A DOUA EPISTOLĂ A LUI
PETRU
m
@) CARTEA II PETRU
I Petru tratează problemele din afară; II Petru
le tmtează pe cele dinăuntru. Petru scrie credin-
cio~ilor ca s{\-i prevină de pericolul Învălătorilor fal~i
care propagau o doctrină foarte dăunătoare. EI începe
prin a le spune S{I veghe/.e asupracolllportării lor. Viala
crqtină reclamă urmărirea cu sîrguinlă a celor mai
înalte nomle pe planul moralei, al cuno~tinlei, al stă­
pînirii de sine, al perseverenlei. al evlaviei, al dra-
gostei de frali ~i al unei iubiri lipsite de orice pre-
făcătorie. Contrastînd izbitor cu cei ce le urmăresc pe
acestea, învăţătorii fal~i sînt senzuali, aroganli, lacomi
~i hrăpăreli. Ei î~i bat joc de ideea unei judecăli vii-
toare, trăindu-~i viaţa ca ~i cînd ~i viitorul ar fi structu-
ral la fel. Petru le amintqte că de~i Dumnezeu e
îndelung răbdător cînd e vorba să trimită judecata, pînă
la urmă însă aceasta tot va veni. Avînd în vedere
acestea, credincio~ii trebuie să trăiască o vială evla-
vioasă, irepro~abilă ~i statornică.
Declaralia paternităţii de la 1. 1 este cît se poate de
clară:"Simon Petru, rob ~i apostol al lui Isus Cristos".
Pentru a o distinge de prima epistolă a lui Petru, în
greacă i s-a dat titlul Petrou B, sau "A doua a lui
Petru" .
X
GrJ
AUTORUL CĂRŢII II PETRU
Nici o carte din Noul Testament nu pune atîtea
probleme cu privire la autenticitate cît pune II
Petru. Spre deosebire de I Petru, scrisoarea aceasta are
o foarte slabă mărturie externă. Autenticitatea ei e
atacată ~i de anumite probe interne. Datorită acestor
obstacole, mulţi învăţaţi resping paternitatea lui Petru
asupra acestei epistole, dar asta nu înseamnă că nu
există dovezi suficient de bune pentru a susţine că ea a
fost totu~i scrisă de Petru.
Dovezile externe: Cum am spus deja, în cazul
epistolei II Petru mărturia externă e mai slabă decît la
oricare altă carte din Noul Testament. Cu toate aces-
tea, pînă În secolul al patrulea ea a ajuns să fie ac-
ceptată unanim ca parte integrantă din Noul Testament
~i epistolă scrisă de apostolul Petru. Nu ne-au parvenit
citate din II Petru care să fi fost făcute în secolul al
doilea, dar în secolul al treilea ea este citată destul de
frecvent în scrierile mai multor părinli ai bisericii, mai
cu seamă Origen ~i Clement din Alexandria. Autorii
din secolul al treilea aveau. în general. cuno~tinţe bune
despre II Petru ~i-i respectau conlinutul. dar o lineau
mai departe pe lista cărţilor disputate. În ciuda unor
îndoieli care mai persistau, în secolul al patrulea, II
Petru a ajuns să fie recunoscută ca text biblic, scris de
Petru. Există mai multe motive pentru care i-a trebuit
1220
atît de mult timp epistolei II Petru să intre în canonul
Sfintelor Scripturi: ( I ) Restrînsa ei circulalie a împiedi-
cat larga ei cunoa~tere. (2) Scurtimea ~i conlinutul ei au
redus simţitor numărul de citate apărute în scrierile
frunta~ilor bisericii primare. (3) Recunoa~terea ei în-
tîrziată a însemnat că II Petru a trebuit să concureze cu
alte scrieri ulterioare care se pretindeau a fi fost scrise
de Petru (cum ar fi, de pildă, Apocalipsa lui Petru). (4)
Deosebirile stilistice dintre I ~i II Petru ridică, de ase-
menea, probleme.
Dovezile interne: Privind lucrurile din latura poziti-
vă, II Petru e plină de dovezi ale originii ei apostolice.
În primul ei verset susline că a fost scrisă de "Simon
Petru" iar în 3.1 spune: "Preaiubililor, aceasta este a
doua epistolă pe care v-o scriu." Autorul se referă la
prezicerea Domnului cu privire la moartea apostolului
din 1.4 (cf. Ioan 21.18. 19) ~i spune că a fost martor la
Transfigurarea Domnului (1.16-18). Ca apostol (1. 1),
el se plasează pe picior de egalitate cu Pavel (3.15).
