A DOUA EPISTOLĂ A LUI
IOAN
(O) ~~~~~~:~ :t~~~icioare să să
ia seama nu
cadă el însuşi" (I Cor. 10.12). Aceste cuvin-
te ale apostolului Pavel ar putea forma subtitlul acestei
mici epistole a lui Ioan. într-atît sînt de adecvate con-
lţinutului ei. Destinatarii ei - o doamnă cu copiii ei
- erau. evident, dintre cei care au rămas în picioare.
umblînd în adevăr şi fiind credincioşi poruncilor pe
care le-au primit de la Tatăl. Lui Ioan îi face o plăcere
deosebită să-i laude. Dar nu ezită să le atragă totuşi
atenţia la pericolul care-i paşte. conştient fiind că nu-
mai un pas ne desparte de cădere pe fiecare dintre noi şi
astfel îi îndeamnă să se iubească unii pe alţii. Aposto-
lul recunoaşte că aceasta nu e o descoperire. dar o
consideră atît de importantă încît consideră că nu e rău
dacă o repetă mereu. A ne iubi unii pe alţii. subliniază
el. este tot una cu a umbla călăuziţi de poruncile lui
Dumnezeu.
Ioan ne arată însă că această dragoste trebuie să fie
pătrunsă de discemămint. Nu e acel gen de dragoste naivă.
oarbă. care iubeşte pe oricine şi orice. Dragostea bibli-
că este o chestiune de alegere. E periculos şi nechibzuit
să treci prin viaţă fără să ai această dragoste însoţită de
discernămînt. Împrejurul credincioşilor mişună învă­
ţătorii falşi. care susţin că Cristos nu a venit cu trupul.
ar. a iubi o învăţătură falsă înseamnă a nu avea dis-
cernămînt. Învăţăturilor false nu trebuie să le deschi-
dem uşa inimii. Trebuie să avem părtăşie cu Dumne-
zeu şi cu creştinii. Dar cu învăţătorii falşi nu trebuie să
avem nici o părtăşie.
"Presbiterul" din versetul I a fost acceptat dintot-
deauna ca fiind apostolul Ioan. ceea ce a dus la numi-
rea acestei epistole: loannou B. sau "A două Ioan".
(60) AUTORUL CĂRŢII II IOAN
Datorită asemănării de conţinut şi împrejurări
dintre II şi III Ioan. paternitatea ambelor lu-
crări va ti discutată aici. Aceste scrisori nu au avut la
început o circulaţie largă. datorită scurti mii lor şi fap-
tului că se adresau unui grup restrîns de oameni. Mica
lor circulaţie cît şi faptul că nu conţin multe alte idei
noi faţă de cele discutate în I Ioan le-au făcut să nu se
bucure de prea multe citate în scrierile părinţilor bi-
sericii primare. O vreme chiar locul lor în cadrul
scrierilor canonice a fost pus sub semnul întrebării. dar
ceea ce este important este faptul că În mintea acelor
părinţi ai bisericii care au trăit mai aproape de vremea
lui Ioan nu au existat niciodată îndoieli cu privire la
autenticitatea lor de scrieri apostolice. Nici autorii
creştini din secolul al doilea. cum ar fi Clement din
Alexandria şi Irineu. nu au avut alte păreri. Abia mai
1234
tîrziu. cînd au fost uitate amănuntele privitoare la origi-
nile lor. au început să se ivească îndoieli. dar mulţimea
de dovezi pozitive în favoarea lor le-a cîştigat în cele
din urmă binemeritatul loc în cadrul scrierilor oficial
acceptate ale Bisericii.
E limpede că destinatarii epistolelor II şi III Ioan au
cunoscut bine identitatea autorului lor. chiar dacă a-
cesta nu şi-a dat numele. ci a preferat să se numească.
