
2:14-16, că 2:16 vorbe te de anul 70 (căderea 2:1-3:9 III. Narratio: Convertirea tesalonicenilor i
Ierusalimului) – i, de aceea, este scrisă după moartea lucrarea apostolilor (ethos, pathos)
lui Pavel, ori că 5:1-11 reprezintă o interpolare târzie,
etc., pe ansamblu, 1 Tesaloniceni este acceptată ca 3:10-13 IV. Partitio: Trăire sfântă, relaţii bune,
a teptarea venirii Domnului
fiind opera directă a lui Pavel i nu există argumente
puternice împotriva acestei concluzii.87 4:1-5:3 V. Probatio
A. Trăirea în sfinţenie (4:1-8)
6.3 1 Tesaloniceni: structura şi argumentul B. Relaţii frăţe ti (4:9-12)
(posibil paraenesis 4:1-12)
epistolei C. Venirea Domnului(4:13-5:11)
Argumentul scrisorii
87 U. Schnelle, The History and the Theology of the New
Capitolul întâi oferă un început obi nuit pentru
Testament, M.E. Boring (trad), (Minneapolis: Fortress Press,
1998), 43-55; W. G. Kümmel, „Das literarische und geschichtliche
epistolele lui Pavel. Din superscriptio se vede că trei
Problem des ersten Thessalonicherbriefes”, în Neotestamentica et persoane se prezintă ca autori ai epistolei, probabil că
Patristica, Freundesgabe O. Cullman zum 60. Geburtstag toţi trei au contribuit la fondul de idei i la îndemnuri,
überreicht, NovTest Suppl. VI, Leiden, 1962, 213-227, cf. C. iar unul a fost secretarul care a pus în scris epistola.
Demke, „Theology and Literary Criticism in 1 Thessalonians”, Într-un timp foarte scurt, Biserica din Tesalonic a
JHC 3/2 (1996), 194-214 (trad. D.J. Doughty, din „Theologie und
Literarkritik im 1 Thessalonicherbrief. Ein Diskussionsbeitrag”,
izbutit să fie cunoscută prin credinţa i dragostea ei,
în G. Ebelin et. al (eds.), Festschrift für Ernst Fuchs (Tübingen: prin întoarcerea radicală de la idoli i prin răspândirea
J.C.B. Mohr, 1973), 103-124). cuvântului evangheliei.
88 Schema de faţă dezvoltă i modifică o schemă retorică propusă
de Frank W. Hughes.
103 104
1 Tesaloniceni are o secţiune de narratio neobi nuit Învăţătura despre venirea Domnului din 4:13-5:11,
de lungă, de aproape două capitole (cap. doi i trei), este divizată în două subsecţiuni, prima fiind orientată
unde se prezintă slujirea apostolilor i calitatea spre discutarea modului în care va veni Isus i a felului
întoarcerii la Hristos a tesalonicenilor, precum i în care vor participa cei credincio i la această venire
problemele legate de persecutarea Bisericii de către (4:13-18), în timp ce a doua este orientată spre
iudeii din Tesalonic i regiunile înconjurătoare (mânia discutarea timpului când va avea loc revenirea i a
lui Dumnezeu faţă de iudeii persecutori, din 2:14-16, caracterului ei de surpriză. Distincţia aceasta este una
poate fi o referinţă la foametea care încercase deja fină, poate prea fină, dar este susţinută destul de
Ierusalimul, cf. Fapte 11:29-30, i la faptul că iudeii puternic de concluzia din 4:18 i de începutul relativ
fuseseră alungaţi în 49 dH din Roma, de către Claudiu, abrupt din 5:1. Prima subsecţiune aminte te de
nu neapărat distrugerea Ierusalimului, din 70 dH). demonstraţia din 1 Cor. 15 i unul din motivele
Această introducere detaliată i prelungită este o prezentării sale este „să nu vă întristaţi ca ceilalţi care
mărturie despre calitatea relaţiei dintre Pavel i noii nu au nădejde” (4:13, cf. 4:18). W. Barclay aminte te
credincio i i prezintă contextul scrierii scrisorii: grija câteva păreri grece ti despre înviere, printre care cele
pastorală a lui Pavel pentru cei care deveniseră ale lui Eschilus, care scria că „odată ce moare omul, nu
cre tini în urma misiunii sale în Tesalonic. Unele este nici-o înviere”, sau ale lui Theocritus pentru care
detalii din prezentare aduc aminte de 2 Corinteni 8-13, „speranţă există doar pentru cei vii, dar cei care au
unde Pavel încerca să- i întărească autoritatea murit nu mai au speranţă”, etc.../Jurnal
apostolică. Este posibil ca i aici, în Tesalonic, cei care Teologic/nb/inteng3/1Thess.htm - _ftn1#_ftn189 Dacă
aduceau învăţături false, i chiar unii iudei din cre tinismul nu ar fi avut speranţe în plus faţă de
vecinătate, să fi atacat credibilitatea sau bunele filosofiile eleniste atunci, cu siguranţă, că fraţii i
intenţii ale lui Pavel i a celor din echipa sa misionară. surorile credincioase veniţi dintre păgâni, ar fi avut
Caracterul colocvial i practic al scrisorii se vede din multe motive de tristeţe. Doctrina mântuirii i a
mărimea secţiunilor de prezentarea a contextului învierii din 1 Tesaloniceni este conturată astfel:
(naratio) i de sfătuire (pareneză). Se poate observa că
secţiunea 4:1-12 poate fi privită i ca secţiune a. Isus a murit i a înviat, i aceasta este baza mântuirii
parenetică, nu doar una de învăţătură i argument noastre.
b. Isus se va reîntoarce, i aceasta este nădejdea noastră.
(probatio). Până la urmă, scrisoarea pare centrată pe
subiectul venirii Domnului, încadrată fiind de două
secţiuni parenetice despre sfinţenie (o structură
89 W. Barclay, Daily Study Bible Series: The Letters to the
chiastică de tip ABA, A: 4:1-12, B: 4:13-5:11, A: 5:12-
Philippians, Colossians and Thessalonians (Louisville,
22). KY: Westminster John Knox Press, 1975), 203.
105 106
c. Isus ne va lua atunci cu Sine, forţat, i această referă la faptul Biserica va fi luată cu forţa la venirea
întâlnire se va petrece în două etape succesive, lui Isus ca să îl întâmpine pe nori. În acela i timp,
imediate: mai întâi învie în glorie credincio ii care au conceptul dispensaţionalist i premilenist al răpirii
murit, apoi cei vii vor fi transformaţi pentru glorie. Bisericii înainte de necazul cel mare reprezintă un
d. Toţi vor fi răpiţi să îl întâmpinăm pe Isus în aer, pe concept teologic care nu se bazează pe 1 Tesaloniceni,
nori. ci pe alte considerente, pe interpretarea eshatonului pe
e. Toţi vom fi cu Isus pe vecie.90
baza Apocalipsei i a cărţii lui Daniel. Cum spunea
cineva: „dacă l-am fi avut doar pe Pavel cu epistolele
Apar aici i o parte din simbolurile apocalipsei, ca
sale către Romani i Tesaloniceni, am fi fost toţi
dovadă că înţelegerea apostolilor era destul de
amileni ti, iar dacă l-am fi avut doar pe Ioan cu
omogenizată, cu privire la evenimentele revenirii lui
Apocalipsa, am fi fost, foarte probabil, toţi
Isus: trâmbiţa, strigăt, arhanghel, înviere,
premileni ti.” Avându-le pe amândouă, situaţia este
preschimbare, îl vom întâlni pe nori. Expresia „vom fi
mai complicată i, cu siguranţă, viziunile inspirate ale
răpiţi” (harpagesometha, 4:17), merită discutată
celor doi se completează într-un mod profund,
(harpazo, însemnând a lua cu forţa, a răpi, prinde).
paradoxal, dar dificil de perceput.
