4 Noul Testament Luca 129-202

Sf^nta Evanghelie de la Luca
SFÂNTA EVANGHELIE DE LA LUCA
Cap. 1
1. De vreme ce mulþi s-au apucat a alcãtui povestire pentru

lucrurile cele ce au fost adeverite întru noi,
2. Precum au dat nouã cei ce dintru început au fost singuri vãzãtori
ºi slujitori Cuvântului.
3. Pãrutu-mi-s-a ºi mie, urmând toate dintâi cu deamãruntul, pre
rând a scrie þie, puternice Teofile.
4. Ca sã cunoºti întãrirea cuvintelor de care te-ai învãþat.
5. Fost-a în zilele lui Irod împãratul Iudeei, un Preot oarecare
anume Zaharia, din rândul Preoþiei lui Abia; ºi femeia lui din
fetele lui Aaron, ºi numele ei Elisabeta.
6. ªi erau drepþi amândoi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru
toate poruncile ºi îndreptãrile Domnului fãrã prihanã.
7. ªi nu aveau ei feciori, pentru cã Elisabeta era stearpã, ºi
amândoi erau bãtrâni în zilele lor.
8. ªi a fost când a slujit el în rândul sãptãmânii sale înaintea lui
Dumnezeu.
9. Dupã obiceiul Preoþiei i s-a întâmplat a tãmâia intrând în
Biserica Domnului.
10. ªi toatã mulþimea norodului era rugându-se afarã în vremea
tãmâierii.
11. ªi i s-a arãtat lui Îngerul Domnului, stând de-a dreapta
Oltarului tãmâierii.
12. ªi s-a spãimântat Zaharia vãzând, ºi fricã a cãzut preste dânsul.
13. Iar Îngerul a zis cãtre dânsul: Nu te teme Zaharia, cã s-a auzit
rugãciunea ta; ºi femeia ta Elisabeta va naºte þie fiu, ºi vei
chema numele lui Ioan.
129
14. ªi va fi þie bucurie ºi veselie, ºi mulþi de naºterea lui se vor

bucura.
15. Cã va fi mare înaintea Domnului, ºi vin ºi sichera nu va bea; ºi
se va umplea de Duh Sfânt încã din pântecele maicii sale.
16. ªi pre mulþi din fiii lui Israil va întoarce la Domnul Dumnezeul
lor.
17. ªi el va veni înaintea lui cu Duhul ºi cu puterea lui Ilie, ca sã
întoarcã inimile pãrinþilor spre fii, ºi pre cei neascultãtori întru
înþelepciunea drepþilor, sã gãteascã Domnului norod mai înainte
gãtit.
18. ªi a zis Zaharia cãtre Înger: Din ce voi cunoaºte aceasta? Cã
eu sunt bãtrân, ºi femeia mea trecutã în zilele sale.
19. ªi rãspunzând Îngerul, a zis lui: Eu sunt Gavriil, cela ce stau
înaintea lui Dumnezeu, ºi sunt trimis a grãi cãtre tine ºi a vesti
þie acestea.
20. ªi iatã vei fi tãcând, ºi neputând a grãi, pânã în ziua aceea ce
vor fi acestea; pentru cãci nu ai crezut cuvintelor mele care se
vor împlini la vremea lor.
21. ªi aºtepta norodul pre Zaharia, ºi se mira cã zãbovea el în
Bisericã.
22. ªi ieºind nu putea sã grãiascã lor, ºi au cunoscut ei cã vedere a
vãzut în Bisericã; ºi le fãcea semn cu mâna, ºi a rãmas mut.
23. ªi a fost dacã s-au umplut zilele slujbei lui, s-a dus la casa sa.
24. Iar dupã zilele acelea, a îngrecat Elisabeta femeia lui; ºi s-a
tãinuit pre sine în cinci luni zicând:
25. Cã aºa a fãcut mie Domnul, în zilele în care a socotit sã ia
ocara mea dintre oameni.
26. Iar în luna a ºasea, trimis a fost Îngerul Gavriil de la Dumnezeu
în cetatea Galileei, cãreia numele era Nazaret.
27. La Fecioarã logoditã cu bãrbat, cãruia numele Iosif, din casa
lui David; ºi numele Fecioarei Mariam.
28. ªi intrând Îngerul la dânsa, a zis: Bucurã-te ceea ce eºti plinã
de dar, Domnul este cu tine; blagoslovitã eºti tu între femei.
29. Iar ea vãzând s-a spãimântat de cuvântul lui; ºi cugeta în ce
chip va fi închinarea aceasta.
130
30. ªi a zis ei Îngerul: Nu te teme Mariam; cã ai aflat Dar la

Dumnezeu.
31. ªi iatã vei zãmisli în pântece, ºi vei naºte Fiu; ºi vei chema
numele lui IISUS.
32. Acesta va fi mare, ºi Fiul celui de sus se va chema, ºi-i va da
lui Domnul Dumnezeu Scaunul lui David Tatãlui lui.
33. ªi va împãrãþi preste casa lui Iacov în veci, ºi împãrãþiei lui nu
va fi sfârºit.
34. ªi a zis Mariam cãtre Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce de
bãrbat nu ºtiu?
35. ªi rãspunzând Îngerul, a zis ei: Duhul Sfânt se va pogorî preste
tine, ºi Puterea Celui de sus te va umbri, pentru aceasta ºi
Sfântul ce se va naºte din tine, se va chema Fiul lui Dumnezeu.
36. ªi iatã Elisabeta rudenia ta, ºi aceea a zãmislit fiu la bãtrâneþele
ei; ºi a ºasea lunã este ei aceasta, celei ce se chema stearpã.
37. Cã la Dumnezeu nici un cuvânt nu este cu neputinþã.
38. ªi a zis Mariam: Iatã roaba Domnului, fie mie dupã cuvântul
tãu. ªi s-a dus de la dânsa Îngerul.
39. ªi sculându-se Mariam în zilele acelea, mers-a la munte cu
degrab în cetatea Iudei.
40. ªi a intrat în casa Zahariei, ºi s-a închinat Elisabetei.
41. ªi a fost când a auzit Elisabeta închinãciunea Mariei, sãltat-a
pruncul în pântecele ei, ºi s-a umplut de Duh Sfânt Elisabeta.
42. ªi a strigat cu glas mare ºi a zis: Blagoslovitã eºti tu între
femei, ºi blagoslovit este Rodul pântecelui tãu.
43. ªi de unde mie aceasta, ca sã vie Maica Domnului meu la
mine?
44. Cã iatã cum fu Glasul închinãrii tale întru urechile mele, sãltat-
a pruncul cu bucurie în pântecele meu.
45. ªi fericitã este ceea ce a crezut, cã va fi sãvârºire celor zise ei
de la Domnul.
46. ªi a zis Mariam:
47. Mãreºte suflete al meu pre Domnul, ºi s-a bucurat Duhul meu
de Dumnezeu Mântuitorul meu.
48. Cã a cãutat spre smerenia roabei sale; cã iatã de acum mã vor
ferici toate neamurile.
131
49. Cã mi-a fãcut mie mãrire cel Puternic, ºi Sfânt Numele lui.
50. ªi Mila lui în neam ºi în neam spre cei ce se tem de el.
51. Fãcut-a tãrie cu Braþul sãu, risipit-a pre cei mândri cu cugetul
inimii lor.
52. Pogorât-a pre cei puternici de pre scaune, ºi a înãlþat pre cei
smeriþi.
53. Pre cei flãmânzi i-a umplut de bunãtãþi, ºi pre cei bogaþi i-a
scos afarã deºerþi.
54. Luat-a pre Israil sluga sa, (ca sã pomeneascã mila;
55. Precum au grãit cãtre Pãrinþii noºtri, lui Avraam ºi seminþiei
lui,) pânã în veac.
56. ªi a rãmas Mariam împreunã cu dânsa ca la trei luni, ºi s-a
întors la casa sa.
57. Iar Elisabetei i s-a împlinit vremea sã nascã; ºi a nãscut fiu.
58. ªi au auzit cei ce locuiau împrejur, ºi rudeniile ei, cã a mãrit
Domnul mila sa cu dânsa; ºi se bucurau împreunã cu dânsa.
59. ªi a fost în ziua a opta, au venit sã taie împrejur pruncul, ºi-l
chemau pre el numele tatãlui lui Zaharia.
60. ªi rãspunzând muma lui, a zis: Nu, ci se va chema Ioan.
61. ªi au zis cãtre dânsa: Cã nimenea nu este întru rudenia ta, care
sã se cheme cu numele acesta.
62. ªi au fãcut semn tatãlui lui, cum ar vrea sã-l cheme pre dânsul.
63. ªi cerând el panahidã, a scris, zicând: Ioan va fi numele lui; ºi
s-au mirat toþi.
64. ªi i s-a deschis gura lui îndatã, ºi limba lui; ºi grãia, lãudând
pre Dumnezeu.
65. ªi s-a fãcut fricã preste toþi cei ce locuiau împrejurul lor; ºi
întru toatã laturea de prin munþii Iudeei s-au vestit toate
cuvintele acestea.
66. ªi au pus toþi cei ce auzeau în inima lor, zicând: Oare ce va sã
fie pruncul acesta? ªi Mâna Domnului era cu dânsul.
67. ªi Zaharia tatãl lui s-a umplut de Duh Sfânt, ºi a prorocit,
zicând:
68. Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, cã a cercetat,
ºi a fãcut rãscumpãrare norodului sãu.
132
69. ªi a ridicat corn de mântuire nouã în casa lui David slugii

sale.
70. Precum a grãit prin gura Sfinþilor celor din veac Proroci ai
lui.
71. Mântuire de vrãjmaºii noºtri, ºi din mâna tuturor celor ce ne
urãsc pre noi.
72. Sã facã milã cu Pãrinþii noºtri, ºi sã-ºi aducã aminte de legãtura
lui cea Sfântã.
73. De jurãmântul care s-a jurat cãtre Avraam Pãrintele nostru sã
ne dea nouã.
74. Fãrã de fricã, din mâinile vrãjmaºilor noºtri izbãvindu-ne.
75. Sã-i slujim lui întru sfinþenie ºi întru dreptate înaintea lui în
toate zilele vieþii noastre.
76. ªi tu pruncule, Proroc celui Prea Înalt te vei chema, cã vei
merge înaintea feþei Domnului sã gãteºti cãile lui.
77. Ca sã dai cunoºtinþa mântuirii norodului lui întru iertarea
pãcatelor lor.
78. Pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru, în care ne-a
cercetat pre noi Rãsãritul din înãlþime.
79. Ca sã lumineze celor ce ºedeau întru întunerec ºi în umbra
morþii, sã îndrepteze picioarele noastre în calea pãcii.
80. Iar pruncul creºtea, ºi se întãrea cu Duhul; ºi a fost în pustie
pânã în ziua arãtãrii lui cãtre Israil.
Cap. 2
1. ªi a fost în zilele acelea, ieºit-a poruncã de la Cezarul August,

sã se scrie toatã lumea.
2. (Aceastã scrisoare întâi s-a fãcut, domnind în Siria Cirineu.)
3. ªi mergeau toþi sã se scrie, fieºtecare în cetatea sa.
4. ªi s-a suit ºi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret la Iudeea,
în cetatea lui David, care se cheamã Betleem, (pentru cã era el
din casa ºi din seminþia lui David).
5. Sã se scrie cu Mariam cea logoditã lui femeie, fiind grea.
6. ªi a fost când erau ei acolo, s-au umplut zilele ca sã nascã ea.
133
7. ªi a nãscut pre fiul sãu cel întâi nãscut, ºi l-a înfãºat pre dânsul,
ºi l-a culcat în iesle; pentru cã nu aveau ei loc la gazdã.
8. ªi pãstori erau într-aceeaºi laturã petrecând, ºi pãzind streji
de noapte împrejurul turmei lor.
9. ªi iatã Îngerul Domnului a stãtut înaintea lor, ºi Slava
Domnului a strãlucit împrejurul lor; ºi s-au înfricoºat cu fricã mare.
10. ªi le-a zis lor Îngerul: Nu vã temeþi; cã iatã, vestesc vouã
bucurie mare, care va fi la tot norodul.
11. Cã s-a nãscut vouã astãzi Mântuitor, care este Hristos Domnul,
în cetatea lui David.
12. ªi acesta va fi vouã semn: Afla-veþi un Prunc înfãºat, culcat în
iesle.
13. ªi îndatã s-a fãcut împreunã cu Îngerul mulþime de Oaste
Cereascã, lãudând pre Dumnezeu, ºi zicând:
14. Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu, ºi pre pãmânt pace, întru
oameni bunãvoire.
15. ªi a fost dacã s-au dus de la dânºii Îngerii la Cer, ºi oamenii
pãstori au zis unii cãtre alþii: Sã mergem pânã în Betleem, ºi sã
vedem cuvântul acesta ce s-a fãcut, care Domnul a arãtat nouã.
16. ªi au venit degrab, ºi au aflat pre Mariam, ºi pre Iosif, ºi Pruncul
culcat în iesle.
17. ªi vãzând au spus pentru cuvântul ce se grãise lor de Pruncul
acesta.
18. ªi toþi cei ce au auzit s-au mirat de cele ce s-au zis de pãstori
cãtre dânºii.
19. Iar Mariam pãzea toate cuvintele acelea, punându-le întru
Inima sa.
20. ªi s-au întors pãstorii, slãvind ºi lãudând pre Dumnezeu, de
toate cele ce au auzit ºi au vãzut, precum s-a zis cãtre dânºii.
21. ªi când s-au umplut opt zile, ca sã-l taie pre el împrejur, s-a
chemat Numele lui IISUS, care s-a numit de Înger, mai-nainte
de a se zãmisli el în Pântece.
22. ªi când s-au umplut zilele curãþirii lor, dupã Legea lui Moise
l-au suit pre el în Ierusalim, ca sã-l punã înaintea Domnului.
(Precum este scris în Legea Domnului.
23. Cã toatã partea bãrbãteascã, ce deschide pântecele, sfânt lui
Dumnezeu se va chema).
134
24. ªi ca sã dea jertfã, dupre ceea ce s-a zis în Legea Domnului,

o pereche de turturele, sau doi pui de porumb.
25. ªi iatã era un om în Ierusalim, anume Simeon; ºi omul acela
era drept ºi temãtor de Dumnezeu, aºteptând mângâiere lui
Israil; ºi Duh Sfânt era preste dânsul.
26. ªi era fãgãduit lui de la Duhul Sfânt, sã nu vazã moartea, pânã
ce va vedea pe Hristosul Domnului.
27. ªi a venit cu Duhul în Bisericã; ºi când au adus înlãuntru Pãrinþii
pre Iisus Pruncul, ca sã facã ei dupã obiceiul legii pentru el.
28. ªi acela l-a luat pre dânsul în braþele sale, ºi a binecuvântat
pre Dumnezeu, ºi a zis:
29. Acum slobozeºti pre robul tãu, Stãpâne, dupre cuvântul tãu,
cu pace.
30. Cã vãzurã ochii mei mântuirea ta.
31. Care ai gãtit înaintea feþei tuturor noroadelor.
32. Luminã spre descoperirea neamurilor, ºi slava norodului tãu
Israil.
33. ªi era Iosif, ºi Muma lui mirându-se de cele ce se grãiau pentru
dânsul.
34. ªi i-a blagoslovit pre dânºii Simeon, ºi a zis cãtre Mariam
Muma lui: Iatã, acesta este pus spre cãderea ºi scularea a
multora întru Israil, ºi spre semnul cãruia i se va zice împrotivã.
35. (ªi prin însuºi sufletul tãu va trece sabie), ca sã se descopere
de la multe inimi cugetele.
36. ªi era Ana Prorociþa, fata lui Fanuil, din neamul lui Aser;
aceasta îmbãtrânise în zile multe, care trãise cu bãrbatul sãu
ºapte ani din fecioria sa.
37. ªi aceasta a fost vãduvã ca la optzeci ºi patru de ani, care nu
se depãrta de la Bisericã cu posturi ºi cu rugãciuni, slujind
ziua ºi noaptea.
38. ªi aceea într-acel ceas venind se mãrturisea Domnului, ºi grãia
pentru dânsul tuturor celor ce aºteptau mântuire în Ierusalim.
39. ªi dupã ce au sãvârºit ei toate dupã legea Domnului, s-au întors
în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
40. Iar Pruncul creºtea ºi se întãrea cu Duhul, umplându-se de
înþelepciune; ºi Darul lui Dumnezeu era preste dânsul.
135
41. ªi se duceau Pãrinþii lui în fieºtecare an în Ierusalim, la

Praznicul Paºtilor.
42. ªi când a fost de doisprezece ani, suindu-se ei în Ierusalim
dupã obiceiul Praznicului.
43. ªi sfârºind zilele, când s-au întors ei, a rãmas Iisus Pruncul
în Ierusalim, ºi nu au ºtiut Iosif ºi Muma lui.
44. ªi socotind cã este el cu alte soþii, au venit cale de o zi, ºi l-
au cãutat pre el prin rudenii, ºi prin cunoscuþi.
45. ªi neaflându-l, s-au întors în Ierusalim cãutându-l pre el.
46. ªi a fost dupã trei zile l-au aflat în Bisericã, ºezând în mijlocul
dascãlilor, ascultându-i, ºi întrebându-i pre ei.
47. ªi se minunau toþi, cei ce-l auzeau pre dânsul, de priceperea
ºi de rãspunsurile lui.
48. ªi vãzându-l pre el, s-au spãimântat, ºi a zis cãtre el Muma
lui: Fiule, cãci ai fãcut nouã aºa? Iatã tatãl tãu, ºi eu dorindu-
te te cãutam.
49. ªi a zis cãtre dânºii: Ce este cã mã cãutaþi? Au nu aþi ºtiut cã
întru cele ce sunt ale Tatãlui meu, se cade mie sã fiu?
50. ªi ei nu au înþeles graiul carele a grãit lor.
51. ªi s-a pogorât împreunã cu dânºii ºi a venit în Nazaret, ºi era
supunându-se lor. ªi Muma lui pãzea toate graiurile acestea
în inima sa.
52. ªi Iisus sporea cu înþelepciunea, ºi cu vârsta, ºi cu Darul la
Dumnezeu ºi la oameni.
Cap. 3
1. Iar în anul al cincisprezecelea al împãrãþiei lui Tiberie Cezarul,

domnind Pilat din Pont în Iudeea; ºi stãpânind a patra parte
pre Galileea Irod; iar Filip fratele lui, stãpânind a patra parte
pre Iturea ºi pre laturea Trahoniei; ºi Lisanie a patra parte
stãpânind pre Abilinia;
2. In zilele Arhiereilor Ana ºi Caiafa, fost-a cuvântul lui
Dumnezeu cãte Ioan fiul Zahariei, în pustie.
3. ªi a venit în toatã latura Iordanului, propovãduind Botezul
pocãinþei întru iertarea pãcatelor;
136
4. Precum este scris în Cartea cuvintelor Isaiei Prorocului, care

zice: Glasul celui ce strigã în pustie, gãtiþi calea Domnului,
drepte faceþi cãrãrile lui.
5. Toatã valea se va umplea, ºi tot muntele ºi mãgura se va smeri;
ºi vor fi cele strâmbe drepte, ºi cele colþuroase cãi netede;
6. ªi va vedea tot trupul Mântuirea lui Dumnezeu.
7. Deci zicea noroadelor celor ce mergeau sã se boteze de la el:
Pui de nãpârci, cine v-a arãtat vouã ca sã fugiþi de mânia ceea
ce va sã fie?
8. Faceþi dar roduri vrednice de pocãinþã; ºi nu începeþi a zice
întru voi: Tatã avem pre Avraam; cã zic vouã: Cã poate
Dumnezeu ºi din pietrele acestea sã ridice fii lui Avraam.
9. Cã iatã ºi securea la rãdãcina pomilor zace; deci tot pomul
care nu face roadã bunã, se taie, ºi în foc se aruncã.
10. ªi-l întreba pre el noroadele, zicând: Darã ce vom face ?
11. ªi, rãspunzând zicea lor: Cel ce are douã haine, sã dea celui ce
nu are; ºi cel ce are bucate, asemenea sã facã.
12. ªi au venit ºi vameºii sã se boteze de la dânsul, ºi au zis cãtre
el: Învãþãtorule, ce vom face?
13. Iar el a zis cãtre dânºii: Nimic mai mult decât este rânduit
vouã, sã nu faceþi.
14. ªi-l întreba ºi ostaºii, zicând: ªi noi ce vom face? ªi a zis
cãtre dânºii: Pre nimeni sã nu asupriþi, nici sã clevetiþi; ºi sã
vã îndestulaþi cu lefele voastre.
15. Iar aºteptând norodul, ºi cugetând toþi întru inimile sale de
Ioan, ca nu cumva el sã fie Hristos.
16. Rãspuns-a Ioan tuturor, zicând: Eu cu apã vã botez pre voi; iar
vine cel mai tare decât mine, cãruia nu sunt vrednic a-i dezlega
cureaua încãlþãmintelor lui; acesta va boteza pre voi cu Duh
Sfânt ºi cu foc.
17. A cãruia lopata este în Mâna lui, ºi va curãþi aria sa, ºi va
aduna grâul în jitniþa sa; iar plevele le va arde cu focul nestins.
18. Multe încã ºi altele binevestea norodului mângâindu-l.
19. Iar Irod cel a patra parte stãpânitor, mustrat fiind de el pentru
Irodiada femeia frãþâne-sãu, ºi pentru toate relele care a fãcut
Irod,
137
20. A adaus ºi aceasta preste toate, ºi a închis pre Ioan în temniþã.

