Erezii antitrinitare învațături

greșite despre Sfânta Treime

Pantalon Cosmina Ștefania

Strugaru Sabina Ștefana
Cucu Maria Ioana
Lupașcu Beatris Ionela
 Erezii antitrinitare

• Erezii antitrinitare Învăţătura despre Sf. Treime a fost punctul principal împotriva căruia s-au ridicat cu înverşunare toate ereziile
primelor secole creştine ai căror reprezentanţi încrezuţi într-o logică liniară şi simplistă oscilau fatal între unul şi multiplu, între
ousie şi nedefinit. Nevâzând cum s-ar putea împăca unitatea lui Dumnezeu cu Treimea persoanelor, necunoscând decât unitatea lui
Dumnezeu nu făceau decât să-L reducă pe Dumnezeu la o FIINŢĂ IMPERSONALĂ, concepţie care duce la panteism, sistem ce
va sta la baza tuturor ereziilor. Prin accentuarea caracterului impersonal a lui Dumnezeu ereticii vroiau să dea o idee foarte înaltă
despre divinitate asemenea gnosticilor, de aceea Sf. Grigorie de Nazianz spune că erezia se prezintă ca o inovaţie morbidă, ea fiind
o confuzie şi răsturnare; dimpotrivă ortodoxia este sinonimă cu credinţa adevărată, cu stabilitatea, cu sănătatea (Cuvântarea 21).
• Un teolog modern Jurgen Moltmann spune că: ,,erezile sub presiunea cărora Biserica veche a formulat învăţătura despre Treime
nu sunt în niciun fel întâmplătoare istoric şi trecute, ele sunt în permanenţă pericole pentru teologia creştină”. Gnosticii au dus la
limită transcendenţa lui Dumnezeu ceea ce a dus la o noţiune abstractă cu privire la existenţa Lui pe care afirmau că trebuie s-o
venereze prin tăcere. Pentru a păstra acest caracter au numit-o şi abis. Această concepţie o TĂCERE ETERNĂ în profunzimile
unui abis infinit era după ei cea mai demnă pentru divinitate; de aceea divinitatea nu putea fi definită, ea era izvor primar închis în
sine cuprinzând toate perfecţiunile.
• Dumnezeul gnosticilor este adesea descris ca Dumnezeul strain, Dumnezeul necunoscut, Dumnezeul non-existent, Dumnezeul
transcendent total, sau total Altul. Toate aceste expresii sunt o incercare de a accentua separarea dintre Dumnezeu si lumea
oamenilor si a ingerilor. De aici reiese una din trasaturile cardinale ale gandirii gnostice, aceea a dualismului radical, care
guverneaza relatia dintre Dumnezeu si lume si in mod corespunzator aceea a omului cu lumea.

• Deci existenta lui Dumnezeu nu este pusa la indoiala; si pentru cea mai mare parte a gnosticilor, Dumnezeu este unicul
• Dumnezeu nu este creatorul lumii si nu are nimic de a
face cu existenta sau guvernarea ei. El este necunoscut in
sensul ca omul, in lume, realmente nu-l poate cunoaste si
chiar cand scanteia divina din om este lamurita prin
revelatie, el nu poate face nici o asertiune pozitiva despre
Dumnezeu. In acest sens Dumnezeu este non-
existent.Conceptul gnostic despre Dumnezeu prezinta
prima fateta a dualismului absolut care sta la baza fiecarei
tendinte gnostice: Dumnezeu si celelalte fiinte sunt
invariabil opuse ca lumina cu intunericul si binele cu raul.
• Origen combate, acest dualism intr-un intreg capitol din
lucrarea sa Despre principii, pornind de la textele Sfintei
Scripturi ale Vechiului si Noului Testament. De asemenea
aminteste cuvintele Mantuitorului in care Acesta
marturiseste de Tata pe Dumnezeul Vechiului Testament.
Iata cum se exprima Origen dupa ce aminteste textul de la
Matei 22, 36-37 despre cea mai mare porunca din lege :
"Dar cum se face ca înainte de orice, Mântuitorul
recomanda celui pe care-l învață si pe care-l cheamă sa-i fie
ucenic tocmai porunca prin care ne cere sa iubim pe
Dumnezeul Legii pentru motivul ca chiar acest lucru fusese
spus prin Lege (Deuteronom 6, 5; Levit 10, 19, 18) cu
aceleaşi cuvinte".
 Sfânta Treime
• Adevărul revelat biblic despre Sfânta Treime intră în conștiința
creștină și este mărturisit de cei dintâi creștini după desăvârșirea
lucrării iconomice mântuitoare a Domnului Iisus Hristos.
• Sf. Treime în conștiința primilor creștini era o taină ce ținea de viață
și de moarte, nu o simplă informație teoretică.
• Adevărul Dumnezeului cel Unul și întrăit în persoane, a generat
după sine multe neînțelegeri. Nu era ușor de primit adevărul nou și
suprarațional al Evangheliei: Dumnezeu este Unul în ființă și întrăit în
persoane; Unul și unic, într-o unitate fără asemănare în trei persoane.
• Propovăduirea învățăturii treimice de către Apostoli a adus după
sine, dincolo de convertiri și întărire încredință, și apariția a multe
învățături greșite și erezii trinitare.
• Definirea trinitară vine din nevoia de precizare, formulare și
dezvoltare a credinței în Dumnezeu, Treime, în vederea păstrării
unității de credință pusă în pericol de ereziile primelor veacuri
creștine, dar și din nevoia explicitării temeiului revelat al trinității
Dumnezeiești.
• Pentru a păstra unitatea credinței primii creștini au recurs la formule
de credință sau simboluri de credință.
 Diverse învățături corecte și învățături greșite
1. Se mantuiesc cei care nu cred in Sfanta Treime ?
Nu se mantuiesc, pentru ca toata temelia credintei noastre este Dumnezeu in Trei Fete
preaslavit: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Asa vedem ca de la inceputul credintei, Dumnezeu Tatal S-a
sfatuit cu Fiul si cu Duhul Sfant, zicand asa: „Sa facem om dupa chipul si asemanarea
Noastra!” (Facere 1; 26). Si in toate lucrurile cele mai importante Sfanta Treime lucreaza
impreuna.
2. Ce este deochiul? Se descanta? Ce rugaciuni se fac?
Deochiul este o ispita de la diavolul, prin care el nadajduieste sa-l faca pe om sa greseasca
cu ceva inaintea lui Dumnezeu, adica sa-l faca sa apeleze la descantece. In cazul acesta nu este
bine sa se descante (descantecele sunt practici vrajitoresti), ci sa se spuna rugaciunea Tatal nostru.
Daca deochiul se repeta, trebuie sa mergem la preot si sa-i cerem sa ne citeasca rugaciunea
speciala.
3. CE ESTE ACEEA INCHINACIUNE?
Daca dupa ce am facut semnul crucii ne plecam trupul inainte, pana ce mana ajunge la
pamant, am savarsit o inchinaciune sau metanie mica.
4. În Săptămîna Patimilor nu avem voie să spălăm.
Dacă am putea să priveghem toată săptămâna ar fi foarte bine. Dar, pentru că trebuie să
mâncăm, trebuie să şi muncim, ne şi murdărim, deci trebuie să spălăm chiar şi în această
săptămână.