Chiar dacă nu se intră în detalii, trebuie subliniat că
Adevărul este că hiatusul posibil din 5:1, lasă loc i
este singura situaţie când harpazo este folosit în
pentru scheme temporale, dar aici, în 1 Tesaloniceni
contextul venirii lui Isus. Cu înţeles pozitiv mai este
ele rămân cel mult implicite, nu explicite.
folosit în texte cum sunt: smulgeţi pe unii din foc (Iuda
Subsecţiunea a doua (5:1-11) atrage atenţia asupra
1:23), hoţii, etc.,... nu vor apuca mo tenirea cerurilor (1
elementului surpriză al venirii lui Isus: când se va zice
Cor. 6:10), Pavel - răpit la cerul al treilea (2 Cor. 12:2),
că este pace, el va veni surprinzător, a a cum vin hoţii
Isus nu a gândit egalitatea cu Dumnezeu ca ceva de
noaptea. Surpriza nu este, însă, absolută, pentru cei
apucat (Filip. 2:6), cei ce iau cu forţa apucă împărăţia
credincio i, deoarece ei nu trăiesc în întuneric i
lui Dumnezeu (Mat. 11:12). Există i un număr de
nepăsare, ori ignoranţă, ci în lumină. Imaginea femeii
texte în care are sens negativ de hoţie, nedreptate, etc.
în durerile na terii folosită aici de Pavel reaminte te
Ideea este că singurul text în care apare verbul a răpi,
de cuvintele lui Isus din Ioan 16:19-22 (cf. Isa. 13:8,
a apuca nu vorbe te despre mileniu sau despre vreo
21:3, 42:14). Textul este plin de referinţe la celelalte
schemă complicată privitoare la răpirea Bisericii, ci se
epistole ale lui Pavel: trebuie să ne îmbrăcăm cu
armura lui Dumnezeu (5:8, cf. Ef. 6), i orice facem să
90 Folosirea pluralului la persoana întâi în 4:15-17, poate fi o
facem ca pentru Domnul (Romani, 1 Corinteni), etc.
indicaţie că Pavel se a tepta la o revenire în curând a lui Isus, dar Pareneza specifică subliniază nevoia de mustrare a
nu neapărat, poate fi doar o figură de stil pentru identificarea cu
celor dezordonaţi i nesupu i, încurajarea celor
tesalonicenii.
107 108
dezorientaţi i deznădăjduiţi, sprijinirea celor slabi. Grotius, Ewald, Van der Vies).91 În acela i timp însă
Împreună cu sfaturile acestea sunt incluse i există i deosebiri de nuanţe i de vocabular.
îndemnuri la preţuirea învăţătorilor i slujitorilor Printre deosebiri se numără faptul că autorul i
Bisericii (gând care apare i în 2 Corinteni i Galateni, datarea scrisorii 2 Tesaloniceni sunt subiecte de
i atenţionează asupra campaniei învăţătorilor fal i, a dezbatere mai mult decât în cazul 1 Tesaloniceni.
iudaizanţilor). Există, de exemplu, în 2 Tesaloniceni, o anumită grijă
Încheierea epistolei, potrivită pentru ni te pentru ca cititorii să nu fie influenţaţi de scrisori false
credincio i de cultură greacă, conţine o binecuvântare scrise în numele lui Pavel (2:2), i o atenţionare că
în care sunt cuprinse i trupul, i sufletul, i duhul scrisoarea poartă semnătura sa proprie, fiind, astfel,
celui credincios (o concepţie trihotomistă, grecească). autentificată a a cum se cuvine (3:17). Pentru unii
Epistola conţine, la final, i o indicaţie asupra comentatori, aceste precizări par suspecte.92 Adevărul
caracterului semi-circular al scrisorii. Ea trebuia citită este că i în Galateni Pavel atrage atenţia că semnează
de toţi fraţii, probabil toţi fraţii din zonă, din mai cu mâna sa (Gal. 6:11), iar interferenţa variată a
multe localităţi. În alte cuvinte, Pavel avea chiar de la învăţătorilor fal i era de a teptat sub forma a tot felul
început viziunea importanţei generale a unora din de zvonuri i avertizări (1-2 Corinteni). O altă obiecţie
scrisorile sale. adusă autenticităţii este faptul că lipsesc secţiunile
extinse de narratio, prezente în 1 Tesaloniceni, cu alte
6.4 2 Tesaloniceni: autor şi autenticitate cuvinte, lipsesc detalii concrete ale relaţiei dintre Pavel
i tesaloniceni. Dacă scrisoarea însă a fost scrisă la 4-6
2 Tesaloniceni este mai scurtă decât 1 Tesaloniceni (3 luni distanţă de prima probabil că astfel de precizări
capitole, aproximativ jumătate din ea). Pe deoparte, nu i-ar fi avut locul. La fel, s-a obiectat că perspectiva
are multe asemănări cu 1 Tesaloniceni: acela i tip de
salutări (2 Tes.1:1), acela i autor explicit (Pavel, Silvan 91 În ce prive te argumentele pentru prioritatea epistolelor, cf. în
i Timotei), acela i tipar general i acelea i subiecte favoarea 1 Tesaloniceni (R. Jewett, The Thessalonian
(rugăciune de mulţumire pentru credinţa Correspondence: Pauline Rhetoric and Millenarian Piety
(Philadelphia, PA: Fortress Press, 1986), 24–30), iar în favoarea
tesalonicenilor i pentru statornicia lor în persecuţii,
priorităţii 2 Tesaloniceni (C. A. Wanamaker, 1 and 2
învăţătură despre a doua venire a lui Isus, învăţătură Thessalonians (Grand Rapids, MI: Eerdmans, 1990), 37–45).
despre o viaţă cre tină sfântă), încât pare să o fi luat 92 A. Loisy, The Birth of the Christian Religion, L. Jacks (trad),
chiar de model (unii comentatori i-au pus chiar (London: G. Allen & Unwin, 1948), 20-21; B.D. Ehrman, Orthodox
problema dacă nu cumva 2 Tes. a fost scrisă prima, Corruption of Scripture: Effect of Early Christological
Controversies on the Text of the New Testament (Chapell Hill, NC:
lansând ideile de bază, iar 1 Tes., după aceea, cf.
UNC Press, 1996), 23. Vezi, în general, Schmidt, Schrader,
Mayerhof, De Wette, Kern, Baur.
109 110
sunt recunoscute meritele tesalonicenilor (credinţa, În final, trebuie amintite două sublinieri, cele din
dragostea, statornicia). Astfel, din 1:5-12 este 2:5-7. Pavel aminte te că toată această desfă urare de
prezentată judecata Domnului, pedeapsa pe care El o forţe, momentul potrivit, nu vor fi amorsate decât după
va da celor care îi persecută pe credincio i, precum i ceea ce împiedică (to katehon, sb. neutru) apostazia i
răsplata pentru cre tini. Ziua aceea, 1:10 (termen manifestarea răului va fi luat din calea acestora.
preluat din VT) va fi ziua proslăvirii celor credincio i, Procesul acesta de manifestare a răului este numit de
în care se va reflecta (va fi văzut) chiar Isus însu i. Pavel „taina fărădelegii” ( i nu pare a implica faptul că
Învăţătura consistentă apare însă în capitolul doi, taina aceasta este bine cunoscută acum). Cealaltă
unde se arată evenimentele premergătoare venirii subliniere are de a face cu menţiunea că Pavel ar fi dat
Domnului. Se precizează, astfel, că Ziua Domnului, un mult mai multe lămuriri pe când era în Tesalonic, i
termen folosit i în 1 Tesaloniceni, nu va veni înainte face apel la memoria lor; pentru un motiv tiut doar de
de manifestarea răului i de în elarea oamenilor, Pavel i de Dumnezeu, el nu intră în detaliile acestor
adică, nu înainte de apostazie i de revelarea scheme apocaliptice, acum, de i altădată se pare că le-a
(apocalypsis), foarte probabil din partea lui Dumnezeu, expus. Scrisoarea 2 Tesaloniceni este o scrisoare de
a omului fărădelegii i distrugerii (ideea este că omul încurajare i de aducere aminte (un argument
acesta va aduce distrugerea celor ce-l urmează; împotriva pseudonimiei, căci un autor târziu s-ar fi
Dumnezeu îl va da de gol, la momentul potrivi, însă, preocupat de o redare mai completă a doctrinei).
