9 Epistolele Pastorale

STUDIUL 9
EPISTOLELE PASTORALE
ale SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
1. CONSIDERAŢII PRELIMINARE:
- din corpul epistolelor pauline, cele două epistole adresate lui
Timotei şi cea către Tit alcătuiesc cel mai omogen grup, atât în plan
literar cât şi în plan doctrinar.
- dacă acceptăm în grupa epistolelor pastorale şi epistola către
Filimon, aceste epistole sunt singurele adresate unor persoane
anume.
- numele de epistole pastorale le-a fost conferit de către D. N.
Berdot, în 1703, pentru epistolele I-II Timotei şi de către P. Anton, în
1726-1727, care a numit „pastorale” toate cele trei epistole,
denumire ce a devenit tradiţională.
- această denumire corespunde întru totul caracterului epistolelor,
acela de scrisori destinate unor păstori bisericeşti: lui Timotei,
episcopului Efesului (I Timotei 1, 3) şi lui Tit în Creta (Tit 1, 5), cu
scopul de a-i ajuta să îşi îndeplinească în mod exemplar atribuţiile
lor pastorale.
- textul epistolelor pastorale este păstrat în mod integral în Codex
Sinaiticus, Codex Alexandrinus şi Codex Epraemi Rescriptus, intrarea
epistolelor în lista oficială a Sfintei Scripturi neîntâmpinând nici o
opoziţie.
- epistolele pastorale au fost folosite de către Sfântul Irineu şi de
către Clement Alexandrinul, fiind, de asemenea, consemnate şi în
Canonul Muratori, către anul 180, data ce consfinţeşte
recunoaşterea epistolelor şi în Biserica Romei.
- Clement Romanul, Sfântul Policarp al Smirnei, Epistola către
Diognet şi Epistola Sfântului Barnaba au asemănări literare şi
preocupări comune cu conţinutul epistolelor pastorale, fiind totuşi
dificilă indicarea unei dependenţe literare concrete între aceste
epistole.
- la începutul secolului 19, J. E. C. Schindt, apoi Schleiermacher, îşi
exprimă o serie de îndoieli referitoare la autenticitatea epistolelor
pastorale, îndoieli motivate de argumente interne, filologice şi
istorice.
1
© Toate drepturile aparţin autorului acestui curs.
Tehnoredactare, sistematizare şi viziune grafică:
CĂTĂLIN POPI, POPI,
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ALBA IULIA
- Eichorn atribuie epistolele pastorale unui ucenic paulin, pe
considerentul că data compunerii lor nu ar avea loc în bibliografia
Sf’ântului Apostol Pavel.
- cele mai violente atacuri împotriva acestui grup de epistole a fost
lansat de către P. Chr. Baur.
- totuşi, după un secol de contestare, autenticitatea paulină a
epistolelor pastorale a fost recunoscută.
2. DESTINATARII EPISTOLEI:
a. Timotei:
- originar din Listra, provincia Licaonia, Timotei era fiul unui grec şi
al unei evreice convertite la creştinism (Fapte 16, 1; II Timotei 1, 5)
ce se numea Eunice.
- împreună cu Loida, bunica lui Timotei, Eunice a îmbră$işat de
timpuriu credinţa creştină.
- nimic nu ne împiedică să credem că duhul Evangheliei s-a sălăşuit
şi în sufletul tatălui lui Timotei.
- în general, grecii nu erau refractari creştinismului, cu atât mai
puţin cu cât, ca soţ al unei evreice, cunoştea monoteismul şi
nădejdile mesianice ale iudeilor.
- faptul că Sfântul Pavel nu îl asociază la omagiile pe care le aduce în
II Tim. 1, 5 zelului creştin al bunicii şi mamei lui Timotei, ne face să
credem că tatăl lui Timotei nu era în viaţă când s-a scris această
epistolă.
- convertirea lui Timotei la creştinism s-a făcut în cursul primei
călătorii misionare, când Sfântul Apostol Pavel, împreună cu
Barnaba, a predicat în Listra.
- într-adevăr, Sfântul Evanghelist Luca nu menţionează convertirea
lui Timotei în referatul din Fapte 14, 6-20, dar roadele cu care s-a
soldat activitatea sa misionară în această cetate ne încurajează să
presupunem că printre ucenicii care l-au ocrotit pe Sfântul Pavel,
după lapidare (Fapte 14, 22) se aflau şi membrii acestei familii.