21. ªi a fost dacã s-a botezat tot norodul, ºi Iisus botezându-se ºi
rugându-se, s-a deschis Cerul.
22. ªi s-a pogorît Duhul Sfânt cu chip trupesc ca un porumb preste
dânsul; ºi Glas din Cer s-a fãcut, zicând: Tu eºti Fiul meu cel
iubit întru tine bine am voit.
23. ªi acest Iisus era ca de treizeci de ani începând, fiind (precum
se socotea) fiu lui Iosif, al lui Ili,
24. Al lui Matat, al lui Levi, al lui Melhi, al lui Iana, al lui Iosif.
25. Al lui Matatia, al lui Amos, al lui Naum, al lui Esli, al lui Nanghe,
26. Al lui Maat, al lui Matatia, al lui Semei, al lui Iosif, al lui Iuda.
27. Al lui Ioana, al lui Risa, al lui Zorobabel, al lui Salatiil, al lui Niri,
28. Al lui Melhi, al lui Adi, al lui Cosam, al lui Elmodam, al lui Ir.
29. Al lui Iosi, al lui Eliazar, al lui Iorim, al lui Matat, al lui Levi,
30. Al lui Simeon, al lui Iuda, al lui Iosif, al lui Ionan, al lui Eliachim.
31. Al lui Melea, al lui Mainan, al lui Matata, al lui Natan, al lui David,
32. Al lui Iesei, al lui Obed, al lui Booz, al lui Salmon, al lui Naason,
33. Al lui Aminadav, al lui Aram, al lui Esrom, al lui Fares, al lui Iuda.
34. Al lui Iacov, al lui Isaac, al lui Avraam, al lui Tara, al lui Nahor,
35. Al lui Saruh, al lui Ragav, al lui Falec, al lui Eber, al lui Sala.
36. Al lui Cainan, al lui Arfaxad, al lui Sim, al lui Noe, al lui Lameh.
37. Al lui Matusala, al lui Enoh, al lui Iared, al lui Maleleil, al lui Cainan.
38. Al lui Enos, al lui Set, al lui Adam, al lui Dumnezeu.
Cap. 4
1. Iar Iisus plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan, ºi s-au

dus de Duhul în pustie.
2. Patruzeci de zile ispitindu-se de diavolul, ºi nu a mâncat nimic
în zilele acelea; ºi sfârºindu-se ele, mai pre urmã a flãmânzit.
3. ªi a zis lui diavolul: De eºti Fiul lui Dumnezeu, zi pietrei
acesteia sã se facã pâine.
4. ªi a rãspuns Iisus cãtre el, zicând: Scris este, cã nu numai cu
pâine va trãi omul, ci cu tot Graiul lui Dumnezeu.
5. ªi suindu-l pre el diavolul întru-un munte înalt, i-a arãtat lui
toate împãrãþiile lumii într-o clipealã de vreme.
138
6. ªi i-a zis lui diavolul: Þie voi da stãpânirea aceasta toatã, ºi

slava lor; (cã mie este datã, ºi ori cãruia voiesc o dau pre ea).
7. Deci tu de te vei închina înaintea mea va fi a ta toatã.
8. ªi rãspunzând Iisus, a zis lui: Mergi înapoia mea satano.
Cã scris este: Domnului Dumnezeului tãu sã te închini, ºi lui
unuia sã-i slujeºti.
9. ªi l-a dus pre el în Ierusalim, ºi l-a pus pre dânsul pre aripa
Bisericii, ºi i-a zis lui: de eºti Fiul lui Dumnezeu, aruncã-te
pre sineþi de aici jos.
10. Cã scris este, cã Îngerilor sãi va porunci pentru tine ca sã te
pãzeascã;
11. ªi, Pre mâini te vor ridica, ca sã nu-þi împiedici de piatrã
piciorul tãu.
12. ªi rãspunzând Iisus, a zis lui: Cã s-a zis: Sã nu ispiteºti pre
Domnul Dumnezeul tãu.
13. ªi sfârºind diavolul toatã ispita, a fugit de la dânsul pânã
la o vreme.
14. ªi s-a întors Iisus întru Puterea Duhului în Galileea; ºi vestea
a ieºit de el în toatã latura aceea.
15. ªi el învãþa în Sinagogurile lor, slãvindu-se de toþi.
16. ªi a venit în Nazaret unde era crescut, ºi a intrat dupã obiceiul
sãu în ziua Sâmbetei în Sinagogã, ºi s-a sculat sã citeascã.
17. ªi i s-a dat lui cartea Isaiei Prorocului, ºi deschizând Cartea a
aflat locul unde era scris:
18. Duhul Domnului preste mine, pentru care m-a uns, bine a
vesti sãracilor m-a trimis, a tãmãdui pre cei zdrobiþi la
inimã, a propovãdui robilor iertare, ºi orbilor vedere, a
slobozi pre cei sfãrâmaþi întru uºurare.
19. A propovãdui anul Domnului primit.
20. ªi închizând Cartea o a dat slugii, ºi a ºezut; ºi ochii tuturor
din Sinagogã erau privind spre el.
21. ªi a început a zice cãtre dânºii: Cã astãzi s-a plinit scriptura
aceasta întru urechile voastre.
22. ªi toþi îl mãrturiseau pre el, ºi se mirau de cuvintele darului
care ieºeau din gura lui, ºi ziceau: Au nu este acesta feciorul
lui Iosif?
139
23. ªi a zis cãtre ei: Cu adevãrat veþi zice mie pilda aceasta:
Doftorule, vindecã-te pre sineþi; câte am auzit cã s-au fãcut
în Capernaum, fã ºi aici în patria ta.
24. ªi a zis: Amin grãiesc vouã: Cã nici un Proroc nu este primit
în patria sa.
25. ªi întru adevãr grãiesc vouã: Multe vãduve erau în zilele lui
Ilie întru Israil, când s-a încuiat Cerul trei ani, ºi ºase luni, cât
s-a fãcut foamete mare preste tot pãmântul.
26. ªi cãtre nici una dintru acelea nu a fost trimis Ilie, fãrã numai
la Sarepta Sidonului la o femeie vãduvã.
27. ªi mulþi leproºi erau în zilele lui Elisei Prorocul întru Israil; ºi
nici unul dintr-înºii nu s-a curãþit, fãrã numai Neeman Sirianul.
28. ªi s-au umplut toþi de mânie în Sinagogã, auzind acestea.
29. ªi sculându-se l-au scos pre el afarã din cetate; ºi l-au dus pre
el pânã în sprânceana muntelui pre care era ziditã cetatea lor,
ca sã-l arunce jos.
30. Iar el trecând prin mijlocul lor, s-a dus.
31. ªi s-a pogorât în Capernaum în cetatea Galileei, ºi era
învãþându-i pre ei Sâmbãta.
32. ªi se spãimântau de învãþãtura lui, cã cu stãpânire era cuvântul lui.
33. ªi în Sinagogã era un om care avea duh de drac necurat, ºi a
strigat cu glas mare, grãind:
34. Lasã, ce este nouã ºi þie Iisuse Nazarineanule? Ai venit sã ne
pierzi pre noi? Te ºtiu pre tine cine eºti, Sfântul lui Dumnezeu.
35. ªi l-a certat pre el Iisus, grãind: Taci, ºi ieºi dintr-însul. ªi
aruncându-l pre el dracul în mijloc, a ieºit dintr-însul, nimic
vãtãmându-l pre el.
36. ªi s-a fãcut spaimã peste toþi, ºi se întrebau între sine zicând:
Ce este cuvântul acesta? Cã cu stãpânire ºi cu putere porunceºte
duhurilor celor necurate, ºi ies.
37. ªi se ducea vestea de el în tot locul cel de prinprejur.
38. ªi sculându-se din Sinagogã, a intrat în casa lui Simon, iar
soacra lui Simon era cuprinsã de friguri mari, ºi l-au rugat pre
el pentru dânsa.
39. ªi stând lângã ea, a certat frigurile, ºi o au lãsat pre dânsa. ªi
îndatã sculându-se slujea lor.
140
40. ªi apunând soarele, toþi câþi aveau bolnavi cu multe feluri de

boale, i-au adus pre ei cãtre dânsul; iar el pre fieºtecare din
ei punând mâinile, i-a tãmãduit pre ei.
41. ªi ieºeau ºi draci din mulþi, strigând, ºi grãind: Cã tu eºti
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. ªi certându-i, nu-i lãsa pre dânºii
sã grãiascã, cãci îl ºtiau cã el este Hristos.
42. Iar fãcându-se ziuã, ieºind s-a dus în loc pustiu; ºi noroadele
cãutau pre dânsul, ºi au venit pânã la dânsul, ºi-l þineau pre el
ca sã nu se ducã de la dânºii.
43. Iar el a zis cãtre ei: Cã se cade mie sã vestesc ºi altor cetãþi
Împãrãþia lui Dumnezeu, cã spre aceasta sunt trimis.
44. ªi era propovãduind în Sinagogurile Galileei.
Cap. 5
1. ªi a fost când îl îmbulzea pre el norodul, ca sã auzã cuvântul

lui Dumnezeu, ºi el sta lângã iezerul Ghenizaretului.
2. ªi a vãzut douã corãbii stând lângã iezer; iar pescarii ieºind
dintr-însele, spãlau mrejele.
3. ªi intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat pre el
s-o depãrteze puþin de la pãmânt; ºi ºezând învãþa pre noroade
din corabie.
4. Iar dacã a încetat a grãi, a zis cãtre Simon: Depãrteazã-o la
adânc ºi aruncaþi mrejele voastre spre vânare.
5. ªi rãspunzând Simon, a zis lui: Învãþãtorule, toatã noaptea
ostenindu-ne, nimic nu am prins; dar dupã cuvântul tãu voi
arunca mreaja.
6. ªi aceasta fãcând, au prins mulþime multã de peºti, ºi se rupea
mreaja lor.
7. ªi au fãcut semn soþiilor sale, care erau într-altã corabie, ca
sã vinã ºi sã le ajute lor, ºi au venit ºi au umplut amândouã
corãbiile, cât se afundau ele.
8. Iar Simon Petru vãzând, a cãzut la genunchele lui Iisus, grãind:
Ieºi de la mine, cã om pãcãtos sunt, Doamne.
141
9. Cã îl cuprinsese pre el spaimã, ºi pre toþi cei ce erau cu dânsul,

pentru vânarea peºtilor pre care prinseserã.
10. Aºijderea ºi pre Iacov, ºi pre Ioan feciorii lui Zevedei, care
erau soþii lui Simon. ªi a zis Iisus cãtre Simon: Nu te teme, de
acum vei vâna oameni.
11. ªi scoþând corãbiile la pãmânt, lãsând toate au mers dupã dânsul.
12. ªi a fost când era el într-una din cetãþi, iatã un om era plin de
leprã, ºi vãzând pre Iisus, a cãzut pre faþa sa, ºi s-a rugat lui,
grãind: Doamne, de vei vrea, poþi sã mã curãþeºti.
13. ªi tinzând mâna, s-a atins de dânsul, zicând: Voiesc, curãþeºte-te.
ªi îndatã lepra s-a dus de la dânsul.
14. ªi el a poruncit lui, nimãnui sã nu spuie: Ci mergi de te aratã
pre sineþi Preotului, ºi du pentru curãþenia ta, precum a poruncit
Moise, întru mãrturie lor.
15. Iar cuvântul mai mult strãbãtea pentru dânsul. ªi se adunau
noroade multe ca sã auzã ºi sã se tãmãduiascã de la dânsul de
boalele sale.
16. Iar el se ducea în pustie, ºi se ruga.
17. ªi a fost întru una din zile, ºi el era învãþând, ºi ºedeau Fariseii
ºi Învãþãtorii legii, care veniserã din toate satele Galileei, ºi
ale Iudeei, ºi ale Ierusalimului; ºi puterea Domnului era spre
a-i tãmãdui pre ei.
18. ªi iatã oarecare bãrbaþi purtând în pat pre un om, care era
slãbãnog, ºi cãutau sã-l ducã pre el înãuntru, ºi sã-l punã
înaintea lui.
19. ªi neaflând pre unde sã-l ducã pentru norod, suindu-se
deasupra acoperãmântului, printre cãrãmizi l-au slobozit pre
dânsul cu patul în mijloc înaintea lui Iisus.
20. ªi vãzând credinþa lor, a zis lui: Omule, iartã-þi-se þie pãcatele tale.
21. ªi au început a cugeta Cãrturarii ºi Fariseii, grãind: Cine este
acesta ce grãieºte hule? Cine poate sã ierte pãcatele, fãrã
numai unul Dumnezeu?
22. Iar cunoscând Iisus gândurile lor, rãspunzând, a zis cãtre dânºii:
Ce gândiþi întru inimile voastre?
23. Ce este mai lesne, a zice: Iartã-þi-se þie pãcatele tale, sau a
zice: Scoalã ºi umblã?
142
24. Ci ca sã ºtiþi, cã putere are Fiul Omului pre pãmânt a ierta

pãcatele, (a zis slãbãnogului); þie grãiesc: Scoalã, ºi luând
patul tãu, mergi la casa ta.
25. ªi îndatãºi sculându-se înaintea lor, a luat patul pre care zãcea,
ºi s-a dus la casa sa, slãvind pre Dumnezeu.
26. ªi spaimã a cuprins pre toþi, ºi slãveau pre Dumnezeu; ºi s-au
umplut de fricã, grãind: Cã am vãzut lucruri minunate astãzi.
27. ªi dupã acestea a ieºit ºi a vãzut pre un vameº anume Levi,
ºezând la vamã, ºi i-a zis lui: Vino dupã mine.
28. ªi lãsând toate, s-a sculat ºi a mers dupã dânsul.
29. ªi a fãcut lui ospãþ mare Levi în casa sa. ªi era norod mult de
vameºi ºi de alþii, care ºedeau cu ei.
30. ªi cârteau Cãrturarii lor ºi Fariseii cãtre Ucenicii lui grãind:
Pentru ce cu vameºii ºi cu pãcãtoºii mâncaþi ºi beþi?
31. ªi rãspunzând Iisus a zis cãtre ei: Nu au trebuinþã de doftor
cei sãnãtoºi, ci cei bolnavi.
32. Nu am venit sã chem pre cei drepþi, ci pre cei pãcãtoºi la
pocãinþã.
33. Iar ei au zis cãtre el: Pentru ce ucenicii lui Ioan postesc adeseori ºi
rugãciuni fac, aºijderea ºi ai Fariseilor; iar ai tãi mãnâncã ºi beau?
34. Iar el a zis cãtre dânºii: Au doarã puteþi pre fiii nunþii sã-i
faceþi sã posteascã, pânã când este Mirele cu dânºii?
35. Iar vor veni zile, când se va lua Mirele de la dânºii, ºi atunci
vor posti într-acele zile.
36. ªi grãia ºi pildã cãtre dânºii: Cã nimeni nu pune petec de hainã
nouã la hainã veche; iar de nu, ºi pre cea nouã o rupe, ºi la cea
veche nu se potriveºte petecul cel ce este de la cea nouã.
37. ªi nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, va sparge
vinul cel nou pre foi, ºi el se va vãrsa, ºi foile vor pieri;
38. Ci vinul nou se cade sã-l punã în foi noi; ºi amândouã se vor þinea.
39. ªi nimenea care bea de cel vechi, îndatã voieºte de cel nou,
cã zice: Cel vechi mai bun este.
143
Cap. 6
1. ªi a fost într-o Sâmbãtã a doua dupã cea dintâi, trecea el prin

semãnãturi, ºi smulgeau Ucenicii lui spice ºi mâncau,
frecându-le cu mâinile.
2. Iar oarecare din Farisei le-a zis lor: Ce faceþi care nu se cade
a face Sâmbãta?
3. ªi rãspunzând Iisus, a zis cãtre dânºii: Nici aceasta nu aþi cetit
ce a fãcut David, când a flãmânzit el, ºi cei ce erau cu dânsul?
4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, ºi a luat pâinile punerii
înainte, ºi a mâncat, ºi a dat ºi celor ce erau cu el; care nu se
cãdea sã le mãnânce, fãrã numai Preoþii.
5. ªi zicea lor: Cã Domn este Fiul Omului ºi al Sâmbetei.
6. ªi a fost ºi în altã Sâmbãtã a intrat el în Sinagogã ºi învãþa, ºi
era acolo un om, ºi mâna lui cea dreaptã era uscatã.
7. ªi îl pândeau pre el Cãrturarii ºi Fariseii de-l va vindeca
Sâmbãta, ca sã afle vinã asupra lui.
8. Iar el ºtia gândurile lor, ºi a zis omului care avea mâna uscatã:
Scoalã-te, ºi stai în mijloc. Iar el sculându-se, a stãtut.
9. Deci a zis Iisus cãtre dânºii: Întreba-voi pre voi, ce se cade
Sâmbãta, bine a face, sau rãu a face? Suflet a mântui, sau a pierde?
10. ªi cãutând spre toþi aceºtia, a zis lui: Întinde-þi mâna ta; iar el
a fãcut aºa; ºi a venit mâna lui la starea cea dintâi sãnãtoasã,
ca ºi cealaltã.
11. Iar ei s-au umplut de nebunie, ºi vorbeau unul cu altul, ce ar fi
fãcut lui Iisus.
12. ªi a fost în zilele acestea, a ieºit la munte sã se roage, ºi toatã
noaptea a petrecut întru rugãciunea lui Dumnezeu.
13. ªi când s-a fãcut ziuã, a chemat pre Ucenicii sãi, ºi alegând
dintru dânºii doisprezece, (pre care ºi Apostoli i-a numit.)
14. Pre Simon, pre care l-a ºi numit Petru, ºi pre Andrei fratele
lui, pre Iacov ºi pre Ioan, pre Filip ºi pre Vartolomeu.
15. Pre Matei ºi pre Toma, pre Iacov al lui Alfeu ºi pre Simon ce
se cheamã Zilotul.
16. Pre Iuda al lui Iacov, ºi pre Iuda Iscarioteanul, care s-a
fãcut ºi vânzãtor.
144
17. ªi pogorându-se cu dânºii, a stãtut în loc ºes, ºi mulþimea

Ucenicilor lui, ºi mulþime multã de norod, din toatã Iudeea ºi
din Ierusalim, ºi de pre lângã marea Tirului, ºi a Sidonului,
care veniserã sã-l asculte pre el, ºi sã se tãmãduiascã de
neputinþele sale.
18. ªi cei ce se chinuiau de duhuri necurate, ºi se vindecau.
19. ªi tot norodul cãuta sã se atingã de el, cã putere ieºea din el,
ºi vindeca pre toþi.
20. ªi el ridicându-ºi ochii sãi spre Ucenicii lui, zicea: Fericiþi
sunteþi sãracilor, cã a voastrã este Împãrãþia lui Dumnezeu.
21. Fericiþi sunteþi care flãmânziþi acum, cã vã veþi sãtura. Fericiþi
sunteþi cari plângeþi acum, cã veþi râde.
22. Fericiþi veþi fi când vã vor urî pre voi oamenii, ºi când vã vor
despãrþi pre voi, ºi vã vor ocãrî, ºi vor scoate numele vostru ca
un rãu pentru Fiul Omului.
23. Bucuraþi-vã întru acea zi ºi sãltaþi; cã iatã, plata voastrã multã
este în Ceruri. Cã întru acest chip fãceau Prorocilor pãrinþii lor.
24. Însã vai vouã bogaþilor, cã vã luaþi mângâierea voastrã.
25. Vai vouã celor ce sunteþi sãtui acum, cã veþi flãmânzi. Vai
vouã celor ce râdeþi acum, cã veþi plânge ºi vã veþi tângui.
26. Vai vouã când vã vor zice bine toþi oamenii, cã întru acest
chip fãceau prorocilor celor mincinoºi pãrinþii lor.
27. Ci vouã grãiesc celor ce auziþi: Iubiþi pre vrãjmaºii voºtri; bine
faceþi celor ce vã urãsc pre voi.
28. Binecuvântaþi pre cei ce vã blesteamã pre voi ºi vã rugaþi pentru
cei ce vã fac vouã necaz.
29. Celui ce te bate pre tine preste o faþã a obrazului, întoarce-i lui
ºi cealaltã; ºi celui ce îþi ia haina, nu-i opri lui ºi cãmaºa.
30. ªi tot celuia ce cere de la tine, dã-i; ºi de la cela ce îþi ia ale
tale, nu cere înapoi.
31. ªi precum voiþi ca sã vã facã vouã oamenii, ºi voi faceþi lor aºijderea.
32. ªi de iubiþi pre cei ce vã iubesc pre voi, ce dar este vouã? Cã
ºi pãcãtoºii iubesc pre cei ce îi iubesc pre dânºii.
33. ªi de faceþi bine celor ce vã fac vouã bine, ce dar este vouã?
Cã ºi pãcãtoºii aceeaºi fac.
145
34. ªi de daþi împrumut, de la care nãdãjduiþi a lua, ce dar este vouã?

Cã ºi pãcãtoºii pãcãtoºilor dau împrumut, ca sã ia întocmai.
35. Ci iubiþi pre vrãjmaºii voºtri; ºi faceþi bine, ºi daþi împrumut,
nimic nãdãjduind; ºi va fi plata voastrã multã, ºi veþi fi fii ai
celui Prea Înalt; cã el este Bun spre cei nemulþumitori, ºi rãi.
36. Deci fiþi milostivi, precum ºi Tatãl vostru este Milostiv.
37. ªi nu judecaþi, ºi nu vã veþi judeca; nu osândiþi, ºi nu vã veþi
osândi; iertaþi, ºi vi se va ierta.
38. Daþi, ºi vi se va da vouã; mãsurã bunã, îndesatã, ºi clãtitã, ºi
pre deasupra vãrsându-se vor da în sânul vostru; cã cu aceeaºi
mãsurã cu care veþi mãsura, se va mãsura vouã.
39. ªi le-a zis lor ºi pildã: Au doarã poate orb pre orb sã
povãþuiascã? Au nu amândoi vor cãdea în groapã?
40. Nu este Ucenic mai pre sus de dascãlul sãu; iarã tot cel
desãvârºit, va fi ca dascãlul sãu.
41. ªi ce vezi ºtercul, cel ce este în ochiul fratelui tãu, iarã bârna
care este în ochiul tãu, nu o simþi?
42. Sau cum poþi zice fratelui tãu: Frate, lasã sã scot ºtercul care
este în ochiul tãu, însuþi nevãzând bârna care este în ochiul
tãu? Fãþarnice, scoate întâi bârna din ochiul tãu, ºi atunci vei
vedea sã scoþi ºtercul care este în ochiul fratelui tãu.
43. Cã nu este pom bun care face roadã rea; nici pom rãu care
face roadã bunã.
44. Cã tot pomul din roada sa se cunoaºte; cã nu adunã smochine
din mãrãcini, nici din rug culeg struguri.
45. Omul cel bun din vistieria cea bunã a inimii sale scoate cele
bune; ºi omul cel rãu, din vistieria cea rea a inimii sale scoate
cel rele; cã din prisosinþa inimii grãieºte gura lui.
46. ªi ce mã chemaþi, Doamne, Doamne, ºi nu faceþi cele ce vã
zic? Tot cela ce vine cãtre mine, ºi aude cuvintele mele, ºi le
face pre ele, voi arãta vouã cui este asemenea.
47. Asemenea este omului ce îºi zideºte casã, care a sãpat ºi a
adâncat, ºi a pus temelia pre piatrã; ºi vãrsare de ape fãcându-
se, a lovit râul în casa aceea, ºi nu o a putut clãti pre ea; cãci
era întemeiatã pre piatrã.
146
48. Iar cela ce a auzit ºi nu a fãcut, asemenea este omului care ºi-
a zidit casa sa pre pãmânt fãrã de temelie; în care a lovit râul, ºi
îndatã a cãzut, ºi s-a fãcut sfãrâmarea casei aceea mare.
Cap. 7
1. ªi dupã ce a sfârºit toate cuvintele sale întru auzul norodului,