Mai mult, găsim în II Petru o serie de cuvinte distinc-
tive care se găsesc ~i În predicile lui Petru din Fapte,
precum ~i cuvinte ~i expresii neobi~nuite folosite numai
în I ~i II Petru.
În latura negativă, rămîn cîteva aspecte care con-
tinuă să conteste părerea tradilională, cum ar fi: (1)
Deosebirea de stil dintre I ~i II Petru. Greaca lui II Petru
e mai pUlin cizelată decît cea a lui I Petru; tonul e mai
puţin sobru ~i citatele din Vechiul Testament sînt tratate
diferit. Dar aceste deosebiri au fost uneori exagerate de
unii, care au scăpat din vedere faptul că Petru s-a folosit
de serviciile de secretar ale lui Silvan în I Petru, pe cînd
II Petru a scris-o chiar el. fără nici un ajutor. (2) S-a
argumentat că II Petru ar fi împrumutat un pasaj din
Iuda pentru a descrie învălătorii fal~i, dar că epistola lui
Iuda ar fi fost scrisă după moartea lui Petru. Faptele
acestea însă nu au putut fi dovedite. Mai mult, e posibil
ca ~i Iuda să fi citat din scrierile lui Petru sau se poate ca
amîndoi să fi citat dintr-o sursă comună (vezi "Autorul
cărţii Iuda"). (3) Referirea la o coleetie a scrisorilor lui
Pavel (3.15, 16) presupune aparilia tîrzie a acestei
epistole. Dar nu e neapărat nevoie să conchidem că e
vorba despre toate epistolele lui Pavel. Contactele lui
Petru cu Pavel ~i asocialii acestuia i-au dat prilejul să se
familiarizeze destul de bine cu cîteva din epistolele lui
Pavel. (4) Unii învăţaţi susţin că învălătura falsă despre
care vorbe~te II Petru a fost o formă a gnosticismului,
care a evoluat după moartea lui Petru. Însă părerea
aceasta nu are suficiente temeiuri.
Alternativa paternitălii petrine ar fi un fals comis în
numele lui Petru. Chiar pretenţia că II Petru ar fi fost
scrisă de un ucenic al lui Petru nu poate învinge gravele

probleme de falsă reprezentare. În plus II Petru e net
superioară oricăror scrieri pseudonime. În ciuda pro-
blemelor exteme şi interne, pozitia traditională potrivit
căreia Petru este autorul acestei epistole este cea mai
viabilă.
TIMPUL CARŢII II PETRU
(iJ
W Cei mai multi învătati consideră 3. I ("aceasta
e a doua epistolă pe care v-o scriu") drept o
referire la 1 Petru. Dacă aşa stau lucrurile, Petru a avut
în vedere pe aceiaşi cititori din Asia Mică (vezi
"Timpul cărtii 1 Petru"), deşi salutul mai general din
1. 1 admite prezenta unui auditoriu mai mare. Petru a
scris această epistolă ca răspuns la răspîndirea învă­
ţăturilor eretice, care erau cu atît mai insidioase cu cît
proveneau chiar din sînul bisericilor. Aceşti învăţători
falşi denaturau doctrina justificării şi promovau un
mod de viată imoral şi rebel.
Epistola aceasta a fost scrisă cu putin timp înainte de
moartea apostolului (1.14), probabil de la Roma. Mar-
tiriullui a avut loc între anul 64 şi 66 (dacă Petru ar mai
fi fost în viată în anul 67, cînd a scris Pavel II Timotei
în timpul celei de-a doua întemnitări a sa, de bună
seamă că Pavel l-ar fi amintit în epistola sa.
(tJ
.
CRISTOS ÎN CARTEA II PETRU
În afară de primul verset al acestei epistole,
Petru foloseşte titlul Domn ori de cîte ori îl
pomeneşte pe Mîntuitorul. Domnul Isus Cristos este
sursa deplinei cunoştinte şi puteri pentru realizarea
maturitătii spirituale (1.2, 3, 8; 3.18). Petru rememo-
rează gloria transfigurării Domnului Isus pe muntele
cel sfînt şi anticipează parusia sau venirea Sa, cînd
întreaga lume, nu doar trei oameni pe un munte, va
privi gloria Sa.
CHEILE CARŢII II PETRU
(lJ
O Cuvîntul cheie: păziţi-vă de învăţătoriifalşi.
