Dogmatica trinitară

1:Sfânta Treime
Cel ce s a întrupat este cuvântul,adică a treia persoană a Sfintei Treimi,el fiind
inseparabile(întruparea și treimea)!
De l a primul verset al prologului,Tatăl e numit Dumnezeu,Hristos și Cuvântul.Aceste
afirmații ale sfântului Ioan (La îmceput a fost cuvântul-Dumnezeu este Cuvântul)constituie
sămânța întregi teologii trinitare!Dar arie îl identifica pe Dumnezeu ca Tatăl,și orice nu este
Tatăl a fost creat,prin urmare Fiul și Duhul Sfânt sunt creații ale Tatălui.Dar credința
ortodoxă negează cu desăvârșire că Dumnezeu nu ar fi Trinitar,susținând unitatea și
diversitatea lui Dumnezeu!
La fe lu relația Duhului cu Tatăl: „Duhul adevărului care dde la Tatăl purcede”.Duhul este
altul decât tatăl,dar este unut cu ELl printr o relație de purcedere!
2:Terminologia Trinitară
Marea problemă a secolului al IV-lea a fost aceea de a exprima simultan unitatea şi
diversitatea divină.
Folosind fie un vocabular filosofic, fie cuvinte din limba curentă, ei au schimbat semnificaţia
termenilor, făcându-i apţi de a cuprinde această realitate complet nouă descoperită de
creştinism – aceea a persoanei – în Dumnezeu şi în om, deoarece omul este după chipul lui
Dumnezeu; în Treime, ca şi în umanitatea regenerată, deoarece Biserica reflectă viaţa
3:Procesiunile Persoanelor și atribuțiile divine
Un Dumnezeu concret,fiindcă unica dumnezeire este în același timo comună celor trei
ipostasuri și proprie fiecăruia dintre ele:Tatăl ca izvor,Fiul ca născut,Duhul ca unul ce purcede
din Tatăl.
Termenul de monarhie al tatălui este des întâlnit în marea teologie al secolului al
patrulea,semnifixând faptul că izvorul Dumnezeiri este el însuși personal
Monarhia Tatălui nu implică nicidecum subordonarea Fiului sau Al Duhului,caci un principiu
nu poate fi perfect decât dacă este principiul unei realități care îl egalează.
Treimea nu este rezultatul unui proces,ci un dat primordial,Ea neavând un alt principiu decât
Ea însăși,nu deasupra ei,nimic fiindui superior!
4:Purcederea Sfântului Duh
Cuvântul „cauză”nu înalță pe Tatăl deasupra celorlalte persoane,caci El,în calitate de
Persoană,fondează treimea persoanelor,el fiind moneda care se pune în mișcare,moneda-
origine,și deasemenea scopul celorlalte persoane.
Problema relatie Fiul-Duhul s a ridicat de doarte timpuriu,Capadocieni fiimd deja puși în fața
ei.Parinți refuză să definească diferența dintre cele două Persoane
5:Principiile teologice trinitare ortodoxe
Punem în evidență 5 mari principii:
Principiul plenitudini fără limite: (evitarea mișcări prin referire l a categoriile omenești)
Apofaza: (o formă de gândire ce are în prim plan atribuirea lui Dumnezeu un lucru
desăvârșit,un lucru de neconceput pentru mintea umană)
AL doilea principiu este reductia la concret: (gândirea teologică nu trebuie să fie
abstractă,implicând 3 aspecte)
Istoricitatea
Soteriologia
Actualitatea
Al treilea principiu:Distincția non-conceptuală
Al patrulea principiu,al unei judecăți care echilibrează antionomiile(antionomiile este un
criteriu de corectitudine ale gândiri noastre,evitând greșelile unitarismului și trinitarismului.
Al cincilea principiu este depășirea opoziției în cel de al doilea termen
Rădăcina acestei depășiri se găsește în sfânta treime,așa cum Sfântul Grigorie de Nazians
sublinizază:Moneda este pusă în mișcare în virtutea bogăției sale,diada este depășită,caci
divinitatea este dincolo de materie și formă!
6:Purcederea și manifeatarea divină
Pe l a sfârșitul secolului al patrulea a apărut pe tema deoființimi radicularizare
doctorinarla,făra a i putea face responsabil de acest fenomen pe părinți Capadocieni.
Pornind de l a prologul Evanghelie Sfântului Ioan,Hipolit al Romei afirmă că vorbește despre
un singur Dumnezeu precizând două Persoane(Tatăl și Fiul și a treia,iconomia,dar al duhului
sfânt.Sfântul Ioan Damaschin voind de asemenea să exprime idea verticală scriă că „duhul
este putere substanțială contemplată în propria existență ipostatică,noi cunoscândul ca
putere,energie a naturi,dar trebuie să îl contemplăm ca Persoana!Dumnezeu,prin natura sa
este Atotputernic,aceasta atotputernicie l a plinătatea expansiuni Dumnezeiești a energii lor.
Așadar creația poate suporta totalitatea manifestări divine?Nu,pentru că când vorbim
despre această manifestare,completând o în legătură cu lumea creată,avem o iconomie în
cele două sensuri ale cuvântului,construcție,dar și de asemenea restricție,măsură!