CIMITIRELE CELTICE DIN NORD-ESTUL

TRANSILVANIEI. RIT ŞI RITUAL FUNERAR

Dan Lucian VA/DA

Complexele funerare constituie mărturia cea mai clară a prezenţei

celţilor în nord-estul Transilvaniei, între sec. IV-II î. Chr. Pentru acest spaţiu,
care corespunde din punct de vedere administrativ judeţului Bistriţa-Năsăud,
sunt înregistrate un număr însemnat de necropole celtice, identificate în
perimetrele localităţilor Dipşa, Cepari, Galaţii Bistriţei, Archiud, Şopteriu, Oros­
faia, Fântânele, pentru ultima fiind stabilite trei puncte cu descoperiri funerare
pe o distanţă ce nu depăşeşte 5-6 km. Pe lângă cimitirele amintite, în zona
Bistriţei se mai cunosc o serie de materiale, foarte probabil desprinse tot din
morminte, ale căror puncte de apariţie urmează să fie verificate (pl. 1).
Nu s-a dovedit existenţa mormintelor izolate. Peste tot unde au avut
loc descoperiri întâmplătoare cu materiale specifice complexelor funerare
celtice, cercetările ulterioare au arătat că ne aflăm în faţa unor necropole, de mai
mare sau mai mică întindere.
După cum se cunoaşte, mormintele celtice şi-au făcut apariţia şi în restul
Transilvaniei. Cu toate că adeseori se apreciază că avem suficiente necropole
investigate şi este timpul ca atenţia cercetătorilor să fie îndreptată spre aşezările
perioadei respective, şi care, suntem de acord, sunt cunoscute doar în mică
măsură, totuşi se dovedeşte că un studiu complex privind practicile funerare la
cel ţii din aria intracarpatică ne lipseşte în scrierile de specialitate.
Cel puţin pentru zona Bistriţei un asemenea demers este îngreunat de
mai mulţi factori. În primul rând, o bună parte dintre inventarele celtice
recuperate sunt urmarea unor descoperiri întâmplătoare, fără să deţinem prea
multe informaţii privind aspectele legate de ritul şi mai ales ritualul funerar.
Apoi, multe dintre mormintele surprinse în timpul săpăturilor arheologice au
suferit deranjări anterioare, provocate în special de lucrările agricole mecanizate,
iar pentru mormintele de inhumaţie, degradarea avansată a scheletelor a împie­
dicat uneori stabilirea poziţiei iniţiale.
Mai departe, se poate observa că unele săpături mai vechi au fost
interpretate la vremea respectivă în mod greşit, informaţiile care au ajuns la noi
fiind confuze şi chiar contradictorii. Tot pentru zona Bistriţei ne confruntăm cu
o altă situaţie nefericită, amintită şi cu alte ocazii, a nevalorificării rezultatelor
cercetărilor arheologice întreprinse în ultimele decenii. Acest fapt face ca

375

www.cimec.ro
 DAN LUCIAN VAIDA

încercarea noastră să se bazeze, în principal, pe observaţii personale, prilejuite

de căutările din cimitirele de la Orosfaial şi Fântânele-" La Gâţa"2, la care se
adaugă prea puţinele informaţii pe care le deţinem pentru celelalte necropole.
Chiar şi aşa, trecând peste aceste neajW1Suri, prin datele acumulate se
poate contura o imagine asupra practicilor care au însoţit defuncţii spre locurile
de veci. Tipurile de înmormântare sunt aceleaşi consemnate şi în cazul altor
cimitire contemporane dezvelite în spaţiul intracarpatic. Necropolele celtice
sunt plane şi cele mai multe birituale, cuprinzând atât morminte de inhumaţie
cât şi de incineratie. Se consideră că incineratia ca rit funerar a fost preluată de
p
către celţi de la opulaţiile autohtone întâlnlte în calea lor, odată cu migrarea
spre est3, dar nu se cunosc încă criteriile după care unii decedaţi erau înhumaţi,
în timp ce alţii erau arşi, deşi se poate bănui că existau reguli dinainte stabilite.
Descoperirile arheologice dovedesc aplicarea paralelă a celor două
rituri. Predominante sunt complexele de incineraţie, iar ca ritual funerar
incineraţia în groapă. Avem justificate îndoieli în ceea ce priveşte răspândirea
înrnormântărilor în urnă. O scurtă notă ne indică la Fântânele-" Dâmbul Popii "
o posibilă înmormântare cu car de luptă4, de felul celor cunoscute în Transilva­
nia la Curtuiuşeni (jud. Bihor)S, Cristurul Secuiesc (jud. Harghita)6, Toarcla (jud.
Braşov)7, Vurpăr (jud. Sibiu)8 sau Dezmir (jud. Cluj)9, ritualul fiind stabilit pe
baza componentelor metalice specifice, păstrate în morminte.
Terenurile destinate înrnormântărilor au fost alese preponderent pe
coama sau pantele unor dealuri cu înălţimi diferite, dar uneori şi în locuri mai
joase. în mai multe rânduri, cimitirele au fost amplasate în suprafaţa unor forme
de relief constituite prin depuneri de nisip. Este şi situaţia înregistrată la Şopteriu,
Orosfaia şi Fântânele-"La Gâţa " . Este uşor de presupus în aceste cazuri că locurile
au fost stabilite din raţiuni practice, pentru ca gropile funerare să fie săpate mai
uşor, dar nu este exclus ca şi anumite credinţe să fi contribuit la alegerea
perimetrelor. Situaţia nu este singulară în Transilvania. Necropolele de la
Ciurneşti (jud. Satu Mare)lo, Pişcolţ (jud. Satu Mare)ll sau Tărian (jud. Bihor)12
sunt de asemenea aşezate pe dune de nisip.

