Misterul identitatii Apostolului si

Evanghelistului Îoan - o analiza documentara

Sorin-Liviu Ştefănescu
Articolul de faţă reprezintă o sinteză a pregătirii conferinței „Contribuțiile ființial-spirituale și aparența fizică în
Misterul celor trei Ioan”, 24.06.2016, București, Sediul SAR.

Dacă încercați să Teologul. A fost

vă formați o unul dintre
imagine din cei Doisprezece
documentația lesne Apostoli și a scris
accesibilă virtual Evanghelia care îi
despre indivi- poartă numele, trei
dualitatea enig- epistole canonice (I
matică a celui Ioan, II Ioan și III
recunoscut în Ioan) și Apocalipsa.
creștinism ca Ioan
Dintre toți
Evanghelistul, veți
Apostolii, Ioan a
rămâne cu unele
fost cel mai tânăr. S-
nelămuriri întrucât
a dedicat lui Iisus
veți identifica
cu însuflețire. La
incongruențe
început avea o fire
printre informațiile furnizate de diferite surse.
irascibilă. Râvna arzătoare și dragostea pătimașă pe care
De plidă, aflăm că de pe portalurile comunității le arăta, aminteau, adesea, de primul lui Învățător pe
ortodoxe că Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul care l-a avut, pe Înaintemergătorul Domnului. Ioan
Apostol și Evanghelist Ioan este cunoscut și ca Ioan Evanghelistul ar fi trăit mai mult de o sută de ani.

