Precum Sfântul Apostol Pavel,care înainte de a-și preda sufletul în

mâinile Domnului,i-a trimis o Epistolă ucenicului său Timotei,în care erau

trecute ultimele sale dispoziții si învaţături,tot așa procedează și Sfântul
Apostol Petru. Acesta,cu puțin timp înainte de a muri(ca și martir,crucificat
cu capul în jos), ,,trimite o epistolă fiilor săi duhovnicești, dându-le ultimele
sfaturi.’’1

Această Epistolă reprezintă ,,o scriere didactică’’2 care cuprinde o

teologie conturată în mod special pe ideile hristologice,soteriologice și
eshatologice,care sunt dezvoltate adesea prin intermediul deselor cuvântări
adresate cititorilor creștini(de pildă 2 Petru 2, 1-3 1-,,Dar au fost în popor şi
prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care
vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a
răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire; 2. Şi mulţi se vor lua după
învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită; 3. Şi
din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar
osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu
dormitează-‘’3).
1
Pr.Ilie Melinciuc,Studiul Noului Testament-suport de curs anul II-,format electronic
2
Mihai Ciurea,A doua Epistolă sobornicească a Sfântului Petru,Craiova,ed.Mitropoliei Olteniei,2020,p.14
3
Biblia sau Sfânta Scriptură,Tipărită cu Binecuvântatrea Preafericitului Părinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române cu
aprobarea Sfântului Sinod,București,Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,2019,p.1523
 Cercetând mai amănunțit Epistola de față,vom descoperi că ne aduce
precizări prețioase despre inspirația și interpretarea Sfintei Scripturi,dar și
despre rolul profețiilor veterotestamentare și ale mărturiei apostolice:,,Pe
acesta cunoscând-o mai dinainte,că nici o proorocie a Scripturii nu se
tâlcuiește după socotința fiecăruia,pentru că niciodată proorocia nu s-a
făcut din voia omului,ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit,insuflați
fiind de Duhul Sfânt”4(2Ptr.1,20-21).

Epistola abordează una dintre temele fundamentale ale literaturii Noului

Testament:Parusia Domnului.

1:16 ca scuze oficiale pentru Profeția Parusiei

În 1:16, autorul afirmă că nu am urmat mituri inteligent concepute

când v-am făcut cunoscută puterea și parusia Domnului nostru Iisus
Hristos.’’5

Toți comentatorii sunt de acord că acest lucru trebuie înțeles în lumina

prilejului real al scrisorii, adică prezența ereticilor.

Când era la modă să se identifice pe 2 oponenți ai lui Petru ca fiind

gnostici, dovezile au fost văzute favorizand polemica autorului împotriva
făcătorilor de mituri gnostici, ca în Pastorale(1 Tim. 1:4;4:7;2 Tim.
4:4;Tit.1:14).Dovada că 1:16 este apologia autorului pentru tradiție vine din
mai multe locuri.

El ar lăsa cu plăcere o amintire a tradiției, dar se ridică două feluri de

obiecții.

,, Există obiecții de fond la conținutul tradiției eshatologice din 3:3-

4,9(<<Întâi,trebuie să știți că în zilele cele de apoi vor veni cu batjocură
4
Op.cit.,p.1523
5
Jerome H. Neyrey,The Apologetic use of the transfiguration in 2 Peter 1:16-21,apud.jstor
batjocoritori care vor umbla după poftele lor;Și vor zice:<<Unde
estefăgăduința veniriin Lui?>> Că de când au adormit părinții,toate așa
rămân,ca de la începutul făpturii.;Domnul nu întârzie cu făgăduința
Sa,după cumsocotesc unii că e întârziere,ci îndelung rabdă pentru
voi,nevrând să piară cineva,ci toți să vină la pocăință.>>), precum și
obiecții formale la profețiile care conțin sau întemeiază acele tradiții.’’6

Semnificația Schimbării la Față în 1:17-18

Evenimentul din 1:17-18 este universal identificat ca episodul

transfigurarii cunoscut și din Evangheliile sinoptice.

În cadrul Epistolei Sobornicești de față,slava vine lui Iisus în virtutea

glasului ceresc (v.17), în timp ce în Sinoptice există mai întâi o scenă de
slavă și mai târziu o teofanie și un glas ceresc.

Autorul pare a fi συναγερμός(alert);activ în cadrul

evenimentului,ceea ce în cadrul Evangheliilor Sinoptice el a fost primul
confuz(Mc.9:6),oboist(Lc.9:32),înspăimântat(Mt.17:6-8).

Se preconizează faptul că în cadrul Bisericii primare exista o

interpretare,larg răspândită cu privire la Schimbarea la Față care era
prevăzută ,, ca o împlinire a unei profeții făcute de Iisus că <<cei care stau
aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu
venind cu putere>>(Mc.9:1).”7

Contextul relatării transfigurării este în general situat într-un discurs

escatologic despre parusia Domnului și judecata finală.Mai precis, cea a lui
6
Article cit.
7
Article cit.
Moise și Ilie este o dovadă și o probă a slavei cerești care îi așteaptă pe cei
mântuiți la a doua venire, iar slava transfigurată a lui Iisus seamănă în mod
clar cu slava pe care o va avea când se va întoarce ca Fiul Omului.

Hristologia în a doua Epistolă a Sfântului Petru

1.Iiisus ca Dumnezeu;

În cadrul primului verset al Epistolei,Sfântul Petru îl numește pe Iisus

Dumnezeu.

,, Concepția conform căreia Iisus este divin este, probabil, implicată și de

folosirea de către 2 Petru a „Domnului” ca titlu atât pentru Dumnezeu, cât și
pentru Dumnezeu.’’8

Webografie:1) Jerome H. Neyrey,The Apologetic use of

the transfiguration in 2 Peter 1:16-21,apud.jstor

2) Pr.Ilie Melinciuc,Studiul Noului Testament-suport de curs anul

II-,format electronic;

3) Mihai Ciurea,A doua Epistolă sobornicească a Sfântului

Petru,Craiova,ed.Mitropoliei Olteniei,2020,p.14;

8
Terrance Callan, Biblica, Vol. 82, No. 2 (2001), pp. 253-263,apud.jstor