arătându-l cine este cu-adevărat, 2:3, 6, 8). El se va Partea de sfătuire se concentrează pe problemele de
înălţa mai presus de Dumnezeu i de orice imperator etică apărute în urma derutei doctrinare. Învăţătura
uman, i se va a eza în Templu ca să primească clasică paulină, susţinută de propriul său exemplu,
închinare. este că toţi cei credincio i trebuie să lucreze i să se
În 2:8, 9 apare o alăturare interesantă. De data susţină material, nu să fie dezorganizaţi, lene i, rebeli.
aceasta cel nelegiuit se descoperă singur, drept cine Lenea i răzvrătirea în privinţa muncii este socotită ca
este, iar la arătarea acestuia (parousia), făcută cu un păcat vrednic de disciplinare. Totu i, Pavel
putere Satanei i minuni false, Domnul va răspunde cu îndeamnă la binefacere, ca cei ajun i în lipsă dintr-un
propria sa arătare (parousia), nimicindu-l cu suflarea astfel de comportament, să fie totu i ajutaţi (3:13, 15).
gurii sale. Epistola se încheie cu un îndemn la relaţii frăţe ti
Textul din 2:10-13 arată că Dumnezeu permite bune, la pace.
aceste semne mincinoase ca cei ce nu au crezut în
adevăr să creadă într-o minciună (omul, deci, nu poate
fără credinţă de vreun fel).
113 114
6.6 Tesaloniceni: teme teologice ataktoi, termen prin care sunt desemnaţi cei ce trăiesc în
dezordine, neorânduială, în lene, nesupunere, 1 Tes. 5:14, 2
Tes. 3:6,11.
Epistolele către Tesaloniceni au i ele un limbaj
specific, la fel cum au i alte epistole asociate (1-2
koimomenoi, cei adormiţi, eufemism pentru cre tinii care au
Corinteni, Efeseni-Coloseni, 1-2 Timotei i Tit). Printre murit, 1 Tes. 4:13, 14,15. În 1 Tes. 4:16 este folosit alt
ace ti termeni pot fi enumăraţi următorii: substantiv pentru cei morţi, cel direct, propriu, nekroi.
Moartea cre tinilor este o realitate faţă de care trebuie să
parousia, înseamnă „venire”, „apariţie”, „arătare”. În avem nădejde, nădejdea învierii i a zilei răsplătirii.
antichitate era folosit cu privire la vizita unei persoane
importante. În 1 Tes. este folosit cu privire la venirea a doua anthropos tes anomias, omul nelegiurii i fiul distrugerii
a Domnului, în 1 Tes. 2:19, 3:13, 5:23, în ideea ca să fim (huios tes apoleias). Arătarea lui este o taină, taina
pregătiţi să ne arătăm înaintea Lui. În acela i timp, 2 Tes. nelegiuirii (to mysterion tes anomias), care se pune în
2:9 folose te acela i termen cu privire la „venirea” sau mi care când cel sau ceea ce îl împiedică (to katehon), va fi
arătarea omului nelegiuirii a cărui venire se va face prin luat din calea istoriei.
puterea Satanei.
kopiontes, proistamenoi, nouthentountes, 1 Tes. 5:12-13, cei
katabaino ap’ ouranou, coborâre din cer, în 1 Tes. 4:16. ce se obosesc între voi, vă conduc i vă învaţă. Menţionarea
Limbajul este limbajul venirii fizice a Domnului care va fi lor este dovadă că Biserica se afla deja în proces de
urmată de învierea credincio ilor morţi (cf. Mc. 13.26, organizare, chiar din timpul celei de a doua călătorii
14:62). misionare a lui Pavel.
hemera kyriou, ziua Domnului, 1 Tes. 5:2, 2 Tes. 2:2, cu Persecuţiile, 1 Tes. 1:6, 2:14-16, 2 Tes. 1:4-7. Subiectul a
variaţia „ziua aceea” (2 Tes. 1:10). Un concept pe care îl intrat devreme în conţinutul consilierii i încurajării
discută i Amos în VT (Amos 5:12, etc., unde se arată că, cre tine. Este mai ales vorba despre persecuţiile din partea
departe de a fi o zi glorioasă, ziua Domnului va însemna iudeilor, cele romane de abia începeau.
judecată i dreptate).
orge he erhomene, mânia care vine, 1 Tes. 1:10, cf. 2 Tes.
apocalypsis, descoperire, revelaţie, 2 Tes. 1:7, epifaneia, 1:6-10. Această expresie indică ziua judecăţii, a cărei venire
arătare, 2 Tes. 2:8. Dumnezeu descoperă pe omul nu s-a oprit undeva, ci se află în plină desfă urare.
fărădelegii, dar i el însu i se descoperă pe sine (2 Tes. 2:3,
6, 8). De asemenea, Domnul Isus se descoperă în 2 Tes. 1:7.
115 116
6.7 Tesaloniceni: teme şi teste 7. Două circulare în Asia Mică: Efeseni şi Coloseni
Coloseni i Filimon sunt trimise în acela i ora , dar Pe ansamblu, apropierea tematică i de vocabular,
către persoane diferite; ele au un limbaj comun, chiar compoziţională, între cele două epistole, precum
cuprind salutări pentru acelea i persoane, etc.). i asemănarea, până la un punct, cu Epistola către
Există însă i diferenţe, cum ar fi o preferinţă clară filipeni, se potrivesc bine cu tradiţia care afirmă că
pentru formula ejn tw| Cristw|, în Hristos, care apare în ambele sunt epistole scrise de Pavel în închisoare.
Efeseni de 4 ori (1:10, 12, 20, 3:11), iar în Coloseni, Pavel nu se putea deplasa să viziteze bisericile
niciodată (Pavel folose te mai ales ejn Cristw| în înfiinţate de el în timpul călătoriilor misionare, a a că
epistolele sale, cf. Romani 6:11, 6:23, 8:39, etc., de i în scrierile sale dovedesc o anumită repetare a ideilor, un
1-2 Corinteni apar ambele formulări, cf. 2. Cor. 2:14, fond comun care reflectă cugetările lui în acel timp i
iar ca atare, formularea scurtă apare i ea în Efeseni în acel context de prizonierat roman. i înclinaţia spre
5:24, 6:5), utilizarea unor fraze lungi (asemănătoare cu imnuri poate constitui o dovadă exersării darului
Epistola către evrei), etc. poetic al lui Pavel (cf. 1 Cor. 13), în condiţiile
Seria acestor paralelisme a primit diverse explicaţii. restrictive i deschise din punct de vedere al timpului,
Începând cu secolul 19, unii teologi au presupus că în condiţiile detenţiei romane.
Epistola către efeseni reprezintă o elaborare ulterioară, Faptul că toate sunt scrise din închisoare poate avea
mai profundă teologic, a epistolei către coloseni, o însemnătate aparte. Pavel scrie o scrisoare teologică
eventual de către un secretar al lui Pavel (De Wette, generală, o circulară, către toţi cre tinii, i ea se
Ewald).95 Este posibilă, însă, i o perspectivă transmite peste veacuri în forma în care au păstrat-o
alternativă: Efeseni ar putea fi epistola mai timpurie, credincio ii din Efes. Apoi, Pavel scrie două epistole cu
axată pe problemele dintre credincio ii evrei i cre tinii subiect mai precis: Epistola către coloseni, în legătură
proveniţi dintre păgâni, în timp ce Coloseni reia temele cu erezia de tip iudaic-gnostic care tulbura credincio ii
din Efeseni i se concentrează pe problemele legate de din Colose, i Epistola către filipeni, în legătură cu
erezia care pătrundea în Colose (erezie de tip iudaic – ajutorul primit din Filipi i despre nădejdea că va fi
gnostic).96 pus în libertate. În final, ca rod al evanghelizării făcute
în detenţie, el îi scrie lui Filimon, care era în Colose,
despre iertarea i posibila eliberare a lui Onisim, un
95 H.G.A. Ewald, Die Lehre der Bibel van Gott, oder Theologie des
deţinut care devenise credincios i a ajuns un
Allen und Neuen Bundes, 4 vols., (Leipzig: F.C.W. Vogel, 1871-6).