Tema principală care străbate cartea II Petru
este contrastul dintre adevăr şi minciună. Epistola a-
ceasta a fost scrisă pentru a demasca lucrarea pericu- din afară. A doua sa epistolă se concentrează asupra
loasă şi seducătoare a învătătorilor falşi, precum şi opozitiei create de învătătorii falşi, ale căror "erezii
CULTIVAREA
ACCENTUL CARACTERULUI CREŞTIN
TEXTUL 1:1 1:15 2:1~~~:4
DIVIZIUNEA creştere
În Cristos
I
temeiurile
credinţei
pericol
adevărata profeţie
SUBIECTUL
sfinţenie
LOCUL
TIMPUL
1221 II PETRU
pentru a-i preveni pe credincioşi să vegheze, ca nu
cumva să se lase tîriti de rătăcirea acestor oameni nele-
giuiti (3.17). A mai fost scrisă şi pentru a-i îndemna pe
cititori să crească în harul şi cunoştinta Domnului şi
Mîntuitorului nostru Isus Cristos (3.18), deoarece a-
ceastă maturizare creştină este cea mai bună apărare
împotriva falsurilor spirituale. Scrisoarea aceasta are
rolul de a le aminti cititorilor de bazele credintei creş­
tine, de la care nu trebuie să se abată cu nici un chip
(1. 12, 13; 3.1,2). Aici e cuprinsă şi siguranţa despre
venirea Domnului cu putere şi judecată.
Versetele cheie: II Petru 1.20,21 şi 3.9-11. "ştiind
aceasta mai întîi, că nici o profetie din Scriptură nu se
interpretează singură. Căci nici o profeţie n-a fost rostită
prin voia omului, ci oameni sfinti ai lui Dumnezeu au
vorbit mînati de Duhul Sfint" (1.20, 21).
"Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduintei Lui,
cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi
doreşte ca nici unul să nu piară, ci toti să vină la pocă­
inţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hot. În ziua a-
ceea, cerurile vor trece cu trosnet, elementele se vor
topi, datorită intensitătii focului iar pămîntul ~i
lucrurile care sînt pe el vor arde de tot. Deci, fiindcă toate
aceste lucruri se vor dizolva, ce fel de oameni ar trebui să
fiti voi, cu o purtare sfîntă şi evlavioasă," (3.9-11).
Capitolul cheie: II Petru I.Textul cel mai clar din
Biblie cu privire la relatia dintre Dumnezeu şi om în
problema inspiratiei îl găsim în 1.19-21, de unde se
desprind trei principii: ( 1) că interpretarea Scripturii nu
e rezervată doar unui grup limitat de aleşi, ci e deschisă
tuturor celor care "împart drept Cuvîntul adevărului"
(II Tim. 2.15). (2) că profetul divin inspirat nu a fost el
însuşi initiatorul scripturii respective; şi (3) că Duhul
Sfint (nu emotiile sau împrejurările de moment) a fost
Acela care i-a mînat pe oameni.
(AJ
PANORAMA CĂRŢII II PETRU
Petru a scris prima epistolă pentru a-i încuraja
pe cititori să dea răspunsul adecvat la opozitia
CONDAMNAREA ÎNCREDERE ÎN
ÎNVĂŢĂTORILORFALŞI REVENIREA LUI CIRSTOS
_. - ---- .... 2:10 .3: 1 .3:8 .3:18
I nimicire
I descriere batjocura din
ultimele zile
I.zIUa
Do .,
IDnUlUI
profeţii falşi profeţie: ziua Domnului
erezie nădejde
PROBABIL ROMA
c. 64-66 d.Cr.
II PETRU
distrugătoare" (2.1) pot să-i ducă pe credincioşi la rătă­
cire şi imoralitate. In timp ce l Petru vorbeşte despre
naşterea din nou prin Cuvîntul viu, II Petru accentuează
nevoie de a creşte în harul şi cunoştinţa lui Cristos. Cel
mai bun antidot împotriva rătăcirii este întelegerea ma-
tură a adevărului. II Petru se împarte în trei păqi: cul-
tivarea caracterului creştin (2); condamnarea învătăto­
rilor falşi (2); şi încrederea în revenirea lui Cristos (3).
Cultivarea caracterului creştin (1): Salutul lui
Petru de la 1. 1, 2 constituie în acelaşi timp o introdu-
cere la tema majoră a capitolului 1: adevărata cu-
noaştere a lui Isus Cristos. Cititorilor li se aminteşte
despre "pretioasele şi marile Lui făgăduinte" pe care le
au ei datorită chemării lor la credinta în Cristos (1.3,4).
