Sunteți pe pagina 1din 1

EPISTOLA CATRE COLOSENI

Colose era un orasel din Asia Mica, situat la 200 km est de Efes si in imediata vecinatate a altor doua localitati cam de aceeasi marime si importanta,
Laodiceea si Ierapole. El beneficia nu numai de apropierea raului Lycus, afluent al Meandrului, ci si de aceea a marelui drum ce lega Efesul de
Capadocia, Samosata si Edesa, spre frontierele de Rasarit ale imperiului roman. Demn de retinut este si faptul ca ei se afla pe teritoriul Frigiei, tinut al
provinciei poconsulare Asia; Frigia era patria zeitei Cybela (dupa unii, ipostaza a zeitei egiptene Isis), in jurul careia se consuma unul din cultele
orgiastice ale religiilor mistrice orientale. Astfel, Colosenii erau politeisti si vorbeau limba greaca comuna, dar orasul avea si o insemanata comunitate
evreiasca.
Nu putini sunt cei ce cred ca locuitorii din Colose au fost increstinati nu de Pavel, ci de ucenicul acestuia, Epafras. Cu alte cuvinte, apostolul
neamurilor nu a trecut niciodata prin Colose, ci l-a ocolit pe soseaua directa ce lega Antiohia Pisidiei de coasta Marii Egee, dar ca in timpul
indelungatei sale sederi in Efes (53-56) i-a incredintat lui Epafras misiunea de a-i evangheliza pe locuitorii celor trei orase invecinate.
Alti teologi insa (printre care si cei din scoala biblica romaneasca) au gasit argumente in favoarea prezentei lui Pavel in Colose si a faptului ca si
Biserica de aci este fructul propovaduirii sale. Asadar, singura comunitate crestina careia Pavel i se adreseaza printro epistola dar care nu a fost
intemeiata de el este si ramane Roma.
Oricum, e sigur ca in timp ce Pavel se afla in prima sa captivitate romana (61-63), el primeste vizita lui Epafras, ucenic al sau care, dupa toate
probabilitatile, ii continuase opera misionara in Colose, puternic sprijinit si de Filimon, a carui casa de om instarit fusese pusa la dispozitia tinerei
comunitati crestine. Ucenicul il pune la curent cu faptul ca Bisericile din Colose, Laodiceea si Ierapole sunt tulburate de unele erezii iudeo-gnostice
care cautau sa semene confuzie printre proaspetii convertiti, acreditand ideea ca intre Dumnezeu si lume exista o intreaga ierarhie de fiinte
intermediare (eoni) si ca Iisus Hristos nu este altceva decat una din ele. Or, daca lucrurile stau asa, inseamna ca toata invatatura despre unitatea
lumii in Iisus Hristos si despre mantuirea ei prin El si numai prin El se rastoarna. E foarte probabil ca Epafras ii cere apostolului sa intervina in
scris, Tihic urmand sa fie purtatorul mesajului.
Aceasta este imprejurarea in care se naste Epistola catre Coloseni, una din cele patru ale captivitatii sfantului Pavel, sora buna cu cea cunoscuta ca
adresata Efesenilor (dar care, asa cum am vazut in Introducerea respectiva, fusese adresata Laodiceenilor). Desi foarte asemanatoare intre ele ca
structura, continut si stil, fiecare isi pastreaza o nota dominanta proprie: in timp ce Epistoala catre Efeseni pune accentul pe Biserica in ipostaza ei de
trup al lui Hristos, Epistola catre Coloseni se concentreaza asupra lui Iisus Hristos ca persoana si asupra rolului Sau cosmic. Ca atare, Iisus Hristos
este superior oricarei fiinte, fie ea intermediara sau nu, fie ea in cer, pe pamant sau sub pamant, ca unul din Care toata faptura purcede, in Care se
regaseste sin Care isi capata mantuire. Mantuirea nu se obtine prin practici formale, fie ele chiar ascetice si atragatoare prin severitatea si efectele
exercitiului, ci prin trairea launtrica, singura autentica, cea care ne deschide calea spre unirea cu Hristos.