1 L. Vaida, The ce/tic cemetery from Orosfaia (Bistriţa-Năsăud county), în Les celtes et les thraco-daces de
/'est du bassin des carpates. Les actes du colloque national qui a eu lieu a Bistriţa le 16-17 octobre
1998, Bistriţa, 2000, p. 135-159.
2 Idem, Cimitirul ce/tic de la Fântânele (punctul "lA Gâţa ") - informare privind cercetările arheologice,
în Arhiva Someşană, II, 2003, p. 11-18.
J I. H. Crişan, Morminte inedite din sec. Ill î. e. n., în Transilvania, în ActaMN, l, 1964, p. 105.
4 Idem, IA necropole de Fântânele et son importance pour la probleme des celtes de /'Europe Centrale, în
Alba Regia, XN, 1975, p. 186.
s M. Roska, Erdely regeszeti repertoriuma, Cluj, 1942, p. 35-37.
6 Idem, Tombeau celtique de Cristurul Secuiesc, în Dacia, III-IV, 1927-1932, p. 359-361.

7 K. Horedt, Zwei keltische Grabfunden aus Siebenbiirgen, în Dacia, IX-X, 1941-1944, p. 189-200, fig. 1 .
s Ibidem.
9 I. H. Crişan, Descoperiri celtice de la Cluj, Peţe/ca şi Şeica Mică, în ActaMN, X, 1973, p. 49-51 .
1o VI. Zirra, Un cimitir ce/tic în nord-vestul României, Baia Mare, 1967, p. 3 şi urm.
11 J. Nemeti, Necropola l.Atene de la Pişcolt, jud. Satu Mare ([), în Thraco-Dacica, IX, 1988, p. 49.
12 N. Chid.ioşan, D. Ignat, Cimitirul ce/tic de la Tărian, în SCIV, 23, 4, 1972, p. 553-554.

376
www.cimec.ro
 Cimitirele celtice din nord-estul Transilvaniei. Rit şi ritual funerar

Concentrarea mormintelor în cuprinsul necropolelor este diferită. Este

accentuată la Orosfaia, cu 12 morminte la o suprafaţă de circa 20 m2, şi am putea
spune redusă la Fântânele- "La Gâţa " , de această dată cele 15 morminte fiind
cuprinse pe o suprafaţă de patru ori mai mare. În ultimul caz distanţa mare
dintre complexe ar putea fi pusă pe seama faptului că locul de înmormântare se
află pe o coamă de deal foarte întinsă, permiţând ca dispunerea gropilor
sepulcrale să nu se fi făcut prin raportare la o suprafaţă limitată.

1. Monninte de inhumaţie (pl. II-III). Deşi numărul complexelor de

inhumatie1
este mult mai mic raportat la cele de incineratie, ,
acest rit a fost
stabilit, cu o singură excepţie, în toate necropolele în care s-au desfăşurat
investigaţii sistematice. Inhumaţia a fost practicată pe toată perioada în care se
datează mormintele celtice, fiind sesizată în toate fazele de funcţionare a
cimitirelor. Mormintele în discuţie nu au constituit grupuri separate în cadrul
necropolelor, ci au fost găsite în puncte diferite, intercalate printre cele de
incineratie.
Procentul inhumaţiilor diferă de la necropolă la necropolă. În cimitirul
de la Fântânele- " Dâmbul Popii " numărul lor poate fi estimat la cea 20%13. La
Galaţii Bistriţei sunt consemnate două morminte de inhumaţie, în comparaţie
cu cele nouă de incineraţie14, în timp ce la Archiud raportul este de unu la cinci
din totalul complexelor nederanjate1s . La Orosfaia se cunosc 3 morminte de
inhumatie,
, dintr-un total de 12 dezvelite16. În fine, la Fântânele- "La Gâta " au
,
fost înregistraţi până în prezent 3 înhumaţi şi totodată un număr de 12
incineraţi 17. Nu a fost încă semnalat ritul inhumaţiei în necropola de la Cepari,
dar nu avem nici pe departe încredinţarea că aceasta a fost epuizată din punct
de vedere arheologic.
Diferenţa mare privind frecvenţa celor două rituri a fost evidenţiată şi în
celelalte regiuni ale Transilvaniei sau din vecinătate. La Ciumeşti s-au putut
distinge 7 morminte de inhumaţie din totalul de 35 dezvelite1s, la Sanislău fiind
documentaţi 2 înhumaţi la un număr de 22 de incineraţi19. Proporţia este
echilibrată la Pişcolt, unde din cele aproximativ 200 de morminte dezvelite,
înhumările reprezintă 44%, în timp ce complexele de incineraţie în groapă
însumează 48,8%, iar cele de incineraţie în urnă 7,1%20.

13 1. H. Crişan, Li1 necropole de Fântânele . . . , p . 185.