Pământ iubit 39
 Enciclopedia on-line face mai întâi distincție între
autorul Evangheliei și cel al Apocalipsei și ne spune că
Ioan Evanghelistul este numele convențional pentru
autorul Evangheliei după Ioan. În mod tradițional a
fost considerat ca fiind una și aceeași persoană cu
Apostolul Ioan dar nu există niciun izvor istoric de
încredere care să arate că autorul Evangheliei după
Ioan s-ar fi numit în mod real Ioan, evanghelia sa fiind
publicată în mod anonim. În schimb, autorul
Apocalipsei lui Ioan este numit de obicei Ioan Teologul
sau Ioan de Patmos, spre a nu fi confundat cu Ioan
Evanghelistul, cu Apostolul Ioan sau cu Ioan
Presbiterianul (în sensul unor citate obscure atribuite
lui Papias din Hierapolis și preluate în Istoria
Bisericească scrisă de Eusebiu de Cezareea în secolul
IV d.Chr.).
Ioan Evanghelistul a fost un pescar dintr-un sat de
pe malul nordic al lacului Genesareth din Palestina. A
fost potrivit tradiției, fratele mai mic al apostolului
Iacob cel Bătrân (frații Iacob și Ioan Zevedeu). Iisus i-ar
fi numit pe acești doi frați „fii tunetului”, probabil
pentru că făceau parte din grupa revoluționar-
antiromană a Zeloților. După care, enciclopedia
continuă despre Ioan Evanghelistul în modul următor
(și în dezacord cu pasajele anterioare): „Exilat pe insula
Patmos (Grecia), ar fi scris Apocalipsa lui Ioan în anul
95 d.Chr., iar după moartea împăratului Domițian (96
d.Chr.) s-ar fi întors la Efes, scriindu-și Evanghelia în
jurul anului 100 d.Chr. A adormit în Domnul la vârstă
foarte înaintată (88 ani)”.
40 Primăvară 2019
Deasemenea, enciclopedia menționează că deși
autorul Evangheliei după Ioan este identificat în mod
tradițional cu Apostolul Ioan, au fost ridicate diverse
obiecții: prima dintre ele vizează faptul că Evanghelia
după Ioan este o relatare foarte intelectualizată a vieții
lui Iisus (autorul fiind familiarizat cu tradițiile rabinice
de interpretare biblică) dar în evangheliile sinoptice
există un general acord asupra faptului că Ioan era
doar un simplu pescar, mai mult,
Faptele Apostolilor (4:13) se referă la Ioan ca fiind
„lipsit de învățătură” sau de-a dreptul, „analfabet”.
Astfel, anumiți cercetători au propus alte
posibilități. De plidă, Filson, Sanders, Vernard Eller,
Rudolf Steiner, Ben Witherington (și în continuare,
Keenly) sugerează că era vorba de Lazăr, deoarece Ioan
11:3 și Ioan 11:36 indică precis că Isus îl „iubea” pe
acesta. Am „săpat” conștiincios după indicații pentru a
studia argumentațiile (1), (2), (3), (4). Ben Witherington
(reputat teolog, profesor la Universitatea St. Andrews
din Scoția) prezintă un studiu de caz convingător
(spun criticii) despre Lazăr ca autor al Evangheliei lui
Ioan, Keener sugerează că „...unul dintre candidații
propuși în mod obișnuit și dintre cei mai probabili este
Lazăr „cel iubit de Isus” iar Vernard Eller
concluzionează textual: „Nu pot susține ca am dovedit
clar faptul că Lazăr din Betania a fost Discipolul Iubit.
Dar, din nou, dacă nu este vorba de Lazăr, nu putem
avea nici cea mai mică idee despre cine ar fi fost acest
discipol. Lazăr se potrivește mai bine decât orice alt
candidat”.
 Din informațiile la care am avut acces, rezultă că
prima introducere istorică a ipotezei „Ioan Lazăr”, îi
aparține lui Rudolf Steiner, rezultată în urma unor
profunde investigații suprasensibile. Lucrările altor
autori pe această temă (din ce date am identificat,
cronologic ulterioare), par întemeiate pe studii, analize
și deducții bine documentate asociate uneori (în lipsa
unor informații suficiente) cu prezumpții și supoziții
plauzibile. Trecând peste subiectul delicat și stânjenitor
legat de „cine și cum a citat pe cine”, să reținem că
tema clar configurată și prezentată prima oară de
Steiner și despre care Biserica, fie ea ortodoxă, catolică
sau protestantă, refuză să vorbească), este un subiect ce
rezultă din cercetarea rațională a conținutului
Evangheliei după Ioan, care confirmă și conferă temei
cert rezultatului investigațiilor spirituale ce au generat
prima ipoteză sau mai bine zis (și scris), prima
descriere a unui extraordinar eveniment spiritual-
istoric.