W. M. L. de Wette, Biblische Dogmatik des Alten und Neuen colaborator de seamă al lui Pavel.
Testaments, 1813.
96 F.C. Synge asociază o astfel de succesiune Efeseni-Coloseni, cu
o paternitate paulină discutabilă pentru Epistola către Coloseni, NTS 4 (1957–8), 201–207; citat de D. Guthrie, New Testament
cf. Synge, Philippians and Colossians (1951), 51–57; vezi i J. Introduction (Downers Grove, IL: Intervarsity, 1990; format
Coutts, „The Relationship between Ephesians and Colossians”, electronic Logos Research System, 1996), 574.
119 120
Biserică între credincio ii dintre Neamuri i cei dintre pistoiv ejn Cristw| ÆjIhsou (1:1), „sfinţilor care sunt [în
iudei, etc.99 Efes] i credincio ilor în Hristos Isus”, nu apare în
Împreună cu epistolele către coloseni i filipeni, câteva manuscrise importante.100 Colecţia marcionită a
Epistola către efeseni prezintă o preferinţă evangheliilor pauline (Apostolikon) nu o păstrează ci,
asemănătoare spre imnuri hristologice. Din această dimpotrivă, prezintă epistola drept Epistola către
perspectivă, ele se laodiceeni (cf. Col. 4:16, dar argumentul acesta legat de
constituie ca un fel de Marcion nu are suficientă greutate ca Efeseni să fie
literatură de tranziţie identificată drept una i aceea i cu scrisoarea pentru
între primele epistole laodiceeni). Unii din părinţii Bisericii, cum ar fi
teologice ale lui Pavel Tertulian i Efrem, Sirul, nu citează nici ei localizarea
i cele pastorale. Într- „în Efes”. Cea mai plauzibilă ipoteză pentru păstrarea
adevăr, genurile acestei denumiri este faptul că epistola poate
literare de felul reprezenta o scrisoare circulară (cf. Col. 4:16) denumită
crezului i al imnului a a deoarece Efesul reprezintă principalul ora din
sunt mult mai bine reprezentate în epistolele zona destinatarilor, sau biserica unde a fost păstrată în
pastorale, unde există i o concentrare evidentă pe cele din urmă.101
construcţii scurte, condesate, în timp ce Efeseni, Datarea este legată de prima întemniţare a lui Pavel
Coloseni i Filipeni reflectă o tendinţă spre imnuri mai în Roma. Teoria tradiţională susţine că aceasta a avut
lungi, mai elaborate. Situaţia aceasta corespunde cu loc cândva între anii 60-62. Efeseni ar fi scrisă către
contextul prizonieratului roman în care se afla Pavel începutul acestei perioade, în timp ce Filipeni a fost
când le-a scris. scrisă la sfâr itul ei. Datările alternative ţin de
localizările diferite ale primei întemniţări a lui Pavel:
7.3 Efeseni: destinatari şi datare la Roma, 58-59 (H.E.G. Paulus, 1799), sau în Efes, 55-
Destinatarii sunt, a a cum confirmă copiile păstrate, 100 Cinci manuscrise timpurii, din tradiţia alexandrină, P46
credincio ii din Efes. Totu i, epresia ejn jEfesw| din [200], a [400], B [400], 424c, 1739, nu conţin această referinţă (cf.
adresa generală toiv aJgioiv toiv oujsin (ejn jEfesw|) kai B. M. Metzger, A Textual Commentary on the New Testament
(London: UBS, 1971), 601).
99 F.F. Bruce, Benoit, K. Barth, i alţii apără originea paulină, 101 O situaţie similară apare i în cazul Romani 1:7 în mss. G
dar o serie de autori cum sunt H. Conzelmann, F.W. Beare, E. [900], 1908 [1100], i 1739, din care lipse te adresa „din Roma”.
Käsemann, R. Schnackenburg, etc., obiectează pe motive de stil, Similar, s-a avansat ipoteza că adresa „în / din Efes”, a fost
vocabular teologic, i conţinut, i argumentează în favoarea adăugată de copi ti pentru că Efesul era ora ul major din regiune
pseudonimităţii. (Abbott, Ephesians, i-ix).
123 124
56, cf. 1 Cor. 15:32; 2 Cor. 11:23; 6:5; 1:8; 1 Clement 5:6 7.5 Efeseni: ocazia şi scopul epistolei
(A. von Deissmann, 1897), sau în Caesarea, 57-58 (cf.
Fapte 24:27).102 Teologia epistolei este concentrată pe problema unităţii
i a dragostei în Biserică, atât pe orizontală, între
7.4 Efeseni: date generale despre Efes oameni, cât i pe verticală, între Biserică i capul ei,
Hristos. Biserica pare, încă, să se confrunte cu ecourile
Efesul, o cetate a ezată pe ţărmul bizantin al Mării vechilor dispute între cre tinii dintre Neamuri i cei de
Mediterane, era un centru important în Imperiul origine evreiască, iar doctrina împăcării i unităţii în
roman. Pavel a avut o legătură strânsă cu locuitorii Hristos are mare
săi: a vizitat Efesul de două ori: o importanţă pentru
dată la întoarcere din a doua stingerea acestei
călătorie misionară (Fapte 18:19- adversităţi (în privinţa
22, în drum spre Antiohia), i a aceasta contextul pare
doua oară când a stat 3 ani (Fapte asemănător cu cel din
20:31). Aici cre tinii s-au adunat Romani i 1-2
la început într-o coală ( coala lui Corinteni). Împreună cu
Tiran, Fapte 19:8-10), iar Pavel a Epistola către coloseni, Epistola către efeseni
avut ocazia mai multor lucrări reprezintă, apoi, i un pas intermediar spre
deosebite, care au arătat nevoia problematica din epistolele pastorale, adică este
de misiune cre tină. A botezat aici concentrată pe discuţia mărturiei pe care o dă Biserica
12 ucenici de-ai lui Ioan în societate, pe nevoia de relaţii armonioase, bazate pe
Botezătorul (Fapte 19:1-7), a făcut o bună înţelegerii a lucrării lui Hristos, precum pe
minuni care au dus la convertirea nevoia de a beneficia din plin de lucrarea slujitorilor
magicienilor locali dar i la răzvrătirea breslei credincio i, de caracter, ai Bisericii. Biserica trebuie să
argintarilor (Fapte 19:11-41). Legătura dintre Pavel i înţeleagă războiul spiritual purtat împotriva ispitelor
conducătorii bisericii din Efes este evidentă în salutul i ereziilor i să îi facă faţă bazată pe armura
de bun rămas din Milet, înaintea arestării lui Pavel în spirituală lui Dumnezeu (Ef. 6) i pe darurile lui
Ierusalim (Fapte 20:13-34). Hristos către Biserică, reprezentate de oameni care
slujesc ca apostoli, prooroci, învăţători, evangheli ti,
pastori, învăţători (Ef. 4).
(3-6; 15-19) i un imn hristologic final (7-14; 20-23). o viaţă curată, ruptă de trecut, Pavel folose te imaginea celebră a
127 128
anumită apropiere de gnosticism. În mod deosebit, se 7.11 Coloseni: structura şi conţinutul epistolei
pare că expresia ta stoiceia tou kosmou se referă la
principii sau puteri spirituale care dominau lumea 1:1-14 I. Proemium
1:1-2 A. prescriptio
cerească, în împotrivire faţă de Dumnezeu.111 La fel, i 1:3-8 B. Rugăciune de mulţumire
interdicţiile de tip ascetic „nu lua, nici nu mânca, nici (elemente de Narratio aici i în 1:24-29)
nu te atinge”, mh aJyh|, mhde geush| mhde qigh|v, comunică 1:9-12 C. Partitio: are forma unei rugăciuni.
un context încărcat de reguli i semnificaţii rituale.