14 R. Harhoiu, Rnport preliminar privind săpăturile arheologice de La Galaţii-Bistriţei, în Materiale şi
cercetări arheologice - a XIII-a sesiune anuală de rapoarte, Oradea, 1979, p . 321 .
15 G. Marinescu, G. Gaiu, Săpăturile de La Archiud " Hânsuri " (corn. Teaca, jud. Bistriţa-Năsăud), în
Materiale şi cercetări arheologice - a XV-a sesiune anuală de rapoarte, Bucureşti, 1983, p. 133.
1 6 L. Vaida, The ce/tic cemeteryfrom Orosfaia . . . , p. 139.
17 Idem, Cimitirul ce/tic de La Fântânele . . . , p. 12.
18 VI . Zirra, Un cimitir ce/tic în nord-vestul României, p. 7.
19 Idem, Noi necropole celtice în nord-vestul României (cimitirele biritua/e de La Sanislău şi Dindeşti), în
StComSatu Mare, 2, 1972, p. 153.
2o J. Nemeti, Necropola Liltene de La Pişcolt, jud. Satu Mare (]V), în Thraco-Dacica, XIV, 1-2, 1993, p. 1 17.

377
www.cimec.ro
 DAN LUCIAN V AIDA

La Tărian este singurul loc unde, surprinzător, au fost dovedite mai

multe morminte de inhumatie, 7 fată de cele 5 de incineratie. În acest caz nu
1 1 1

cunoaştem însă care a fost situaţia iniţială, exploatarea nisipului distrugând o

bună parte a colinei pe care a fost amplasată necropola2t . Pentru ţinuturile Tisei
Superioare, V. Kotigorosko consemnează 9 morminte de inhumaţie dintr-un
total de 56 complexe funerare examinate, incineraţiile însumând, prin urmare,
83,9%22.
Spre interiorul Transilvaniei nu mai deţinem date la fel de bune. În
cimitirul de la Apahida (jud. Cluj) inventarele cunoscute au fost scoase la
suprafaţă în primii ani ai secolului al XX-lea, estimându-se un număr de cea. 50
de morminte de incineraţie. Pe baza rapoartelor din acea vreme se presupune
că au fost surprinse si morminte de inhumaţie, dar nu se cunoaşte numărul lor
şi nici informaţia în sine nu poate fi luată ca o certitudine23. La Dezmir sunt
menţionate părţi dintr-un schelet uman şi tot acolo 3 morminte de incineraţie24.
Revenind, şi trecând la analiza propriu-zisă a mormintelor de inhumaţie
din zona Bistriţei, remarcăm mai întâi adâncimea mică a gropilor funerare
(între 30 şi 85 cm), fapt care a permis deranjarea complexelor în timpul
lucrărilor agricole din ultimele decenii. Depunerea aproape de suprafaţă a
defuncţilor a îngreunat şi stabilirea conturului gropilor, dar se pare că cele mai
multe aveau formă rectangulară, care eventual se lărgesc pe direcţia unde era
aşezat capul. Se distinge apoi orientarea destul de variată a scheletelor în
funcţie de punctele cardinale, încât este evident că nu existati reguli în această
privinţă. La Orosfaia poziţia corpului diferă pentru fiecare din cele trei
morminte de inhumaţie (S (capul)-N, SSE-NNV, SE-NV)25 (pl. II). Orientarea
diferită este remarcată şi la Fântânele- "La Gâţa " (NV-SE, SV-NE, NE-SV) (pl.
III). Este constatată şi în cazul altor necropole celtice cercetate în ţara noastră
sau în lumea celtică central-europeană26.
Rânduieli foarte stricte nu par să fie nici în ceea ce priveşte aranjarea
propriu-zisă a trupurilor umane în interiorul gropilor. În funcţie de aceasta se
conturează două grupuri distincte de morminte:
A. Morminte de inhumaţie cu scheletul întins pe spate. La rândul lor se
împart în două variante, în funcţie de poziţia mâinilor:
a) morminte cu scheletul întins pe spate şi mâinile aşezate pe lângă corp. Sunt
cunoscute la Orosfaia27 (pl. 11/11.3, Ms), Fântânele- "Dâmbul Popii "28, Archiud29

21 N. Chidioşan, D. lgnat, op. cit., p. 553.

22 V. G. Kotigorosko, Ţinuturile Tisei superioare în veacurile III î. e. n.-IV e. n. (Perioadele LAtene şi
română), Bibliotheca Thracologică, XI, Bucureşti, 1995, p. 38-39.
23 1. H. Crişan, Necropola celtică de la Apahida, în ActaMN, VIII, 1971, p. 48.

24 Idem, Morminte inedite din sec. III î. e. n . . . , p. 91-100.

.

25 L. Vaida, The ce/tic cemetery from Orosfaia . . . , p. 137-138.

26 J. Nemeti, Necropola LAtene de la Pişcolt, jud. Satu Mare (III), în Thraco-Dacica, XIIII, 1-2, p. 117.

27 L. Vaida, op. cit., p. 137, fig. 7; p . 138, fig. 8-Ms.

2B 1. H. Crişan, LA necropole de Ftîntânele . . . , p. 186.