Din investigațiile lui Rudolf Steiner (5), (6) aflăm că
în Evanghelia după Ioan, nu apare termenul de
„ucenicul Ioan” ci este folosit un termen tehnic:
„ucenicul pe care Domnul îl iubea” (Ioan 19: 26),
desemnând discipolul favorit (Lazăr), pe care Maestrul
însuşi îl iniţiase. În timp ce corpul lui Lazăr stătea ca
mort în mormânt, corpul său eteric a fost extras pentru
a parcurge iniţierea şi a primi aceeaşi forţă ca cea care
este în Christos. Lui Lazăr cel înviat (numit acum Ioan
Lazăr) îi datorăm Evanghelia după Ioan și Apocalipsa.
În cele ce urmează am analizat comparativ două
lucrări importante (7), (8) despre Ioan Lazăr, la care se
adaugă o a treia, poate mai puțin relevantă (9).
În prima dintre ele, Prokofieff face referire la
”ultima alocuțiune” a lui Rudolf Steiner (28.09.2014) cu
privire la deja cunoscuta succesiune de încarnări Ilie-
Ioan Botezătorul-Rafael-Novalis (linia „Abel”).
Surprinzător pentru audiența antroposofică a acelui
timp (unii fiind tentați inițial să acuze o eroare!),
Steiner face afirmația că „entitatea lui Ilie a reapărut în
Ioan Lazăr”. Astfel, s-a prezentat pentru prima dată o
temă foarte importantă, aceea a întrepătrunderii
individualității pământești a celui ce urma să devină
Ioan Evanghelistul, în timpul inițierii ca Lazăr, cu
entelehia lui Ioan Botezătorul acționând din lumea
spirituală: o a doua succesiune importantă de
încarnări, Hiram-Ioan Lazăr-Christian Rosenkreutz-
Contele de St. Germain (linia „Cain”), se intersectează
cu prima în individualitatea lui Ioan Lazăr. Astfel, în
prima succesiune apare o modificare: Ilie-Ioan
Botezătorul–(Ioan Lazăr)–Raffael–Novalis. Complicat,
nu-i așa? Premergător inițierii, Lazăr nu putea dezvolta
deplin forțele pământești decât până la sufletul rațiunii
(corespunzător epocii a patra post-atlanteene). El a
primit un fel de „împrumut” pentru organizarea sa
superioară. „Astfel, în fața lui Christos s-a aflat un om
care ajungea până în cele mai de sus înalturi ale
Cerului, care, în deplinătatea corpului fizic, purta în
sine toate componentele, pînă în mădularele spirituale,
Manas, Buddhi și Atma, care într-un viitor îndepărtat
vor putea fi dezvoltate de toți oamenii (GA 238)” (10).
Pământ iubit 41
 Prokofieff intră în detalii concepție nu va înțelege
și prezintă modul în care în corect esența Misterului de
timpul inițierii din pe Golgota. Crearea
Bethania, forțele sufletului corpului Învierii nu poate fi
conștienței și ale Sinei înțeleasă decât aristotelic.
Spirituale aparținând lui
Prokofieff nu este
Ioan Botezătorul trec în
preocupat de raportul
Lazăr. Mai mult, Prokofieff
dintre personalitatea lui
continuă linia
Ioan Zevedeu și cea a lui
investigațiilor spirituale și
Ioan Evanghelistul, în
asociază contribuțiile
sensul tradiției bisericești,
pentru ființa lui Lazăr cu
dar abordarea sa
individualitatea lui
evidențiază consecvența
Zarathustra (din sfera
(metodologică) în conti-
lunară) care unindu-se cu
nuarea investigațiilor
forțele corpului eteric al lui
spirituale ale lui Rudolf
Isus solomonic (prin
Steiner și obținerea unor
intermediul Spiritului
rezultate absolut noi și
vieții), nu mai trebuia să
remarcabile prin argu-
parcurgă Devachanul și se
mentație.
putea încarna terestru
relativ repede (Maestrul O cu totul altă abordare
Isus). Contribuția pentru (scriu cu o justificată
Omul Spirit este atribuită reținere, complementară)
lui Aristotel, din zona este prezentă în ce-a de-a
solară, zonă ce constituie sursa a tot ce este intelectual. doua carte, în care Judith
O conștiență clară și cuprinzătoare poate fi dezvoltată von Halle vorbește despre moartea „efectivă” a lui
pe Soare numai prin forțele Omului Spirit. Aristotel a Lazăr (care la sosirea lui Christos Iisus din nordul
fost primul care a înțeles gândirea cu însăși gândirea. Palestinei în Bethania, era deja mort de patru zile).
El a pus bazele logicii și gândirii umane individuale iar Trebuie spus că dacă lucrurile stăteau așa, în zonă ar fi
inspirația lui venea direct din Soare. La Platon, fost mare agitație, întrucât la evrei înmormântarea
gândirea omenească este o umbră, o maya. O astfel de trebuie sa aibă loc cât mai curând dupa moarte, numai