a intrat în Capernaum.
2. Iar sluga unui Sutaº fiind bolnavã vrea sã moarã, care era la
dânsul de cinste.
3. ªi auzind de Iisus, a trimis la dânºii bãtrâni ai Iudeilor, rugându-l
pre el ca sã vinã sã mântuiascã sluga lui.
4. Iar ei venind cãtre Iisus, îl rugau pre el cu deadinsul, zicând:
Cã este vrednic acela cãruia vei da aceasta.
5. Cãci iubeºte neamul nostru, ºi Sinagoga el o a zidit nouã.
6. Iar Iisus mergea cu dânºii, ºi nefiind el departe de casã, a
trimis la dânsul Sutaºul prieteni, grãind lui: Doamne, nu te
osteni; cã nu sunt vrednic ca sã intri sub acoperãmântul meu.
7. Pentru aceea nici pre mine nu m-am socotit a fi vrednic a
veni cãtre tine; ci zi cu cuvântul, ºi se va tãmãdui sluga mea.
8. Cã ºi eu sunt om rânduit sub dregãtorie, având sub sinemi
slujitori; ºi zic acestuia: Mergi, ºi merge; ºi altuia: Vino, ºi
vine; ºi slugii mele: Fã aceasta, ºi face.
9. Iar Iisus auzind acestea, s-a minunat de el ºi întorcându-se, a
zis norodului care mergea dupã dânsul: Grãiesc vouã, cã nici
întru Israil n-am aflat atâta credinþã.
10. ªi întorcându-se trimiºii acasã, au aflat pre sluga cea bolnavã
sãnãtoasã.
11. ªi a fost dupã acestea, mergea într-o cetate ce se chema Nain,
ºi împreunã cu dânsul mergeau Ucenicii lui mulþi, ºi norod
mult.
12. ªi dacã s-au apropiat cãtre poarta cetãþii, iatã scoteau pre un
mort, fiu unul nãscut al maicii sale, ºi aceea era vãduvã, ºi
norod mult cu dânsa din cetate.
147
13. ªi vãzând-o pre dânsa Domnul, i s-a fãcut milã de ea, ºi a zis
ei: Nu plânge.
14. ªi apropiindu-se s-a atins de pat, (iar cei ce îl duceau, au
stãtut), ºi a zis: Tânãrule, þie grãiesc, scoalã-te.
15. ªi a ºezut drept mortul ºi a început a grãi. ªi l-a dat pre el
maicii lui.
16. ªi a luat fricã pre toþi, ºi slãveau pre Dumnezeu, grãind: Cã
Proroc mare s-a sculat întru noi; ºi cum cã a cercetat Dumnezeu
pre norodul sãu.
17. ªi a ieºit cuvântul acesta de el întru toatã Iudeea, ºi întru toatã latura.
18. ªi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.
19. ªi chemând Ioan pre doi oarecare din ucenicii sãi, i-a trimis
cãtre Iisus, zicând: Tu eºti cela ce vine, sau pre altul sã aºteptãm?
20. ªi venind cãtre el bãrbaþii aceia, au zis: Ioan Botezãtorul ne-
a trimis pre noi cãtre tine, zicând: Tu eºti cela ce vine, sau
pre altul sã aºteptãm?
21. (ªi întru acel ceas a tãmãduit pre mulþi de boli, ºi de rãni, ºi
de duhuri rele, ºi a dat vedere multor orbi.)
22. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor: Mergeþi, ºi spuneþi lui Ioan, cele
ce aþi vãzut ºi aþi auzit; cã orbii vãd, ºchiopii umblã, leproºii se
curãþesc, surzii aud, morþii se scoalã, sãracilor bine se vesteºte.
23. ªi fericit este cel ce nu se va sminti întru mine.
24. Iar dacã s-au dus vestitorii lui Ioan, a început a grãi cãtre
noroade de Ioan: Ce aþi ieºit în pustie sã vedeþi? Au trestie
clãtitã de vânt?
25. Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Au om îmbrãcat în haine moi? Iatã,
cei ce sunt în haine scumpe, ºi petrec întru desfãtare, în casele
împãrãteºti sunt.
26. Dar ce aþi ieºit sã vedeþi? Au Proroc? Adevãr grãiesc vouã:
ªi mai mult de Proroc.
27. Acesta este de care este scris: Iatã, eu trimit Îngerul meu
înaintea feþei tale, care va gãti calea ta înaintea ta.
28. Cã zic vouã: Mai mare Proroc între cei nãscuþi din femei
decât Ioan Botezãtorul, nimeni nu este; iar cel mai mic, întru
Împãrãþia lui Dumnezeu, mai mare decât el este.
29. ªi tot norodul auzind, drept a fãcut pre Dumnezeu, Botezându-se cu
Botezul lui Ioan.
148
30. Iar Fariseii ºi legiuitorii au lepãdat de la sine sfatul lui

Dumnezeu, nebotezându-se de la dânsul.
31. Deci cu cine voi asemãna pre oamenii neamului acestuia? ªi
cu cine sunt asemenea?
32. Asemenea sunt cu copiii ce ºed în târg, ºi strigã unii cãtre alþii
ºi zic: Fluierat-am vouã ºi n-aþi jucat; cântat-am de jale vouã
ºi nu aþi plâns.
33. Cã a venit Ioan Botezãtorul, nici pâine mâncând, nici vin bând;
ºi ziceþi: drac are.
34. A venit Fiul Omului mâncând ºi bând, ºi ziceþi: Iatã om
mâncãtor ºi bãutor de vin, prieten vameºilor ºi pãcãtoºilor.
35. ªi s-a îndreptat înþelepciunea de la toþi fiii sãi.
36. ªi-l ruga pre el oarecare din Farisei, ca sã mãnânce cu el. ªi
intrând în casa Fariseului, a ºezut.
37. ªi iatã, o femeie din cetate, care era pãcãtoasã, înþelegând cã
ºade în casa Fariseului, aducând un alabastru cu mir,
38. ªi stând lângã Picioarele lui, dinapoi, plângând, a început a
uda Picioarele lui cu lacrãmi; ºi cu perii capului sãu le ºtergea,
ºi sãruta Picioarele lui, ºi le ungea cu mir.
39. Iar vãzând Fariseul carele chemase pre el, a zis întru sine,
grãind: Acesta de ar fi Proroc, ar ºti cine ºi ce fel de femeie
este ceea ce se atinge de el, cã este pãcãtoasã.
40. ªi rãspunzând Iisus, a zis cãtre el: Simone, am oarece sã-þi
zic. Iar el a zis: Învãþãtorule, zi.
41. Doi datornici erau oarecãruia cãmãtarnic; unul era dator cu
cinci sute de dinari, iar celãlalt cu cincizeci;
42. ªi neavând ei cu ce plãti, amândurora le-a dãruit. Deci care
dintr-înºii, spune-mi, mai mult va iubi pre el?
43. Iar Simon rãspunzând, a zis: Socotesc cã acela cãruia i-a dãruit
mai mult; iar el a zis lui: Drept ai judecat.
44. ªi întorcându-se cãtre femeie, a zis lui Simon: Vezi pre aceastã
femeie? Am intrat în casa ta, apã pre Picioarele mele nu ai dat;
iar aceasta cu lacrãmi mi-a udat Picioarele mele, ºi le-a ºters
cu pãrul capului sãu.
45. Sãrutare mie nu mi-ai dat; iar aceasta de când am intrat, nu a
încetat sãrutându-mi Picioarele mele.
149
46. Cu untdelemn Capul meu nu l-ai uns; iar aceasta cu mir mi-a
uns Picioarele mele.
47. Pentru aceea grãiesc þie: Iartã-se pãcatele ei cele multe, cã a
iubit mult. Iar cui se iartã puþin, iubeºte mai puþin.
48. ªi a zis ei: Iartã-þi-se þie pãcatele tale.
49. ªi a început cei ce ºedeau cu dânsul a grãi întru sine: Cine este
acesta care iartã ºi pãcatele?
50. ªi a zis cãtre femeie: Credinþa ta te-a mântuit; mergi în pace.
Cap. 8
1. ªi a fost dupã aceasta, ºi el umbla prin cetãþi, ºi prin sate,

propovãduind ºi binevestind Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi cei
doisprezece cu dânsul.
2. ªi niºte femei care erau tãmãduite de duhuri rele ºi de boli,
Maria ce se chema Magdalena, dintru care ieºiserã ºapte draci.
3. ªi Ioana, femeia lui Husa, ispravnicul lui Irod, ºi Suzana, ºi
altele multe, care slujeau lui din avuþiile sale.
4. ªi adunându-se norod mult, ºi cei de prin cetãþi venind cãtre
dânsul, a zis prin pildã:
5. Ieºit-a Semãnãtorul sã semene sãmânþa sa ; ºi semãnând el, una
a cãzut lângã cale, ºi s-a cãlcat, ºi pasãrile Cerului o au mâncat.
6. ªi alta a cãzut pre piatrã, ºi dacã a rãsãrit s-a uscat, pentru cã
nu avea umezealã.
7. ªi alta a cãzut în mijlocul spinilor, ºi crescând spinii o au
înecat pre ea.
8. ªi alta a cãzut pre pãmânt bun, ºi rãsãrind a fãcut rod însutit.
Acestea grãind, striga: Cela ce are urechi de auzit, auzã.
9. ªi l-au întrebat pre el Ucenicii lui, zicând: Ce este pilda aceasta?
10. Iar el a zis: Vouã este dat a ºti Tainele Împãrãþiei lui Dumnezeu,
iar celorlalþi în pilde; ca vãzând sã nu vazã, ºi auzind sã nu
înþeleagã.
11. Iar pilda este aceasta: Sãmânþa este cuvântul lui Dumnezeu.
12. Iar cei de lângã cale sunt cei ce aud; apoi vine diavolul, ºi ia
cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând sã se mântuiascã.
150
13. Iar cea de pre piatrã, sunt cei care când aud, cu bucurie
primesc cuvântul; ºi aceºtia rãdãcinã nu au, care pânã la o
vreme cred ºi în vreme de ispitã se leapãdã.
14. Iar ceea ce a cãzut în spini, aceºtia sunt care au auzit, ºi de
grijile, ºi de bogãþiile, ºi de dulceþurile vieþii acesteia umblând,
se îneacã ºi nu sãvârºesc roadã.
15. Iar cea de pre pãmânt bun, aceºtia sunt care cu inimã bunã ºi
curatã auzind cuvântul, îl þin ºi fac roadã întru rãbdare. Acestea
zicând striga: Cela ce are urechi de auzit, auzã.
16. ªi nimenea aprinzând lumina o acopere pre dânsa cu vas, sau o
pune sub pat, ci o pune în sfeºnic, ca sã vadã cei ce intrã lumina.
17. Cã nu este lucru de tainã, care sã nu se arate; nici lucru ascuns
care sã nu se cunoascã ºi întru arãtare sã vie.
18. Deci vedeþi cum auziþi: Cã cel ce are, se va da lui; ºi cel ce nu
are, ºi ce i se pare cã are, se va lua de la dânsul.
19. ªi au venit cãtre dânsul Muma lui, ºi fraþii lui, ºi nu putea sã
vorbeascã cu dânsul pentru norod.
20. ªi i-au spus lui, zicând: Muma ta, ºi fraþii tãi stau afarã, vrând
sã te vazã pre tine.
21. Iar el rãspunzând, a zis cãtre dânºii: Muma mea, ºi fraþii mei
sunt aceºtia, care aud cuvântul lui Dumnezeu, ºi-l fac pre dânsul.
22. ªi a fost într-una din zile, ºi el a intrat în corabie, ºi Ucenicii
lui, ºi a zis cãtre ei: Sã trecem de cea parte de iezer, ºi s-au
slobozit.
23. Iar mergând ei cu corabia, a adormit el. ªi s-a pogorât vifor
de vânt în iezer, ºi se umplea, ºi se primejduia.
24. ªi apropiindu-se l-au deºteptat pre dânsul, grãind: Învãþãtorule,
Învãþãtorule, pierim. Iar el sculându-se, a certat vântul, ºi valul
apei; ºi au încetat, ºi s-a fãcut liniºte.
25. ªi a zis cãtre ei: Unde este credinþa voastrã? Iar ei spãimântându-se
s-au mirat, grãind unul cãtre altul: Cine este acesta? Cã ºi
vânturilor ºi apei porunceºte, ºi-l ascultã pre dânsul.
26. ªi au venit cu corabia în laturea Gadarenilor, care este de
ceia parte de Galileea.
27. ªi ieºind el la uscat, l-a întâmpinat pre el un om oarecare din
cetate, care avea draci de mulþi ani, ºi în hainã nu se îmbrãca,
ºi în casã nu petrecea, ci în mormânturi.
151
28. Iar vãzând pre Iisus, ºi strigând, a cãzut înaintea lui, ºi cu glas
mare a zis: Ce este mie ºi þie Iisuse Fiul lui Dumnezeu celui
Prea Înalt? Rogu-te, nu mã munci pre mine.
29. (Cã poruncea duhului celui necurat, ca sã iasã din omul acela;
cã de mulþi ani îl rãpise pre dânsul, ºi se lega cu lanþuri de
fier ºi cu obezi, pãzindu-se; ºi sfãrâmând legãturile, se gonea
de dracul prin pustie.)
30. ªi l-a întrebat pre el, Iisus, grãind: Cum îþi este numele? Iar
el a zis: Legheon; cã draci mulþi intraserã într-însul.
31. ªi-l rugau pre el, ca sã nu porunceascã lor sã meargã întru adânc.
32. ªi era acolo o turmã de porci mulþi ce se pãºteau în munte, ºi-l
rugau pre el, sã le dea voie lor sã intre într-înºii, ºi le-a dat lor voie.
33. ªi ieºind dracii din om, au intrat în porci; ºi s-a pornit turma
de pre þãrmuri în iezer ºi s-a înecat.
34. Iar pãstorii vãzând ceea ce se fãcuse, au fugit; ºi au spus în
cetate ºi prin sate.
35. ªi au ieºit sã vazã ce s-a fãcut; ºi au venit la Iisus, ºi au aflat
pre omul dintru care ieºiserã dracii, îmbrãcat ºi întreg la
minte, ºezând lângã picioarele lui Iisus, ºi s-au temut.
36. ªi le-au spus lor ºi cei ce vãzuse, cum s-a mântuit cel îndrãcit.
37. ªi l-a rugat pre dânsul tot norodul þinutului Gadarenilor, sã se
ducã de la dânºii, cã erau cuprinºi de mare fricã. Iar el intrând
în corabie, s-a întors.
38. Iar bãrbatul dintru care ieºiserã dracii, ruga pre el ca sã fie cu
dânsul; dar Iisus l-a slobozit pre el, grãind:
39. Întoarce-te în casa ta, ºi povesteºte câte þi-a fãcut þie Dumnezeu.
ªi s-a dus propovãduind prin toatã cetatea câte i-a fãcut Iisus lui.
40. ªi a fost când s-a întors Iisus, l-a primit pre el norodul, cã toþi
îl aºtepta pre el.
41. ªi iatã, a venit un om cãruia îi era numele Iair, ºi acesta era
mai marele Sinagogãi; ºi cãzând la picioarele lui Iisus, îl ruga
pre el ca sã intre în casa lui.
42. Cã avea o fiicã una nãscutã, ca de doisprezece ani, ºi aceea
murea. (Iar când mergea el, îl împresurau noroadele.
43. ªi o femeie fiind în curgerea sângelui de doisprezece ani, care
cheltuise la doftori toatã avuþia sa, ºi nici de la unul nu a putut
sã se vindece.
152
44. Apropiindu-se dinapoi, s-a atins de poala hainei lui; ºi îndatã

a stãtut curgerea sângelui ei.
45. ªi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar lepãdându-se
toþi, a zis Petru ºi cei ce erau cu el: Învãþãtorule, noroadele te
îmbulzesc, ºi te strâmtoreazã, ºi zici: Cine este cel ce s-a
atins de mine?
46. Iar Iisus a zis: S-a atins de mine oarecine, cã eu am cunoscut
Puterea care a ieºit din mine.
47. Iar vãzând femeia cã nu s-a ascuns, a venit tremurând; ºi cãzând
înaintea lui, i-a spus lui, înaintea a tot norodul, pentru care
pricinã s-a atins de el ºi cum cã s-a tãmãduit îndatã.
48. Iar el i-a zis ei: Îndrãzneºte fiicã, credinþa ta te-a mântuit,
mergi în pace.)
49. Încã grãind el, vine oarecare de la mai marele Sinagogãi,
grãind lui: Cã a murit fiica ta; nu supãra pre Învãþãtorul.
50. Iar Iisus auzind, a rãspuns lui, grãind: Nu te teme; crede numai
ºi se va mântui.
51. Iar intrând în casã, nu a lãsat nici pre unul sã intre, fãrã numai
pre Petru, ºi pre Iacov, ºi pre Ioan, ºi pre tatãl fecioarei, ºi
pre muma ei.
52. ªi plângeau toþi, ºi se tânguiau de dânsa; iar el a zis: Nu
plângeþi; nu a murit, ci doarme.
53. ªi-ºi râdeau de dânsul ºtiind cã a murit.
54. Iar el scoþând pre toþi afarã, ºi apucându-o de mânã, a strigat,
grãind: Fecioarã, scoalã-te.
55. ªi s-a întors duhul ei, ºi a înviat îndatã; ºi a poruncit sã-i dea
ei sã mãnânce.
56. ªi s-au spãimântat pãrinþii ei. Iar el a poruncit lor, sã nu spunã
nimãnui ceea ce se fãcuse.
Cap. 9
1. ªi chemând pre cei doisprezece, le-a dat lor putere ºi stãpânire

preste toþi dracii, ºi a vindeca boalele.
2. ªi i-a trimis pre dânºii sã propovãduiascã Împãrãþia lui
Dumnezeu, ºi sã tãmãduiascã pre cei bolnavi.
153
3. ªi a zis cãtre dânºii: Nimic sã nu luaþi pre cale, nici toiag,

nici traistã, nici pâine, nici argint, nici câte douã haine sã aveþi.
4. ªi ori în care casã veþi intra, acolo sã petreceþi, ºi de acolo sã ieºiþi.
5. ªi oricâþi nu vã vor primi pre voi, ieºind din cetatea aceea, ºi praful
de pre picioarele voastre scuturaþi, întru mãrturie asupra lor.
6. ªi ieºind umblau prin sate binevestind, ºi tãmãduind
pretutindenea.
7. ªi a auzit Irod cel a patra parte stãpânitor toate cele ce se
fãceau de el, ºi nu se pricepea, pentru cã unii ziceau, cã Ioan s-a
sculat din morþi.
8. Iar alþii, cã Ilie s-a arãtat; iar alþii, cã un Proroc din cei de
demult a înviat.
9. ªi a zis Irod: Pre Ioan eu l-am tãiat, dar acesta cine este de
care eu aud unele ca acestea? ªi cãuta sã-l vazã pre el.
10. ªi întorcându-se Apostolii, au spus lui toate câte au fãcut; ºi
luându-i pre dânºii, s-a dus deosebi în loc pustiu al cetãþii ce
se cheamã Betsaida.
11. Iar noroadele înþelegând, au mers dupã dânsul; ºi primindu-i
pre dânºii, le grãia lor de Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi pre cei
ce aveau trebuinþã de tãmãduire, îi vindeca.
12. Iar ziua a început a se pleca. ªi venind cei doisprezece, au zis
lui: Slobozeºte noroadele, ca mergând în satele ºi în oraºele
cele de primprejur, sã gãzduiascã, ºi sã-ºi afle hranã, cã aici
suntem în loc pustiu.
13. ªi a zis cãtre dânºii: Daþi-le lor voi sã mãnânce. Iar ei au zis: Nu
este la noi mai mult decât cinci pâini, ºi doi peºti; fãrã decât sã ne
ducem noi, ºi sã cumpãrãm la tot norodul acesta bucate.
14. (Cã erau ca cinci mii de bãrbaþi.) ªi a zis cãtre Ucenicii sãi:
Puneþi-i pre dânºii cete câte cincizeci.
15. ªi au fãcut aºa, ºi i-au aºezat pre toþi.
16. ªi luând cele cinci pâini, ºi cei doi peºti, cãutând la Cer, le-a
blagoslovit, ºi le-a frânt, ºi le-a dat Ucenicilor sã le punã
înaintea norodului.
17. ªi au mâncat, ºi s-au sãturat toþi. ªi au luat ceea ce prisosise
lor, douãsprezece coºuri de sfãrâmituri.
18. ªi a fost când se ruga el deosebi, era cu dânsul Ucenicii lui, ºi
i-a întrebat pre dânºii zicând:
154
19. Cine îmi zic noroadele cã sunt? Iar ei rãspunzând, au zis: Ioan
Botezãtorul; iar alþii, Ilie; iar alþii, cã Proroc oarecare din cei
de demult a înviat.
20. ªi le-a zis lor: Dar voi cine îmi ziceþi cã sunt? Iar Petru
rãspunzând a zis: Hristosul lui Dumnezeu.
21. Iar El dojenind pre dânºii, le-a poruncit nimãnui sã nu spunã
aceasta, zicând:
22. Cã se cade Fiului Omului multe a pãtimi, ºi a se defãima de Bãtrâni,
ºi de Arhierei, ºi de Cãrturari, ºi a se omorî, ºi a treia zi a învia.
23. ªi grãia cãtre toþi: Oricine va voi sã vinã dupã mine, sã se lepede
de sine, ºi sã-ºi ia Crucea sa în toate zilele, ºi sã-mi urmeze mie.
24. Cã cine va voi sã-ºi mântuiascã sufletul sãu, pierde-l-va pre
El; iar cine-ºi va pierde sufletul sãu pentru mine, acesta îl va
mântui pre dânsul.
25. Cã ce folos este omului de va dobândi lumea toatã, iar pre
sine se va pierde, sau se va pãgubi?
26. Cã oricine se va ruºina de mine, ºi de cuvintele mele, de acesta
Fiul Omului se va ruºina, când va veni întru slava sa, ºi a Tatãlui,
ºi a Sfinþilor Îngeri.
27. ªi vã grãiesc vouã cu adevãrat: Sunt unii din cei ce stau aici,
care nu vor gusta moarte, pânã când vor vedea Împãrãþia lui
Dumnezeu.
28. ªi a fost dupã cuvintele acestea ca la opt zile, ºi luând pre
Petru, ºi pre Ioan, ºi pre Iacov, s-a suit în munte sã se roage.
29. ªi s-a fãcut când se ruga el, chipul feþei lui altul ºi
îmbrãcãmintea lui albã strãlucind.
30. ªi iatã doi bãrbaþi vorbeau cu dânsul, care erau Moise ºi Ilie.
31. Care arãtându-se în slavã, grãiau de Ieºirea lui, care vrea sã o
plineascã în Ierusalim.
32. Iar Petru ºi cei ce erau cu dânsul, erau îngreuiaþi de somn; ºi
deºteptându-se, au vãzut slava lui, ºi pre cei doi bãrbaþi stând
împreunã cu dânsul.
33. ªi a fost când s-au despãrþit ei de la dânsul, ºi a zis Petru cãtre
Iisus: Învãþãtorule, bine este nouã a fi aici; ºi sã facem trei colibe:
Una þie, ºi una lui Moise, ºi una lui Ilie, neºtiind ce grãia.
34. ªi acestea grãind el, s-a fãcut Nor, ºi i-a umbrit pre dânºii;
ºi s-au spãimântat când au intrat ei în Nor.
155
35. ªi Glas a fost din Nor zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit,
pre acesta sã ascultaþi.
36. ªi dupã ce a fost Glasul, s-a aflat Iisus singur; ºi ei au tãcut, ºi
nimãnui nu au spus în zilele acelea nimic din cele ce vãzuserã.
37. ªi a fost a doua zi pogorându-se ei din munte, l-a întâmpinat
pre el norod mult.
38. ªi iatã, un bãrbat din norod a strigat, grãind: Învãþãtorule,
rogu-te cautã spre fiul meu, cã unul nãscut îmi este mie.
39. ªi iatã, duh îl apucã pre el, ºi de nãpraznã strigã, ºi-l zdrobeºte
pre el cu spumã, ºi abia se duce de la el, sfãrâmându-l pre el.
40. ªi m-am rugat Ucenicilor tãi ca sã-l scoatã, ºi nu au putut.
41. Iar Iisus rãspunzând, a zis: O neam necredincios, ºi îndãrãtnic! Pânã
când voi fi cu voi, ºi voi suferi pre voi? Adu-mi pre fiul tãu aici.
42. ªi încã apropiindu-se el, l-a trântit pre el dracul, ºi l-a scuturat.
Iar Iisus a certat pre duhul cel necurat, ºi a tãmãduit copilul,
ºi l-a dat tatãlui sãu.
43. ªi se spãimântau toþi de mãrimea lui Dumnezeu. ªi mirându-se
toþi de toate care a fãcut Iisus, a zis cãtre Ucenicii sãi:
44. Puneþi voi în urechile voastre cuvintele acestea, cã Fiul
Omului va sã dea în mâinile oamenilor.
45. Iar ei nu înþelegea cuvântul acesta, ºi era acoperit de cãtre dânºii, ca
sã nu-l priceapã; ºi se temea sã-l întrebe pre el de cuvântul acesta.
46. ªi a intrat gând întru dânºii: Cine ar fi dintru ei mai mare.
47. Iar Iisus ºtiind gândul inimii lor, luând un prunc, l-a pus pre el
lângã sine.
48. ªi a zis lor: Oricine va primi pruncul acesta întru Numele
meu, pre mine mã primeºte. ªi oricine mã va primi pre mine,
primeºte pre cela ce m-a trimis pre mine. Cã cela ce este
mai mic întru voi toþi, acesta va fi mare.
49. Iar Ioan rãspunzând, a zis: Învãþãtorule, am vãzut pre oarecare
cu Numele tãu scoþând draci, ºi l-am oprit pre el, cã nu umblã
pre urma ta cu noi.
50. ªi a zis cãtre el Iisus: nu îl opriþi; cã cel ce nu este împrotiva
noastrã, pentru noi este.
51. ªi a fost când s-au împlinit zilele Înãlþãrii lui, el ºi-a întãrit
faþa sa sã meargã în Ierusalim.
156
52. ªi a trimis vestitori înaintea feþei sale; ºi mergând a intrat într-un