29 G. Marinescu, G. Gaiu, op. cit., p . 133.

378
www.cimec.ro
 Cimitirele celtice din nord-estul Transilvaniei. Rit şi ritual funerar

şi Galaţii Bistriţei3o . Reprezintă poziţia întâlnită cel mai frecvent în necropolele

din Transilvania, fiind constatată de asemenea la Pişcolt31 , Sanislău (jud. Satu
Mare)32, Dindeşti (jud. Satu Mare)33, Tărian34, probabil şi la Ciumeşti35.
b) mormânt cu scheletul întins pe spate şi ambele mâini aşezate pe abdomen.
Situaţia a fost stabilită la Orosfaia36 (pl. II/M7). Pentru restul Transilvaniei
varianta este consemnată doar la Pişcolt37.
B. Morminte de inhumaţie cu scheletul aşezat în poziţie chircită. Postura a
fost surprinsă pentru toate cele trei complexe de inhumaţie de la Fântânele- " La
Gâţa " (M 10, 12, 14)38 (pl. III) şi posibil la Şopteriu39. Pentru M14, la Fântânele,
mâinile au fost aşezate pe abdomen, iar în situaţia sesizată în M12 mâna dreaptă
era puternic îndoită de la cot, astfel încât oasele antebraţului se afl�u alături cu
cel al braţului, în timp ce mâna stângă a fost lăsată pe lângă corp. In Transilva­
nia depunerea trupurilor în poziţie chircită a mai fost sesizată doar într-un
sigur caz, în necropola de la Pişcolt40.
Toate ipostazele înregistrate sunt confirmate în descoperirile celtice din
afara ţării noastre. Chiar şi pentru îrunormântările în formă chircită cunoaştem
analogii în cimitirele de la Kesztehely41 şi Muhi-Kocsmadom42 (Ungaria).
Lipsesc în cazul nostru determinările osteologice, astfel că atribuirea pe sexe, la
fel ca şi pentru mormintele de incineraţie, se poate doar presupune, în funcţie
de inventarul funerar. Un fapt remarcat de J. Nemeti pentru necropola de la
Pişcolt43, dar la fel de valabil pentru toată aria intracarpatică şi implicit pentru
zona Bistriţei, nu au fost întâlnite schelete care să prezinte urme de intervenţii
violente.
Complexelor de inhumaţie le corespunde un mobilier funerar care
depinde, în mod firesc, de sexul dar şi de poziţia socială a persoanei decedate.
Au fost dezvelite morminte de inhumaţie, precum cele de la Orosfaia44 (pl.
Il/M7) şi Fântânele- "La Gâţa " (pl. III/Mw), unde scheletele umane nu aveau în
preajmă nici un fel de materiale, şi care au fost atribuite epocii Latene doar

JllR. Harhoiu, op. cit., p. 321 .

31 J. Nemeti, Necropola l.Jitene de la Pişcolt, (IV), p. 1 18.
32 Vl. Zirra, Noi necropole celtice în nord-vestul României . . . , 1967, p. 153.
33 Ibidem, p. 171.
34 N. Chidioşan, O. Ignat, op. cit., p. 557.
35 Vl. Zirra, Un cimitir celtic în nord-r>estul României. . . , 1967, p. 7-8.
36 L. Vaida, op. cit., p. 138, fig. 8-M7.

37 J. Nemeti, op. cit., p. 1 18.

38 L. Vaida, Cimitirul celtic de la Fântânele . . . , p. 13.
39 V. Lazăr, Mormântul celtic de la Delureni, în ActaMN, XII, 1975, p. 69.
40 J. Nemeti, Necropola Liltene de la Pişcolt, (/), p. 61, fig. 10-M202 .

41 L. Horvath şi colab., Corpus of celtic ftnds in Hungary, vol. 1, Transdanubia, Budapesta, 1987, p. 82,
fig. 19.
42 M. Hellebrandt, Celtic ftnds from Northern Hungan;, în Corpus of ce/tic finds in Hungary, vol. III,
Budapesta, 1 999, p. 221, fig. 170.
43 J. Nemeti, Necropola l.Jltene de la Pişcolt (IV), p. 1 18.
44 L. Vai da, The celtic cemetery from Orosfaia . . . , p. 138, fig. 8/M7.

379
www.cimec.ro
 DAN LUCIAN VAIDA

datorită faptului că în perimetrul cimitirelor respective toate celelalte complexe

înregistrate aparţin acestei perioade, dar au fost cercetate şi morminte cu un
mobilier funerar deosebit de numeros (pl. II/113). Cele cunoscute numără
podoabe, accesorii vestimentare, dar şi vase de ofrandă.
O bună parte dintre podoabele şi obiectele vestimentare au fost găsite
în evidentă relaţie cu scheletul, într-o poziţie care indică modul şi locul lor de
purtare în viaţa pământeană, în schimb o serie de alte lucruri au fost depuse în
suprafaţa gropii, în momentul înmormântării. Nici pentru ordonarea acestor
piese nu au putut fi stabilite reguli anume. Din săpăturile proprii nu cunoaştem
complexe de inhumaţie care să aparţină unor luptători, situaţie înregistrată în
România la Pişcolt4S.
Numărul vaselor de ofrandă este, de regulă, mai mic decât pentru
mormintele de incineraţie; la Orosfaia şi Fântânele- " La Gâţa" constatându-se, în
cel mai bun caz, un singur vas lucrat cu mâna sau la roată. Acesta poate fi
depus lângă craniu, la picioare sau în lateral, de o parte ori de alta a corpului.
La Fântânele- " La Gâţa" , strachina din M12 suprapunea oasele ce compuneau
laba piciorului (pl. ill / M12).
Ofranda de carne, stabilită pe baza oaselor de animale aflate în
complexele funerare, şi atât de obişnuită pentru mormintele de incineraţie, nu
este atestată în cazul inhumaţiilor. La Orosfaia şi Fântânele-" La Gâţa " mormin­
tele cu schelet uman nu au dat în nici unul dintre cazuri oase de animale şi nu
avem cunoştinţă nici pentru restul mormintelor celtice de acelaşi rit din
perimetrul judeţului Bistriţa-Năsăud. Nu se poate concluziona însă că ofranda
de carne a lipsit cu desăvârşire în mormintele de inhumaţie. Nu este cu totul
exclus ca cei care s-au ocupat de ceremonia funerară să fi depus în gropi bucăţi
de carne fără os, iar în acest caz lipsa urmelor este firească.
Raportându-ne din nou la mormintele celtice din nord-vestul ţării, la
Pişcolt ofranda alimentară a fost constatată şi pentru mormintele de inhumaţie,
fiind dovedită prin părţi mai mari sau mici din scheletul animalului sacrificat46.
într-un singur caz a fost documentată şi în cimitirul de la CiumeştW.