42 Primăvară 2019
în cazuri excepționale este permisă înmormântarea în
altă zi decât cea a decesului. Mai mult, neîngroparea
trupului celui mort era socotită ca cea mai mare
batjocură și cel mai mare dispreț arătat față de cel
adormit.
Urmărind indicațiile lui Steiner, Judith von Halle
afirmă că Ioan Botezătorul și Lazăr se întâlnesc prin
moarte, unul vine de sus, altul de jos. Noutatea rezidă
în atenția dată subiectului Ioan Zevedeu (care
participase la o serie de evenimente cum ar fi
Transfigurarea de pe Tabor sau trezirea fiicei lui Iair,
înainte de inițierea lui Lazăr). La frageda vârstă de 19
ani, Ioan Zevedeu îi jerfește lui Lazăr, propriul corp
eteric. Iar acest corp eteric a produs rapid (doar în
câteva ore!) un corp fizic, sub ochii celor prezenți: noul
corp fizic al lui Lazăr. Corpul fizic inițial al lui Ioan
Zevedeu s-a degradat aproape instantaneu (în cu totul
altă locație, frații Zevedeu fiind rămași în urma lui
Christos Iisus pe drumul către Bethania). Amănuntele
oferite de Judith von Halle sunt absolut șocante iar
scena care atinge apogeul este cea a desfacerii noului
corp fizic al lui Lazăr din giulgiuri, (la evrei, trupul
mort este învelit într-o panză albă de in, numită
„tachrichim”), scenă cu un impact devastator pentru
un cititor neavizat. Urmărind însă cu liniște (și în mod
cât mai aristotelic cu putință) imaginile provocate de
aceste relatări, este de neînțeles cum a fost total neglijat
din scenariu vechiul corp fizic abandonat al lui Lazăr.
Absența acestui detaliu este lesne de identificat și nu
este neapărat necesar a citi/împărtăși observațiile lui
Prokofieff pe marginea acestui amănunt (11). O
„contra-imagine” a acestor relatări este prezentă, de
exemplu, în capitolul despre „cele 40 de zile în pustiu”
al uneia dintre cele mai importante cărți scrise despre
viața lui Christos Iisus (12), în care Emil Bock este cât
se poate de clar: Christos nu avrut să fie un magician,
ci un Mântuitor. El a respins total senzaționalul.
Din păcate, printre altele, ca prizonier al
prejudecăților mele profesionale, am constatat lipsa
totală din multitudinea de note bibliografice de final
ale cărții, a lucrării lui Prokofieff, pe care Judith von
Halle o ignoră (greu de crezut, fără știință), adăugând
o tușă suplimentară la linia ce desparte
binecunoscutele opinii antinomice și confruntările din
sânul mișcării antroposofice.
Dar chiar dacă unele detalii pot afecta credibilitatea
investigațiilor, trebuie spus că relaționarea lui Ioan
Zevedeu cu Lazăr în experiențele mistice relatate de
Judith von Halle este implicită cel puțin sub două
aspecte: cel al vârstei înaintate la care a intrat pe Poarta
Morții Ioan Evanghelistul și cel al disjuncției dintre
nivelul lui Ioan de educație, semnalat în Faptele
Apostolilor și formidabilul nivel de înțelepciune și
spiritualitate al documentelor scrise de Ioan Lazăr
(printre altele, un fin cunoscător al limbii și filosofiei
grecești).
În ce-a de-a treia lucrare, Powell pornește de la
distincția între Apostolul Ioan și Ioan Presbiterianul (în
traducere aproximativă „Liderul”), făcută de Papias de
Hierapolis (cca 65-125 d. Chr.). Conform acesteia, Ioan
Zevedeu este Apostolul Ioan iar Lazăr din Bethania
Pământ iubit 43
este Ioan Presbiterianul, autorul Apocalipsei, acestuia la Efes (după moartea celor două surori) și
Evangheliei și Epistotelor după Ioan. Ambii au trăit, au adoptarea numelui Ioan Presbiterianul (Ioan
murit și au fost îngropați în Efes (cel de-al doilea, mult Evanghelistul). Această poveste m-a captivat și pe
mai târziu ca primul). mine și m-a impulsionat să ajung la mormântul Mariei
Magdalena din Saint Maximim, Provence.
Evenimentul inițierii a avut loc la 26 iulie, anul 32 d.
Chr., când Lazăr avea probabil treizeci și trei de ani 41.
Din acel moment, Lazăr a fost unit spiritual cu Ioan
Botezătorul și legat intim cu Apostolul Ioan (Zevedeu),
fiind capabil să-și părăsească corpul (bilocație?) și să fie
prezent spiritual lângă Christos Iisus. Asfel, Lazăr a
fost martor la Cina cea de Taină, la Crucificare și la
Înviere (ca prezență spirituală, prezența fizică fiind
asigurată de Ioan Zevedeu). La fel ca și Judith von
Halle, Robert Powell preia și prelucrează multe din
viziunile călugăriței germane Annei Katharina
Emmerich (1774-1824), creditează și detaliază frumoasa
poveste despre arestarea lui Lazăr și a surorilor sale
(Maria Magdalena și Marta), abandonarea lor într-o
barcă în largul coastelor Palestinei, navigarea
miraculoasă pe Mediterana și descinderea pe țărmul
Contribuția ființial-spirituală pentru componentele omului „care se
regiunii Provence din sudul Franței, recunoașterea lui
întindea din adâncurile Pământului pănă în cele mai înalte sfere
Lazăr ca primul episcop al Marsiliei, întoarcerea
cerești” (Ioan Lazăr).