oraº al Samarinenilor, ca sã-i gãteascã lui.
53. ªi nu l-au primit pre dânsul, cã faþa lui era mergând în Ierusalim.
54. ªi vãzând Ucenicii lui, Iacov ºi Ioan, au zis: Doamne, voieºti
sã zicem sã se pogoare foc din Cer, ºi sã-i mistuiascã pre ei,
precum ºi Ilie a fãcut?
55. Iar Iisus întorcându-se, i-a certat pre dânºii, ºi a zis: Nu ºtiþi
ai cãrui Duh sunteþi voi.
56. Cã Fiul Omului nu a venit sã piarzã suflete omeneºti, ci sã
mântuiascã. ªi au mers într-alt sat.
57. ªi a fost când mergea el pre cale, a zis oarecine cãtre el:
Doamne, voi sã merg dupã tine, ori unde vei merge.
58. ªi a zis Iisus lui: Vulpile au vizuini, ºi pasãrile Cerului cuiburi;
iar Fiul Omului nu are unde sã-ºi plece capul.
59. ªi a zis cãtre altul: Vino dupã mine; iar el a zis: Doamne, dã-mi
voie întâi sã merg sã îngrop pre tatãl meu.
60. Iar Iisus a zis lui: Lasã morþii sã-ºi îngroape pre morþii lor;
iar tu mergi de vesteºte Împãrãþia lui Dumnezeu.
61. ªi a zis ºi altul: Voi sã merg dupã tine, Doamne; dar întâi dã-mi
voie sã tocmesc cele ce sunt în casa mea.
62. Iar Iisus a zis cãtre el: Nimeni punându-ºi mâna lui pre plug,
ºi cãutând înapoi, este îndreptat întru Împãrãþia lui Dumnezeu.
Cap. 10
1. Iar dupã acestea a arãtat Domnul ºi pre alþi ºaptezeci, ºi i-a

trimis pre dânºii câte doi înaintea feþei sale, întru tot oraºul
ºi locul unde vrea el sã meargã.
2. ªi zicea cãtre dânºii: Seceriºul este mult, iar lucrãtorii puþini;
deci rugaþi pre Domnul seceriºului, ca sã scoatã lucrãtori la
seceriºul sãu.
3. Mergeþi, iatã eu vã trimit pre voi ca mieii în mijlocul lupilor.
4. Sã nu purtaþi pungã, nici traistã, nici încãlþãminte; ºi pre
nimenea sã nu întrebaþi de sãnãtate în cale.
157
5. ªi ori în care casã veþi intra, întâi ziceþi: Pace casei acesteia.
6. ªi de va fi acolo fiul pãcii, se va odihni preste dânsul pacea
voastrã; iar de nu, la voi se va întoarce.
7. ªi întru aceeaºi casã petreceþi, mâncând, ºi bând, cele de la
dânºii; cã vrednic este lucrãtorul de plata sa. Sã nu vã mutaþi
din casã în casã.
8. ªi ori în care cetate veþi intra, ºi vã vor primi pre voi, mâncaþi
cele ce se vor pune înaintea voastrã.
9. ªi tãmãduiþi bolnavii care vor fi într-însa, ºi grãiþi lor: S-a
apropiat spre voi Împãrãþia lui Dumnezeu.
10. Iar ori în care cetate veþi intra, ºi nu vã vor primi pre voi,
ieºind la uliþele ei cele late ziceþi:
11. ªi praful ce s-a lipit de noi din cetatea voastrã, îl scuturãm
vouã. Însã aceasta sã ºtiþi, cã s-a apropiat spre voi Împãrãþia
lui Dumnezeu.
12. Grãiesc vouã: Cã mai uºor va fi Sodomului în ziua aceea, decât
cetãþii aceea.
13. Vai þie Horazine, vai þie Betsaido, cã de s-ar fi fãcut în Tir ºi
în Sidon puterile care s-au fãcut întru voi, de mult în sac ºi în
cenuºã ºezând s-ar fi pocãit.
14. Însã Tirului ºi Sidonului, mai uºor va fi la judecatã decât vouã.
15. ªi tu Capernaume, care pânã la Cer te-ai înãlþat, pânã la iad te
vei pogorî.
16. Cela ce ascultã pre voi, pre mine ascultã; ºi cela ce se leapãdã
de voi, de mine se leapãdã. Iar cela ce se leapãdã de mine, se
leapãdã de cela ce m-a trimis pre mine.
17. ªi s-au întors cei ºaptezeci cu bucurie, zicând: Doamne, ºi
dracii se pleacã nouã întru Numele tãu.
18. ªi a zis lor: Vãzut-am pre satana ca un fulger din Cer cãzând.
19. Iatã dau vouã stãpânire sã cãlcaþi preste ºerpi ºi preste scorpii,
ºi preste toatã puterea vrãjmaºului; ºi nimic pre voi nu vã va
vãtãma.
20. Însã pentru aceasta nu vã bucuraþi, cãci duhurile se pleacã
vouã; ci vã bucuraþi mai vârtos, cã numele voastre s-au scris
în Ceruri.
21. Întru acest ceas s-a bucurat cu Duhul Iisus, ºi a zis:
Mãrturisescu-mã þie Pãrinte, Doamne al Cerului ºi al
158
pãmântului: Cã ai ascuns acestea de cei înþelepþi ºi pricepuþi,

ºi le-ai descoperit pre ele pruncilor; Adevãrat Pãrinte, cã aºa a
fost buna voinþã înaintea ta.
22. ªi întorcându-se cãtre Ucenicii sãi a zis: Toate îmi sunt date
mie de la Tatãl meu; ºi nimenea nu ºtie cine este Fiul, fãrã
numai Tatãl; ºi cine este Tatãl, fãrã numai Fiul, ºi cãruia va
voi Fiul sã-i descopere.
23. ªi întorcându-se cãtre Ucenici, deosebi a zis: Fericiþi ochii
care vãd cele ce voi vedeþi.
24. Cã grãiesc vouã: Cã mulþi Proroci, ºi împãraþi au voit sã vadã
cele ce vedeþi voi, ºi nu au vãzut; ºi sã audã cele ce auziþi, ºi
nu au auzit.
25. ªi iatã, un legiuitor, s-a sculat ispitindu-l pre el, ºi zicând:
Învãþãtorule, ce voi face sã moºtenesc viaþa cea veºnicã?
26. Iar el a zis: În lege ce este scris? Cum citeºti?
27. Iar el rãspunzând, a zis: Sã iubeºti pre Domnul Dumnezeul
tãu din toatã inima ta, ºi din tot sufletul tãu, ºi din toatã vârtutea
ta, ºi din tot cugetul tãu; ºi pre aproapele tãu ca însuþi pre
tine.
28. ªi i-a zis lui: Drept ai rãspuns; aceasta fã, ºi vei fi viu.
29. Iarã el vrând sã se îndrepteze pre sine, a zis cãtre Iisus: ªi
cine este aproapele meu?
30. Iar Iisus rãspunzând, a zis: Un om oarecare se pogora din
Ierusalim în Ierihon, ºi a cãzut în tâlhari, care dezbrãcându-l
pre el, ºi rãnindu-l s-au dus, lãsându-l abia viu.
31. ªi dupre întâmplare un Preot se pogora pre calea aceea; ºi
vãzându-l pre dânsul, a trecut pre alãturea.
32. Aºijderea ºi un Levit, fiind la acel loc, venind ºi vãzând pre
el, a trecut pre alãturea.
33. Iar un Samarinean mergând pre cale, a venit la el, ºi vãzându-l i
s-a fãcut milã.
34. ªi apropiindu-se, a legat ranele lui, turnând untdelemn ºi vin;
ºi punându-l pre dobitocul lui, l-a dus la o casã de oaspeþi, ºi
a purtat grijã de el.
35. ªi a doua zi ieºind, ºi scoþând doi dinari, a dat gazdei, ºi i-a
zis lui: Poartã grijã de dânsul; ºi orice vei mai cheltui, eu
când mã voi întoarce, voi da þie.
159
36. Deci care dintru acei trei þi se pare a fi de aproape celui ce

cãzuse în tâlhari?
37. Iarã el a zis: Cela ce a fãcut milã cu dânsul. Iarã Iisus a zis lui:
Mergi de fã ºi tu asemenea.
38. ªi a fost când se duceau ei, ºi el a intrat într-un sat; iarã o
femeie numele ei Marta, l-a primit pre el în casa sa.
39. ªi aceea avea o sorã, ce se chema Maria, care ºi ºezând lângã
picioarele lui Iisus asculta cuvintele lui.
40. Iarã Marta se silea spre multã slujbã, ºi stând a zis:
Doamne, au nu socoteºti cã soru-mea singurã m-a lãsat
sã slujesc? Ci zi ei ca sã-mi ajute.
41. ªi rãspunzând Iisus, a zis ei: Marto, Marto, te grijeºti, ºi spre
multe te sileºti.
42. Ci un lucru trebuieºte; iar Maria partea cea bunã ºi-a ales,
care nu se va lua de la dânsa.
Cap. 11
1. ªi a fost când era el la un loc rugându-se, dupã ce a încetat, a

zis unul din Ucenicii lui cãtre dânsul: Doamne, învaþã-ne pre
noi sã ne rugãm, precum ºi Ioan a învãþat pre ucenicii sãi.
2. ªi le-a zis lor: Când vã rugaþi ziceþi: Tatãl nostru, carele eºti în
Ceruri, Sfinþeascã-se Numele tãu. Vie împãrãþia ta. Fie voia
ta, precum în Cer ºi pre pãmânt.
3. Pâinea noastrã cea spre fiinþã, dã-ne-o nouã în toate zilele.
4. ªi ne iartã nouã pãcatele noastre, cã ºi noi iertãm tuturor celor
ce ne sunt datori nouã, ºi nu ne duce pre noi întru ispitã; ci ne
izbãveºte de cel viclean.
5. ªi a zis cãtre ei: Cine dintru voi are prieten, ºi va merge cãtre dânsul
la miezul nopþii, ºi va zice lui: Prietene, dã-mi împrumut trei pâini;
6. Cã a venit din cale un prieten la mine, ºi n-am ce pune înaintea lui.
7. ªi acela rãspunzând dinlãuntru, va zice: Nu-mi face ostenealã;
acum uºa s-a încuiat, ºi copiii mei sunt în aºternut cu mine; nu
pot sã mã scol sã-þi dau þie.
160
8. Grãiesc vouã, mãcar de nu i-ar da lui sculându-se, pentru cã

este lui prieten, darã pentru obrãznicia lui sculându-se, va da
lui câte îi trebuie.
9. ªi eu zic vouã: Cereþi, ºi se va da vouã; Cãutaþi, ºi veþi afla;
Bateþi ºi se va deschide vouã.
10. Cã tot cela ce cere, va lua; ºi cela ce cautã, va afla; ºi celui ce
bate, i se va deschide.
11. ªi la care tatã dintru voi de va cere fiul pâine, au doarã piatrã
îi va da lui? Sau peºte, au doarã în loc de peºte ºarpe îi va da
lui?
12. Sau de va cere ou, au îi va da lui scorpie?
13. Deci dacã voi fiind rãi, ºtiþi sã daþi daruri bune fiilor voºtri, cu
cât mai vârtos Tatãl cel din Cer, va da Duh Sfânt celor ce cer
de la dânsul?
14. ªi era scoþând un drac, ºi acela era mut, ºi a fost dupã ce a
ieºit dracul, a grãit mutul ºi s-au mirat noroadele.
15. Iar oarecare dintr-înºii ziceau: Cã cu Beelzebul domnul
dracilor scoate dracii.
16. Iar alþii ispitindu-l, cereau de la dânsul semn din Cer.
17. Iar el ºtiind gândurile lor, a zis lor: Toatã împãrãþia ce s-a
împerechiat între sine, se pustieºte; ºi casã preste casã cade.
18. Deci ºi satana dacã s-a împerechiat între sine, cum va sta
împãrãþia lui? Cã ziceþi cum cã cu Beelzebul scot eu dracii.
19. Iar dacã eu cu Beelzebul scot dracii, feciorii voºtri cu cine
scot ? Pentru aceasta ei vor fi vouã judecãtori.
20. Iar dacã eu cu Degetul lui Dumnezeu scot dracii, iatã a ajuns
la voi Împãrãþia lui Dumnezeu.
21. Cînd cel tare întrarmat fiind pãzeºte curtea sa, în pace sunt
averile lui.
22. Iar cînd va veni cel mai tare decât dânsul, ºi-l va birui pre el, ia
toate armele lui, întru care se nãdãjduia, ºi împãrþeºte prãzile
lui.
23. Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este; ºi cela ce nu
adunã cu mine, risipeºte.
24. Când duhul cel necurat va ieºi din om, umblã prin locuri fãrã
de apã, cãutându-ºi odihnã, ºi neaflând, zice: Mã voi întoarce
în casa mea de unde am ieºit.
161
25. ªi viind o aflã mãturatã ºi împodobitã.

26. Atuncea merge ºi ia alte ºapte duhuri mai rele decât sine, ºi
intrând, locuiesc acolo; ºi se fac cele de pre urmã ale omului
aceluia mai rele decât cele dintâi.
27. ªi a fost când zicea El acestea, ridicând o femeie glas din norod,
a zis lui: Fericit este Pântecele care te-a purtat ºi Þâþele care
ai supt.
28. Iar El a zis: Adevãrat, fericiþi cei ce ascultã cuvântul lui
Dumnezeu, ºi-l pãzesc pre el.
29. Iar adunându-se noroadele, a început a zice: Neamul acesta
viclean este: Semn cere, ºi semn nu se va da lui, fãrã numai
semnul lui Iona Prorocului.
30. Cã precum a fost Iona semn Ninivitenilor, aºa va fi ºi Fiul
Omului la neamul acesta;
31. Împãrãteasa de la Austru se va scula la judecatã cu bãrbaþii
neamului acestuia, ºi-i va osândi pre ei; cã a venit de la
marginile pãmântului, sã auzã înþelepciunea lui Solomon, ºi
iatã mai mult decât Solomon aici.
32. Bãrbaþii de la Ninive se vor scula la judecatã cu neamul acesta,
ºi-l vor osândi pre el, cãci ei s-au pocãit pentru propovãduirea
lui Iona; ºi iatã mai mult decât Iona aici.
33. Nimenea aprinzând lumina o pune întru ascuns, nici sub obroc,
ci în sfeºnic, ca cei ce intrã sã vadã lumina.
34. Lumina trupului este ochiul. Deci când va fi ochiul tãu curat,
tot trupul tãu va fi luminat; iar când va fi rãu, ºi trupul tãu
întunecat va fi.
35. Drept aceea socoteºte, ca lumina care este întru tine, sã nu fie
întunerec.
36. Deci dacã trupul tãu va fi tot luminat, neavând vreo parte
întunecatã, va fi luminat tot; ca ºi când lumina cu strãlucirea
te lumineazã.
37. Iar când grãia îl ruga pre dânsul un Fariseu, ca sã prânzeascã
la el; ºi intrând, a ºezut.
38. Iar Fariseul vãzând s-a mirat, cã nu s-a spãlat întâi mai-nainte
de prânz.
39. Iar Domnul a zis cãtre dânsul: Acum voi Fariseii, partea cea
dinafarã a paharului ºi a blidului curãþiþi; iarã cea dinlãuntru
vostru, este plinã de rãpire ºi de vicleºug.
162
40. Nebunilor, au nu cela ce a fãcut cea dinafarã, a fãcut ºi cea

dinlãuntru?
41. Însã cele ce sunt la voi, daþi-le milostenie; ºi iatã, toate vor fi
vouã curate.
42. ªi vai vouã Fariseilor, cã zeciuiþi izma, ºi ruta, ºi toate
verdeþurile; ºi treceþi judecata ºi dragostea lui Dumnezeu;
acestea se cãdea a le face, ºi acelea a nu le lãsa.
43. Vai vouã Fariseilor, cã iubiþi scaunele cele mai de sus în
Sinagoguri, ºi închinãciunile prin târguri.
44. Vai vouã Cãrturarilor ºi Fariseilor fãþarnici, cã sunteþi ca
mormânturile cele ce nu se vãd, ºi oamenii ce umblã deasupra lor
nu le ºtiu.
45. ªi rãspunzând unul din Legiuitori, a zis lui: Învãþãtorule,
acestea zicând, ºi pre noi ne ocãrãºti.
46. Iar el a zis: ªi vouã Legiuitorilor vai, cã însãrcinaþi pre oameni
cu sarcini care nu se pot lesne purta, iar voi nici cu un deget
al vostru nu vã atingeþi de sarcini.
47. Vai vouã, cã zidiþi mormânturile Prorocilor; ºi pãrinþii voºtri
i-au ucis pre ei.
48. Deci mãrturisiþi, ºi împreunã voiþi lucrurile pãrinþilor voºtri;
cã aceia i-au ucis pre ei, iar voi zidiþi mormânturile lor.
49. Pentru aceasta ºi înþelepciunea lui Dumnezeu a zis: Trimite-
voi cãtre ei Proroci, ºi Apostoli, ºi dintr-înºii vor ucide, ºi vor
goni;
50. Ca sã se cearã sângele tuturor Prorocilor, ce s-a vãrsat din
începutul lumii, de la neamul acesta.
51. De la sângele lui Abel, pânã la sângele Zahariei, care a pierit
între Oltar ºi între Bisericã. Adevãrat zic vouã, se va cere de
la neamul acesta.
52. Vai vouã Legiuitorilor, cã aþi luat cheia cunoºtinþei; voi nu aþi
intrat, ºi pre cei ce vrea sã intre, i-aþi oprit.
53. ªi zicând el acestea cãtre ei, au început Cãrturarii ºi Fariseii,
tare a se mânia spre dânsul, ºi a sta lui împrotivã de multe.
54. Pândindu-l pre el, ºi cãutând ca sã vâneze ceva din Gura lui,
ca sã-l vinuiascã pre el.
163
Cap. 12
1. ªi adunându-se mulþimi de noroade, cât se cãlcau unii pre

alþii, a început a zice Ucenicilor sãi: Mai întâi, pãziþi-vã de
aluatul Fariseilor, care este fãþãria.
2. Cã nimic nu este acoperit, care nu se va descoperi; ºi ascuns,
care nu se va cunoaºte.
3. Pentru aceea câte aþi zis la întuneric, la luminã se vor auzi; ºi ce
aþi grãit la ureche în cãmãri, se va propovedui deasupra caselor.
4. Deci grãiesc vouã prietenilor mei: Nu vã temeþi de cei ce
ucid trupul, ºi dupã aceea nu pot nimic mai mult sã facã.
5. Ci voi arãta vouã de cine sã vã temeþi: Sã vã temeþi de cela ce
are putere, dupã ce l-a ucis sã-l arunce în Gheena. Adevãr
grãiesc vouã, de acela sã vã temeþi.
6. Au nu se vând cinci pãsãri în doi filiari? ªi nici una dintr-însele nu
este uitatã înaintea lui Dumnezeu.
7. Ci ºi perii capului vostru toþi sunt numãraþi. Deci nu vã temeþi,
cã voi sunteþi cu mult mai buni decât pãsãrile.
8. ªi zic vouã: Tot cel ce va mãrturisi întru mine înaintea
oamenilor, ºi Fiul Omului va mãrturisi întru dânsul înaintea
Îngerilor lui Dumnezeu.
9. Iar cela ce se va lepãda de mine înaintea oamenilor, lepãdat
va fi înaintea Îngerilor lui Dumnezeu.
10. ªi tot cela ce va zice cuvânt împrotiva Fiului Omului, se va ierta
lui; iar celui ce va huli împrotiva Duhului Sfânt, nu se va ierta.
11. Iar când vã vor duce pre voi la soboare, ºi la dregãtori, ºi la
stãpâni, nu vã grijiþi, cum, ºi ce veþi rãspunde sau ce veþi zice.
12. Cã Duhul Sfânt vã va învãþa pre voi întru acel ceas, cele ce se
cade a zice.
13. ªi a zis lui oarecare din norod: Învãþãtorule, zi fratelui meu, sã
împartã cu mine moºtenirea.
14. Iar el a zis lui: Omule, cine m-a pus pre mine judecãtor, sau
împãrþitor preste voi?
15. ªi a zis cãtre ei: Vedeþi ºi vã feriþi de lãcomie; cã nu întru a
prisosi cuiva din avuþiile sale este viaþa lui.
16. ªi a zis pildã, cãtre dânºii grãind: Unui om bogat, i-a rodit þarina.
164
17. ªi cugeta întru sine, zicând: Ce voi face, cã nu am unde aduna

rodurile mele?
18. ªi a zis: Aceasta voi face: Strica-voi jitniþele mele, ºi mai mari le
voi zidi; ºi voi strânge acolo toate rodurile mele ºi bunãtãþile mele.
19. ªi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunãtãþi strânse
spre mulþi ani; odihneºte-te, mãnâncã, bea, veseleºte-te.
20. Iar Dumnezeu i-a zis lui: Nebune, întru aceastã noapte sufletul
tãu vor sã-l cearã de la tine; dar cele ce ai gãtit, cui vor fi?
21. Aºa este cela ce strânge luiºi comoarã, iar nu în Dumnezeu se
îmbogãþeºte.
22. ªi a zis cãtre Ucenicii sãi: Pentru aceasta zic vouã, nu vã grijiþi
cu sufletul vostru, ce veþi mânca; nici cu trupul, în ce vã veþi
îmbrãca.
23. Sufletul mai mare este decât hrana, ºi trupul decât haina.
24. Cãutaþi la corbi, cã nu samãnã, nici secerã; care nu au cãmãri,
nici jitniþe, ºi Dumnezeu îi hrãneºte pre ei; cu cât mai mult voi
sunteþi mai buni decât pãsãrile?
25. ªi cine din voi grijindu-se poate sã adauge statului sãu un cot?
26. Deci dacã nu puteþi nici ce este mai mic a face, ce vã mai
grijiþi de celelalte?
27. Socotiþi crinii, cum cresc; nu se ostenesc, nici torc; ºi grãiesc
vouã: Cã nici Solomon întru toatã slava sa, nu s-a îmbrãcat ca
unul dintru aceºtia.
28. ªi de vreme ce iarba, care este astãzi în câmp, ºi mâine în
cuptor se aruncã, Dumnezeu aºa o îmbracã, cu cât mai vârtos
pre voi, puþin credincioºilor?
29. ªi voi sã nu cãutaþi ce veþi mânca, sau ce veþi bea, ºi nu vã
înãlþaþi.
30. Cã toate acestea pãgânii lumii aceºtia le cautã; iar Pãrintele
vostru ºtie cã vã trebuiesc acestea.
31. Însã cãutaþi Împãrãþia lui Dumnezeu, ºi acestea toate se vor
adãuga vouã.
32. Nu te teme turmã micã; cã bine a voit Tatãl vostru sã vã dea
vouã Împãrãþia.
33. Vindeþi avuþiile voastre, ºi daþi milostenie; faceþi-vã vouã pungi,
care nu se învechesc, comoarã neîmpuþinatã în Ceruri; unde
furul nu se apropie, nici molia o stricã.
34. Cã unde este comoara voastrã, acolo va fi ºi inima voastrã.
165
35. Sã fie mijloacele voastre încinse, ºi fãcliile aprinse;