2. Monninte de incineraţie în groapă (pl. IV-VI). Constituie forma de

înmormântare înregistrată cel mai frecvent în complexele celtice din
Transilvania. Astfel, fragmentele de oase umane arse au fost găsite direct în sol,
fără să fie izolate în interiorul unei urne. Resturile umane pot fi depuse în
grămăjoare, una sau mai multe, sau împrăştiate pe fundul gropilor funerare. În
două rânduri la Fântânele-" La Gâţa " (M7 şi Mn), oasele au fost culese de pe
întinderea mormintelor dar la adâncimi diferite, o parte fiind aruncate, credem,

45 J. Nemeti, Necropola Latene de la Pişcolt (Il), în Thraco-Dacica, 1 989, p. 91, fig. 13/M 164; p. 95,
fig. 15/Mm.
46 Idern, Necropola Latene de Ia Pişcolt ([V), p. 118.

47 VI. Zirra, op. cit., p. 8.

380
www.cimec.ro
 Cimitirele celtice din nord-estul Transilvaniei. Rit şi ritual funerar

în timpul umplerii gropilor. O astfel de situaţie a mai fost înregistrată în ţara

noastră la Tărian4s.
În zona Bistriţei gropile funerare s-au dovedit a fi rotunde, ovale sau
rectangulare, ultimele putând avea colţurile rotunjite. Totuşi, conturul acestora
nu a putut fi stabilit în toate cazurile, umplutura mormintelor având uneori
aceeaşi consistenţă şi culoare cu nisipul în care au fost săpate. Trebuie
subliniată situaţia constatată pentru Ms la Fântânele- " La Gâţa " , unde inventarul
funerar a fost delimitat pe latura de nord-est de un rând de pietre (pl. V /Ms). În
general gropile sunt mai adânci decât cele constatate pentru mormintele de
inhumaţie, putând coborî la Fântânele-" Dâmbul Popii " până la 2 metri49.
Şi în mormintele de incineraţie se regăsesc lucrurile personale ale celor
morţi, în funcţie de sexul, îndeletnicirile şi condiţia socială a fiecărui răposat. Pe
ansamblu, mormintele de incineraţie în groapă sunt mai bogate decât cele �e
inhumaţie, dar şi aici cantitatea obiectelor este diferită de la un caz la altul. In
compunerea complexelor pot fi întâlnite podoabe şi accesorii vestimentare,
arme, unelte, piese de harnaşament şi numeroase vase de ofrandă. O parte a
mobilierului funerar a fost trecut prin foc, o dată cu arderea mortului, dar
frecvent se întâlnesc materiale bine conservate, netrecute prin foc, depuse direct
în groapă. De obicei piesele mărunte au fost depuse grupat pe fundul gropii, cel
mai frecvent spre mijlocul acesteia. În M2 la Orosfaia s-a găsit o brăţară din
lignit-sapropelit mai sus, în pământul de umpluturăso .
Deosebit de bogate sunt mormintele de incineraţie atribuite unor
războinici, fapt care atestă stratificarea socială şi statutul privilegiat al
purtătorilor de arme. Este şi cazul M2 la Orosfaia şi M15 la Fântânele- " La Gâţa" .
Au fost aduse la lumină spade, la un loc cu lanţurile de prindere la brâu, lănci,
părţi de scut, fragmente de coif, zăbale etc. Printre descoperirile de la Galaţii
Bistriţei este amintită şi o cămaşă de zaleS l , astfel de materiale mai fiind cunos­
cute printre vestigiile celtice de pe teritoriul României doar pentru vestitul
mormânt de luptător de la Ciumeşti52.
La Dipşa şi Orosfaia s-a constatat practica îndoirii rituale a spadelor.
Dacă la Dipşa lama a suferit o simplă curbare de la mijloc53 (pl. Vll/1), la
Orosfaia spada, împreună cu teaca, a fost răsucită o dată şi jumătate, formându­
se astfel o buclă prinsă înăuntrul piesei deformate, în timp ce capătul cu
buterola a fost îndoit scurt spre interiors4 (pl. VII/2).
Îndoirea săbiilor, uneori şi a altor piese aparţinând echipamentului
militar, este un fapt relativ frecvent întâlnit în descoperirile funerare celtice de

48 N. Chidioşan, D. Ignat, op. cit., p. 570.

49 1. H. Crişan, Lil necropole de Fântânele . . , p. 186.
.

so L. Vaida, op. cit., p. 136, fig. 6/M2.