Ei au fost chemati afară din stricăciunea care este în
lume, urmînd să se conformeze acum lui Cristos şi
Petru îi îndeamnă să facă progres în acest sens, prin
cimentarea unui lant de opt virtuti creştine, de la cre-
dintă la dragoste (1.5-7). Dacă un credincios nu trans-
formă simpla mărturisire cu gura într-o chestiune de
trăire practică, în viată, atunci el se va ofili spiritual şi
va denatura scopul pentru care a fost chemat (1.8-11).
Scrisoarea aceasta a fost scrisă cu putin timp înainte
de moartea lui Petru (1.14), pentru a le aminti cre-
dincioşilor despre bogătiile pozitiei lor în Cristos şi
despre responsabilitatea lor de a se tine tare de adevăr
(1.12-21). Petru ştia că plecarea sa de pe acest pămînt
era foarte aproape, drept care a lăsat scrisoarea aceasta
ca un fel de testament. Întrucît a fost martor ocular al
vietii lui Cristos (fapt pe care-I ilustrează printr-o zugră­
vire a Transfigurării în 1. 16-18), Petru afirmă auto-
ritatea şi probitatea cuvîntului profetic. Cea mai clară
descriere biblică a procesului inspiratiei divine prin in-
termediul uman o găsim în 1.21, unde se vorbeşte de
oameni sfinti ai lui Dumnezeu, care au vorbit mînati de
Duhul Sfint.
Condamnarea Învăţătorilor falşi (2): Discutînd
despre adevărata profetie, Petru se lansează apoi într-o
lungă înfierare a profeţiei false din sînul bisericilor.
I. Cultivarea caracterului creştin .................•• 1.1-21
A. Salutul. .. .. . . .. . . . . .. . . . .. . . . . . .. . . . .
B. Cre~terea in Cristos. . 1.3-14
C. Temeiurile credintei
1. Experienta transfigurării
2. Certitudinea Scripturii<Jf
II. Condamnarea Învăţătorilor falşi
A. Pericolul invălătorilor fal~i .
1222
Învătătorii aceştia falşi erau deosebit de periculoşi
deoarece se iveau din rîndurile credincioşilor, cărora
le subminau încrederea (2.1-3). Descrierea amănunti­
tă a caracteristicilor acestor învătători falşi (2.10-22)
arată zădărnicia şi stricăciunea strategiilor lor. Învătă­
turile şi vieţile lor sînt dominate de aroganţă şi egoism,
dar prin cuvinte pline de viclenie ei sînt în stare să-i
amăgească pe credincioşii imaturi.
Încredere în revenirea lui Cristos (3): Iarăşi Petru
afirmă că scrisoarea aceasta are menirea de a trezi
mintile cititorilor săi, spre a le aduce aminte (3. 1; ef.
1.13). Acest capitol foarte nimerit, cu permanentă va-
labilitate, are rolul de a le reaminti despre adevărul sigur
al iminentei parusii (acest cuvînt grec, folosit în 3.4,
12, se referă la a doua venire a lui Cristos), combătînd
astfel pe batjocoritorii care sustin că Dumnezeu nu
intervine cu putere în mersul acestei lumi, dar Petru
atrage atentia cititorilor asupra a două evenimente ca-
tastrofale din trecut şi unul din viitor, care au fost
cauzate divin: Creatia, Potopul şi dizolvarea actualelor
ceruri şi a actualului pămînt (3. 1-7). S-ar părea că
promisiunea lui Cristos că se va întoarce nu se va
împlini, dar lucrul acesta e neadevărat, din două motive:
perspectiva lui Dumnezeu asupra trecerii timpului este
cu totul diferită de cea a oamenilor iar aparenta întîrziere
a parusiei se datorează îndelungii Sale răbdări, faptului
că doreşte ca orice individ să ajungă să-L cunoască pe
Cristos (3.8, 9). Totuşi ziua împlinirii promisiunii Sale
va veni negreşit şi toată materia acestui univers se va
transforma în energie, din care Dumnezeu va plăsmui
un nou cosmos (3.10-13).
În lumina acestei zile viitoare a Domnului, Petru îşi
îndeamnă cititorii să trăiască o viată de sfintenie, sta-
tornicie şi maturitate (3.14-18). EI pomeneşte "scri-
sorile preaiubitului frate Pavel" şi - fapt semnificativ
- le pune pe picior de egalitate cu Scripturile Ve-
chiului Testament (3.15, 16). După un avertisment
final privitor la pericolul învătătorilor falşi, epistola se
încheie cu un îndemn la creştere şi o doxologie.