36. ªi voi asemenea cu oamenii cari aºteaptã pre Domnul lor,
când se va întoarce de la nunþi, ca venind ºi bãtând, îndatã sã-
i deschidã lui.
37. Fericite slugile acelea, pre care viind Domnul, îi va afla
priveghind. Amin zic vouã, cã se va încinge, ºi îi va pune pre
dânºii sã ºazã, ºi venind, va sluji lor.
38. ªi de va veni la a doua strajã, ºi la a treia strajã de va veni, ºi-i va
afla aºa, fericite sunt slugile acelea.
39. Iar aceasta sã ºtiþi, cã de ar ºti stãpânul casei, în care ceas va
veni furul, ar priveghea, ºi nu ar lãsa sã-i sape casa lui.
40. Deci ºi voi fiþi gata; cã în ceasul care nu gândiþi, Fiul Omului va veni.
41. ªi a zis Petru lui: Doamne, cãtre noi zici pilda aceasta, sau ºi
cãtre toþi?
42. ªi a zis Domnul: Oare cine este iconomul cel credincios ºi
înþelept, pre care îl va pune Domnul preste slugile sale, ca sã
le dea la vreme mãsura de grâu.
43. Fericitã este sluga aceea, pre care viind Domnul lui, îl va afla
fãcând aºa.
44. Adevãrat grãiesc vouã: Cã-l va pune pre dânsul preste toate
avuþiile sale.
45. Iar de va zice sluga aceea întru inima sa: Zãboveºte Domnul
meu a veni; ºi va începe a bate pre slugi, ºi pre slujnice, ºi a
mânca, ºi a bea, ºi a se îmbãta,
46. Veni-va Domnul slugii aceea, în ziua întru care nu gândeºte,
ºi în ceasul întru care nu ºtie; ºi-l va tãia pre el în douã, ºi
partea lui cu necredincioºii o va pune.
47. Iar sluga ceea ce a ºtiut voia Domnului sãu, ºi nu a gãtit, nici a
fãcut dupã voia lui, se va bate mult.
48. Iar cela ce nu a ºtiut, ºi a fãcut cele vrednice de bãtãi, se va
bate puþin. ªi tot cãruia s-a dat mult, mult se va cere de la el; ºi
cãruia i s-a încredinþat mult, mai mult vor cere de la el.
49. Foc am venit sã arunc pre pãmânt; ºi ce voiesc dacã acum s-a aprins?
50. Cu Botez am a mã Boteza, ºi cum mã strâmtorez, pânã ce se
va sfârºi?
166
51. Au vi se pare cã am venit sã dau pace pre pãmânt ? Nu, zic

vouã, ci împãrþire.
52. Cã vor fi de acum, cinci întru o casã împãrþiþi; trei împrotiva
a doi, ºi doi împrotiva a trei.
53. Se va împãrþi tatãl împrotiva feciorului, ºi feciorul împrotiva
tatãlui; muma împrotiva fetei, ºi fata împrotiva mumei; soacra
împrotiva norã-si, ºi nora împrotiva soacrã-si.
54. ªi zicea ºi noroadelor: Când vedeþi norul ridicându-se de la
apus numai decât ziceþi: cã ploaie mare vine, ºi este aºa.
55. ªi când Austrul suflând, ziceþi: Cã zãduf va sã fie, ºi este.
56. Fãþarnicilor, faþa cerului ºi a pãmântului ºtiþi a cerca; dar vremea
aceasta cum n-o cercaþi?
57. Cãci nu judecaþi ºi întru voi ce este drept?
58. ªi când mergi cu pârâºul tãu la Domn, pre cale dã lucrare sã te
izbãveºti de el; ca nu cumva sã te tragã la Judecãtor, ºi Judecãtorul
te va da temnicerului, ºi temnicerul te va arunca în temniþã.
59. Zic þie: Nu vei ieºi de acolo, pânã nu vei plãti ºi filiarul cel
mai de apoi.
Cap. 13
1. ªi au venit oarecare întru acea vreme, spunându-i lui de

Galileenii, al cãror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.
2. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor: Au vi se pare cã Galileenii aceºtia mai
pãcãtoºi decât toþi Galileenii au fost, cãci au pãtimit acestea?
3. Nu, ci zic vouã: Cã de nu vã veþi pocãi, toþi aºa veþi pieri.
4. Sau acei optsprezece, preste care a cãzut turnul în Siloam, ºi i-
a omorât; vi se pare cã aceºtia mai greºiþi au fost decât toþi
oamenii, care locuiau în Ierusalim?
5. Nu, ci zic vouã: Cã de nu vã veþi pocãi, toþi aºa veþi pieri.
6. ªi zicea pilda aceasta: Oarecine avea un smochin în via lui
sãdit, ºi a venit cãutând roadã întru el, ºi nu a aflat.
7. ªi a zis cãtre vier: Iatã, trei ani sunt, de când vin cãutând roadã
în smochinul acesta, ºi nu aflu; taie-l pre el; pentru ce ºi
pãmântul împresoarã în zadar?
167
8. Iar el rãspunzând, zice lui: Doamne, lasã-l pre el ºi întru acest

an, pânã îl voi sãpa împrejur, ºi voi pune gunoi;
9. ªi de va face roadã; iar de nu, îl vei tãia în anul cel viitor.
10. ªi era învãþând întru una din Sinagoguri Sâmbãta.
11. ªi iatã, o femeie era, care avea duhul neputinþei de
optsprezece ani, ºi era gârbovã, ºi nu putea sã se ridice în sus
nicidecum.
12. Iar Iisus vãzându-o pre dânsa, o a chemat, ºi a zis ei: Femeie,
te-ai slobozit de boala ta.
13. ªi ºi-a pus pre dânsa mâinile, ºi îndatã s-a îndreptat, ºi slãvea
pre Dumnezeu.
14. Iar mai marele Sinagogii mâniindu-se cãci o vindecase Iisus
Sâmbãta, rãspunzând, zicea norodului: ªase zile sunt întru care
se cade a lucra; deci întru acestea venind vã vindecaþi, iarã nu
în ziua Sâmbetei.
15. Iar Domnul au rãspuns lui, ºi a zis: Fãþarnice, fiecare din voi Sâmbãta
au nu-ºi dezleagã boul sãu, sau asinul de la iesle, ºi-l duce de-l adapã?
16. Dar aceasta fiicã a lui Avraam fiind, pre care o a legat satana
iatã de optsprezece ani, au nu se cãdea a se dezlega din legãtura
aceasta în ziua Sâmbetei?
17. ªi acestea zicând el, se ruºinau toþi cei ce stau împrotiva lui; ºi
tot norodul se bucura de toate cele slãvite ce se fãceau de dânsul.
18. ªi zicea: Cui este asemenea Împãrãþia lui Dumnezeu? ªi cu
ce o voi asemãna pre dânsa?
19. Asemenea este grãunþului de muºtar, pre care luându-l omul,
l-a aruncat în grãdina sa, ºi a crescut, ºi s-a fãcut copac mare,
ºi pãsãrile cerului s-au sãlãºluit în ramurile lui.
20. Iarãºi a zis: Cu ce voi asemãna Împãrãþia lui Dumnezeu?
21. Asemenea este aluatului, pre care luându-l femeia, l-a ascuns
în trei mãsuri de fãinã, pânã s-a dospit toatã.
22. ªi umbla prin oraºe ºi prin sate învãþând, ºi cale fãcând în
Ierusalim.
23. ªi i-a zis oarecine lui: Doamne, au puþini sunt cei ce se
mântuiesc? Iar el a zis lor:
24. Nevoiþi-vã a intra prin uºa cea strâmtã. Cã mulþi, (zic vouã,)
vor cãuta sã intre, ºi nu vor putea.
168
25. Deci dupã ce se va scula Stãpânul casei, ºi va încuia uºa, ºi

veþi începe a sta afarã, ºi a bate în uºã, zicând: Doamne,
Doamne, deschide nouã; ºi rãspunzând, va zice vouã: Nu vã
ºtiu pre voi, de unde sunteþi;
26. Atunci veþi începe a zice: Am mâncat înaintea ta, ºi am bãut,
ºi în uliþele noastre ai învãþat.
27. ªi va zice: Zic vouã, nu vã ºtiu pre voi de unde sunteþi, depãrtaþi-vã
de la mine toþi lucrãtorii nedreptãþii.
28. Acolo va fi plângerea ºi scârºnirea dinþilor; când veþi vedea
pre Avraam, ºi pre Isaac, ºi pre Iacov, ºi pre toþi Prorocii întru
Împãrãþia lui Dumnezeu, iar pre voi scoºi afarã.
29. ªi vor veni de la rãsãrit, ºi de la apus, ºi de la amiazã-noapte,
ºi de la amiazãzi, ºi vor ºedea întru Împãrãþia lui Dumnezeu.
30. ªi iatã, sunt pre urmã, care vor fi întâi; ºi sunt întâi, care vor
fi pre urmã.
31. În ziua aceea, s-au apropiat, oarecari din Farisei, zicând lui:
Ieºi, ºi te du de aici, cã Irod va sã te omoare.
32. ªi a zis lor: Mergând spuneþi vulpii acesteia: Iatã, scot draci,
ºi fac vindecãri astãzi, ºi mâine, ºi a treia zi mã voi sfârºi.
33. Însã mi se cade astãzi, ºi mâine, ºi în cealaltã zi a merge; cã
nu este cu putinþã sã piarã Proroc afarã din Ierusalim.
34. Ierusalime, Ierusalime, cel ce omori Prorocii, ºi ucizi cu
pietre pre cei trimiºi la tine; de câte ori am vrut sã adun pre
fiii tãi, cum adunã gãina puii sãi sub aripi, ºi nu aþi voit.
35. Iatã, se lasã vouã casa voastrã pustie; ºi Amin grãiesc vouã:
Cã nu mã veþi vedea de acum pânã va veni, când veþi zice:
Bine este cuvântat cel ce vine întru Numele Domnului.
Cap. 14
1. ªi a fost când a intrat el în casa oarecãruia din boierii

Fariseilor Sâmbãta, ca sã mãnânce pâine, ºi aceia îl pândeau
pre el.
2. ªi iatã, un om bolnav de idropicã, era înaintea lui.
3. ªi rãspunzând Iisus, a zis cãtre Farisei, ºi cãtre legiuitori,
grãind: Oare este slobod Sâmbãta a vindeca?
169
4. Iar ei au tãcut. ªi apucându-l l-a vindecat pre el, ºi l-a slobozit.

5. ªi rãspunzând, cãtre ei a zis: Cãruia dintru voi, fiul, sau boul
de va cãdea în puþ, au nu îndatã îl va scoate pre el în ziua
Sâmbetei?
6. ªi nu au putut rãspunde lui la acestea.
7. ªi zicea cãtre cei chemaþi pildã, luând aminte, cum îºi alegeau
ºederile mai sus, zicând cãtre dânºii:
8. Când te vei chema de cineva la nuntã, nu ºedea în locul cel
mai de sus, ca nu cumva sã fie chemat de dânsul altul mai
cinstit decât tine;
9. ªi venind cela ce ºi pre tine ºi pre acela a chemat, va zice þie: Dã
locul acestuia. ªi atunci vei începe cu ruºine locul cel mai de
jos a-l þinea.
10. Ci când te vei chema, mergând ºezi la locul cel mai de jos;
ca, când va veni cel ce te-a chemat, sã-þi zicã þie: Prietene,
suie-te mai sus; atunci îþi va fi þie cinste înaintea celor ce vor
ºedea împreunã cu tine.
11. Cã tot cel ce se înalþã, se va smeri; ºi cel ce se smereºte, se va înãlþa.
12. ªi zicea ºi celui ce îl chemase pre el: Când faci prânz sau
cinã, nu chema prietenii tãi, nici fraþii tãi, nici rudele tale,
nici vecini bogaþi; ca nu cândva sã te cheme ºi ei pre tine, ºi
sã îþi facã rãsplãtire.
13. Ci când faci ospãþ, chiamã sãracii, neputincioºii, ºchiopii, ºi orbii;
14. ªi fericit vei fi cãci nu pot sã-þi întoarcã; cã þi se va întoarce
þie întru învierea drepþilor.
15. ªi auzind acestea unul din cei ce ºedea cu el, a zis: Fericit
este cel ce va prânzi întru Împãrãþia lui Dumnezeu.
16. Iar el a zis lui: Un om oarecare a fãcut cinã mare, ºi a chemat
pre mulþi;
17. ªi a trimes pre sluga sa în ceasul cinei sã zicã celor chemaþi:
Veniþi, cã iatã gata sunt toate.
18. ªi au început toþi dimpreunã a se lepãda. Cel dintâi a zis lui:
Þarinã am cumpãrat, ºi am nevoie sã ies ºi sã o vãd; rogu-te
sã mã ierþi.
19. ªi altul a zis: Perechi de boi am cumpãrat cinci; ºi merg sã-i
ispitesc; rogu-te sã mã ierþi.
170
20. ªi altul a zis: Femeie mi-am luat; ºi pentru aceasta nu pot

veni.
21. ªi întorcându-se sluga aceea, a spus Domnului sãu acestea.
Atunci mâniindu-se stãpânul casei, a zis slugii sale: Ieºi curând
la rãspântiile ºi uliþele cetãþii, ºi sãracii, ºi betegii, ºi ºchiopii,
ºi orbii, adu-i aici.
22. ªi a zis sluga: Doamne, s-a fãcut cum ai poruncit, ºi încã mai
este loc.
23. ªi a zis Domnul cãtre slugã: Ieºi la drumuri, ºi la garduri, ºi-i
sileºte sã intre, ca sã se umple casa mea.
24. Cã zic vouã: Cã nici unul din bãrbaþii aceia ce erau chemaþi,
nu va gusta cina mea.
25. ªi mergeau cu dânsul noroade multe, ºi întorcându-se, le-a zis lor:
26. Oricine vine cãtre mine, ºi nu urãºte pre tatãl sãu, ºi pre
mumã, ºi pre femeie, ºi pre feciori, ºi pre fraþi, ºi pre surori,
încã ºi pre sufletul sãu, nu poate fi ucenic al meu.
27. ªi cel ce nu-ºi poartã crucea sa, ºi vine dupã mine, nu poate fi
ucenic al meu.
28. Cã cine dintru voi vrând sã zideascã turn, au nu întâi ºezând,
îºi socoteºte cheltuiala, de are cele spre sãvârºire ?
29. Ca nu cândva punând el temelia, ºi neputând sãvârºi, toþi cei
ce-l vor vedea, sã înceapã a-l batjocori, zicând:
30. Cã acest om a început a zidi, ºi n-a putut sãvârºi.
31. Sau care Împãrat, mergând sã se loveascã cu alt Împãrat la rãzboi,
au nu ºezând întâi, se sfãtuieºte de va putea cu zece mii sã se
întâmpine cu cela ce vine asupra lui cu douãzeci de mii?
32. Iar de nu, încã fiind el departe, trimiþând solie, se roagã de pace.
33. Deci aºa fiecare dintre voi, care nu se leapãdã de toate avuþiile
sale, nu poate fi ucenic al meu.
34. Bunã este sarea; iar dacã sarea se va împuþi, cu ce se va îndulci?
35. Nici în pãmânt, nici în gunoi nu este de treabã; afarã o leapãdã
pre ea. Cela ce are urechi de auzit, auzã.
171
Cap. 15
1. ªi era apropiindu-se de dânsul toþi vameºii ºi pãcãtoºii, ca

sã-l asculte pre el.
2. ªi cârteau Fariseii ºi Cãrturarii, zicând: Acesta pre pãcãtoºi
primeºte, ºi mãnâncã cu dânºii.
3. ªi a zis cãtre ei pilda aceasta, grãind:
4. Care om dintru voi, având o sutã de oi, ºi pierzând una dintru
ele, au nu lasã pre cele nouãzeci ºi nouã în pustie; ºi merge
dupã cea pierdutã, pânã când o aflã pre ea?
5. ªi aflându-o o pune pre umerile sale bucurându-se.
6. ªi venind la casa sa cheamã prietenii ºi vecinii, zicând lor:
Bucuraþi-vã cu mine, cã am gãsit oaia mea cea pierdutã.
7. Zic vouã: Cã aºa va fi bucurie în Cer de un pãcãtos ce se
pocãieºte, decât de nouãzeci ºi nouã de drepþi, cãrora nu le
trebuieºte pocãinþã.
8. Sau care femeie, având zece drahme, de pierde o drahmã, au nu
aprinde fãclia, ºi mãturã casa, ºi cautã cu deadinsul, pânã o aflã?
9. ªi aflându-o, cheamã prietenele ºi vecinele, zicând: bucuraþi-vã
cu mine, cã am gãsit drahma care o am pierdut.
10. Aºa zic vouã: Bucurie se face înaintea Îngerilor lui Dumnezeu
pentru un pãcãtos ce se pocãieºte.
11. ªi a zis: Un om avea doi feciori;
12. ªi a zis cel mai tânãr din ei tatãlui sãu: Tatã, dã-mi partea ce
mi se cade de avuþie. ªi le-a împãrþit lor avuþia.
13. ªi nu dupã multe zile, adunând toate feciorul cel mai tânãr, s-a
dus într-o þarã departe, ºi acolo a risipit toatã avuþia sa, vieþuind
întru dezmierdãri.
14. ªi cheltuind el toate, s-a fãcut foamete mare întru acea þarã,
ºi el a început a se lipsi.
15. ªi mergând s-a lipit de unul din locuitorii þãrii aceleia; ºi l-a
trimis pre el la þarinele sale sã pascã porcii.
16. ªi dorea sã-ºi sature pântecele sãu, de roºcovele ce mânca
porcii; ºi nimenea nu-i da lui.
17. Iar venind întru sine, a zis: Câþi argaþi ai tatãlui meu sunt
îndestulaþi de pâine; iar eu pier de foame.
172
18. Scula-mã-voi, ºi mã voi duce la tatãl meu, ºi voi zice lui:

19. Tatã, greºit-am la Cer ºi înaintea ta; ºi nu mai sunt vrednic a
mã chema fiul tãu; fã-mã ca pre unul din argaþii tãi.
20. ªi sculându-se, a venit la tatãl sãu. Iar el încã departe fiind, l-a
vãzut pre dânsul tatãl lui, ºi i s-a fãcut milã, ºi alergând, a
cãzut pre grumajii lui, ºi l-a sãrutat pre el.
21. ªi a zis lui feciorul: Tatã, greºit-am la Cer, ºi înaintea ta; ºi nu
mai sunt vrednic a mã chema fiul tãu.
22. ªi a zis tatãl cãtre slugile sale: Aduceþi haina cea dintâi, ºi-l
îmbrãcaþi pre el, ºi daþi inel în mâna lui, ºi încãlþãminte în
picioarele lui.
23. ªi aducând viþelul cel hrãnit, îl junghiaþi; ºi mâncând sã ne veselim.
24. Cã fiul meu acesta mort era, ºi a înviat; ºi pierdut era, ºi s-a
aflat. ªi a început a se veseli.
25. Iar feciorul lui cel mai mare era la þarinã; ºi dacã a venit ºi s-a
apropiat de casã, a auzit cântece ºi jocuri.
26. ªi chemând pre unul din slugi l-a întrebat, ce sunt acestea?
27. Iar el a zis: Cã fratele tãu a venit, ºi a junghiat tatãl tãu viþelul
cel hrãnit, pentru cã sãnãtos pre el l-a primit.
28. ªi s-a mâniat, ºi nu vrea sã intre; iar Tatãl lui ieºind, îl ruga
pre el.
29. Iar el rãspunzând, a zis Tatãlui sãu: Iatã, atâþia ani slujesc þie,
ºi niciodatã porunca ta n-am cãlcat, ºi mie niciodatã nu mi-ai
dat mãcar un ied, ca sã mã veselesc cu prietenii mei.
30. Iar când veni fiul tãu acesta, care a mâncat avuþia ta cu curvele,
junghiaºi lui viþelul cel hrãnit.
31. Iar el a zis lui: Fiule, tu în toatã vremea eºti cu mine, ºi toate
ale mele, ale tale sunt.
32. Ci se cãdea a ne veseli, ºi a ne bucura, cãci fratele tãu acesta
mort era, ºi a înviat; ºi pierdut era, ºi s-a aflat.
Cap. 16
1. ªi zicea ºi cãtre Ucenicii sãi: Era un om bogat, care avea un

iconom; ºi acesta a fost pârât la el, cã risipeºte avuþiile lui.
173
2. ªi chemând pre el, i-a zis lui: Ce aud aceasta de tine? Dã

seama de iconomia ta, cã nu vei putea mai mult a fi iconom.
3. Iar iconomul a zis întru sine: Ce voi face, cã Domnul meu ia
iconomia de la mine? A sãpa nu pot, a cere îmi este ruºine.
4. ªtiu ce voi face, ca dacã mã voi schimba din iconomie, sã mã
primeascã în casele lor.
5. ªi chemând câte unul pre fieºtecare, din datornicii Domnului
sãu, a zis celui dintâi: Cu cât eºti dator domnului meu?
6. Iar el a zis: Cu o sutã de mãsuri de untdelelmn. ªi i-a zis lui:
Ia-þi zapisul tãu, ºi ºezi curând de scrie cincizeci.
7. Iar dupã aceea a zis altuia: Dar tu cu cât eºti dator? Iar el a zis:
Cu o sutã de mãsuri de grâu. ªi a zis lui: Ia-þi zapisul tãu ºi
scrie optzeci.
8. ªi a lãudat Domnul pre iconomul nedreptãþii, cã înþelepþeºte
a fãcut; cã fiii veacului acestuia mai înþelepþi sunt decât fiii
luminii întru neamul lor.
9. ªi eu zic vouã: Faceþi-vã vouã prieteni din mamona nedreptãþii, cã
dacã veþi fi lipsiþi, sã vã primeascã pre voi în corturile cele veºnice.
10. Cel ce este credincios întru puþin, ºi întru mult credincios
este; ºi cel ce este nedrept întru puþin, ºi întru mult nedrept este.
11. Deci dacã întru cel nedrept mamona nu aþi fost credincioºi,
pre cel adevãrat cine îl va încredinþa vouã?
12. ªi dacã întru cel strein nu aþi fost credincioºi, pre cel ce este
al vostru cine îl va da vouã?
13. Nici o slugã nu poate la doi domni sã slujeascã; pentru cã sau
pre unul va urî ºi pre altul va iubi; sau de unul se va þinea ºi de
altul nu va griji; nu puteþi sluji lui Dumnezeu, ºi lui mamona.
14. ªi auzeau acestea toate ºi Fariseii, care erau iubitori de argint,
ºi-l batjocoreau pre el.
15. ªi le-a zis lor: Voi sunteþi cei ce vã faceþi pre voi drepþi
înaintea oamenilor; iar Dumnezeu ºtie inimile voastre; cã ce
este întru oameni înãlþat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
16. Legea ºi Prorocii pânã la Ioan, de atunci Împãrãþia lui
Dumnezeu bine se vesteºte; ºi fieºtecare spre aceea se sileºte.
17. Iar mai lesne este Cerul ºi pãmântul sã treacã, decât din lege
o cirtã sã cazã.
174
18. Tot cela ce-ºi lasã muierea sa, ºi ia alta, preacurveºte; ºi tot
cela ce ia lãsatã de bãrbat, preacurveºte.
19. ªi era un om oarecare bogat, ºi se îmbrãca în porfirã ºi în
vison, veselindu-se în toate zilele luminat.
20. ªi era un sãrac oarecare anume Lazãr, care zãcea înaintea uºii
lui plin de bube.
21. ªi poftea sã se sature din sfãrâmiturile care cãdeau din masa
bogatului; ci ºi câinii venind lingeau bubele lui.
22. ªi a fost cã a murit sãracul, ºi s-a dus de Îngeri în sânul lui
Avraam; ºi a murit ºi bogatul ºi s-a îngropat.
23. ªi în iad ridicându-ºi ochii sãi, fiind în munci, vede pre
Avraam de departe, ºi pre Lazãr în sânurile lui.
24. ªi el strigând, a zis: Pãrinte Avraame, miluieºte-mã ºi trimite
pre Lazãr, sã-ºi întingã vârful degetului lui în apã, ºi sã-mi
rãcoreascã limba mea, cã mã chinuiesc în vãpaia aceasta.
25. Iar Avraam a zis: Fiule, adu-þi aminte, cã ai luat înapoi tu cele
bune ale tale în viaþa ta, ºi Lazãr aºijderea cele rele; iar acum
acesta se mângâie, iar tu te chinuieºti.
26. ªi preste toate acestea, între noi ºi între voi, prãpastie mare s-a
întãrit, ca cei ce vor vrea sã treacã de aici cãtre voi, sã nu
poatã; nici cei de acolo la noi sã treacã.
27. ªi a zis: Rogu-te dar, pãrinte, ca sã-l trimiþi pre dânsul în casa
tatãlui meu.
28. Cã am cinci fraþi; sã le mãrturiseascã lor, ca sã nu vie ºi ei la
acest loc de muncã.
29. ªi i-a zis Avraam lui: Au pre Moise, ºi pre Proroci; sã-i
asculte pre dânºii.
30. Iar el a zis: Nu, Pãrinte Avraame; ci de va merge cineva din
morþi la dânºii, se vor pocãi.
31. ªi i-a zis lui: Dacã nu ascultã pre Moise, ºi pre Proroci, mãcar
de ar ºi învia cineva din morþi, nu vor crede.
Cap. 17
1. ªi a zis cãtre Ucenici : Cu neputinþã este sã nu vie smintelele;

dar vai aceluia prin care vin.
175
2. Mai de folos i-ar fi lui, de s-ar lega o piatrã de moarã de

grumajii lui, ºi sã se arunce în mare, decât sã sminteascã pre
unul dintr-aceºti mai mici.
3. Luaþi aminte de sine-vã: De va greºi þie fratele tãu, ceartã-l
pre el; ºi de se va pocãi, iartã-i lui.
4. ªi mãcar de ºapte ori în zi de va greºi þie, ºi de ºapte ori se va
întoarce la tine, zicând: Cãiescu-mã; iartã-i lui.
5. ªi au zis Apostolii, Domnului: Adaugã-ne nouã Credinþã.
6. Iar Domnul a zis: De aþi avea credinþã, ca un grãunþ de muºtar,
aþi zice dudului acestuia: Dezrãdãcineazã-te ºi te sãdeºte în
mare, ºi v-ar fi ascultat pre voi.
7. ªi cine dintru voi având slugã arând, sau pãstorind, care venind
acela din câmp, va zice îndatã: Treci de ºezi?
8. Ci au nu-i va zice lui: Gãteºte-mi ce voi cina; ºi încingându-
te, slujeºte-mi, pânã voi mânca, ºi voi bea, ºi dupã aceea vei
mânca ºi vei bea tu?
9. Au doarã va avea har slugii aceia, cãci a fãcut cele ce i s-a
poruncit lui? Nu mi se pare.
10. Aºa ºi voi, când veþi face toate cele ce vi s-a poruncit vouã, ziceþi, cã
slugi netrebnice suntem; cã ce am fost datori a face, am fãcut.
11. ªi a fost când mergea el în Ierusalim, ºi el trecea prin mijlocul
Samariei ºi al Galileei.
12. ªi intrând el într-un sat, l-au întâmpinat pre el zece bãrbaþi
leproºi, care au stãtut de departe.
13. ªi aceia au ridicat glas, zicând: Iisuse Învãþãtorule,
miluieºte-ne pre noi.
14. ªi vãzându-i, le-a zis lor: Mergeþi ºi vã arãtaþi Preoþilor. ªi a
fost când mergeau ei, s-au curãþit.
15. Iar unul dintru dânºii vãzând cã s-a vindecat, s-a întors cu glas
mare slãvind pre Dumnezeu.
16. ªi a cãzut cu faþa la picioarele lui, mulþumind lui; ºi acela era
Samarinean.
17. Iar Iisus rãspunzând, a zis: Au nu zece s-au curãþit? Dar cei
nouã unde sunt?
18. Nu s-a aflat sã se întoarcã, ca sã dea slavã lui Dumnezeu, fãrã
numai acesta ce este de alt neam?
176
19. ªi i-a zis lui: Scoalã-te, ºi mergi; credinþa ta te-a mântuit.

20. ªi întrebat fiind de Farisei, când va veni Împãrãþia lui
Dumnezeu, a rãspuns lor ºi a zis: Nu va veni Împãrãþia lui
Dumnezeu cu pândire.
21. Nici vor zice: Iatã aici, sau iatã acolo; cã iatã Împãrãþia lui
Dumnezeu înlãuntrul vostru este.
22. ªi a zis cãtre Ucenici: Vor veni zile, când veþi pofti una din
zilele Fiului Omului sã vedeþi, ºi nu veþi vedea.
23. ªi vor zice vouã: Iatã aici, sau iatã acolo; sã nu mergeþi, nici
sã urmaþi.
24. Cã precum fulgerul care fulgerã din partea cea de sub Cer,
preste partea cea de sub Cer lumineazã, aºa va fi ºi Fiul Omului
în ziua sa.
25. Iar întâi i se cade lui multe a pãtimi, ºi a fi lepãdat de neamul
acesta.
26. ªi precum a fost în zilele lui Noe, aºa va fi ºi în zilele Fiului
Omului.
27. Mâncau, beau, se însurau, se mãritau, pânã la ziua în care a
intrat Noe în corabie, ºi a venit potopul, ºi a pierdut pre toþi.
28. Aºijderea ºi precum a fost în zilele lui Lot: Mâncau, beau,
cumpãrau, vindeau, sãdeau, zideau.
29. Iar în care zi a ieºit Lot din Sodoma, a plouat foc ºi piatrã
pucioasã din Cer, ºi a pierdut pre toþi.
30. Într-acest chip va fi în ziua în care Fiul Omului se va arãta.
31. Într-acea zi cela ce va fi deasupra casei, ºi vasele lui în casã,
sã nu se pogoare sã le ia pre ele; ºi cel ce va fi în câmp,
asemenea sã nu se întoarcã înapoi.
32. Aduceþi-vã aminte de femeia lui Lot.
33. Cine va cãuta sufletul sãu sã-l mântuiascã, pierde-l-va pre el;
ºi cine îl va pierde, îl va învia pre el.
34. Zic vouã: Într-aceastã noapte vor fi doi într-un pat; unul se va
lua, ºi altul se va lãsa.
35. Douã vor mãcina împreunã; una se va lua, ºi alta se va lãsa.
36. Doi vor fi în câmp; unul se va lua ºi altul se va lãsa.
37. ªi rãspunzând, au zis lui: Unde Doamne? Iar el a zis lor: Unde
va fi trupul, acolo se vor aduna ºi vulturii.
177
Cap. 18
1. ªi zicea ºi pildã lor; cã se cade în toatã vremea a se ruga, ºi a

nu se lenevi, zicând:
2. Un judecãtor oarecare era într-o cetate, care de Dumnezeu
nu se temea, ºi de om nu se ruºina.
3. Era ºi o vãduvã în cetatea aceea, ºi venea la dânsul, zicând:
Izbãveºte-mã de pârâºul meu.
4. ªi nu vrea în multã vreme; iar dupã aceea a zis întru sine:
Deºi de Dumnezeu nu mã tem, ºi de om nu mã ruºinez,
5. Dar pentru cã îmi face supãrare vãduva aceasta, o voi izbãvi
pre ea; ca nu pânã în sfârºit venind sã mã supere.
6. ªi a zis Domnul: Auziþi ce grãieºte judecãtorul nedreptãþii?
7. Dar Dumnezeu au nu va face izbãvire aleºilor sãi, care strigã
cãtre dânsul ziua ºi noaptea, de ºi îndelung îi rabdã pre dânºii?
8. Zic vouã: Cã va face izbãvirea lor curând. Însã când va veni
Fiul Omului, oare va afla credinþa pre pãmânt?
9. ªi a zis ºi cãtre oarecare ce se nãdãjduiau întru sine cum cã
sunt drepþi, ºi defãimau pre ceilalþi, pilda aceasta:
10. Doi oameni s-au suit în Bisericã sã se roage: Unul Fariseu, ºi
altul vameº.
11. Fariseul stând, aºa se ruga întru sine: Dumnezeule,
mulþumescu-þi, cã nu sunt ca ceilalþi oameni, rãpitori,
nedrepþi, preacurvari, sau ca ºi acest Vameº.
12. Postesc de douã ori în Sâmbãtã, dau zeciuialã din toate câte câºtig.
13. Iar vameºul de departe stând, nu vrea nici ochii sãi la Cer sã-i
ridice; ci îºi bãtea pieptul sãu, zicând: Dumnezeule milostiv
fii mie pãcãtosului.
14. Zic vouã: S-a pogorât acesta mai îndreptat la casa sa decât
acela; cã tot cel ce se înalþã pre sine, se va smeri; iar cel ce se
smereºte pre sine, se va înãlþa.
15. ªi aduceau la el ºi pruncii, ca sã se atingã de ei; iar Ucenicii
vãzând, i-au certat pre dânºii.
16. Iar Iisus chemându-i la sine pre ei, a zis: Lãsaþi pruncii sã vie
la mine, ºi nu-i opriþi pre ei; cã a unora ca acestora este
Împãrãþia lui Dumnezeu.
178
17. Amin zic vouã: Oricine nu va primi Împãrãþia lui Dumnezeu

ca pruncul, nu va intra într-însa.
18. ªi l-a întrebat pre el un boier, zicând: Învãþãtorule bune, ce
voi face sã moºtenesc viaþa veºnicã?
19. Iar Iisus i-a zis lui: Cãci îmi zici bun? Nimeni nu este bun,
fãrã numai Unul Dumnezeu.
20. Poruncile ºtii: Sã nu curveºti; sã nu ucizi; sã nu furi; sã nu fii
mãrturie mincinoasã; cinsteºte pre tatãl tãu, ºi pre muma ta.
21. Iar el a zis: Acestea toate le-am pãzit din tinereþele mele.
22. Iar Iisus auzind acestea, i-a zis lui: Încã una îþi lipseºte; toate
câte ai, vinde-le, ºi le împarþi sãracilor, ºi vei avea comoarã
în Cer; ºi vino urmeazã mie.
23. Iar el auzind acestea, s-a întristat; cã era bogat foarte.
24. ªi vãzându-l Iisus cã s-a întristat, a zis: Cât de anevoe vor
intra întru Împãrãþia lui Dumnezeu cei ce au avuþii.
25. Cã mai lesne este cãmila prin urechile acului a trece, decât
bogatul întru Împãrãþia lui Dumnezeu a intra.
26. Iar cei ce au auzit acestea, au zis: ªi cine poate sã se
mântuiascã?
27. Iar el a zis: Cele ce nu sunt cu putinþã la oameni, sunt cu
putinþã la Dumnezeu.
28. ªi a zis Petru: Iatã, noi am lãsat toate, ºi am urmat þie.
29. Iar el a zis lor: Amin grãiesc vouã cã nimeni nu este, care ºi-a
lãsat casã, sau pãrinþi, sau fraþi, sau femeie, sau feciori, pentru
Împãrãþia lui Dumnezeu.
30. Care sã nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, ºi în veacul
cel viitor viaþã veºnicã.
31. ªi luând pre cei doisprezece, a zis cãtre ei: Iatã ne suim în
Ierusalim, ºi se vor împlini toate cele scrise prin Proroci,
pentru Fiul Omului.
32. Cã se va da neamurilor, ºi se va batjocori, ºi se va ocãrî, ºi se
va scuipa.
33. ªi bãtându-l îl vor omorî pre el; ºi a treia zi va învia.
34. Iar ei nimic dintru acestea nu au înþeles, ºi era cuvântul acesta
ascuns de la ei, ºi nu cunoºteau cele ce se grãia.
35. ªi a fost când s-a apropiat el de Ierihon, un orb ºedea lângã
cale cerºind.
179
36. ªi auzind norodul trecând, a întrebat, ce este aceasta.

37. ªi i-au zis lui: Cã Iisus Nazarineanul trece.
38. ªi a strigat, zicând: Iisuse Fiul lui David, miluieºte-mã.
39. Iar cei ce mergeau înainte certau pre el sã tacã; iar el cu mult
mai vârtos striga: Fiul lui David miluieºte-mã.
40. ªi stând Iisus, a poruncit sã-l aducã pre el la sine, iar
apropiindu-se el de dânsul, l-a întrebat, zicând:
41. Ce voieºti sã-þi fac? Iar el a zis: Doamne: Sã vãz.
42. ªi Iisus i-a zis lui: Vezi; credinþa ta te-a mântuit.
43. ªi îndatã a vãzut, ºi a mers dupã el, slãvind pre Dumnezeu; ºi
tot norodul vãzând, a dat laudã lui Dumnezeu.
Cap. 19
1. ªi intrând trecea prin Ierihon.

2. ªi iatã, un om anume Zaheu; ºi acesta era mai marele
vameºilor, ºi era bogat.
3. ªi cãuta sã vadã pre Iisus, cine este, ºi nu putea de norod, cã
era mic de stat.
4. ªi alergând înainte, s-a suit într-un dud, ca sã-l vazã pre el; cã
pre acolo vrea sã treacã.
5. ªi dacã a venit la locul acela, cãutând Iisus, l-a vãzut pre dânsul,
ºi a zis cãtre dânsul: Zahee, grãbeºte de te pogoarã; cã astãzi
în casa ta mi se cade sã fiu.
6. ªi grãbindu-se s-a pogorât, ºi l-a primit pre dânsul bucurându-se.
7. ªi vãzând toþi tânjeau, zicând: cã la un om pãcãtos a intrat sã
gãzduiascã.
8. Iarã Zaheu stând, a zis cãtre Domnul: Iatã, jumãtate de avuþia
mea, Doamne, o dau sãracilor; ºi de am nãpãstuit pre cineva
cu ceva, întorc împãtrit.
9. ªi a zis cãtre el Iisus: Cã astãzi s-a fãcut mântuire casei
acesteia, pentru cã ºi acesta fiu al lui Avraam este.
10. Cã a venit Fiul Omului sã caute ºi sã mântuiascã pre cel
pierdut.
11. ªi ascultând ei acestea, adãugând a zis o pildã; pentru cã era
el aproape de Ierusalim, ºi li se pãrea lor, cum cã îndatã va sã
se arate Împãrãþia lui Dumnezeu. Deci a zis:
180
12. Un om oarecare de bun neam, s-a dus într-o þarã departe, sã-
ºi ia lui împãrãþie, ºi sã se întoarcã.
13. ªi chemând zece slugi ale sale, le-a dat lor zece mnas, ºi a zis
cãtre ei: Neguþãtoriþi pânã voi veni.
14. Iar cetãþenii lui îl urau pre el, ºi au trimis solie dupã el, zicând:
Nu voim pre acesta sã împãrãþeascã preste noi.
15. ªi a fost când s-a întors el luând împãrãþia, a zis sã se cheme
la dânsul slugile acelea, cãrora dãduse argintul; ca sã ºtie cine
ce a neguþãtorit.
16. ªi a venit cel dintâi, zicând: Doamne, mnaoa ta a agonisit zece mnas.
17. ªi a zis lui: Bine slugã bunã, cã întru puþin ai fost credincios,
sã ai putere preste zece cetãþi.
18. ªi a venit cel al doilea, zicând: Doamne, mnaoa ta a fãcut
cinci mnas.
19. ªi a zis ºi acestuia: ªi tu fii preste cinci cetãþi.
20. ªi altul a venit, zicând: Doamne, iatã, mnaoa ta, care o am
þinut legatã în mahramã.
21. Cã m-am temut de tine, cã om aspru eºti; iei ce n-ai pus, ºi
seceri ce n-ai semãnat.
22. ªi i-a zis: Din gura ta te voi judeca slugã vicleanã: Ai ºtiut cã eu
om aspru sunt, luând ce n-am pus, ºi secerând ce nu am semãnat.
23. Dar pentru ce n-ai dat argintul meu schimbãtorilor, ºi venind
eu l-aº fi cerut cu dobândã?
24. ªi celor ce sta înainte le-a zis: Luaþi de la el mnaoa, ºi o daþi
celui ce are zece mnas.
25. ªi au zis lui: Doamne, acela are zece mnas.
26. Cã zic vouã: Cã tot celui ce are i se va da; iar de la cela ce nu
are, ºi ce are se va lua de la el.
27. Însã pre vrãjmaºii mei aceia, care nu au voit sã împãrãþesc
preste dânºii, aduceþi-i încoace ºi-i tãiaþi înaintea mea.
28. ªi zicând acestea, mergea înainte suindu-se în Ierusalim.
29. ªi a fost când s-a apropiat de Betfaghe ºi Betania, cãtre
muntele ce se cheamã al Mãslinilor, a trimis doi din Ucenicii
sãi, zicând:
30. Mergeþi în satul care este înaintea voastrã, întru care intrând
veþi gãsi un mânz legat, pre care nimeni din oameni niciodatã
n-a ºezut; dezlegaþi-l pre el ºi-l aduceþi.
181
31. ªi de va întreba cineva pre voi: Pentru ce îl dezlegaþi? Aºa sã

ziceþi lui: Cã Domnului trebuieºte.
32. ªi mergând trimiºii, au aflat cum zisese lor.
33. ªi dezlegând ei mânzul, au zis stãpânii lui cãtre ei: Ce
dezlegaþi mânzul?
34. Iar ei au zis: Cã Domnului trebuieºte.
35. ªi l-au adus pre el la Iisus; ºi aruncându-ºi veºmintele sale
pre mânz, au pus pre Iisus deasupra.
36. ªi mergând el, aºterneau veºmintele lor pre cale.
37. ªi apropiindu-se el la pogorâºul muntelui Maslinilor, a
început toatã mulþimea ucenicilor, bucurându-se, a lãuda pre
Dumnezeu cu glas mare, pentru toate puterile care vãzuse.
38. Zicând: Bine este cuvântat Împãratul cel ce vine întru Numele
Domnului; pace în Cer, ºi slavã întru cei de sus.
39. ªi oarecare Farisei din norod a zis cãtre el: Învãþãtorule, ceartã-þi
Ucenicii tãi.
40. ªi rãspunzând a zis lor: Zic vouã, cã de vor tãcea aceºtia,
pietrele vor striga.
41. ªi dacã s-a apropiat, vãzând cetatea, a plâns de dânsa,
42. Zicând: De ai fi cunoscut ºi tu, mãcar în ziua aceasta a ta,
cele ce sunt cãtre pacea ta; Iar acum s-au ascuns de cãtre
ochii tãi.
43. Cã vor veni zile asupra ta, ºi vor pune vrãjmaºii tãi ºanþ
împrejurul tãu, ºi te vor înconjura, ºi te vor îmbulzi de toate
pãrþile.
44. ªi te vor face întocmai cu pãmântul pre tine, ºi pre feciorii
tãi întru tine; ºi nu vor lãsa întru tine piatrã pre piatrã; pentru
cã nu ai cunoscut vremea cercetãrii tale.
45. ªi intrând în Bisericã, a început a scoate pre cei ce vindea
într-însa ºi cumpãra, zicând lor:
46. Scris este: Casa mea casã de rugãciune este; iar voi o aþi fãcut
peºterã tâlharilor.
47. ªi era învãþând în toate zilele în Bisericã. Iar Arhiereii, ºi
Cãrturarii, ºi Bãtrânii norodului, cãutau pre el sã-l piardã.
48. ªi nu aflau ce-i vor face; cã tot norodul se þinea de el,
ascultându-l pre dânsul.
182
Cap. 20
1. ªi a fost într-una din zilele acelea, învãþând el norodul în Bisericã, ºi

bine vestind, au venit Preoþii, ºi Cãrturarii, cu Bãtrânii.
2. ªi au grãit cãtre el, zicând: Spune nouã: Cu ce Putere faci
acestea? Sau cine este carele þi-a dat þie Puterea aceasta?
3. Iar el rãspunzând, a zis cãtre ei: Întreba-voi ºi eu pre voi un
cuvânt, ºi sã-mi spuneþi.
4. Botezul lui Ioan din Cer a fost, sau de la oameni?
5. Iar ei cugetau întru sine, zicând: Cã de vom zice din cer, va
zice: Pentru ce dar n-aþi crezut lui?
6. Iar de vom zice: De la oameni, tot norodul cu pietre ne vor
ucide; cãci este încredinþat cã Ioan Proroc a fost.
7. ªi au rãspuns: Cã nu ºtiu de unde.
8. ªi Iisus le-a zis lor: Nici eu nu vã spun vouã, cu ce putere fac acestea.
9. ªi a început a zice cãtre norod pilda aceasta: Un om a sãdit
vie, ºi o a dat lucrãtorilor, ºi s-a dus departe multã vreme.
10. ªi la vreme a trimis cãtre lucrãtori o slugã, ca sã-i dea lui din
rodul viei; iar lucrãtorii bãtându-l pre el, l-au trimis deºert.
11. ªi a adaos a trimite altã slugã; iar ei ºi pre acela bãtându-l ºi
batjocorindu-l, l-au trimis deºert.
12. ªi a adaos a trimite ºi al treilea; iar ei ºi pre acela rãnindu-l,
l-au scos afarã.
13. ªi a zis Domnul viei: Ce voi face? Trimite-voi pre fiul meu
cel iubit; doarã vãzându-l pre dânsul, se vor ruºina.
14. Iar lucrãtorii vãzându-l pre el, cugetau întru sine zicând: Acesta
este moºtenitorul, veniþi sã-l ucidem pre el, ca sã fie a noastrã
moºtenirea (moºia).
15. ªi scoþându-l afarã din vie l-au omorât; ce va face dar lor
Domnul viei?
16. Veni-va, ºi va pierde pre lucrãtorii aceºtia, ºi via o va da altora;
iar ei auzind, au zis: Sã nu fie.
17. Iar el cãutând spre ei, a zis: Ce este dar aceasta ce este scris:
Piatra pre care nu o au bãgat în seamã ziditorii, aceasta s-a
fãcut în capul unghiului.
18. Tot cela ce va cãdea pre acea Piatrã, se va sfãrâma; iar preste
care va cãdea, îl va spulbera.
183
19. ªi cãutau Arhiereii ºi Cãrturarii ca sã-ºi punã mâinile pre el