5 1 Vl. Zirra, Liltenezeitliche Trensen in Riimanien, în Hamburger Bei trage zur Archăelogie, 8, 1981, p. 134.
52 M. Rusu, O. Bandula, Mormântul unei căpetenii celtice de la Ciumeşti, Baia Mare, 1970, p. 7, pl. XIV.
53 K. Horedt, op. cit., p. 198, fig. 5.
54 L. Vaida, op. cit., p. 136, fig. 6/9.

381
www.cimec.ro
 DAN LUCIAN V AIDA

pretutindeni. În timpul primelor secole ale celei de a doua epoci a fierului

ritualul înhumării, larg răspândit, nu integrează decât în mod excepţional
distrugerea armelor. Dimpotrivă, această practică va cunoaşte începând cu
secolul III î. Chr. o răspândire paralelă cu aceea a incinerării, care va deveni la
rândul ei majoritarăss .
Motivaţia gestului nu a fost lămurită încă în mod convingător. Se crede
că pentru celţi distrugerea deliberată a armelor însemna totodată încetarea
puterii lor de a provoca moarte, admiţându-se şi posibilitatea ca îndoirea să fi
fost determinată, în anumite cazuri, de constrângerea depozitului funerar la un
spaţiu restrâns. S-a încercat şi raportarea fenomenului la o epocă arhaică, în
legătură cu un anumit cult al strămoşilor, mai ales în onoarea participanţilor la
cuceririle teritoriale ale fazelor de expansiune56.
Îndoirea provocată a armelor a fost sesizată la noi şi în cazul unor
descoperiri de la Aiud (jud. Alba)57, Pişcoass, Sanislău59 sau Tărian60. Obiceiul
este constatat numai pentru mormintele de incineraţie în groapă.
S-a precizat deja că numărul vaselor de ofrandă în mormintele de
incineraţie în groapă este superior raportat la cele de inhumaţie. Sunt puţine
complexe de incineraţie care nu au în compunere vase de ofrandă, în schimb
numărul lor a ajuns până la 7 în cazul Ms, Mn şi Mts de la Fântânele- "La Gâţa " .
Recipientele pot fi lucrate la roată, reprezentând forme tipic celtice, sau cu
mâna, ultimele considerate ca provenind de la populaţia aşa-zisă autohtonă. La
sfârşitul Latene-ului timpuriu se remarcă atât cantitatea mare de vase depuse în
gropi cat şi varietatea lor, în schimb în Latene-ul mijlociu numărul lor tinde să
scadă. În prima fază exemplarele lucrate cu mâna sunt mai numeroase, mai ales
în ceea ce priveşte vasele mari cu formă bitronconică, frecvenţa acestora
reducându-se pentru perioadele târzii, făcându-se loc tot mai mult olăriei
lucrate la roată. .
Dacă în descoperirile celtice din nord-vestul ţării a fost stabilită în mod
obişnuit pentru intervalul Latene C t o aşa-numită " triadă " , formată dintr-un
vas mare, o strachină şi un vas mic (cană sau ceaşcă)61, în cazul nostru o
asemenea grupare nu mai este atât de evidentă. În necropola de la Orosfaia,
contemporană orizontului IV de la Pişcolt, nu a fost sesizată în nici unul dintre
complexe. Doar Mt prezintă asemănări, în sensul că acolo s-au găsit un vas mare

55 A. Rapin, Destructions et multilations des armes dans necropole set les sanctuaires au second age du fer,
în Rev. Archeo/. Quest, Supplement 6, 1993, p. 291 .
56 Ibidem, p . 297.
57 M. Roska, A keltak Erdelyben, în Kozlemenyek, IV, 1-2, 1944, p. 65, fig. 34.
ss J. Nemeti, Necropola Lilti!ne de la Pişcolt (]), fig. 4/M36; Idem, Necropola Lilti!ne de la Pişcolt (Il),

fig. 8/M124, fig. 10/Mm, fig. 23/M207.

59 VI. Zirra, Noi necropole celtice în nord-vestul României . . . , fig. 4.
60 N. Chidioşan, D. Ignat, op. cit., p. 565, pl. 7.
61 J. Nemeti, Necropola Lilti!ne de la Pişcolt (IV), p. 120.

382
www.cimec.ro
 Cimitirele celtice din nord-estul Transilvaniei. Rit şi ritual funerar