SCHIŢA CARŢII I PETRU
B. Nimicirea invălătorilor fal~i . . .24-9
1 1. 2 C. Descrierea învătătorilor fal~i ..... 2.10-22
III. Încredere în revenirea Domnului ..........3.1-18
1.15-18
1.19-21 A. Batjocura din zilele de pe urmă 3.1-7
B. Arătarea
Zilei Domnului 3.8-10
2.1-22 C. Maturitate,
. 2.1-3 avînd în vedere Ziua Domnului .. 311-18

Salutul
Simon Petru, *rob şi apostol al lui Isus
1 Cristos, către cei ce au primit o credinţă de
acelaşi preţ cu a noastră, prin neprihănirea
Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Isus
Cristos: *II Cor. 4.13; Ef. 4.5
2. *Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin
tdeplina cunoaştere a lui Dumnezeu şi a Mîn-
tuitorului nostru Isus Cristos! "DanA.l; Rom. 1.7:
t Gr. epipnosis. cunoaştere deplină, adevărată
Creşterea în Cristos
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot
ce ţine de viaţă şi evlavie, prin tdeplina cu-
noaştere a Celui ce ne-a chemat prin slava şi
virtutea Sa, *1 'Ies. 2.12: II Tes. 2.14; t vezi v. 2
4. prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui ne-
spus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi
părtaşi ai firii dumnezeieşti, după ce aţi scăpat
de stricăciuneacare este în lume, prin poftă.
5. De aceea, *daţi-vă şi voi toate silinţele să
adăugaţi la credinţa voastră virtutea iar la vir-
tute *cunoştinţa; "v.9; 3.l8; Osea 4.6: *1 Pet.3.7
6. iar la cunoştinţă înfrînarea; iar la înfrî-
nare t răbdarea; iar la răbdare evlavia;
*v. 9; t
7. la evlavie dragostea frăţească; iar la dra-
gostea frăţească dragostea. *v.9
8. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri
în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici
neroditori în ce priveşte tdeplina cunoaştere a
Domnului nostru Isus Cristos.
t Gr. epignosis, ca in v. 2,3
9. Dar cine nu are *aceste lucruri este miop şi
orb şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui
păcate. *v. 5·7; *Tit2.14
10. De aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atît mai
mult să vă asiguraţi de alegerea voastră, căci,
dacă veţi face lucrul acesta, nu veţi cădea nicio-
dată,
11. ci, dimpotrivă, în felul acesta vi se va
acorda intrare deplină în *Împărăţia veşnică a
Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Cristos.
12. De aceea, *voi fi gata totdeauna să vă
aduc aminte de lucrurile acestea, deşi le cu-
noaşteţi deja şi aţi fost statorniciţi în adevărul
pe care-I aveţi acum. *luda5
13. Dar consider că e drept, cît voi mai fi în
cortul acesta, să vă ţin treji, aducîndu-vă a-
minte,
14. căci *ştiu că în curînd va avea loc dezbră­
carea de cort, după cum mi-a arătat Domnul
nostru Isus Cristos. "II Tim. 4.6
Experienţa Transfigurării
15. Îmi voi da osteneala dar, ca şi după
1223 IIPETRU 1
t plecarea mea voi să vă puteţi aduce totdeauna
aminte de aceste lucruri. t Gr. exodul, adică ieşirea
[din cort], moartea pămîntească.
16. Căci atunci cînd v-am spus despre pute-
rea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos nu
ne-am luat după *basme născocite cu iscusinţă,
ci am fost martori oculari ai măreţiei Lui.
*1 Cor. 1.17
17. Căci El a primit cinste şi glorie de la
Dumnezeu Tatăl, atunci cînd, din slava minu-
nată, s-a auzit deasupra Lui un glas, care zicea:
*"Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi
găsesc toată plăcerea." "Mat. 3.17; Luca 3.22: 9.35
18. Şi noi înşine am auzit acest glas venind
din cer, cînd eram cu El pe *muntele cel sfint.'