într-acel ceas, ºi s-au temut de norod; cãci înþeleseserã cã
cãtre dânºii a zis pilda aceasta.
20. ªi pândindu-l au trimis iscoade, care se prefãceau pre sine a
fi drepþi, sã-l prindã pre el în cuvânt, ca sã-l dea pre el
stãpânirii ºi puterii dregãtorului.
21. ªi l-au întrebat pre el, zicând: Învãþãtorule, ºtim cã drept
grãieºti, ºi înveþi, ºi nu alegi faþã, ci întru adevãr calea lui
Dumnezeu înveþi.
22. Cade-se nouã a da dajdie Cezarului, sau nu?
23. Iar el pricepând vicleºugul lor, a zis cãtre ei: Ce mã ispitiþi?
24. Arãtaþi-mi un dinar: Al cui chip ºi scripturã are pre el? Iar ei
rãspunzând, a zis: Ale Cezarului.
25. Iar el le-a zis lor: Daþi înapoi dar cele ce sunt ale Cezarului,
Cezarului; ºi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.
26. ªi nu l-au putut prinde pre dânsul în cuvânt înaintea norodului,
ºi minunându-se de rãspunsul lui, au tãcut.
27. Iar apropiindu-se unii din Saduchei, care grãiesc împrotivã
cã nu este înviere, l-au întrebat pre el, zicând:
28. Învãþãtorule, Moise a scris nouã: De va muri fratele cuiva,
având femeie, ºi acesta va muri fãrã feciori, sã ia fratele lui
pre femeia aceea, ºi sã ridice sãmânþã fratelui sãu.
29. Deci ºapte fraþi au fost, ºi cel dintâi luând femeie, a murit
fãrã de feciori.
30. ªi a luat al doilea pre femeia aceea, ºi acela a murit fãrã
feciori.
31. ªi al treilea o a luat pre ea; ºi aºijderea câte ºapte; ºi nu au
lãsat feciori ºi au murit.
32. Iar mai apoi de toþi a murit ºi femeia.
33. Deci la înviere, a cãruia dintr-înºii va fi femeie? Cãci câte
ºapte o au avut pre ea femeie.
34. ªi rãspunzând Iisus, a zis lor: Fiii veacului acestuia se însoarã
ºi se mãritã.
35. Iar cei ce se învrednicesc a dobândi acel veac, ºi învierea din
morþi, nici se însoarã, nici se mãritã.
36. Cã nici sã moarã nu mai pot; ci asemenea cu Îngerii sunt; ºi
fii lui Dumnezeu sunt, fiind fii ai învierii.
184
37. Iar cum cã se vor scula morþii, ºi Moise a arãtat la Rug, precum
zice: Domnul Dumnezeul lui Avraam, ºi Dumnezeul lui Isaac,
ºi Dumnezeul lui Iacov.
38. Iar Dumnezeu nu este al morþilor, ci al viilor; cã toþi lui viazã.
39. ªi rãspunzând oarecare din Cãrturari, a zis: Învãþãtorule, bine ai zis.
40. ªi nu mai îndrãznea de acia sã-l mai întrebe pre el nimic.
41. ªi a zis cãtre dânºii: Cum zic cã Hristos este fiul lui David?
42. ªi însuºi David zice în cartea Psalmilor: Zis-a Domnul
Domnului meu: ªezi de-a dreapta mea,
43. Pânã ce voi pune pre vrãjmaºii tãi aºternut picioarelor tale.
44. Deci David Domn îl cheamã pre el; ºi cum fiu al lui este?
45. ªi ascultând tot norodul, a zis Ucenicilor sãi:
46. Pãziþi-vã de Cãrturari, care voiesc a umbla în podoabe, ºi
iubesc închinãciunile prin târguri, ºi scaunele cele mai de
sus în Sinagoguri, ºi ºederile cele mai întâi la ospeþe.
47. Care mãnâncã casele vãduvelor, ºi cu pricinã, îndelung se
roagã; aceºtia vor lua mai multã osândã.
Cap. 21
1. ªi cãutând, a vãzut pre cei bogaþi aruncând darurile lor în

Gazofilachie.
2. ªi a vãzut ºi pre o vãduvã sãracã aruncând acolo doi filiari.
3. ªi a zis: Adevãrat zic vouã, cã aceastã vãduvã sãracã, mai mult
decât toþi a aruncat.
4. Cã toþi aceºtia din prisosinþa lor au aruncat la darurile lui
Dumnezeu; iar aceasta din lipsa sa, toatã avuþia sa care a avut,
o a aruncat.
5. ªi oarecare grãind pentru Bisericã, cã este împodobitã cu
pietre frumoase, ºi cu podoabe, a zis:
6. Acestea care vedeþi, vor veni zile întru care nu va rãmânea
piatrã pre piatrã, care sã nu se risipeascã.
7. ªi l-au întrebat pre el, zicând: Învãþãtorule, dar când vor fi
acestea? ªi ce semn este, când vor vrea sã fie acestea?
8. Iar el a zis: Cãutaþi sã nu vã amãgiþi; cã mulþi vor veni întru
Numele meu, zicând: Cã eu sunt, ºi vremea s-a apropiat; ci sã
nu mergeþi dupã ei.
185
9. ªi când veþi auzi rãzboaie, ºi rãzmeriþe, sã nu vã spãimântaþi.

Cã se cade sã fie acestea întâi; ci nu va fi îndatã sfârºitul.
10. Atunci, zicea lor: Se va scula neam preste neam, ºi împãrãþie
preste împãrãþie.
11. ªi vor fi cutremuri mari pre alocurea, ºi foamete, ºi ciume,
spaime, ºi semne mari din Cer vor fi.
12. Iar mai înainte de acestea toate vor pune preste voi mâinile
sale, ºi vã vor goni, dându-vã la adunãri, ºi în temniþe,
ducându-vã la împãraþi ºi la domni, pentru Numele meu.
13. ªi se va întâmpla vouã întru mãrturisire.
14. Puneþi dar întru inimile voastre, sã nu gândiþi mai înainte ce
veþi rãspunde.
15. Cã eu vã voi da vouã gurã ºi înþelepciune; cãreia nu-i vor putea
grãi nici sta împrotivã toþi care se vor pune împrotivã vouã.
16. ªi vã veþi da ºi de pãrinþi, ºi de rudenii, ºi de prieteni, ºi de
fraþi; ºi vor omorî din voi.
17. ªi veþi fi urâþi de toþi pentru Numele meu.
18. ªi pãr din capul vostru nu va pieri.
19. Întru rãbdarea voastrã veþi dobândi sufletele voastre.
20. Iar când veþi vedea Ierusalimul înconjurându-se de ostaºi,
atunci sã ºtiþi, cã s-a apropiat pustiirea lui.
21. Atunci cei ce vor fi în Iudeea, sã fugã la munþi; ºi cei ce vor fi
în mijlocul ei, sã se dea în laturi; ºi cei ce vor fi prin sate, sã
nu intre într-însul.
22. Cã zilele izbândirii sunt acestea, ca sã se plineascã toate cele scrise.
23. Iar vai celor ce vor avea în pântece, ºi celor ce vor apleca
întru acele zile; cã va fi nevoie mare pre pãmânt; ºi mânie
asupra norodului acestuia.
24. ªi vor cãdea întru ascuþitul sabiei, ºi se vor duce robi în toate
neamurile; ºi Ierusalimul va fi cãlcat de neamuri, pânã se vor
plini vremile neamurilor.
25. ªi vor fi semne în Soare, ºi în Lunã, ºi în Stele, ºi pre pãmânt
mâhnire limbilor cu nedumerire, sunet fãcând marea ºi
valurile.
26. Mai murind oamenii de fricã, ºi de aºteptarea celor ce vor sã
vie în lume; cã puterile Cerurilor se vor clãti.
186
27. ªi atunci vor vedea pre Fiul Omului venind pre nori cu putere,
ºi cu slavã multã.
28. Deci începând acestea a se face, ridicaþi-vã în sus, ºi ridicaþi
capetele voastre, cã se apropie izbãvirea voastrã.
29. ªi le-a zis lor pildã: Vedeþi smochinul, ºi toþi copacii.
30. Când înfrunzesc, vãzând din voi înºivã ºtiþi cã de acum aproape
va fi vara.
31. Aºa ºi voi, când veþi vedea acestea fãcându-se, sã ºtiþi cã
aproape este Împãrãþia lui Dumnezeu.
32. Amin zic vouã, cã nu va trece neamul acesta pânã când toate
acestea vor fi.
33. Cerul ºi pãmântul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.
34. Ci luaþi aminte de sine-vã ca sã nu se îngreuieze inimile
voastre cu saþiul mâncãrii ºi cu beþia, ºi cu grijile lumii, ºi
fãrã de veste sã vie asupra voastrã ziua aceea.
35. Cãci ca o cursã va veni, preste toþi cei ce ºed pre faþa a tot
pãmântul.
36. Privegheaþi dar, în toatã vremea, rugându-vã, ca sã vã
învredniciþi a scãpa de toate cele ce vor sã fie, ºi a sta înaintea
Fiului Omului.
37. ªi era ziua învãþând în Bisericã; iar noaptea ieºind, petrecea
în muntele ce se cheamã al Mãslinilor. ªi tot norodul mâneca
la dânsul în Bisericã, ca sã-l asculte pre el.
Cap. 22
1. ªi se apropia Praznicul azimelor, care se chema Paºtile.

2. ªi cãutau Arhiereii ºi Cãrturarii cum l-ar omorî pre el; cã se
temeau de norod.
3. Iar satana a intrat în Iuda ce se chema Iscarioteanul, care era
din numãrul celor doisprezece.
4. ªi mergând a grãit cu Arhiereii ºi cu Voievozii, cum l-ar vinde
pre el lor.
5. ªi s-au bucurat, ºi s-au tocmit cu dânsul sã-i dea bani.
6. ªi el s-a fãgãduit lor, ºi cãuta vreme cu prilej ca sã-l vânzã
pre el lor fãrã de norod.
187
7. ªi a venit ziua azimelor, întru care se cãdea sã se jertfeascã Paºtile.

8. ªi a trimis pre Petru, ºi pre Ioan, zicând: Mergeþi de gãtiþi
nouã Paºtile, sã mâncãm.
9. Iar ei au zis lui: Unde voieºti sã gãtim?
10. Iar el a zis lor: Iatã intrând voi în cetate, va întâmpina pre voi
un om ducând un vas de lut cu apã; mergeþi dupã dânsul în
casa unde va intra.
11. ªi ziceþi stãpânului casei: Învãþãtorul zice þie, unde este
sãlaºul, întru care sã mãnânc Paºtile cu Ucenicii mei?
12. ªi el vã va arãta vouã un foiºor mare, aºternut; acolo gãtiþi.
13. ªi mergând ei au aflat precum le zisese lor; ºi au gãtit Paºtile.
14. ªi când a venit ceasul, a ºezut, ºi cei doisprezece Apostoli cu el.
15. ªi a zis lor: Cu poftã am poftit aceste Paºti sã le mãnânc cu
voi, mai-nainte de patima mea.
16. Cã zic vouã: Cã de acum nu voi mai mânca dintr-acestea, pânã
când se vor umple întru Împãrãþia lui Dumnezeu.
17. ªi luând pahar, mulþumind, a zis: Luaþi acesta, ºi-l împãrþiþi
vouã.
18. Cã zic vouã: Cã nu voi mai bea din rodul viþei, pânã când va
veni Împãrãþia lui Dumnezeu.
19. ªi luând pâinea, mulþumind a frânt, ºi a dat lor, zicând: Acesta
este Trupul meu, carele se dã pentru voi: Aceasta faceþi întru
pomenirea mea.
20. Aºijderea ºi paharul dupã ce au Cinat, zicând: Acest pahar este
Legea cea nouã întru Sângele meu, carele pentru voi se varsã.
21. Însã iatã mâna vânzãtorului meu cu mine este la masã.
22. ªi Fiul Omului merge dupã cum este rânduit; dar vai omului
aceluia prin care se vinde.
23. ªi ei au început a se întreba între sine, care ar fi dintru ei cela
ce va sã facã aceasta?
24. ªi s-a fãcut ºi prigonire între dânºii care dintru ei s-ar pãrea
a fi mai mare.
25. Iar el le-a zis lor: Împãraþii pãgânilor îi domnesc pre ei; ºi
cei ce stãpânesc pre ei, fãcãtori de bine se cheamã.
26. Iar voi nu aºa; ci cel ce este mai mare între voi, sã fie ca cel
mai mic; ºi cel ce este începãtor, ca cel ce slujeºte.
188
27. Cã cine este mai mare: Cel ce ºade, sau cel ce slujeºte? Au nu este
cel ce ºade? Iar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujeºte.
28. Iar voi sunteþi care aþi petrecut cu mine întru ispitele mele.
29. ªi Eu vã rânduiesc vouã, precum mi-a rânduit mie Tatãl meu,
Împãrãþie.
30. Ca sã mâncaþi, ºi sã beþi la masa mea, întru Împãrãþia mea, ºi
sã ºedeþi pre scaune, judecând cele douãsprezece seminþii
ale lui Israil.
31. ªi a zis Domnul: Simone, Simone, iatã satana v-a cerut pre
voi, ca sã vã cearnã ca grâul.
32. Iar eu m-am rugat pentru tine, ca sã nu piarã credinþa ta; ºi tu
oarecând întorcându-te, întãreºte pre fraþii tãi.
33. Iar el i-a zis lui: Doamne, cu tine gata sunt ºi în temniþã ºi la
moarte a merge.
34. Iar el i-a zis: Zic þie, Petre, nu va cânta astãzi cocoºul, mai
înainte pânã ce de trei ori te vei lepãda, cã nu mã ºtii pre mine.
35. ªi a zis lor: Când v-am trimis pre voi fãrã de pungã, ºi fãrã de
traistã, ºi fãrã de încãlþãminte, au avut-aþi lipsã de ceva? Iar ei
au zis: De nimic.
36. Zis-a drept aceea lor: Acum dar cel ce are pungã, sã o ia,
aºijderea ºi traistã; iar cel ce n-are sabie, sã-ºi vânzã haina sa,
ºi sã-ºi cumpere.
37. Cã zic vouã: Cã încã aceasta ce este scrisã se cade sã se umple
întru mine, care zice: ºi cu cei fãrãdelege s-a socotit; pentru
cã cele pentru mine, sfârºit au.
38. Iar ei au zis: Doamne, iatã aici douã sãbii. ªi el a zis lor: Destul este.
39. ªi ieºind au mers dupã obicei în muntele Mãslinilor; ºi s-au
dus dupã el ºi Ucenicii lui.
40. ªi sosind la loc, a zis lor: Rugaþi-vã ca sã nu intraþi în ispitã.
41. ªi el s-a depãrtat de la dânºii ca de o aruncãturã de piatrã; ºi
îngenunchind se ruga.
42. Zicând: Pãrinte, de voieºti sã treacã paharul acesta de la mine;
însã nu voia mea, ci a ta sã fie.
43. ªi i s-a arãtat lui Înger din Cer, întãrindu-l pre el.
44. ªi fiind întru nevoinþã, mai cu deadinsul se ruga. ªi se fãcuse
sudoarea lui ca picãturile de sânge ce picã pre pãmânt.
189
45. ªi sculându-se de la rugãciune, venind cãtre Ucenici, i-a aflat

pre ei dormind de întristare.
46. ªi le-a zis lor: Ce dormiþi? Sculaþi-vã ºi vã rugaþi, ca sã nu
intraþi în ispitã.
47. Iar încã grãind el, iatã venea mulþime, ºi cel ce se chema Iuda,
unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor, ºi s-a apropiat
de Iisus ca sã-l sãrute pre el.
48. Pentru cã acest semn dãduse lor: Pre carele voi sãruta eu,
acela este.
49. Iar Iisus a zis lui: Iudo, cu sãrutare pre Fiul Omului vinzi?
50. ªi vãzând cei ce erau pre lângã el, ceea ce vrea sã fie, i-au zis
lui: Doamne, lovi-l-vom cu sabia?
51. Iar unul dintr-înºii, a lovit pre sluga Arhiereului, ºi i-a tãiat
lui urechea cea dreaptã.
52. Iar Iisus rãspunzând, a zis: Lãsaþi pânã aicea, ºi atingându-se
de urechea lui, l-a vindecat pre el.
53. ªi a zis Iisus celor ce venise la dânsul, Arhiereilor, ºi
Voievozilor Bisericii, ºi Bãtrânilor: Ca la un tâlhar aþi ieºit,
cu sãbii ºi cu fuºti?
54. În toate zilele fiind eu cu voi în Bisericã, nu aþi întins mâinile
asupra mea; ci acesta este ceasul vostru ºi stãpânirea
întunericului.
55. ªi prinzându-l pre el l-au adus, ºi l-au bãgat în casa
Arhiereului. Iar Petru mergea departe dupã dânsul.
56. ªi fãcând ei foc în mijlocul curþii, ºi ºezând împreunã, a ºezut
ºi Petru în mijlocul lor.
57. ªi vãzându-l pre el o slujnicã ºezând la foc, ºi cãutând spre el,
a zis: ªi acesta a fost cu el.
58. Iar el s-a lepãdat de dânsul, zicând: Femeie, nu-l ºtiu pre el.
59. ªi dupã puþin altul vãzându-l pre el, a zis: ªi tu dintru ei eºti.
Iar Petru a zis: Omule, nu sunt.
60. ªi trecând ca un ceas, altul se întãrea, zicând: Adevãrat, ºi
acesta cu el a fost, cã Galilean este.
61. Iar Petru a zis: Omule, nu ºtiu ce zici. ªi îndatã încã grãind el,
a cântat cocoºul.
62. ªi întorcându-se Domnul a cãutat spre Petru, ºi ºi-a adus
aminte Petru de cuvântul Domnului, cum îi zisese lui, cã mai înainte
de ce va cânta cocoºul, de trei ori te vei lepãda de mine.
190
63. ªi ieºind afarã Petru, a plâns cu amar.

64. Iar oamenii cei ce þineau pre Iisus, batjocoreau pre el bãtându-l.
65. ªi acoperindu-l pre el, îl loveau preste obraz; ºi-l întrebau
pre el, zicând: Proroceºte, cine este cel ce te-a lovit?
66. ªi altele multe hulind, împrotiva lui ziceau.
67. ªi dupã ce s-a fãcut ziuã, s-au adunat Bãtrânii norodului, ºi
Arhiereii, ºi Cãrturarii, ºi l-au dus pre el la soborul lor.
68. Zicând: De eºti tu Hristosul, spune nouã. ªi le-a zis lor: De
voi spune vouã, nu veþi crede.
69. ªi de vã voi întreba, nu-mi veþi rãspunde, nici mã veþi slobozi.
70. De acum va fi Fiul Omului ºezând de-a dreapta Puterii lui
Dumnezeu.
71. ªi au zis toþi: Dar tu eºti Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis cãtre
ei:Voi ziceþi, cã eu sunt.
72. Iar ei au zis: Ce ne mai trebuie încã mãrturie? Cã noi singuri
am auzit din gura lui.
Cap. 23
1. ªi sculându-se toatã mulþimea lor, l-au dus pre el la Pilat.