- în sprijinul acestei supoziţii vine atitudinea Sfântului Pavel, care
vorbeşte despre Timotei ca despre un vechi ucenic, convertit într-o
ocazie anterioară.
- educaţia creştinească se datora, în primul rând, mamei sale şi
bunicii.
- în a doua călătorie misionară, Sfântul Apostol Pavel l-a luat de
acasă ca însoţitor permanent al său.
2
- pentru a înlătura toate susceptibilităţile din partea iudeilor, Sfântul
Apostol Pavel îl taie împrejur.
- de aici înainte, Timotei îl va urma pe Sfântul Pavel în majoritatea
călătoriilor sale.
- astfel, îl vom întâlni pe Timotei în Macedonia la Atena (Fapte 17,
14-15) la Corint (Fapte 18, 5), la Efes (Fapte 19, 22) şi ca mandatarul
unei colecte pentru săracii din Ierusalim (Fapte 20, 4).
- Sfântul Apostol Pavel îl asociază persoanei sale de şase ori în
adresele epistolei sale (II Corinteni, Filipeni, Colosen, I-II
Tesaloniceni şi Filimon);
- îi adresează lui Timotei două Epistole;
- este amintit de 23 de ori în Noul Testament:
- 17 sunt menţiuni referitoare la ostenelile şi calităţile sale;
- numit de Sfântul Pavel „frate”, „aducătorul-aminte“ de
predica Apostolului, „simţirea Apostolului”;
- în situaţii mai dificile, Sfântul Apostol Pavel i-a încredinţat
unele misiuni (I Tesaloniceni 3, 2-6; I Corinteni 4, 17; 16,
10-11; Filipeni 2, 19-24; Romani 16, 21);
- Eusebiu de Cezareea1 ne informează că Timotei, după moartea
martirică a Sfântului Apostol Pavel, a păstorit în continuare la Efes,
fiind primul episcop al acestei Biserici.
- după o veche tradiţie, păstrată de patriarhul Fotie al
Constantinopolului2, Timotei s-a săvârşit din viaţă în timpul domniei
lui Domiţian (81-96), fiind ucis cu un ciomag.
- în calendarul Bisericii Ortodoxe, pomenirea lui Timotei se face în 22
ianuarie.
b. Tit:
- nu avem decât puţine date despre Tit.
- Sfântul Luca nu îl aminteşte deloc pe Tit în Faptele Apostolilor.
- Tit este amintit de 12 ori în epistolele pauline, totdeauna la loc de
cinste (Galateni 2, 1-3; II Corinteni 2, 13; 7, 6, 13; 8, 6, 16-23; 12, 18;
Tit 1, 4 şi II Timotei 4, 10).
- Tit s-a născut într-o familie „grecească”, adică păgână (Galateni 2,
3), fiind convertit la creştinism de Sfântul Apostol Pavel (Tit 1, 4),
însoţindu-l pe Apostolul neamurilor la Sinodul Apostolic din
Ierusalim (Galateni 2, 1-3).
- Tit nu s-a tăiat împrejur (Galateni 2, 3).
1
Istoria Bisericească,
Bisericească, III, 4.
2
Migne, P.G., IV, col 101.
3
- lucrarea sa a fost decisivă în reglementarea situaţiei din Corint,
întorcând situaţia în favoarea Sfântului Apostol Pavel (II Corinteni 7,
7), făcându-se astfel iubit de corinteni.
- o veche tradiţie răsăriteană, consemnată în sinaxarul vieţii sale (25
august), ne spune că Tit descindea din neamul lui Min, regele Cretei
şi că a fost trimis de unchiul său, antipatorul Cretei, la Ierusalim
unde a cunoscut pe Mântuitorul şi a asistat la Patimile, Moartea,
Învierea şi Înălţarea Sa.
- această tradiţie ne spune, de asemenea, că el s-a numărat printre
cei 70, respectiv 72, ucenici ai Mântuitorului şi că a primit Botezul
din mâna apostolilor, în ziua Cincizecimii.