în amîndouă. după funcţia avută. respectiv aceea de
presbiter. Nu există aici nici o posibilitate de a pune la
îndoială paternitatea lui Ioan asupra lor. deoarece con-
textul acestor epistole ne dezvăluie dutoritatea lui Ioan
mai mult decît aceea a oricărui alt presbiter din cadrul
Bisericii de atunci. Şi apostolul Petru s-a numit pe
sine "presbiter" (I Pet. 5.1) deci nu e surprinzător să-I
vedem şi pe Ioan folosind acest termen distinctiv.
Asemănarea de stil. vocabular. structură şi stare
sufletească dintre II şi III Ioan demonstrează că au fost
scrise de acelaşi autor. În plus. ambele (dar mai ales II
Ioan) conlin elemente comune cu I Ioan şi cu Evanghe-
lia a patra. Astfel. dovezile interne şi cele externe
sprijină unanim părerea tradiţională după care aceste
epistole au fost scrise de apostolul Ioan.
TIMPUL CĂRŢII II IOAN
(mJ
W E greu să stabilim cu precizie cine au fost
cititorii iniţiali ai acestei epistole. datorită de-
zacordului care există în privinla interpretării cuvinte-
lor "către aleasa doamnă şi copiii ei" din versetul 1.
Unii învăţaţi optează în favoarea interpretării literale.
suslinînd că ar fi fost vorba chiar de o persoană reală. şi
copiii acesteia. În vreme ce alţii sînt de părere că avem
de-a face cu o referire metaforică la o biserică locală.
Pentru nici una din aceste variante nu avem dovezi
suficiente. dar şi într-un caz. şi-ntr-altul cititorii îl cu-
noşteau bine pe Ioan şi trăiau probabil în provincia
Asia. nu departe de Efes. Dacă acceptăm varianta
metaforică. "copiii alesei tale surori" (v. 13) devine o
referire la membrii unei biserici soră.
În prima sa epistolă. Ioan a scris despre învăţătorii
falşi ce dezbinaseră biserica ("Ei au ieşit dintre noi. dar
n-au fost. de fapt. dintre noi". I Ioan 2.19). Unii din
aceştia au devenit un fel de învăţători ambulanţi. care
trăiau pe spinarea celor mai creduli. care-i găzduiau şi
le primeau Învăţăturile. Scopul acestor învăţători era să
infiltreze bisericile şi să-şi răspîndească învăţătura.
Judecînd după conţinutul şi împrejurările epistolei II
Ioan. reiese clar că a fost scrisă în aceeaşi perioadă de
timp ca şi I Ioan sau cu foarte puţin mai tîrziu. probabil
prin anul 90 d.Cr. Toate trei epistolele lui Ioan vor ti fost.
probabil. scrise la Efes (vezi "Timpul cărţii 1 Ioan"),

(t) CRISTOS ÎN CARTEA II IOAN
Ioan combate aceeaşi rătăcire privitoare la
persoana lui Cristos pe care a combătut-o şi în
prima sa epistolă. Din nou el subliniază faptul că cei
care nu recunosc venirea lui Isus Cristos în trup (v. 7)
sînt nişte înşelători, ce trebuie ocoliti. Se cere să ră­
mînem în învăţătura lui Cristos (v.9), pentru a avea
legătură strînsă cu Dumnezeu. Doctrina persoanei şi
lucrării lui Isus Cristos afectează orice domeniu al
teologiei.
CHEILE CARŢII II IOAN
(!J
6 Cuvîntul cheie: Evitaţi părtăşia cu Învăţă­
torii falşi. Tema de bază a acestei mici scri-
sori este statornicia în practică şi puritatea doctrinei
apostolice pe care cititorii au auzit-o de la început (v.6).
Ioan scrie această epistolă pentru a le reaminti să umble
în ascultare de porunca lui Dumnezeu de a se iubi unii pe
alţii (vezi îndemnurile practice din versetele 4-6). Sco-
pul lui principal este de a-i avertiza pe fraţi să nu se
asocieze şi să nu-i ajute pe acei învătători care nu voiau
să recunoască adevărul despre Isus Cristos (vezi în-
demnurile doctrinare din versetele 7-11).