Din păcate pentru mine, documentarea nu știu cât

41Putem presupune că aceste date ar putea fi corecte. Activitatea lui
Robel Powell a implicat multe calcule similare. De pildă, Robert
Powell a calculat un interesant Cod al Apocalipsei pornind de la
ideea că fiecare zi între Botez și Înviere reprezintă un ciclu Saturnian
(29,5 ani). Aplicat istoriei actuale (începând cu Învierea), prima zi a
Ispitirii este Conciliul de la Constantinopole (869 d. Chr.), iar noi,
astăzi, ne aflăm în perioada zilei 39 din 40. În concluzie, mai avem
multe de experimentat până la finalul acestui mare interval
(aproximativ anul 38000).
m-a ajutat, iar misterul Apostolului și Evanghelistului
Ioan parcă s-a adâncit și mai mult. Este clar că este
nevoie de o altă metodologie de investigație. Cea
utilizată de Judith von Halle conduce probabil, la
rezultate foarte interesante, poate chiar spectaculoase.
Cea folosită de Prokofieff este mai elevată și din
punctul meu de vedere (aici, strict documentaristic),

44 Primăvară 2019
cea mai adecvată. Această concluzie nu trebuie privită
ca o un demers de demontare a semnificației
experiențelor lui Judith von Halle (o mare
personalitate, cu formidabilă anvergură și prezență
carismatică, care trebuie tratată cu respect și interes).
Ea rezultă dintr-o analiză pur exterioară a unor
documente, într-o evaluare (nu lipsită de suficiențe
asociate), specifică abordărilor critice ale sufletului
conștienței.
Referințe
[1] Ed Parish Sanders, The Historical Figure of Jesus, Penguin,
1995.
[2] Ben Witherington, What Have They Done with Jesus? Beyond
Strange Theories and Bad History-Why We Can Trust the Bible,
HarperOne, 2007.
[3] Vernard Eller, The Beloved Disciple: His Name, His Story,
His Thought: Two Studies from the Gospel of John, Publisher:
W.B. Eerdmans, 1987.
[4] Craig S. Keener, The Gospel of John. A Commentary. Vol.I.,
Baker Academic, a division of Baker Publishing Group,
Michigan, 2003.
[5] Rudolf Steiner, Evanghelia după Ioan (GA 100), Conferința a
V-a, Editura Univers Enciclopedic, București, 2009.
[6] Rudolf Steiner, Evanghelia după Ioan (GA 103), Conferința a
IV-a, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009.
[7] Sergej O. Prokofieff, Misterul lui Ioan Botezătorul și Ioan
Evanghelistul la începutul erei creștine. Univers Enciclopedic
Gold/Triade, București/Cluj-Napoca, 2012.
[8] Judith von Halle, Despre misterul lui Lazăr și a celor trei
Ioan. Ioan Botezătorul. Ioan Evanghelistul. Ioan Zevedeu. Univers
Enciclopedic Gold/Triade, București, 2011.
[9] Rober Powell, Maria Magdalena. Mister. Biografie. Destin.
Univers Enciclopedic Gold/Triade, București, 2012.
[10] Rudolf Steiner, Considerații ezoterice asupra legăturilor
karmice (volum IV). Viața spirituală a prezentului în relație cu
mișcarea antroposofică (GA 238). Editura Triade, Cluj-Napoca,
2003.
[11] Sergej O. Prokofieff, Călătorii în timp. O contraimagine a
cercetării antroposofice. Univers Enciclopedic Gold/Triade,
București, 2013.
[12] Emil Bock, Cei trei ani, Univers Enciclopedic Gold/Triade,
București, 2007.
Pământ iubit 45