- după aceea, el a devenit colaboratorul Sfântului Apostol Pavel,
care l-a hirotonit ca episcop şi, după eliberarea sa din prima
captivitate romană, l-a lăsat ca înlocuitor al său în insula Creta, cu
sarcina de a organiza şi de a conduce Biserica locală.
- din cauza caracterului cretanilor şi a propagandei iudaizanţilor,
misiunea lui Tit în Creta era una dintre cele mai grele şi cerea o
voinţă puternică şi o perseverenţă deosebită.
- Tit întrunea toate calităţile cerute de această misiune şi s-a achitat
de ea în chipul cel mai fericit.
- legăturile sale personale cu Sfântul Apostol Pavel n-au fost
întrerupte.
- înainte de iarna anului 65-66, Apostolul îl roagă pe Tit să vină la el,
în Nicopole, pentru ca în anul următor îl aflăm lângă dânsul în Roma
(II Timotei 4, 10).
- Eusebiu de Cezareea, Teodoret de Cir şi Fericitul Ieronim, făcându-
se ecoul unei vechi tradiţii istorice, ne informează că el a păstorit, ca
episcop, Biserica din Creta, a predicat Evanghelia şi în insulele
învecinate, iar sinaxarul din ziua pomenirii sale afirmă că el a murit
în vârstă de 94 de ani, lăsând în insula Creta o comunitate creştină
bine organizată.
3. IMPORTANŢA EPISTOLELOR PASTORALE:

- importanţa epistolelor pastorale este considerabilă.
- ceea ce relatează epistolele pastorale cu privire la condiţiile de
admisibilitate în cler şi la conducerea religioasă morală a obştii
drept-credincioase, ca şi în chestiunea tratamentului cuvenit
ereticilor, depăşesc limitele epocii în care au fost scrise, rămânând
permanent- valabile pentru toţi slujitorii sfintelor altare, până la
sfârşitul veacurilor.
4
- însemnătatea epistolelor creşte dacă luăm în considerare faptul că
epistolele pastorale sunt ultimele scrieri ale Apostolului Pavel, iar
epistola II Timotei poate fi socotită drept testamentul său, mai ales
pasajul din 4, 6-8.
4. TIMPUL ŞI LOCUL SCRIERII EPISTOLELOR PASTORALE:

- adversarii autenticităţii epistolelor pastorale pretind că ele nu se
încadrează în biografia Apostolului neamurilor, epistolele pastorale
datând, în acest sens, moartea Sfântului Pavel în anul 64, în cursul
represiunii organizate de Nero, după incendierea Romei.
- în prezent, această părere nu mai are nici un adept.
- unii aşează data scrierii epistolei I Timotei şi Tit îndată după
plecarea Sfântului Apostol Pavel din Efes în Macedonia, în urma
răscoalei provocate de argintarul Dimitrie.
- însă părerea aceasta este dezminţită, printre altele, de faptul că în
urma răscoalei lui Dimitrie, Timotei nu a rămas în Efes (I Timotei 1,
3), ci a plecat împreună cu Sfântul Apostol Pavel în Macedonia (II
Corinteni 1, 1, 19), unde la vremea aceea se afla alături de Sfântul
Apostol Pavel.
- în afară de aceasta, la vremea aceea nu se iviseră „lupii răpitori” în
Biserica efeseană.
- asupra apariţiei lor, Sfântul Apostol Pavel îi va preveni pe
presbiterii Bisericii din Efes şi din împrejurimi abia la sfârşitul celei
de-a treia călătorii misionare, în cursul întâlnirii de la Milet (Fapte
20, 29 şi urm.).
- epistolele pastorale au deci în vedere o dată mai târzie, când falşi
învăţători încearcă în chip îngrijorător să tulbure Biserica (I Timotei
4, 3).
- aceste amănunte vorbesc, totodată, şi împotriva aşa-numitei
„călătorii intermediare”, pe care Sfântul Apostol Pavel ar fi făcut-o
din Efes în Macedonia, în timpul celor trei ani (55-57), cât a activat
în capitala provinciei Asia şi în cursul căreia se pretinde de către unii
cercetători că ar fi putut scrie epistolele I Timotei şi Tit.
- însă nici această opinie nu are temei în textele sfinte, astfel încât a
fost părăsită.
