Monarhianismul a reprezentat o ,,mișcare teologică eretică care a apărut în cadrul

Bisericii în secolele al II-lea și al III-lea”1. Această mișcare susținea că există un singur

Dumnezeu,,,care lucrează prin diferitele moduri sau manifestări ale lui Dumnezeu Tatăl ,
Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt , fără a-și limita modurile sau manifestările.”2

Astfel s-a înfăptuit idea că de fapt dumnezeirea,în realitate a fost înțeleasă că a locuit în
însăși persoana lui Iisus Hristos încă de la întruparea din Fecioara Maria -pe care ei înșiși
l-au înțeles ca fiind o manifestare a lui Iahve în Vechiul Testament.

S-a trecut la faza în care termenii precum ,,Tatăl” și ,,Fiul” au fost utilizați doar pentru a
se putea descrie distincția dintre transcendența lui Dumnezeu și întrupare (Dumnezeu în
imanență ). După mult timp s-a ajuns să se lege și de persoana Duhului Sfânt,și anume
datorită faptului că Dumnezeu este un spirit(duh), Duhul Sfânt nu trebuia să fie luat în
considerare precum o persoană separate,ci mai degrabă reprezenta o acțiune de-a lui
Dumnezeu. Cu alte cuvinte această mișcare a semnificat un adevărat current antitrinitar.

Cei care au fost promotorii acestei nocive mișcări religioase antitrinitare au

fost:Praxeas,Noet și Sabelie.

Praxeas
1
https://ro.orthodoxwiki.org/Monarhianism
2
https://hmn.wiki/ro/Modalism
Praxeas conform spuselor unor istorici ar fi trăit pe undeva pe la finele veacușui al II-lea
p.Chr./ începutul celui de-al III-lea p.Chr. Ar fi fost originar de prin părșile Asiei Minor.

Praxeas credea cu desăvârșire în faptul că exista o unitate dumnezeiască,însă nu ,, era

vehement de acord cu orice încercare de împărțire a personalităților sau personajelor
Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt în Biserica Creștină.”3 Ci ca a unuia singur și
atotputernic care la îndeplinește pe toate.

Tertullian-contemporan cu Praxeas- i s-a opus cu ,,îneverșunare în tractul său Împotriva

lui Praxeas (Adversus Praxean) și a avut influență în împiedicarea Bisericii Romane să
acorde recunoaștere Noii Profeții’’4.

În cadrul contextului Sfânta Sobornicească și Apostolică Biserică se lupta din

răsputeri față de această odioasă doctrină;ba chiar afirmă cu glas puternic ,, unitatea
fiintei dumnezeiesti si personalitatea Fiului ca ipostasa divina, ca Logosul devenit om,
prin care se apara si dumnezeirea si umanitatea Lui.’’5

Un alt învățător eretic asemenea lui Praxes în cadrul antitrinitarismului modalist a fost
Noet din Smirna. Precum Praxes, acesta a recurs la a-I învăța pe oameni despre
Dumnezeu că ,,este nepătruns când vrea să fie nepătruns şi când vrea El Se lasă pătruns
de mintea umană, este nemuritor, dar şi muritor. Fiul şi Tatăl este unul şi acelaşi
Dumnezeu, care S-au întrupat din Fecioara Maria şi S-a descoperit celor cărora a vrut El.
El este Cel răstignit murind pe cruce El, Cel nemuritor, împuns cu suliţa, pus în mormânt
şi înviat a treia zi din morţi. Dacă Fiul Iisus Hristos nu este Tatăl Însuşi, atunci El nu este
Dumnezeu.’’6

A uramt să fie excomunicat,astfelaluat decizia să plece la Roma unde învăţătura lui era
deja cunoscută.

Un al treilea chip recunoscut al acestei doctrine odioase a fost Sabelie(sau Sabeliu).

El afost cel care răspândit antitrinitarismul în Libia şi Roma la finele celui de-al II-lea
veac p.Chr.

3
https://dbpedia.org/page/Praxeas
4
Apud:https://dbpedia.org/page/Praxeas
5
https://www.crestinortodox.ro/istoria-bisericii/istoria-bisericii-primele-trei-secole/antitrinitarismul-monarhianismul-70590.html
6
Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove
Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova,Istoria Bisericească Universală, Curs la disciplina,catedra
istorică,Chișinaău,2006,p.34(pdf)
 El a conceput de fapt că unitatea lui Dumnezeu ca având de fapt trei numiri într-o
singură ipostază Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sugerau în realitate niște nume diferite date
aceleiaşi persoane sau ipostase dumnezeieşti. ,,Acelaşi Dumnezeu Se descoperă în forme
şi etape, după fiecare manifestare, întorcându-se în Sine. Revelaţia este concepută ca o
dilatare sau extindere şi ca o contracţie şi revenire în Sine. Ca Dumnezeu Tatăl s-a
descoperit la creaţie, ca Dumnezeu Fiul la mântuire, iar ca Duhul Sfânt la desăvârşirea,
sfinţirea şi conducerea Bisericii.’’7 Aceste trei forme de manifestare au fost înțelese la
acea vreme ca fiind trei ipostaze, dar nu ca și trei persoane sau ipostase ale unicului
Dumnezeu, pentru a nu se cădea în în idolatrie păgânească politeistă.

Sabeliu mai și despre revelarea lui Dumnezeu ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt;astfel el
considera că ipostaseleca fiind improprii unor finite superioare separate , ci ca fiind
manifestări ale aceluiași Dumnezeu atotputernic.

În concluzie combaterea antitrinitarismului a determinat pe unii părinţi şi scriitori

bisericeşti să adopte subordinaţianismul în Sfânta Treime.Acest fapt a dus la
arătareafaptului că Fiul cel prasfânt este deosebit de Tatăl.Astfel deosebirea fiind una
personală şi nu ca formă şi mod de manifestare.

Webografie:1) https://www.crestinortodox.ro/istoria-bisericii/istoria-bisericii-primele-
trei-secole/antitrinitarismul-monarhianismul-70590.html

2) https://dbpedia.org/page/Praxeas

3) https://ro.orthodoxwiki.org/Monarhianism

5) https://hmn.wiki/ro/Modalism

6) Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din

Moldova,Istoria Bisericească Universală, Curs la disciplina,catedra
istorică,Chișinaău,2006

7
Op.cit.,p.34