şi o strachină, diferit fiind numărul ceştilor, prezente de această dată în două

exemplare62.
Vasele pot fi grupate într-o anumită zonă a gropilor, pot fi dispuse într-un
rând sau plasate în puncte diferite. În două morminte de la Fântânele-" La
Gâţa ", vasele au fost repartizate grupat, cu excepţia unei mici străchini care a
fost izolată de restul ceramicii (pl. V /Ms , M7). Tot în punctul " La Gâţa " , în două
cazuri au fost constatate vase sparte ritual. În M9 un anumit sector al gropii era
acoperit cu cioburile împrăştiate de la un vas lucrat la roată (pl. VI!M9).
În cele mai multe dintre mormintele de incineraţie au fost găsite oase de
animale, provenite de la ofranda alimentară. Nu s-au observat oase incinerate,
ca dovadă că animalele sacrificate nu au însoţit trupurile umane pe rugul
funerar. Din nefericire, lipsesc şi de această dată analizele osteologice, care ar
permite identificarea speciei animalelor folosite, depuse în întregime sau prin
bucăţi. Certă este doar prezenţa oaselor de porc, acestea fiind poate cel mai uşor
de recunoscut de către nespecialişti. Este notabil cazul de la Fântânele- "Dâmbul
Popii ", unde doi porci serveau ca ofrandă pentru un singur mort63. În acelaşi
loc sunt amintite oase de bovine şi păsări de curte64. Pentru Ma la Orosfaia,
forma şi dimensiunile oaselor indică că aparţin de asemenea unei păsări65.
Locul de aşezare în groapă a bucăţilor de carne nu este stabilit nici de
această dată în urma vreunei norme. Poate fi în apropierea vaselor de ofrandă
dar şi undeva spre marginile gropilor funerare. În M1 la Orosfaia, ofranda de
carne a fost depusă într-o strachină, după cum o dovedeşte osul de jambon aflat
în interior66 (pl. IV /M1 ). De cele mai multe ori, peste oasele de animale şi păsări,
sau lânq:ă, au fost aşezate cuţite din fier.
In lipsa unor informaţii suplimentare, depunerea ofrandei alimentare
poate fi raportată la restul lumii celtice, unde animalul este puternic implicat în
rituri funerare în toată epoca fierului. Această participare poate lua o mulţime
de forme, în funcţie de speciile vizate şi practicile specifice. Alimentaţia
defunctului şi uneori a participanţilor la ceremonie motivează alegerea. Aceasta
se axează în principal pe porc, dar şi pe alte specii considerate comestibile,
păsări, caprine, vite sau chiar câine. La începutul celei de a doua epoci a fierului
animale ca porcul, oaia şi vaca sunt reprezentate într-o manieră destul de
echilibrată, ca pe parcurs să fie preferat tot mai mult porcul. Alegerea bucăţilor
de carne corespunde unor reguli care variază de la o specie la alta. Animalele
mici, de exemplu cocoşul, sunt depuse întregi, în timp ce altele mai mari,
precum porcii, caprinele sau bovinele, sunt reduse la bucăţi. În ultimul caz se
presupune că o parte din animale era distribuită participanţilor la funeralii67.

62 L. Vaida, op. cit., p. 136, fig. 5.

63 1. H. Crişan, op. cit., p. 186.
64 Ibidem.
65 Vaida, op. cit., p . 138, fi g . 9/Ma.
L.
66 Ibidem, p . 136, fig. 5 /M J .
67 P. Maniei, Les sacrifices d'animaux chez les Gaulois, Paris, 1992, p. 1 1 1-130.

383
www.cimec.ro
 DAN LUCIAN V AIDA

3. Morminte de incineraţie în urnă. O variantă distinctă pentru

mormintele de incineraţie, o reprezintă cazurile în care resturile umane luate de
la rugul funerar au fost introduse în prealabil într-o urnă. Numărul incineraţii­
lor de acest fel este redus în Transilvania. Apariţia lor este confirmată mai ales
în nord-vestul ţării, la Pişcolt, unde reprezintă 7,1% din totalul complexelor68 şi
la Ciumeşti, unde au fost stabilite 7 astfel de înrnormântări69.
Pentru zona Bistriţei, cu peste 1 50 de morminte celtice dezvelite, au fost
consemnate trei incineraţii în urnă, la Galaţii Bistriţei, Archiud şi Dipşa. Dacă în
primul caz complexul respectiv nu este publicat, ci doar semnalat într-un aşa-zis
"
" raport preliminar 70, pentru cel de-al doilea, făcut cunoscut de către Şt. Dănilă,
păstrăm serioase rezerve71 .
Îndoieli avem şi în situaţia de la Dipşa, chiar dacă de această dată
sursele bibliografice menţionează "dinţi şi oase de om" depuse în interiorul
unui vasn. 5-a considerat, la un moment dat, că aparţin unor morminte cu urnă
inventarele descoperite în anul 1941 la Cepari. 1. H. Crişan, plecând de la
însemnările de inventar făcute de M. Roska, care nota pentru fiecare mormânt
câte o urnă, a fost convins, într-o primă fază, că forma de înmormântare folosită
la Cepari a constituit-o, în exclusivitate, incineraţia în umă73. Cercetările
ulterioare nu au confirmat însă practicarea acestui ritual. Nu a fost sesizat nici
măcar în perimetrul necropolei de la Fântânele-" Dâmbul Popii " 74.
În legătură cu o eventuală exercitare a incineraţiei în urne s-ar putea
afla în schimb două străchini, păstrate la muzeul din Bistriţa, provenite de la
Fântânele-"Dârnbul Popii " şi Archiud. Ambele vase au fundul străpuns, după
ardere, de un mic orificiu aplicat central. Ca analogie facem trimitere la o
strachină folosită drept capac pe o urnă descoperită la Zăuan (jud. Sălaj), tot
într-un mormânt celtic, care are, la rândul ei, partea de jos perforată, golul fiind
interpretat drept " gură a sufletului " 75.

68 J. Nemeti, op. cit., p. 120.

69 VI. Zirra, Un cimitir ce/tic în nord-vestul României. . . , p. 44.
70 R. Harhoiu, op. cit., p. 322.
11 Şt. Dăn.ilă, Două morminte de incineraţie daco-celtice descoperite la Archiud, in Arhiva Someşană, seria
a 11-a, 2, 1974, p. 478, fig. 3/2.
n 1. Nestor, Keltische Grăber bei Mediaş. Ein Beitrag zur Frage der friihen keltischen Funde in Siebenbiirgenl,

in Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 181 .