Pavel se referă repetat i la ideea de tradiţii sau 1:13-2:19 II. Probatio: conţine patru argumente
teologice:
învăţături omene ti – de tip păgân sau iudaic (kata thn
paradosin twn ajnqrwpwn, kata ta ejntalmata kai A. Hristos, plinătatea lui Dumnezeu (1:13-20)
didaskaliav twn ajnqrwpwn). W. M. Dunnett notează Un impresionant imn închinat lui Hristos,
trei caracteristici ale acestei erezii: 1. era raţionalistă descrierii fiinţei sale i a domniei sale, cu o
structură circulară remarcabilă. Un document
i nega revelaţia (2:8); 2. era legalistă i îngrădea
major de hristologie timpurie.
libertatea cre tină (2:16); i 3. se baza destul de mult
pe o închinare nejustificată la îngeri i pretenţii de B. Hristos, mijlocitorul (1:21-23). O secţiune de
cunoa tere superioară (2:18).112 concluzii la imnul de mai sus, uneori inclusă în
imn, alteori nu. O tranziţie spre prima afirmare
a tainei mântuirii neamurilor.
începe cu două premize bine subliniate prin libertăţii cre tine i împotriva arbitrajului neautorizat
conjuncţia „dacă”: 2:20, dacă aţi murit al interdicţiilor de provenienţă obscură, eretică.
împreună cu Hristos... i 3:1, dacă aţi înviat Astfel, relaţia credinciosului cu Hristos este afirmată
împreună cu Hristos. Sfaturile lui Pavel se
înlănţuie astfel: în termeni foarte variaţi i specifici: el este desăvâr it
în Hristos (1:19), el crede în Hristos (2:5), el este
A. Sfaturi împotriva ascezei eretice (2:20-23) înrădăcinat i zidit în Hristos (2:7), el se călăuze te
B. Sfaturi împotriva vieţii imorale (3:1-9a) după Hristos nu după datini omene ti (2:8), are totul
C. Sfaturi pentru o trăire în armonie (3:9b-17)
deplin în Hristos (2:10), a fost îngropat cu Hristos, la
D. Regulile casei cre tine (3:18-4:1)
botez, a înviat cu el i împreună cu el, am fost adu i la
4:2-6 IV. Peroratio (4:2-6), învăţături de încheiere viaţă împreună cu El (2:12-13), a murit împreună cu
Hristos faţă de învăţăturile omene ti (2:20), a înviat
4:7-18 V. Conclusio, salutări, rugăciune finală. împreună cu Hristos (3:1), are viaţa ascunsă cu Hristos
în Dumnezeu (3:3), se va arăta împreună cu Hristos în
slavă (3:4), Hristos e totul în toţi (3:11),113 este condus
7.12 Coloseni: teme teologice de pacea lui Hristos i de cuvântul lui Hristos (3:15-
16), face totul pentru Hristos (3:17, 24).
Câteva din temele principale din Efeseni se regăsesc i
în Coloseni: 7.13 Teme şi întrebări:
a) Taina mântuirii Neamurilor, 1:26, 2:2, 4:3.
1. Discutaţi semnificaţia temelor comune în
Efeseni i Coloseni (taina mântuirii neamurilor,
b) Hristos, plinătatea lui Dumnezeu, 1:19, 2:2, 2:9, (3:12)
limbaj gnostic, viziune cosmică despre Hristos,
c) Domnia universală a lui Hristos, 1:16, 18, 20; 2:15 regulile casei cre tine).
d) Tema înţelepciunii i cunoa terii, 1:28, 2:2, 2:8, 2:18, 2. Este oare prezentă i în Efeseni o erezie
e) 3:2, 3:16, 4:5-6. gnostică? Cât se vorbe te în Coloseni despre unitatea
Bisericii?
f) Regulile casei credincioase, 3:18-4:1
include i mulţi termeni comuni scrisorilor lui Pavel Hristos” alături de episcopii i diaconii locului, o
(prezenţi mai ales în 1-2 Corinteni, Romani, Galateni, referinţă foarte interesantă la organizarea Bisericii
dar i în 1-2 Tesaloniceni, Efeseni-Coloseni, chiar i care apropie Filipeni de perspectivele din epistolele
Evrei), cum ar fi: amintire (mneia, 1:3), sunt pastorale 1-2 Timotei i Tit). Filipeni face parte din
încredinţat, convins (peitho,1:6, etc.), laudă (kauhema, grupul scrisorilor scrise în închisoare i datarea cea
1:26, etc.), câ tig (kerde, 3:7), urmăresc (dioko, 3:12, mai răspândită este în anii 61-62, în timp ce Pavel se
etc.), aţi învăţat (emathete, manthano, 1:9), evanghelie afla închis la Roma (Epistola vorbe te despre casa
(euaggelion, 1:7, 12, 27; 2:22) etc.2 împăratului de două ori: 1:13 – praetorium, 4:22:
kaisaros oikia). Conform altor sugestii, mai vechi i
8.2 Destinatar şi datare mai puţin acceptate, ea ar fi putut fi scrisă i în timpul
altor întemniţări, anterioare, cum ar fi cea din
A a cum se poate vedea i din Filipeni 1:1-2, scrisoarea Cezareea (58-59, cf. H. E. G. Paulus, 1799) sau chiar
este destinată credincio ilor din Filipi, capitala din Efes, aprox. 54-55, cf. A. von Deissmann, 1897).
Macedoniei115 (credincio ii sunt numiţi aici „sfinţi în Cum îi arată i numele, cetatea Filipi fusese
construită de regele Filip II al Macedoniei (tatăl lui
Alexandru Macedon), în 358-357. Era a ezat aproape
2 Martin i Hawthorne, Philippians, xxviii. Printre cei care au
de mare (aprox. 14 km), într-o zonă fertilă i bogată în
contestat calitatea de autor a lui Pavel se numără E. Evanson,
F.C. Baur, A. Q. Morton, J. McLeman, dar părerilor lor nu au minerale), aproape de cunoscutul drum roman Via
reu it să aibă un ecou demn de remarcat. Ignatia.116 După un trecut marcat de bătălii, Octavian
115 Filipi fusese capitala Macedoniei, dar în timpul lui Pavel
Augustus a rezidit cetatea între 63 î.H. – 14 d.H. i i-a
capitala era la Tesalonic, iar ora ul cel mai important era dat statutul de colonie romană, dimpreună cu drepturi
Amfipolis. Astfel, textul din Faptele Apostolilor 16:12, trebuie
juridice speciale i scutiri de taxe (ius italicum),
înţeles că se referă la Filipi ca la una din cele dintâi cetăţi din
ţinutul Macedoniei, sau ca la prima cetate dintr-un ţinut sau numind-o Colonia Iulia August Filippensis.
parte a Macedoniei (Macedonia era împărţită în patru astfel de Cetatea era locuită de romani în primul rând, dar i
regiuni). O astfel de exprimare este pe de o parte, corectă, iar pe de greci macedoneni, precum i de comercianţi evrei,
de cealaltă parte, reprezintă dorinţa lui Luca de a sublinia că
evanghelia începea să afecteze ora ele importante ale imperiului
roman. Cf. G. Zuntz, „Textual Criticism of Some Passages of the
Acts of the Apostles,” Classica et Mediaevalia 3 (1940) 36–37; C. S. MI: Eerdmans, 1988); cf. also, B.W. Winter (ed), The Book of Acts
C. Williams, Alterations to the Text of the Synoptic Gospels and in Its First Century Setting, 6 vols (Grand Rapids, MI: Eerdmans,
Acts (Oxford: Oxford UP, 1951) 61–62; S. E. Porter, The Paul of 1993–2001).
Acts, WUNT 2.115 (Tübingen: Mohr-Siebeck, 1999); F. F. Bruce, 1 116 Strabo, Geografia, 7.331, frg. 33–34; cf. Schmidt, Pauly-
& 2 Thessalonians, WBC 45 (Waco, TX: Word Books, 1982); idem, Wissowa, Real-Encyklopädie der klassischen Altertums-
Commentary on the Book of Acts, rev. ed., NICNT (Grand Rapids, wissenschaft [1938]19, 2:2212.