Unii au sugerat că Il şi III Ioan au fost un fel de
scrisori însoţitoare pentru prima epistolă, în care Ioan
dădea încurajări suplimentare unei biserici (Il Ioan) şi
lui Gaius (III Ioan). E greu de spus dacă aceasta a fost
situaţia.
Versetele cheie: II Ioan 9,10. "Oricine o ia înainte
şi nu rămîne în învăţătura lui Cristos nu-L are pe
Dumnezeu. Cine rămîne în învătătura aceasta are pe
Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce
învăţătura aceasta să nu-l primiti în casă şi să nu-i
ziceţi: "Bun venit!" (v. 9,10).
ACCENTUL RĂMÎNEŢI ÎN PORUNCILE LUI DUMNEZEU
TEXTUL t 4
DIVIZIUNEA salutări
I
umblaţi În
adevăr
I umblaţiÎn
UMBLA ŢI ÎN PORUNCI
SUBIECTUL
PRACTICAREA ADEVARULUI
LOCUL
TIMPUL
SCHIŢA CARŢII II
1. Rămîneţi În poruncile lui Dumnezeu
A. Salutarea
B. Umblali În adevăr . . .4
C. Umblali În dragoste
1235 II IOAN
(A) PANORAMA CARŢII II IOAN
Această scurtă scrisoare are multe lucruri co-
mune cu 1 Ioan, printre care şi avertizarea
credincioşilor de pericolul învăţătorilor falşi, care tăgă­
duiesc încarnarea lui Isus Cristos. Ioan îşi încurajează
cititorii să umble mai departe în dragoste, dar îi în-
deamnă să fie pătrunşi de discernămînt atunci cînd îşi
exprimă dragostea. Il Ioan poate fi împărţită în două
părţi, după cele două teme principale: versetele 1-6:
rămîneţi în poruncile lui Dumnezeu şi 7-13: nu rămîneti
alături de învăţătorii falşi.
Rămîneţi În poruncile lui Dumnezeu (v. 1-6):
Salutarea (v.I-3) se axează pe conceptul rămînerii în
adevăr (mentionat de patru ori în aceste trei versete).
Destinatarii sînt iubiţi pentru alipirea lor de adevăr, de
către toţi cei care cunosc adevărul. Apostolul îşi laudă
cititorii pentru că umblă în adevăr, ascultînd de po-
runca lui Dumnezeu (vA) şi le aminteşte că porunca
aceasta presupune practicarea dragostei reciproce (v.
5,6). Porunca divină e dată în versetul 5 iar răspunsul
uman îl găsim în versetul 6.
Nu rămîneţi alături de Învăţătorii falşi (v.7-13):
Trecînd de la testul de bază al comportării creştine
(iubirea de frati) la testul de bază al crezului creştin
(persoana lui Cristos), Ioan îşi îndeamnă cititorii să se
ferească de înşelătorii care nu recunosc faptul că Isus
Cristos a venit în trup (v.7-9). În termeni cît se poate de
categorici apostolul le atrage atenţia cititorilor să refuze
pînă şi cel mai mic ajutor sau încurajare a învăţătorilor
ambulanţi, care promovau conceptii greşite despre
Cristos şi, evident, despre mîntuire; v.lO, II).
Epistola se încheie cu explicaţia scurtimii scrisorii:
Ioan se aştepta să facă în curînd o vizită, în care să aibă
prilejul să vorbească mai pe-ndelete, gură către gură cu
cititorii (v.12). Sensul salutului din versetul 13 e în
functie de interpretarea pe care o dăm versetului 1.
