EPISTOLELE PASTORALE

Cele doua Epistole catre Timotei si Epistola catre Tit poarta numele de epistole pastorale, datorita faptului ca ele se ocupa in deosebi de calitatile si
indatoririle pastorilor, adica ale celor asezati de sfintii apostoli in fruntea comunitatilor crestine. Ele sunt scrise de apostolul Pavel in ultima perioada a
vietii, adica intre anul 63 (sfarsitul primei captivitati romane) si 67 (anul probabil al mortii) si alcatuiesc corpul cel mai omogen din intregul ansamblu al
scrierilor sale. Ordinea lor cronologica este: 1 Timotei, Tit, 2 Timotei, si in aceasta ordine ar trebui, de fapt, citite.
Nu putini au fost criticii protestanti care le-au tagaduit autenticitatea (totala sau partiala), pornind de la observatia ca vocabularul, tonul si problemele
lor sunt deosebite fata de celelalte scrieri pauline. Dar o analiza atenta si obiectiva duce la concluzia contrarie, favorabila autenticitatii. Apostolul le
scrie in alte conditii si urmareste alte obiective, cu totul speciale; el e acum un om inaintat in varsta, chiar batran, bolnav; intemnitat in conditii grele
(in cea de a doua captivitate el nu mai beneficiaza de regimul custodia militaris sau custodia libera), uneori se simte parasit si insingurat, grija lui
de acum este aceea de a-si consolida opera misionara in resorturile ei organizatorice. Pe de alta parte, asa cum sa bagat de sema, un geniu ca a lui
Pavel nu se poate exprima decat printro intensa varietate de forme.
Dupa Emile Osty, imprejurarile in care au fost scrise epistolele pastorale ar putea fi reconstituie astfel:
Dupa iesirea din prima captivitate (63), Pavel merge pentru scurta vreme in Spania, apoi in insula Creta, pe care o evanghelizeaza impreuna cu Tit
dupa care se duce la Efes. Nu dupa mult timp trece in Macedopnia, de unde scrie Intaia Epistola catre Timotei si Epistola catre Tit (in jurul anilor 6465). Indiferent daca-si petrece sau nu iarna in Epir, asa cum isi propusese (Tit 3, 12), avem motive sa credem ca el mai viziteaza o data Bisericile din
Corint, Milet si Troa, dupa care il regasim inchis pentru a doua oara la Roma (2 Tim 1, 16-17), de unde ii scrie lui Timotei cea de A Doua Epistola, o
scriere care alcatuita inaintea mortii lui, poate fi considerata drept testamentul sau spiritual.
Doua sunt principalele tinte pe care le urmareste Pavel in cele trei epistole pastorale: 1) sa combata inceputurile unor erezii iudeo-gnostice care
incercau sa semene confuzie printre credinciosi; 2) sa organizeze Bisericile.
Cateva cuvinte despre destinatarii acestor epistole.
Originar din localitatea Listra, in Licaonia, Timotei era fiul unui grec si al unei evreice convertite la crestinism. De la mama si bunica sa primeste o
educatie religioasa in respectul pur al Legii, dar nu impins pana la circumcizie. Nu stim exact cand sa produs convertirea lui Timotei; se presupune ca
in timpul primei calatorii misionare a lui Pavel. Sigur este insa ca, cu prilejul celei de a doua, marele apostol se informeaza asupra-i, il alege dintre cei
multi si-l recruteaza pentru opera de evanghelizare. Desi Pavel nu-i acorda circumciziei nici o valoare soteriologica, totusi el il taiemprejur pe Timotei,
ca nascut din mama evreica, cu scopul strategic de a-i usura patrunderea si misiunea printre iudeii ultraconservatori. Din acest moment Timotei
devine cel mai devotat si mai apropiat colaborator al lui Pavel, fiul iubit al marelui apostol, de care niciodata nu se desparte de bunavoie. Activitatea
lui se desfasoara cu rodnicie pretutindeni, dar mai cu seama in Efes si in Macedonia, pentru ca in timpul primei captivitati romane a lui Pavel sa se
afle impreuna cu acesta, slujindu-i. in momentul in care apostolul ii scrie cea de A Doua Epistola, din cea de a doua captivitate, Timotei se afla in
Efes, unde fusese anume lasat pentru a conduce Biserica din aceasta mare metropola. Istoricul Eusebiu de Cezareea ne infromeaza ca Timotei a
fost primul episcop al Bisericii Efesului, iar Fotie consemneza traditia dupa care iubitul ucenic al lui Pavel a murit de moarte martirica sub persecutia
lui Domitian.
Cat despre Tit, el era de origine pagana, ca fiu al unui grec, si convertit la crestinism de catre Pavel, dar fara sa fie, precum Timotei, supus
circumciziei. Il insoteste pe marele apostol in a doua sa calatorie la Ierusalim si indeplineste apoi misiuni speciale si delicate in Cornit. In anii 63-64 il
aflam in Creta, unde Pavel il lasase sa conduca Bisericile pe care el, apostolul, le infiintase dupa iesirea sa din prima captivitate romana si unde i se
trimite Epistola de fata. Ceva mai tarziu in timpul celei de a doua captivitati a lui Pavel (66-67), Tit se afla in Dalmatia.