139 140
care aveau o sinagogă în Filipi.117 Locuitorii o duceau Scrisoarea este o comunicare prietenească între Pavel,
bine economic (probabil i acest lucru a contribuit la cel care înfiinţase Biserica din Filipi, i Timotei, i
ajutorul pe ei l-au dat lui Pavel) i erau mândri de fraţii i surorile sale din această cetate. Pe de o parte,
cetăţenia romană i de privilegiile deţinute. Lucrul el simte nevoia să le dea ve ti despre întemniţarea sa
acesta se vede din diversel amânunte relatate în Fapte i mersul procesului în Roma, pe de alta, simte nevoia
16:6-40. Se scotea bani chiar i din posedarea demonică să îi îndemne la o viaţă sfântă, trăită nobil i curajos
a unei sclave, care avea un duh de ghicire, i pentru Hristos, pe cei care erau primul său mare rod
proprietarii ei considerau că Pavel, Sila i ceilalţi, le evanghelistic în Imperiul roman i care aveau încă
stricau obiceiurile lor romane. Lidia, prima cre tină nevoie de sfaturile lui. Tensiunea între contemplarea
din Filipi, vindea i ea purpură (material i vopsea).118 finalului i dorinţa de a- i continua misiunea, ca să le
Când au fost închi i în temniţă, Pavel va face i el caz, fie de folos, este evidentă în 1:21-26.
în situaţia aceasta, de propria sa cetăţenie romană. Astfel, Pavel dore te să le transmită dorinţa de a trăi
Religia cetăţii era sincretică. Locuitorii se închinau ca cetăţeni ai împărăţiei lui Dumnezeu – nu doar ai
zeilor traci, romani, greci, sau celor din Asia i Egipt. Romei, de a trăi în unitate, de a urmări valorile
Conform Fapte 16, exista i o comunitate de prozeliţi cerului. În final, când devine mai precis, se vede că cel
(temători de Dumnezeu) care se închinau lângă râu (fie puţin Syntyche i Eudokia aveau nevoie, într-adevăr,
în adunări în aer liber, fie într-o sinagogă mică ridicată să lucreze în unitate. Dintr-un motiv sau altul, i
lângă râu). Pe lângă Lidia i casa ei, i alţi temători de filipenii aveau nevoie de încredere în bunătatea i
Dumnezeu, se întoarce la credinţa în Isus i temnicerul bogăţia lui Dumnezeu, nu doar Pavel (cap. 4). Erau
cetăţii i casa lui. Printre alţi filipeni cunoscuţi în NT abordaţi de iudaizanţi legali ti care le cereau să se
sunt Epafrodit, Clement, Syntyche, Euodia (Phil 2:25; circumcidă i, de asemeni, erau în primejdie să
4:2–3). obosească în viaţa cre tină, să piardă din vedere
răsplata ve nică (cap. 3). Aveau nevoie, se pare, să fie
8.3 Ocazia şi scopul epistolei încurajaţi din nou la o viaţă cre tină activă de slujire
(cap. 2).
De aceea, Pavel le scrie despre domnia lui Hristos i
ţinta lui, despre convertirea sa personală, a lui Pavel,
117Dio Cassius, Istoria Romei, 47.42–49.
118Este posibil ca numele ei, Lidia, să fi avut legătură i cu faptul i alergarea credinţei, despre valorile ve nice, toate
că această femeie era din Thyatira, din Lidia, Asia Mică, unde se îmbrăcate, strategic, într-o caldă mulţumire cu privire
practica vopsirea materialelor i producerea purpurii. Numele ei la ajutoarele pe care ei i le-au trimis.
nu apare însă în Epistola către Filipeni: ori se mutase, ori murise Scrisoarea are, de asemeni, i o anumită valoare de
ori poate fi identificată cu altă persoană, cum ar fi Syntyche sau
testament, în măsura în care Pavel î i dezvăluie
Eudokia.
141 142
faptul că este părintele spiritual, în credinţă, al tumultoasă: se înţelege că a fost sclavul lui Filimon, că
credincio ilor de acolo. i-a adus pagubă (aparent, costisitoare) i că a fugit la
Apare i în Epistola către Filimon ideea scrierii prin Roma. Aici îl găse te Pavel i îl converte te (de fapt, nu
intermediul unui secretar i a adăugării semnăturii doar Onisim este un „copil în credinţă” al lui Pavel,
autografe a lui Pavel – în cazul promisiunii că va plăti născut în lanţuri, dar i Filimon î i datorează credinţa
tot cea ce-i datorează Onisim lui Filimon (19). Tema tot lui Pavel, v. 19). Onisim este i prilejul unor
socială a relaţiilor patroni - robi, pe de altă parte, este interesante jocuri de cuvinte: oninemi – înseamnă a
i ea o temă des întâlnită în epistelele lui Pavel. Toate face o favoare, un bine (cf. 20), Pavel zice că altădată
acestea îl indică pe Pavel drept autor al scrisorii către Onisim îi era nefolositor lui Filimon, achrestos (joc de
Filimon. cuvinte cu achristos – fără Hristos, necre tin; cf.
chrestos – bun, christos – Mesia, Hristos), dar acum a
9.2 Destinatari, datare, personaje devenit euchrestos („folositor”, „într-adevăr bun”,
expresie apropiată de cuvintele „bun cre tin”,
Epistola este destinată lui Filimon, locuitor al cetăţii euchristianos, sau „bun de Hristos”, euchristos).
Colose (Col. 4:9, 17) i, prin asociere, i Apfiei În acela i timp, Pavel îl nume te „copilul meu,
(probabil, soţia lui), i lui Arhip (posibil, fiul său).124 În născut în lanţuri” i „inima mea” (sau „dragostea mea”,
casa lor din Colose fusese organizată o Biserică iar cf. vv. 10, 12).
Filimon este cunoscut drept un om care îi încurajează După cum se poate observa, povestea neobi nuită a
pe credincio i i le vine în ajutor la nevoie. Pavel scrie lui Onisim a fost cauza unei mari înduio ări a lui
din Roma i în asociere cu această scrisoare apar Pavel, în calitatea sa de mare apostol i evanghelist,
acelea i personaje ca i în Coloseni (Timotei, Luca, întemniţat acum, dar încă binecuvântat în vestirea
Dima, Aristarh, Epafra). Este foarte probabil, astfel, ca evangheliei, încât el folose te toată tiinţa sa
Tihic să fi dus această scrisoare la Filimon i să fi persuasivă ca să îi scrie lui Filimon i să mijlocească
mers, împreună cu el, i Onisim, toate întâmplându-se pentru Onisim.
în aceea i perioadă cu scrierea scrisorii către Coloseni
(60-61). 9.3 Structura şi argumentul scrisorii
Onisim, în particular este personajul cel mai
„colorat” din această epistolă. El are existenţa cea mai Scrisoarea către Filimon este un exemplu de retorică
deliberativă (de pledoarie care cere o decizie). Ea are o
structură circulară, de tip ABCCBA (1-3, 4-7, 8-16, 17-
124P.T. O'Brien, Colossians-Philemon, (Dallas, TX: Word, 2004), 20a, 20b-22, 23-25). Părţile centrale se referă la
266. Relaţiile dintre Filimon, Apfia i Arhip nu sunt precizate în
pledoaria lui Pavel pentru Onisim (8-16, 17-20a), iar
text i au fost subiectul multor speculaţii.