*Ex. 3.5; los. 5.15; Mat. 17.6
Certitudinea Scripturii
19. Şi avem cuvîntul profeţiei făcut şi mai
sigur', la care bine faceţi să luaţi aminte, ca la o
lumină ce străluceşte într-un loc întunecos,
pînă se vor ivi zorile şi va răsări luceafărul
dimineţii în inimile voastre,
20. ştiind aceasta mai întîi, că nici o profeţie
din Scriptură ';'nu se interpreteazăsingură.:l
*Rom. 12.6; t Galaction: " ... nu se tîlcuieşte după cum îl taie
capul _~ tiecare" sau .,nu ~ine de vreo interpretare arhÎtrarâ
pnJpne.
perseverenţa
21. Căci *nici O profeţie n-a fost rostită prin
voia omului, ci oameni sfinţi ai lui Dumnezeu
au vorbit mînaţi de Duhul Sfint.
"II Tim. 3.16: II Sam. 23.2
Pericolul înuăjătorilor falşi
Dar au fost şi profeţi falşi în popor, cum vor
2 fi şi între voi - oameni care vor strecura pe
furiş erezii nimicitoare, tăgăduind chiar pe
Stăpînul, care i-a răscumpărat, aducînd astfel
asupra lor o pierzare năpraznică.
2. Şi mulţi îi vor urma în destrăbălările lor,
din pricina cărora calea adevărului va fi defăi­
mată.
3. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvinte
înşelătoare, să aibă un cîştig de la voi. Dar
osînda îi paşte de multă vreme şi pierzarea lor
nu dormitează.
*Fapte 14.22
Nimicirea fnuăjătorilorfalşi
4. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii
care au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar şi i-a
încredinţat ca să fie păstraţi în adîncuri de în-
tuneric pentru judecată;
5. dacă n-a cruţat El *lumea veche, ci l-a păs­
trat pe Noe, acel propovăduitor al neprihănirii,
împreună cu alte şapte persoane, cînd a trimis
Potopul peste o lume de nelegiuiţi; "Ez 26.20
6. *şi dacă a condamnat El la pieire cetăţile
Sodoma şi Gomora, prefăcîndu-le în cenuşă, ca
să slujească de pildă celor ce vor trăi în nele-
giuire, "Gen 19.24: Iuda 7
IIPETRU 3
7. şi dacă l-a scăpat pe neprihănitulLot, care
era foarte apăsat de purtarea destrăbălatăa ace-
lor oameni stricaţi; *Gen. 19.16
8. (căci neprihănitul acesta, care locuia în
mijlocul lor, îşi chinuia zi de zi sufletul său
neprihănit, din pricina faptelor lor nelegiuite
pe care le *vedea şi le auzea),
9. înseamnă că *Domnul ştie să izbăvească
pe cei evlavioşi din tîncercări iar pe cei nele-
giuiţi să-i ţină pînă în ziua judecăţii, ca să fie
pedepsiţi
Descrierea
*Ps. 34.17; t ispite
învăţătorilorfalşi
10. şi mai ales pe cei ce umblă călăuziţi de
tfirea lor veche, în pofta necurăţiei, şi dispre-
ţuiesc stăpînirea. Hndrăzneţi şi aroganţi, oa-
menii aceştia nu se tem să vorbească de rău
chiar i:I fiinţele cereşti
t sau "carne"; :j: sau "impertinenţi"; 'i'?textual:
mură hulind slăvile"
11. pe cînd *îngerii, care sînt mai mari în
tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nici
o judecată defăimătoare împotriva lor. *Iuda 9
12. Dar aceştia, ca nişte animale fără
minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite,
batjocorind ceea ce nu cunosc, vor pieri prin
însăşi stricăciunea lor *Iuda 10
13. şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru
nelegiuirea lor. Plăcerea lor este să trăiască în
petreceri ziua-n amiaza mare. *Ca nişte înti-
naţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit, cînd os-
pătează împreună cu voi. "Iuda 12
14. Le scapără ochii de adulter şi nu se satură
de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au
inima deprinsă la lăcomie, sînt nişte copii ai
blestemului!
15. După ce au părăsit *calea cea dreaptă, au
rătăcit, urmînd calea lui Balaam," fiul lui Beor,
care a iubit plata fărădelegii. *Fapte 13.10
16. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea
lui de lege: o măgăriţă necuvîntătoare, care a
început să vorbească în grai omenesc, a pus frîu
nebuniei profetului.
17. Oamenii aceştia sînt nişte fintîni fără
apă, neguri alungate de furtună, pentru care
este păstrată bezna cea mai neagră.
18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, mo-
mesc cu poftele lor şi cu desfrînări pe cei ce abia
au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19. Le promit libertatea, pe cînd ei înşişi sînt
robi ai depravării. Căci fiecare e sclavullucru-
lui de care e stăpînit.