NU RAMÎNEŢI CU ÎNVAŢ ATORII F ALŞI
5 7 10 12 _ _ _ _ 13
dragoste
doctrina învă-
ţătoriior fa'şi
Ievitaţi-i I pe În-
văţătorii falşi
benedicţia
ATENŢIE LA FALSURI
APARAREA ADEVARULUI
SCRISA ÎN EFES
c. ANUL 90 d.Cr.
IOAN
1-6 III. Nu rămîneţi alături de Învăţătoriifalşi . . 7-13
1-3 A. DoctrinaÎnvălătorilorfalşi . 7-9
B. Evitali-i pe Învălătorii falşi 10. II
5.6 C. Benediclia . . . . . . . . . . . . . . 12. 13
II IOAN 1236

Salutarea Doctrina invăţătorilor falşi

P resbiterul către aleasa doamnă şi copiii ei,

pe care-i iubesc în adevăr - şi nu numai
eu, ci şi toţi cei ce cunosc adevărul- ·Col. 1.5
2. pentru adevărul acesta care rămîne în noi
şi care va fi cu noi în veac:
3. Cu voi va fi *har, îndurare şi pace de la
Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Cristos, Fiul
Tatălui, în adevăr şi în dragoste!
·Rom. 1. 7; 1 Tim. 1.2
Umblaţiin adevăr
4. M-am bucurat foarte mult că am aflat pe
unii din copiii tăi umblînd în adevăr, după po-
runca pe care am primit-o de la Tatăl.
Umblaţi in dragoste
5. Şi acum, te rog, doamnă, nu ca şi cum ţi-aş
scrie o poruncă 1 nouă, ci cea pe care am avut-o
de la început: *să ne iubim unii pe alţii!
·Ioan 13.34
6. Şi aceasta este dragostea: *să umblăm po-
trivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca,
după cum aţi auzit-o de la început, ca să um-
blaţi în ea. ·1 Ioan 2.5
7. Căci mulţi amăgitori au ieşit în lume, care
nu mărturisescpe Isus Cristos ca pe Unul care a
venit în trup. Acesta e amăgitorul şi anticristul!
·1 Ioan 2.22
8. Luaţi seama la voi înşivă, ca să nu pierdeţi
trodul muncii voastre, ci să primiţi o răsplată
deplină. tceea ce aţi lucrat
9. *Oricine O ia înainte şi nu rămîne în în-
văţătura lui Cristos nu-L are pe Dumnezeu.
Cine rămîne în învăţătura aceasta are pe Tatăl
şi pe Fiul. ·1 Ioan 2.23
Evitaţi-i pe invăţătorii falşi
10. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce
învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să
nu-i ziceţi "Bun venit!"
11. Căci cine-i zice: *"Bun venit!" se face păr-
taş cu faptele lui rele. ·1 Tim. 5.22; Jude 23
Benedicţia
12. Aş mai avea multe să vă scriu, dar n-am
vrut să vi le scriu pe hîrtie şi cu cerneală, ci
nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură
către gură, ca bucuria noastră să fie deplină.
13. *Copiii surorii tale alese te îmbrăţişează.
Amin. ·1 Pet. 5.13

.1 (v. 5) LEGEA LUI CRISTOS: Noua lege a lui Cristos este dragostea divină, turnată In inima relnnoită de către
Duhul Sfint (Rom. 5.5; Ev. 10.16), care se revarsă In energia Duhului, neforţată şi spontană, către obiectele
iubirii divine (II Cor. 5.14-20; I Tes. 2.7-8). Prin urmare este "legea libertăţii" (lac. 1.25; 2.12) în contrast cu
legea externă a lui Moise. Legea lui Moise cere dragoste cu forţa (Lev. 19.18; Dt. 6.5; Luca 10.27); Legea lui
Cristos este dragoste (Rom. 5.5; I Ioan 4.7, 19-20), Inlocuind astfel legea externă prin faptul că o Implineşte
(Rom. 13.10; Gal. 5.14). Este "legea scrisă In inimă", sub Noul Legămlnt (vezi Ev. 8.8; ler. 31.33).