149 150
1. Prezentaţi relaţia lui Pavel cu Filimon. Epistolele pastorale sunt scrise spre sfâr itul vieţii lui
Pavel (62-66 sau 64-66), în perioada în care Biserica se
2. Descrieţi relaţia lui Pavel cu Onisim. confrunta tot mai mult cu ereziile i cu persecuţiile.
Pavel se simte nevoit să le scrie celor doi prieteni ai
3. Ce fel de relaţie recomandă Pavel între Filimon săi, i fii în credinţă, Timotei i Tit, despre felul în care
i Onisim, cu ce argumente? trebuie să î i ducă misiunea până la capăt. Amândoi
fuseseră lăsaţi cu o misiune asemănătoare – Timotei în
4. Ce influenţă au principiile sociale i spirituale Efes, iar Tit în Creta – ca să organizeze bisericile din
din această epistolă faţă de existenţa sclaviei? împrejurimi i să asigure o învăţătură sănătoasă i
Credeţi că argumentul epistolei sprijină sclavia lideri spirituali de caracter.
sau este împotriva sclaviei? Timotei era o cuno tinţă mai veche a lui Pavel, un
„copil în credinţă” al apostolului (1 Tim. 1:2; Fapte
5. Ce principii de diplomaţie cre tină se pot 16:1-3, 17:14, 15, 1; 18:5, 19:22, 20:4, Romani 16:21, 1
desprinde din această epistolă, pentru relaţiile Cor. 4.17, 2 Cor. 1:1, 19; Filip. 1:1; 2:19; Col. 1:1; 1 Tes.
dintre credincio i? 1:1; 3:2, 6; 2 Tes. 1:1; 1 Tim. 1:2, 18; 6:20; 2 Tim. 1:2;
Filim. 1:1; Evr. 13 :23). După ce a devenit cre tin
(Fapte 16:1-3), Timotei l-a însoţit pe Pavel în a doua i
a treia călătorie misionară (Fapte 16:3; 19:22) i era
mesagerul de încredere al lui Pavel, în diverse situaţii
(Fapte 19:22; 1 Cor. 4:17; 1 Tes. 3:2) i secretar la
întocmirea scrisorilor din prima întemniţare (Coloseni,
Filipeni, Filimon). În 1 Timotei el este descris ca păstor
al bisericilor din regiunea Efes (1 Tim. 1:3).
Tit era, se pare, mai în vârstă decât Timotei, i nu
chiar la fel de apropiat de Pavel ca acesta, de i i el
este numit „copil în credinţă” al lui Pavel (Tit 1:4; cf. 2
Cor. 2:13; 7:6, 13, 14; 8 :6, 16, 23; 12 :18; Gal. 2:1, 3; 2
153 154
Tim. 4:10; Tit. 2:4). El a călătorit cu Pavel i Barnaba regăsec în epistolele necontestate (Romani, 1-2
din Antiohia la Ierusalim (Gal. 2:1; cf. Fapte 15:2). A Corinteni, Galateni, etc.).
fost i el cu Pavel în a treia călătorie misionară (2 Cor. De i au primit diverse explicaţii, chiar i declaraţiile
2:13; 7:6, 13-14), dar nu este amintit în Fapte. El a fost tip crez vădesc o tendinţă caracteristică lui Pavel spre
mesagerul care a dus în Corint epistola cea aspră (sau citate sau spre formularea de texte poetice, de referinţă
dură) a lui Pavel (2 Cor 7:6-8), a adunat acolo fondurile (astfel de texte, crezuri i imnuri, citate sau vorbe de
pentru ajutorarea bisericii din Ierusalim (2 Cor 8:6, 16- duh, citabile, se găsesc i în Epistolele către Efeseni,
19, 23). În epistola cu acela i nume, Tit este menţionat Coloseni, Filipeni). La fel, apar anumite expresii
ca păstor al bisericilor din Creta, însărcinat cu autocritice care sunt caracteristice lui Pavel, de
organizarea întregii comunităţi cre tine de aici (Tit exemplu 1 Tim 1:12-15 („eram un hulitor, prigonitor,
1:5-9). etc.”, „cel dintâi dintre păcăto i”, etc.), care pot fi
întâlnite i în alte scrisori 1 Corinteni 15:9 (cca. 54),
10.2 Autor şi autenticitate Efeseni 3:8 (cca. 59-61).
Există, însă, i diferenţe de limbaj i de tematică faţă
În ce prive te tonul general, 1 Timotei (aproximativ 62 de alte scrisori, cum ar fi prezenţa unor termeni ca
dH) i Tit (aproximativ 63 dH) sunt foarte apropiate învăţătură sănătoasă, evlavie, cumpătare, iubitor de
una de alta ca datare, situaţie, sfaturi, vocabular câştig mârşav, formulări specifice la introducerea
folosit, ca viziune despre organizarea vieţii Bisericii. 2 textelor de tip „crez” sau a imnurilor („adevărat este
Timotei (66-67 dH) are un ton diferit de i se încadrează cuvântul care zice” sau „credincios i cu totul vrednic
în aceea i viziune de sfătuire pastorală; ea constituie o de crezare este cuvântul acesta”, etc.), atenţia specială
scrisoare testament a lui Pavel, scrisă din închisoare, o dată organizării Bisericii care par să contureze un alt
ultimă epistolă a apostolului neamurilor către fel de autor, diferit de Pavel, a a cum este el cunoscut
prietenul său mai tânăr, Timotei (există asemănări dar din celelalte scrisori. Deosebirile sunt de înţeles, însă,
i deosebiri cu Epistola către filipeni). dacă se are în vedere contextul special al scrierii
Persoanele amintite în salutări, tonul personal, epistolelor, faptul că Bisericile era sub atacul
detaliile relaţiilor cu Timotei, prezentarea din învăţăturilor false i sub atacul dezorganizării. Este
interiorul epistolei, toate îl indică pe Pavel, ca autor. foarte posibil ca anumite diferenţe de ton i vocabular
Acela i lucru îl indică i termenii paulini: credinţa, să se datoreze scrierii prin intermediul unui secretar,
dragostea, nădejdea, harul, legea, exemplul personal probabil Luca, cf. 2 Tim 4:11 „doar Luca este cu mine”
(pilda), mângâiere, învăţătură predată (transmisă) şi (există un număr important de corespondenţe cu Luca-
păzită ca atare, lupta vieţii de credinţă, etc., care se Fapte, la nivelul vocabularului).
155 156
De i nu la fel de mult citate ca Romani i 1-2 reprezintă un fel de testament teologic i apostolic al
Corinteni, epistolele pastorale sunt menţionate la lui Pavel, prin care îi lasă lui Timotei sfaturi esenţiale
egalitate cu celelalte epistole ale lui Pavel. Irineu (130- pentru continuarea lucrării cre tine.
202) le citează ca epistole pauline, i de asemeni,
Policarp (110-150), Iustin martirul (150-155), Clement 1 Timotei
din Alexandria (150-215). Ele sunt amintite de Ce măsuri trebuie luate de un păstor dacă vrea
să fie eficient, într-un ora atacat de învăţători
gnosticul Heracleon (165), de Hegesippus (170), dar
fal i, cum era Efesul (slujirea eficientă - I)
lipsesc din canonul lui Marcion (c. 140) – pe bună
dreptate, însă, de vreme ce învăţătorii fal i sunt Tit
respin i categoric (cf. 1 Tim. 4:1-5, Tertullian). Sunt Ce măsuri trebuie luate de un păstor eficient, într-un
prezente în canonul Muratori (c. 170), ca apendix. Cel popor cu obiceiuri păcătoase cum erau cretanii
mai vechi manuscris cu scrisorile lui Pavel, p46 (c. 200), (slujire eficientă - II)
nu le conţine, dar are 5 pagini lipsă (oricum, însă,
epistolele pastorale ar fi avut nevoie de 10 pagini; se 2 Timotei
pare că a fost o proastă programare a spaţiului Cum să te pregăte ti de încheierea lucării i
tipografic, din partea copistului). După cum se observă, vieţii tale i cum să transmiţi tafeta lucrării
epistolele sunt cunoscute i citate la sfâr itul secolului (slujirea eficientă – III)
2.
În afară de temele specifice care pot fi urmărite în
10.3 Mesajul şi structura epistolelor pastorale toate trei epistolele, aceste scrisori pastorale ne oferă
două perspective complementare, pe care, însă, le
Scrisorile ar putea fi grupate după asemănare tematică putem urmări doar în parte: perspectiva lui Pavel, ca
i după perioada în care au fost scrise, adică un prim sfătuitor, i perspectiva păstorilor mai tineri, Timotei
grup este format din 1 Timotei i Tit, iar în cel de-al i Tit, ca slujitori care preiau tafeta. În ce prive te
doilea grup intră 2 Timotei. Primele două epistole împărţirea generală a epistolelor pastorale, se pot
conţin sfaturi pentru re-organizarea bisericilor, a a observa următoarele scheme retorice.