20. Căci dacă, după ce *au scăpat de întină­
ciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi
Mîntuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă
iarăşi şi sînt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă
devine mai rea decît cea dintîi. *v.1; Mat. 12.45
1224
21. *Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi
cunoscut calea neprihănirii, decît, după ce au
cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfintă
care le fusese dată. *Luca 12.47; Ez. 18.24
22. Cu ei s-a întîmplat ce spune zicala adevă­
rată: "Cîinele s-a întors la ce vărsase" şi
"scroafa spălată s-a întors să se tăvălească ia-
răşi în mocirlă".
Batjocura din zilele de pe urmă
Preaiubiţilor,aceasta e a doua epistolă pe
3 care v-o scriu. În amîndouă am căutat să vă
*trezesc mintea voastră curată, prin înştiin­
ţări, 'll:3
2. ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucru-
rile vestite mai dinainte de sfinţii profeţi şi de
porunca Domnului şi Mîntuitorului nostru, da-
tă prin apostolii voştri.
"nu se cutre- 3. Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din
urmă vor veni batjocoritori, batjocorind şi tră­
ind după poftele lor.
4. Ei vor zice: "Unde este «venirea» aceasta
pe care a promis-o El? Căci de cînd au adormit
părinţii noştri, toate rămîn aşa cum au fost de
la începutul creaţiei!"
5. Dar ei înadins se fac că nu ştiu că cerurile
erau de demult şi că pămîntul s-a închegat, la
cuvîntul Domnului, din apă şi prin apă
6. şi că lumea de atunci a pierit tot aşa, îne-
catădeapă.
7. Iar cerurile şi pămîntul de acum sînt păzite şi
păstrate prin Cuvîntul Său, pentru focul din ziua
de judecată şi de pierzare a oamenîlor nelegiuiţî.
*v. 10; *Mat. 25.41; II Tes. 1.8
Arătarea Zilei Domnului
8. Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru:
că,pentru Domnul o zi este ca o mie de ani şi *0
mie de ani sînt ca o zi. *Ps. 90.4
9. *Domnul nu întîrzie în împlinirea făgădu­
inţei Sale, cum cred unii, ci are o îndelungă
răbdare pentru voi şi voieşte' ca nici unul să nu
piară, *ci toţi să vină la pocăinţă.
*Hab. 2.3; *Is. 30.18; *Rom. 2.4
10. *Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ.
Atunci; cerurile vor trece cu trasnet iar ele-
mentele se vor topi de intensitatea căldurii şi
pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde. *Mat. 24.43
Maturitate, avînd în vedere Ziua Domnului
11. Deci, fiindcă toate aceste lucruri se vor
desfiinţa, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi,
*printr-o purtare sfintă şi evlavioasă, *1 Pet. 1.15
12. aşteptînd şi grăbind venirea Zilei lui
Dumnezeu, în care cerurile aprinse *vor pieri
iar elementele se vor *dizolva de căldura focu-
lui? *Ps. 50.3; *Mica 1.4
13. Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm
 1225 IIPETRU 3

ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui
neprihănirea.
14. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi
aceste lucruri, siliţi-vă *să fiţi găsiţi înaintea
Lui fără prihană, fără vină şi în pace; '1 Tes. 3.13
15. şi să consideraţi că îndelunga răbdare a
Domnului nostru este mîntuire, cum v-a scris şi
preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciu­
nea dată lui, 'Romani 2.4; 1 Petru 3.20
16. ca şi în toate epistolele lui, cînd vorbeşte
despre lucrurile acestea. În ele sînt unele lu-
cruri greu de înţeles, pe care cei ignoranţi şi
nestatornici le denaturează ca şi pe celelalte
scripturi, spre pierzarea lor.
17. Voi deci, prea iubiţilor, ştiind mai dina-
inte aceste lucruri, păziţi-vă ca nu cumva să vă
lăsaţi tîrîţi de rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să
vă pierdeţi tăria,
18. *ci creşteţi în harul" şi în cunoştinţa
Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Cristos.
A Lui să fie slava, acum şi în ziua veşniciei!
Amin. 'Ef. 4.15; 'II Tim. 4.18

NOTE ASUPRA CĂRŢII II PETRU

• '( 1.18) Atunci cînd se referă la obiec-
te. mai degrabă decît la persoane, sensul
termenului "sfint" este acela de "sfin-
ţit" sau, pur şi simplu, pus deoparte
pentru uzul lui Dumnezeu sau facut
sacru prin Prezenţa Divina.