2. ªi au început a-l pârî pre el, zicând: Pre acesta l-am aflat
rãzvrãtind neamul, ºi oprind a da dajdie Cezarului, zicând cã
este el Hristos Împãrat.
3. Iar Pilat l-a întrebat pre el, zicând: Tu Eºti Împãratul Iudeilor?
Iar el rãspunzând, a zis lui: Tu zici.
4. Iar Pilat a zis cãtre Arhierei, ºi cãtre norod: Nici o vinã nu
aflu în omul acesta.
5. Iar ei se întãreau, zicând: Cã întãrâtã norodul, învãþând preste
toatã Iudeea, începând din Galileea pânã aici.
6. Iar Pilat auzind de Galileea, a întrebat: Au Galileean este omul?
7. ªi înþelegând cã din þinutul lui Irod este, l-a trimis pre el la
Irod, fiind ºi el în Ierusalim întru acele zile.
8. Iar Irod vãzând pre Iisus, s-a bucurat foarte; cã dorea de multã
vreme sã-l vadã pre el, pentru cã auzea multe de el, ºi nãdãjduia
sã vadã vreun semn fãcându-se de el.
191
9. ªi l-a întrebat pre el cu cuvinte multe; iar el nimic nu i-a rãspuns lui.
10. ªi sta Arhiereii ºi Cãrturarii, cu deadinsul pârându-l pre el.
11. Iar Irod împreunã cu ostaºii sãi batjocorindu-l ºi râzându-ºi
de el, l-au îmbrãcat într-un veºmânt luminat, ºi l-au trimis
iarãºi la Pilat.
12. ªi s-au fãcut prieteni Pilat ºi Irod, întru aceiaºi zi unul cu
altul; cã mai înainte erau învrãjbiþi între dânºii.
13. Iar Pilat chemând pre Arhierei, ºi pre boieri, ºi pre norod,
14. A zis cãtre ei: Mi-aþi adus pre omul acesta, ca pre cela ce
rãzvrãteºte norodul; ºi iatã eu înaintea voastrã întrebându-l,
nici o vinã nu am aflat în omul acesta, de care pârâþi pre el.
15. Ci nici Irod: Cã v-am trimis pre voi la el, ºi iatã nici un lucru
vrednic de moarte este fãcut de dânsul.
16. Deci certându-l, îl voi slobozi.
17. ªi nevoie avea sã le slobozeascã lor la Praznic un vinovat.
18. ªi a strigat toatã mulþimea, zicând: Ia-l pre acesta, ºi ne
slobozeºte nouã pre Baraba.
19. Care era pentru o zarvã oarecare ºi ucidere ce se fãcuse în
cetate, aruncat în temniþã.
20. ªi iarãºi Pilat a grãit cãtre ei, vrând sã slobozeascã pre Iisus.
21. Iar ei strigau, zicând: Rãstigneºte-l, rãstigneºte-l pre el.
22. Iar el a treia oarã a zis cãtre ei: Dar ce rãu a fãcut acesta? Nici
o vinã de moarte nu am aflat întru el; deci certându-l pre el, îl
voi slobozi.
23. Iar ei sta cu glasuri mari cerându-l pre el sã se rãstigneascã;
ºi se întãreau glasurile lor, ºi ale Arhiereilor.
24. Deci Pilat a judecat sã se facã cererea lor.
25. ªi a slobozit lor pre cel aruncat în temniþã pentru zarva ºi
uciderea, pre care îl cereau ei; iar pre Iisus l-a dat dupã voia lor.
26. ªi când îl duceau pre el, prinzând pre un Simon Cirinean, ce
venea din þarinã, au pus pre el Crucea, ca sã o ducã dupã Iisus.
27. ªi mergea dupã el mulþime multã de norod, ºi de femei, care
plângeau, ºi se tânguiau pentru dânsul.
28. ªi întorcându-se cãtre ele Iisus, a zis: Fiicele Ierusalimului,
nu mã plângeþi pre mine, ci pre voi vã plângeþi, ºi pre fiii
voºtri.
192
29. Cã iatã vin zile, în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe, ºi
pântecele care nu au nãscut, ºi þâþele care nu au aplecat.
30. Atunci vor începe a zice munþilor: Cãdeþi preste noi; ºi
dealurilor: Acoperiþi-ne pre noi.
31. Cã de fac acestea în lemnul cel verde, dar în cel uscat ce va fi?
32. ªi se aduceau împreunã cu el, ºi alþi doi fãcãtori de rele sã-i piarzã.
33. ªi dacã au venit la locul ce se cheamã al Cãpãþânei, acolo l-au
rãstignit pre el, ºi pre fãcãtorii de rele; unul de-a dreapta, ºi
altul de-a stânga.
34. Iar Iisus zicea: Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac. ªi
împãrþind hainele lui, au aruncat sorþi.
35. ªi sta norodul de privea. ªi îºi bãteau joc de dânsul ºi boierii
împreunã cu dânºii, zicând: Pre alþii a mântuit, mântuiascã-se
ºi pre sine, de este acesta Hristosul alesul lui Dumnezeu.
36. ªi îºi fãceau râs de dânsul ºi ostaºii, apropiindu-se, ºi oþet
aducându-i lui.
37. ªi zicând: De eºti tu Împãratul Iudeilor mântuieºte-te pre tine însuþi.
38. ªi era ºi scrisoare scrisã deasupra lui cu slove elineºti, ºi
râmleneºti, ºi evreeºti: ACESTA ESTE ÎMPÃRATUL
IUDEILOR.
39. Iar unul din tâlharii cei rãstigniþi, îl hulea pre dânsul, zicând:
De eºti tu Hristosul, mântueºte-te pre tine, ºi pre noi.
40. Iar rãspunzând celãlalt, îl certa pre el, zicând: Nu te temi tu
de Dumnezeu, cã întru aceeaºi osândã eºti?
41. ªi noi dupã dreptate: Cã cele vrednice dupã faptele noastre
luãm; iarã acesta nici un rãu nu a fãcut.
42. ªi zicea lui Iisus: Pomeneºte-mã Doamne, când vei veni întru
Împãrãþia ta.
43. ªi a zis Iisus lui : Amin zic þie, astãzi împreunã cu mine vei fi în Rai.
44. ªi era ca la al ºaselea ceas, ºi întuneric s-a fãcut preste tot
pãmântul pânã la al nouãlea ceas.
45. ªi s-a întunecat Soarele, ºi s-a rupt Catapeteasma Bisericii
prin mijloc.
46. ªi strigând cu glas mare Iisus, a zis: Pãrinte, în Mâinile tale
încredinþez Duhul Meu. ªi acestea zicând, ºi-a dat Duhul.
193
47. Iar vãzând Sutaºul ceea ce se fãcuse, a slãvit pre Dumnezeu,

zicând: Cu adevãrat omul acesta drept a fost.
48. ªi tot norodul ce venise împreunã la priveala aceea, vãzând
cele ce se fãcuserã, bãtându-ºi piepturile lor, se întorceau.
49. ªi sta toþi cunoscuþii lui de departe, ºi femeile care veniserã
dupã el din Galileea, privind acestea.
50. ªi iatã, un bãrbat anume Iosif, sfetnic fiind; bãrbat bun ºi drept.
51. (Acesta nu se însoþise la sfatul ºi fapta lor), din Arimatea
oraº al Iudeilor, care ºi el aºtepta Împãrãþia lui Dumnezeu.
52. Acesta venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.
53. ªi pogorându-l pre el, l-a înfãºurat în giulgiu, ºi l-a pus în
mormânt ce era sãpat în piatrã, întru care nu fusese pus
niciodatã nimenea.
54. ªi ziua era Vineri, ºi se lumina spre Sâmbãtã.
55. ªi mergând dupã el ºi femeile care veniserã cu dânsul din
Galileea, au vãzut mormântul, ºi cum s-a pus trupul lui.
56. ªi întorcându-se au gãtit mirezme ºi miruri; ºi Sâmbãtã s-au
odihnit dupre poruncã.
Cap. 24
1. Iar întru una din Sâmbete la mânecare adâncã, au venit la

mormânt, aducând mirezmele cele ce gãtise, ºi altele
împreunã cu ele.
2. ªi au aflat piatra rãsturnatã de pre mormânt.
3. ªi intrând, nu au aflat Trupul Domnului Iisus.
4. ªi a fost, când se mirau ele de aceasta, ºi iatã, doi bãrbaþi au
stãtut înaintea lor în veºminte strãlucitoare.
5. ªi înfricoºându-se ele, ºi plecându-ºi feþele la pãmânt, au zis
cãtre dânsele: Ce cãutaþi pre cel viu cu cei morþi?
6. Nu este aici, ci s-a sculat; aduceþi-vã aminte cum a zis vouã,
încã fiind în Galileea.
7. Zicând: Cã trebuieºte sã se dea Fiul Omului în mâinile
oamenilor pãcãtoºi, ºi sã se rãstigneascã, ºi a treia zi sã învieze.
8. ªi ºi-au adus aminte de cuvintele lui.
194
9. ªi întorcându-se de la mormânt, au spus acestea toate celor

unsprezece, ºi tuturor celorlalþi.
10. ªi era Maria Magdalena, ºi Ioana, ºi Maria lui Iacov, ºi celelalte
împreunã cu dânsele, care ziceau cãtre Apostoli acestea.
11. ªi s-a pãrut înaintea lor ca o minciunã cuvintele lor, ºi nu le
credeau pre dânsele.
12. Iar Petru sculându-se, a alergat la mormânt; ºi plecându-se, a
vãzut giulgiurile singure zãcând; ºi s-a dus de acolo mirându-se
întru sine, de cele ce se fãcuse.
13. ªi iatã doi dintre ei mergeau întru aceeaºi zi la un sat, care era departe
de Ierusalim ca la ºasezeci de stadii, al cãrui nume Emmaus.
14. ªi aceia vorbeau între sine de toate cele ce se întâmplase.
15. ªi a fost când vorbeau ei, ºi se întrebau, ºi însuºi Iisus
apropiindu-se, mergea împreunã cu dânºii.
16. Iar ochii lor se þineau, ca sã nu-l cunoascã pre el.
17. ªi a zis cãtre ei: Ce sunt cuvintele acestea de care vã întrebaþi
între voi mergând, ºi sunteþi triºti?
18. ªi rãspunzând unul, al cãrui nume era Cleopa, a zis cãtre el:
Tu singur eºti nemernic în Ierusalim, ºi nu ºtii cele ce s-au
fãcut întru el în zilele acestea?
19. ªi a zis lor: Care? Iar ei au zis lui: Cele pentru Iisus
Nazarineanul, care era bãrbat Proroc, puternic în lucru ºi în
cuvânt înaintea lui Dumnezeu, ºi a tot norodul.
20. Cum l-au dat pre el Arhiereii ºi boierii noºtri spre judecatã
de moarte, ºi l-au rãstignit pre dânsul.
21. Iar noi nãdãjduiam, cã acela este cel ce va sã izbãveascã pre
Israil; ci cu toate acestea, a treia zi este astãzi, de când s-au
fãcut acestea.
22. Ci ºi niºte femei dintru ale noastre ne-au spãimântat pre noi,
care au fost la mânecate la mormânt.
23. ªi neaflând trupul lui, au venit zicând, cã ºi vedere de Îngeri
sã fi vãzut, care zic cã el este viu.
24. ªi s-au dus unii dintru noi la mormânt, ºi au aflat aºa, precum
ºi femeile au zis, iar pre el nu l-au vãzut.
25. ªi el a zis cãtre ei: O nepricepuþilor, ºi zãbavnici cu inima, a
crede toate câte au grãit Prorocii.
195
26. Au nu trebuia a pãtimi acestea Hristos, ºi a intra întru slava sa?

27. ªi începând de la Moise ºi de la toþi Prorocii, tâlcuia lor din
toate scripturile, cele ce erau pentru el.
28. ªi s-au apropiat de satul la care mergeau; ºi el se fãcea a merge
mai departe.
29. ªi l-au îndemnat pre el zicând: Rãmâi cu noi, cãci cãtre searã
este, ºi s-a plecat ziua, ºi a intrat sã rãmâie cu dânºii.
30. ªi a fost când a ºezut el cu ei, luând pâinea, a blagoslovit, ºi
frângând a dat lor.
31. ªi li s-au deschis lor ochii, ºi l-au cunoscut pre dânsul; ºi el s-a
fãcut nevãzut de dânºii.
32. ªi au zis unul cãtre altul: Au nu era inima noastrã arzând întru
noi, când grãia nouã pre cale, ºi când ne tâlcuia scripturile?
33. ªi sculându-se întru acel ceas, s-au întors în Ierusalim, ºi au
aflat adunaþi pre cei unsprezece, ºi pre cei ce erau cu dânºii.
34. Care ziceau: Cã s-a sculat Domnul cu adevãrat, ºi s-a arãtat lui Simon.
35. ªi ei povesteau cele ce se fãcuse pre cale, ºi cum s-a cunoscut
de dânºii întru frângerea pâinii.
36. ªi acestea grãind ei, ºi însuºi Iisus a stãtut în mijlocul lor, ºi
a zis lor: Pace vouã.
37. Iar ei spãimântându-se ºi înfricoºându-se, li se pãrea cã vãd Duh.
38. ªi a zis lor: Ce sunteþi tulburaþi? ªi pentru ce se suie gânduri
în inimile voastre?
39. Vedeþi Mâinile ºi Picioarele mele, cã însumi eu sunt; pipãiþi-mã ºi
vedeþi: Cã duhul carne ºi oase nu are, precum mã vedeþi pre
mine având.
40. ªi acestea zicând: Le-a arãtat lor Mâinile ºi Picioarele.
41. ªi încã necrezând ei de bucurie, ºi mirându-se, le-a zis lor:
Aveþi ceva de mâncare aici?
42. Iar ei au dat lui o parte de peºte fript, ºi dintr-un fagur de miere.
43. ªi luând înaintea lor a mâncat.
44. ªi a zis lor: Acestea sunt cuvintele care am grãit cãtre voi,
încã fiind cu voi, cã trebuie a se plini toate cele scrise în
legea lui Moise, ºi în Proroci, ºi în Psalmi pentru mine.
196
45. Atunci le-a deschis mintea lor ca sã înþeleagã scripturile.

46. ªi a zis lor: Cã aºa este scris, ºi aºa trebuia sã pãtimeascã
Hristos, ºi a treia zi sã învieze din morþi.
47. ªi sã se propovãduiascã întru Numele lui pocãinþa, ºi iertarea
pãcatelor în toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48. Iarã voi sunteþi mãrturii acestora.
49. ªi iatã eu trimit fãgãduinþa Tatãlui meu întru voi: Iar voi ºedeþi în
cetatea Ierusalimului, pânã ce vã veþi îmbrãca cu Putere de sus.
50. ªi i-a scos pre ei afarã pânã în Betania; ºi ridicându-ºi Mâinile
sale, i-a blagoslovit pre dânºii.
51. ªi a fost când i-a blagoslovit pre ei, s-a depãrtat de la dânºii,
ºi se Înãlþa la Cer.
52. Iar ei închinându-se lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53. ªi erau în toatã vremea în Bisericã, lãudând, ºi binecuvântând
pre Dumnezeu. Amin.
197
Capetele Sfintei Evanghelii celei de la Ioan
Cap. 1
Pentru mãrturisirea lui Ioan de Hristos. Pentru Ioan când s-a întrebat
de este el Hristosul. Pentru Andrei, pentru Filip ºi pentru Natanail când
s-au chemat.
Cap. 2
Pentru nunta cea din Cana. Pentru cei ce s-au izgonit din bisericã.
Pentru cuvântul acela: stricaþi biserica aceasta.
Cap. 3
Pentru Nicodim ºi Iisus. Pentru Iisus ºi Ioan când boteza. Pentru
curãþenie.
Cap. 4
Pentru samarineancã. Pentru fiul omului celui împãrãtesc.
Cap. 5
Pentru cel ce avea treizeci ºi opt de ani în boalã. Pentru iudei când
cãutau sã omoare pe Iisus.
Cap. 6
Pentru cele cinci pâini ºi doi peºti. Pentru darea în laturi a lui Iisus ca
sã nu-l facã pe el împãrat. Pentru umblarea pe mare. Pentru norodul
care mergea dupã Iisus în corãbii. Pentru norod când cerea semn.
198
Pentru Pâinea care se pogoarã din cer. Pentru cei mulþi din ucenici
care s-au întors de la Iisus. Pentru mãrturisirea lui Petru de Hristos.
Cap. 7
Pentru suirea Domnului ca întru ascuns la praznic. Pentru iudei când
se minunau cum Iisus ºtie carte neînvãþând. Pentru dezbinarea norodului
pentru Hristos. Pentru prigonirea boierilor ºi a lui Nicodim.
Cap. 8
Pentru cei ce întrebau pe Iisus pentru Tatãl sãu. Pentru Iisus când
fãgãduia slobozenie celor ce îi urmeazã lui. Pentru cei ce ziceau cã
drac are Iisus. Pentru iudeii cei ce se ispiteau sã omoare cu pietre pe
Iisus când a zis cã mai înainte de Avraam este.
Cap. 9
Pentru orbul cel din naºtere.
Cap. 10
Pentru Pãstorul cel bun ºi pentru cel nãimit. Pentru Iisus când s-a
întrebat în pridvor când umbla prin bisericã.
Cap. 11
Pentru învierea lui Lazãr. Pentru sfatul arhiereilor ºi al fariseilor ca sã
omoare pe Iisus. Pentru cele ce a zis Caiafa prorocind de Hristos.
Cap. 12
Pentru femeia care a uns pe Domnul cu mir. Pentru cele ce a zis Iuda.
199
Pentru asini. Pentru elinii care veniserã ºi rugau pe Filip. Pentru glasul
care s-a auzit din cer.
Cap. 13
Pentru spãlare. Pentru Iuda când a ieºit ca sã vândã pe Hristos. Pentru
porunca a iubi unul pe altul. Pentru Petru când întreba unde merge
Domnul.
Cap. 14
Pentru Toma ce nu ºtia unde merge Domnul. Pentru Iuda lui Tadeu
când l-a întrebat pe Iisus. Pentru Mângâietorul.
Cap. 15
Pentru Via cea adevãratã ºi Lucrãtorul ºi Viþa.
Cap. 16
Pentru Iisus când a spus mai înainte cele ce vor sã se întâmple
ucenicilor. Pentru cuvântul acela: Puþin ºi mã veþi vedea. Pentru cã va
da Tatãl câte vor cere.
Cap. 17
Pentru rugãciunea lui Iisus cãtre Tatãl ºi pentru ucenicii cei ce i s-au
dat lui.
Cap. 18
Pentru vânzarea lui Iisus. Pentru iudei când au cãzut jos. Pentru Petru
când a tãiat urechea slugii arhiereului. Pentru Iisus când l-au dus la
Ana ºi la Caiafa ºi la Pilat ºi pentru judecata lui.
200
Cap. 19
Pentru bãtaia lui Hristos. Pentru rãstignirea lui Hristos. Pentru cei ce
stau lângã cruce. Pentru cererea Trupului Domnului ºi pentru
îngroparea lui.
Cap. 20
Pentru Învierea lui Hristos. Pentru arãtarea lui Hristos întâi Mariei
Magdalena ºi apoi ucenicilor fiind ei adunaþi.
Cap. 21
Pentru arãtarea lui Iisus dupã Înviere lui Petru ºi altora când prindeau
peºte la marea Tiberiadei. Pentru ceea ce s-a zis lui Petru: Paºte oile
mele.
201
202

4 Noul Testament Luca 129-202

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

4 Noul Testament Luca 129-202

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sf^nta Evanghelie de la Luca

SFÂNTA EVANGHELIE DE LA LUCA

1. De vreme ce mulþi s-au apucat a alcãtui povestire pentru

14. ªi va fi þie bucurie ºi veselie, ºi mulþi de naºterea lui se vor

30. ªi a zis ei Îngerul: Nu te teme Mariam; cã ai aflat Dar la

69. ªi a ridicat corn de mântuire nouã în casa lui David slugii

1. ªi a fost în zilele acelea, ieºit-a poruncã de la Cezarul August,

24. ªi ca sã dea jertfã, dupre ceea ce s-a zis în Legea Domnului,

41. ªi se duceau Pãrinþii lui în fieºtecare an în Ierusalim, la

1. Iar în anul al cincisprezecelea al împãrãþiei lui Tiberie Cezarul,

4. Precum este scris în Cartea cuvintelor Isaiei Prorocului, care

20. A adaus ºi aceasta preste toate, ºi a închis pre Ioan în temniþã.

1. Iar Iisus plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan, ºi s-au

6. ªi i-a zis lui diavolul: Þie voi da stãpânirea aceasta toatã, ºi

40. ªi apunând soarele, toþi câþi aveau bolnavi cu multe feluri de

1. ªi a fost când îl îmbulzea pre el norodul, ca sã auzã cuvântul

9. Cã îl cuprinsese pre el spaimã, ºi pre toþi cei ce erau cu dânsul,

24. Ci ca sã ºtiþi, cã putere are Fiul Omului pre pãmânt a ierta

1. ªi a fost într-o Sâmbãtã a doua dupã cea dintâi, trecea el prin

17. ªi pogorându-se cu dânºii, a stãtut în loc ºes, ºi mulþimea

34. ªi de daþi împrumut, de la care nãdãjduiþi a lua, ce dar este vouã?

1. ªi dupã ce a sfârºit toate cuvintele sale întru auzul norodului,

30. Iar Fariseii ºi legiuitorii au lepãdat de la sine sfatul lui

1. ªi a fost dupã aceasta, ºi el umbla prin cetãþi, ºi prin sate,

44. Apropiindu-se dinapoi, s-a atins de poala hainei lui; ºi îndatã

1. ªi chemând pre cei doisprezece, le-a dat lor putere ºi stãpânire

3. ªi a zis cãtre dânºii: Nimic sã nu luaþi pre cale, nici toiag,

52. ªi a trimis vestitori înaintea feþei sale; ºi mergând a intrat într-un

1. Iar dupã acestea a arãtat Domnul ºi pre alþi ºaptezeci, ºi i-a

pãmântului: Cã ai ascuns acestea de cei înþelepþi ºi pricepuþi,

36. Deci care dintru acei trei þi se pare a fi de aproape celui ce

1. ªi a fost când era el la un loc rugându-se, dupã ce a încetat, a

8. Grãiesc vouã, mãcar de nu i-ar da lui sculându-se, pentru cã

25. ªi viind o aflã mãturatã ºi împodobitã.

40. Nebunilor, au nu cela ce a fãcut cea dinafarã, a fãcut ºi cea

1. ªi adunându-se mulþimi de noroade, cât se cãlcau unii pre

17. ªi cugeta întru sine, zicând: Ce voi face, cã nu am unde aduna

35. Sã fie mijloacele voastre încinse, ºi fãcliile aprinse;

51. Au vi se pare cã am venit sã dau pace pre pãmânt ? Nu, zic

1. ªi au venit oarecare întru acea vreme, spunându-i lui de

8. Iar el rãspunzând, zice lui: Doamne, lasã-l pre el ºi întru acest

25. Deci dupã ce se va scula Stãpânul casei, ºi va încuia uºa, ºi

1. ªi a fost când a intrat el în casa oarecãruia din boierii

4. Iar ei au tãcut. ªi apucându-l l-a vindecat pre el, ºi l-a slobozit.

20. ªi altul a zis: Femeie mi-am luat; ºi pentru aceasta nu pot

1. ªi era apropiindu-se de dânsul toþi vameºii ºi pãcãtoºii, ca

18. Scula-mã-voi, ºi mã voi duce la tatãl meu, ºi voi zice lui:

1. ªi zicea ºi cãtre Ucenicii sãi: Era un om bogat, care avea un

2. ªi chemând pre el, i-a zis lui: Ce aud aceasta de tine? Dã

1. ªi a zis cãtre Ucenici : Cu neputinþã este sã nu vie smintelele;

2. Mai de folos i-ar fi lui, de s-ar lega o piatrã de moarã de

19. ªi i-a zis lui: Scoalã-te, ºi mergi; credinþa ta te-a mântuit.

1. ªi zicea ºi pildã lor; cã se cade în toatã vremea a se ruga, ºi a

17. Amin zic vouã: Oricine nu va primi Împãrãþia lui Dumnezeu

36. ªi auzind norodul trecând, a întrebat, ce este aceasta.

1. ªi intrând trecea prin Ierihon.

31. ªi de va întreba cineva pre voi: Pentru ce îl dezlegaþi? Aºa sã

1. ªi a fost într-una din zilele acelea, învãþând el norodul în Bisericã, ºi

19. ªi cãutau Arhiereii ºi Cãrturarii ca sã-ºi punã mâinile pre el

1. ªi cãutând, a vãzut pre cei bogaþi aruncând darurile lor în

9. ªi când veþi auzi rãzboaie, ºi rãzmeriþe, sã nu vã spãimântaþi.

1. ªi se apropia Praznicul azimelor, care se chema Paºtile.

7. ªi a venit ziua azimelor, întru care se cãdea sã se jertfeascã Paºtile.

45. ªi sculându-se de la rugãciune, venind cãtre Ucenici, i-a aflat