încât să aibă o bună mărturie între păgâni i să nu
cadă pradă învăţăturilor false. Bisericile se aflau într-o
situaţie dificilă, confruntându-se cu învăţători fal i, Epistola 1 Timotei 2 Timotei Tit
lacomi de câ tig necinstit, cu oameni rebeli i Praescriptio: 1:1 - Pavel, 1:1 - Pavel, 1:1-3 –
îndrăzneţi, care reu eau să ducă în rătăcire case apostol al apostol al Pavel, rob
întregi i să distrugă bisericile. Cea de a treia epistolă
157 158
Salutări (1:1-2)
Narratio (1:3-20)
Situaţia: probleme în Efes,
Porunca dată lui Timotei: păzirea credinţei
împotriva învăţătorilor fal i (cf. 1:3, 5, 18; 4:11).
A. Prezentarea învăţăturii false, imorale (1:3-11)
B. Rugăciune i confirmarea autorităţii (1:12-17)
C. Poruncă pentru Timotei (1:18-20)
Conclusio, (3:12-14)
Sfaturi generale, îndemn la fapte bune
Salutatio, (3:15)
163 164
transformate, vine din relaţia personală cu Hristos, din A doua epistolă către Timotei
credinţa în El (Tit 2:11-14; 3:4-8). Biserica este
chemată să dea un exemplu bun (Tit 3:1-3), ca dovadă A doua scrisoare către Timotei este mai personală, mai
a credinţei (Tit 3:8): i liderii, i bătrânii, i tinerii, i directă (2 Tim 1:6-14; 2:1-13). Este o scrisoare
stăpânii, i robii. Toţi trebuie să fie o podoabă pentru testament, asemănătoare în situaţie cu situaţia
învăţătura Domnului. Cei ce resping învăţătura epistolei către filipeni, dar cu un ton mult mai grav,
sănătoasă i exemplul unei vieţi bune, i care iubesc definitiv.
certurile fără sfâr it i controversele ineficiente, Pavel se uită retrospectiv la slujirea sa i prive te, în
trebuie ignoraţi i evitaţi, după ce, în prealabil au fost acela i timp, înainte, cu credinţă (2 Tim 1:15-18; 3:10-
avertizaţi (Tit 3:9-11). 17; 4:9-18). Scrisoarea are forma unei consilieri finale
Între 1 Timotei i Tit sunt asemănări, dar i adresate unui colaborator mai tânăr (2 Tim 4:1-8).
deosebiri. Pavel are o relaţie de acela i tip cu cei doi Pavel este închis (2 Tim 1:8, 16; 2:9) în Roma (2 Tim
(părinte în credinţă – copil în credinţă). Problemele în 1:17), iar Timotei se află, foarte probabil, în Efes (2
Biserici, precum i soluţiile, par să fie asemănătoare. Tim 2:17). Scrisoarea indică dezamăgirea lui Pavel faţă
Epistola către Tit este însă mai scurtă, mai redusă în de cre tinii din Roma care îl părăsiseră (2 Tim 1:15-
mulţimea sfaturilor. 1 Timotei nu are doar liste de 18). Lucrurile nu arătau prea bine (2 Tim 4:6), însă
cerinţe pentru prezbiteri ci i pentru diaconi, i chiar, Pavel î i pune nădejdea în Dumnezeu, nu în oameni (2
posibil, i pentru diaconiţe (sau soţiile diaconilor). 1 Tim 4:3-8, 18). Î i aduce aminte, în acela i timp, de
Timotei are i sfaturi pentru patroni (stăpânii de lucrarea misionară de altădată, când era împreună cu
sclavi), pe când Tit nu are decât sfaturi pentru robi (s- Timotei (2 Tim 1:3-5; cf Fapte16:1-4). Se dă pe sine
ar părea că în Creta cre tinii erau mai puţin înstăriţi). exemplu de tărie în persecuţie i de perseverenţă în
Sfaturile adresate lui Timotei sunt mai multe, mai lucrare, prin greutăţi (2 Tim 1:6-14).
detaliate, decât sfaturile adresate lui Tit. Pe ansamblu, În contextul acesta apare ideea transmiterii tafetei,
1 Timotei este mai complexă decât Tit, dar Epistola a investiţiei în alţii. Timotei trebuie să îi pregătească
către Tit are nuanţele sale, precizările sale, detaliile pe alţii, a a cum Pavel l-a pregătit pe el ca lucrător,
sale specifice care o fac mai u or de urmărit în toate altădată (2 Tim 2:1-2). Apoi, păstorul este trebuie să fie
sfaturile i îndemnurile sale (accent pe învăţătură un bun cunoscător i vestitor al evangheliei. Pavel îl
sănătoasă, pe mărturie bună a cre tinilor în societate, încurajează pe Timotei să meargă înainte cu credinţă
pe fapte bune, pe evlavie). (2 Tim 2:3-7). Secretul slujirii pastorale este
identificarea cu Isus Hristos (2 Tim 2:8-9) i o bună
slujire pastorală înseamnă sprijinirea vieţii celorlalţi,
167 168
4. Prezentaţi i discutaţi portretul pastorului, al Să încurajeze relaţii sănătoase, frumoase, între membrii
slujitorului cre tin model, a a îl conturează Pavel în Bisericii
scrisorile pastorale. Bătrâni, tineri-tinere, maturi, văduve,
bogaţii, săracii, robii.
Portretul pastorului, al slujitorului creştin: Să menţină legătura cu cei mai tineri,
Să fie dedicat unei învăţături de calitate: mustre, predice, etc. să îi pregătească.
Să fie un om cu principii clare, ferme:
Să poruncească Forţa memoriei: propria lucrare, lucrarea lui Timotei.
Să spună apăsat Să pregătească predarea ştafetei.
Să nu fie dispreţuit, Ce este predarea ştafetei lucrării?
Să fie demn de respect Să aibă viziune
Să fie o pildă, un exemplu de urmat. Forţa memoriei Să fie pregătit pentru lucru îndelung
Să asigure o învăţătură curată Să aibă reguli, principii
Ce este curat, cf. Tit Să se ferească...
Să aibă principii, metode clare în disciplinare, Să se lupte...
mustrare Să se curăţească...
Să ţintească spre a deveni un profesionist al Cuvântului Să fie generos şi atent în relaţiile cu adversarii.
Să fie evlavios, disciplinat. Să fie informat asupra culturii oamenilor
Să fie cumpătat Să fie conştient că sunt vremurile din urmă
Să îşi cuantifice convingerile în crezuri clare, în vorbe Să încurajeze slujirea reciprocă matură,
memorabile Să fie un bun psiholog
Viziunea lui Pavel din crezurile sale Nu forma contează, caută esenţa
Să încurajeze o relaţie principială cu statul Să fie atent să nu se vorbească nimic rău despre Biserică
Să încurajeze o viaţă de închinare de calitate
Să promoveze oameni de caracter în slujire.
Să se poarte cu respect faţă de ei.
Cine trebuie să dea învăţătură în biserică?
Femeile... către femeile tinere
Pastorii... către toţi
Cine trebuie să dea învăţătură în biserică? Vorbăreţii?
Cine trebuie să dea învăţături în biserică?
Neevlavioşii?
Descurcăreţii?
171 172
Hawthorne, G.F.; Martin, R.P.; Reid, D.G. (eds), Negoiţă, A., Noul Testament şi Manuscrisele de la
Dictionary of Paul and His Letters. A Compendium Qumran. Studiu Critic, Bucure ti: Stephanus, 1993.
of Contemporary Biblical Scholarship, Leicester:
IVP, 1993. Petercă, V., Mesianismul în Biblie, Ia i: Polirom, 2003.
SE Studia Evanghelica
RB Revue Biblique
RevExp Review and Expositor
RSR Reserches de Science Religieuse
TDNT Theological Dictionary of the NT
TLZ Theologische Literaturzeitung
TR Theologische Revue
TU Texte und Untersuchungen
TynB Tyndale Bulletin
TZ Theologische Zeitschrift
ZNW Zeitschrift für die neuetestamentlische
Wissenschaft
ZTK Zeitschrift für Theologie und Kirche