• 2 (1.19) Profeţia e făcută "mai sigură"
prin împlinirea ei în parte. Orice pro-
feţie împlinită este o dovadă a inspira-
ţiei, deoarece prezicerile făcute de Scrip-
tură cu privire la evenimentele viitoare
au fost rostite cu atît de mult timp îna-
inte de a fi avut loc acele evenimente,
încît nici o minte omenească nu ar avea
suficientă inteligenţă ca să le poată an-
ticipa. Or, aceste preziceri sînt atît de
detaliate, amănunţite şi concrete încît,
din capul locului, se exclude posibilita-
tea ca ele să fi fost doar simple ghiceli.
Sute de preziceri cu privire la Israel,
ţara Canaanului, Babilon, Asiria, E-
gipt, precum şi la un număr foarte mare
de personaje - preziceri atît de unice,
de vechi şi aparent improbabile, conţi­
nînd atît de multe detalii şi precizări
încît nici un muritor nu le-ar fi putut
face - ei bine, toate acestea au fost îm-
plinite de oameni care n-aveau nici o
cunoştinţă despre ele sau de unii care nu
au crezut în ele sau chiar de alţii care au
luptat cu disperare să împiedice împli-
nirea lor. Prin urmare, e sigur că Scrip-
turile care cuprind aceste profeţii sînt
inspirate. "Căci nici o profeţie n-a fost
adusă prin voia omului, ci oamenii au
vorbit de la Dumnezeu, mînaţi de Duhul
Sfint" (v. 21),
.3(2.15) Balaam (vezi Num. 22.5) a fost
genul de profet "argat", gata să-şi ofere
serviciile în schimbul unui cîştig finan-
ciar. Aceasta înseamnă "calea lui Bala-
am". Vezi nota nr. 4, de la Iuda 11; şi
nota nr. 6. "învăţătura lui Balaam", de
la Apo. 2.14.
•• (3.9) în Scriptură se pot observa trei
aspecte ale voii lui Dumnezeu: (l) voia
suverană a lui Dumnezeu (ls. 46.9-11;
Dan. 4.17, 35; Ev. 2.4; Apo. 17.17); (2)
voia morală a lui Dumnezeu, adică le-
gea Lui morală (Mar. 3.35; Ef. 6.6; Ev.
13.21); şi (3) dorinţele lui Dumnezeu iz-
vorîte din inima Lui plină de dragoste
(Ez. 33.11; Mat. 23.37; II Pet. 3.9l. Voia
suverană a lui Dumnezeu se va împlini
cu siguranţă întotdeauna, dar legea Sa
morală este adesea nesocotită de oa-
meni iar dorinţele lui Dumnezeu se im-
plinesc numai în măsura în care sînt
incluse în voia Lui suverană. Dumnezeu
nu doreşte ca să piară nici un om, dar e
clar că unii nu vor fi mîntuiţi (Apo.
21.8l.
• '(3.10) "în ziua aceea" se referă la
incheierea Zilei Domnului, de la sfirşi­
tul Mileniului, cînd distrugerea ceruri-
lor şi a pămîntului va pune capăt Zilei
Domnului (Apo. 20.11; 21.1),
.6(3.18) HARUL (aplicat) (vezi şi Ioan
1.17): Harul este metoda divină de tra-
tare în cadrul mintuirii şi în viaţa şi
slujirea credinciosului. Ca mintuit, el
nu mai e sub lege, ci sub har (Rom.
6.14l. După ce l-a adus pe creştin, prin
har, la cea mai înaltă poziţie posibilă
(Ef. 1.6), Dumnezeu lucrează acum în
permanenţă prin har, ca să-i aplice şi
să desăvîrşească în el diverse haruri
(loan 15.4-5; Gal. 5.22-23). Prin ur-
mare, harul e legat de slujire (Rom.
12.6; 15.15-16;ICor.1.3-7;3.10;IICor.
12.9-10; Gal. 2.9; Ef. 3.7-8; 4.7; FiI. 1.7;
II Tim. 2.1-2; 1 Pet. 4.10); de creşterea
în credinţă (lI Cor. 1.12; Ef. 4.29; Col.
3.16; 4.6; II Tes. 1.12; Ev. 4.16; 12.28-
29; 13.9; lac. 4.6; 1 Pet. 1.2; 3.7; 5.5,10;
II Pet. 3.18; Iuda 4); şi de dărnicie (lI
Cor.4.15;8.1,6-7,19;9.14l.