73 1. H. Crişan, Materiale dacice din necropola şi aşezarea de la Ciumeşti şi problema raporturilor dintre
daci şi celţi în Transilvania, Baia Mare, 1966 p. 63.
74 Idem, Inceputul Liltene-ului la daco-geţi, in Marisia, VII, 1977, p. 76.
75 V. Al. Matei, Trei morminte din sec 1II î. e. n., descoperite la Zăuan (jud. Sălaj), in ActaMP, II,
1978,
p. 36.

384
www.cimec.ro
 Cimitirele celtice din nord-estul Transilvaniei. Rit şi ritual funerar

Les Celtes du Nord-Est de la Transylvanie. Rit et rituel funeraire

- Resume -

Les complexes funeraires constituent la plus evidente preuve de la

presence celtique dans la zone de Bistriţa aux JVe_Jie ss. av. J.-Chr. A la suite des
fouilles systematiques, on a examine un bon nombre de cimetieres, datant de
cette periode et ideitifies a Cepari, Galaţii Bistriţei, Archiud, Fântânele, Orosfaia,
auxquels on ajoute toute une serie de materiels, tres probablement detaches des
complexes funeraires, dant les endroits d'apparition doivent etre, par la suite,
verifies.
Les types d'enterrement sant pareils comme dans le cas des autrex
cimetieres contemporains de l 'espace intracarpatique. Les necropoles sant
planes et birituelles, comprenant aussi bien des tombeaux d'inhumation que
l'incineration. Les fouilles archeologiques prouvent l'existence parallele des
deux rituels. Les complexes d'incineration, notamment l'incineration dans la
fosse en tant que rituel funeraire predominent.

385
www.cimec.ro
 DAN LUCIAN VAIDA

·._.,
'

c.
)
1,
l
1
i
..
('> .... ....•.
(" \.,
c. ""· \..

�.

JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD
HARTA DESCOPERffiiLOR AIUIEOLOGICE (sec. IV-Il î. Chr.)

Planşa 1

386
www.cimec.ro
 Cimitirele celtice din nord-estul Transilvaniei. Rit şi ritual funerar

- - - - - -- - - - - - - - -

.". ... - .....

" '
\
f 1
, ...
\
\
\
'
\.
_ ",
1
/
J �

-� �'C;_R='·
....- '�
•....
.... . 11
�
f
vc r--
c. -·-
--

--=-
C:: -=: � () -=---:;

,. - - -
'
'

�
o
N

Planşa II. Necropola celtică de la Orosfaia: morminte de inhumaţie.

387
www.cimec.ro
 DAN LUCIAN VAIDA

- - - - - - - - - - - - - - - - -

-
- - ...

1
/

1
1 1
1 1
1 1
1
1
1
1
1

\.. _ _ �"
- - -
- - -
- -
- - - - - - - - - - - - - - - -
- - -

- - - - - - - -
- - - - -
N
,

1
1
i
.....

'

1
\
\ s

j
1

1
\ 1
\ 1
)
- - - -
/
- - - - - - - - - - - - - -

o
- -
- -
- - - -
- - - -
- - -
- - -
-

i
- - -

...

'

'
1

-·

Planşa III. Necropola celticl de la Fântânele-" La Gâţa " : morminte de inhumaţie.

388
www.cimec.ro
 Cimitirele celtice din nord-estul Transilvaniei. Rit şi ritual funerar

00 8
&
:;E $ :;E �
...
,.... ...
�- - - - - - .....

@@
, ' �
...
, '
" '
f '
/ .,. '
'
1 ,.. \
1 \
1 tic; � 1

1
1
1 (}.
., .,
...
'
1
1
l § �
1
1 '" 1
1 1
1
�
1 ---Il
r- � ..,..
l
�....-"

~
1
1 1
1 ��\
:o
c:::.,>
,.
,.
\
\
'
� 1
1
1

.... --...
\
'
'
' .,. oi
/
�·
��J;
'
...
----- -
�

""
..

!
o�

Planşa IV. Necropola celtică de la Orosfaia: morminte de incineraţie.

389
www.cimec.ro
 DAN LUCIAN V AIDA

oi• �
,� - - - - - - - - - - - - - - - - - -
-,
'
\
1
1
'

�� \
\
\
1
1
1
\

\ 1
'
\
\
'
'
1
1
1
1
1
1
1
1
1
\' /
' �''
-
',
.... _ _ _ _ _ _ _ _ __
- --- ----

Planşa V. Necropola celticl de la Fântânele-,.La Gâţa" : morminte de incineraţie.

390
www.cimec.ro
 Cimitirele celtice din nord-estul Transilvaniei. Rit şi ritual funerar

oo
�<:::> o
o
,..
,..

1 '
.

"pQ

� ,
'

o�
(f O o
,

� oo �

)
?
o o {] � o
� ...

M9 Mn

.. .... - - - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
- -

- - -
- - -

'
===c- --=::::.
:::
'
\
\
_____
--....._

1:1 o
6� 1

!fi
u.;

(j

1
1

'
''
-
- - - -
- -
- - -
- - - - - -
- - - - - - - - - - -
-

20
-

40 an
- -

Planşa VI. Necropola celtidl de la Fântânele-" La Gâta" : morminte de incineratie.

391
www.cimec.ro
 DAN LUCIAN VAIDA

.
'

i, :x \ ·. · \
.

· · ' ··

Planşa VII. Spade îndoite ritual: 1. Dipşa; 2. Orosfaia.

392
www.cimec.ro