- pentru a data exact aceste două epistole, va trebui să începem cu
epistola II Timotei, care se pare că ne oferă informaţii suplimentare.
- epistola II Timotei pare a fi ultima în ordinea apariţiei dintre
Epistolele pastorale.
- Sfântul Apostol Pavel scria că „mi-am săvârşit călătoria” (4, 7).
5
- această afirmaţie duce la concluzia că epistola II Timotei a fost
scrisă înainte de moartea Apostolului.
- arestat în timpul persecuţiilor lui Nero (64-68), Sfântul Pavel va
suferi moarte martirică, probabil în anul 673.
- aceasta este data la care s-ar putea situa redactarea epistolei II
Timotei.
- epistola II Timotei se prezintă ca fiind scrisă la Roma (1, 17), în
timpul unei captivităţi extrem de severe, Sfântul Pavel fiind înlănţuit
asemenea unui răufăcător (2, 7).
- această închisoare îmbrăca în ochii săi un caracter infam.
- astfel, în două rânduri îi cere lui Timotei să nu se ruşineze de el (II
Timotei 1, 8, 12) şi să îl imite pe Onisifor, care „nu s-a ruşinat de
lanţurile mele” (II Timotei 1, 16), care l-a căutat cu multă osârdie şi
l-a găsit în capitala romană.
- de altfel Apostolul nu face nici o aluzie la procesul său. ştie că
timpul plecării sale este aproape – „vremea despărţirii mele s-a
apropiat” (4, 6).
- Sfântul Pavel se simte realmente singur, toţi l-au părăsit – „numai
Luca este cu mine” (4, 10-11).
- la întâia sa apărare, pe care a prezentat-o, nimeni nu i-a venit în
ajutor – „toţi m-au părăsit”.
- Apostolul îl roagă pe Timotei să vină curând la el (4, 9), poate chiar
înaintea sosirii iernii (3, 21).
- în aceste pasaje este vorba despre o captivitate romană.
- totuşi, nu este vorba despre prima captivitate (Fapte 28, 30),
dintre anii 61-63, pentru că atunci Apostolul locuia într-o casă luată
de el cu chirie şi îi primea pe toţi care veneau la el, ci este vorba
despre a doua captivitate romană, în timpul căreia a scris epistola,
captivitate despre care nu s-a scris în Faptele Apostolilor.
- iată şi alte indicii favorabile ipotezei referitoare la cea de-a doua
captivitate romană:
- Sfântul Apostol Pavel îi cere lui Timotei ca atunci când va veni
să îi aducă felonul pe care l-a lăsat în Troa, la Carp, precum şi
cărţile, mai ales pergamentele (4, 13);
- este imposibil să se identifice această şedere în Troa cu
cea menţionată în Fapte 21, 5, întrucât această şedere,
conform Fapte 28, 30, este precedată de cinci ani de la
sfârşitul primei captivităţi;
3
Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească II, XXV, 5.
6
- Sfântul Pavel nu a putut să lase timp de cinci ani felonul
său (o haină de iarnă, un fel de palton) în grija lui Carp;
- Sfântul Apostol Pavel notează că pe „Trofin l-am lăsat bolnav
în Milet” (4, 20), informaţie ce nu se încadrează în contextul
celor din Fapte 21, 29, unde se vorbeşte despre Trofin, de
această dată sănătos, care îl însoţea pe Sfântul Pavel la
Ierusalim, înaintea primei captivităţi de la Cezarea Palestinei.
- pentru toate aceste raţiuni nu se poate confunda captivitatea
Sfântului Apostol Pavel de la Roma după II Timotei cu cea
despre care vorbeşte Sfântul Luca în Faptele Apostolilor 28, 30.
- epistolele I Timotei şi Tit au fost scrise în timpul unei călătorii pe
care Sfântul Apostol Pavel a întreprins-o în Răsărit, după eliberarea
sa din prima captivitate romană.
- din Roma, Apostolul s-a îndreptat mai întâi spre Spania.
- în acest sens, Clement Romanul spune: “Învăţând dreptatea pe
toată lumea, a ajuns până la marginea Apusului”4;
- Fragmentul Muratori afirmă acelaşi lucru, când vorbeşte
despre „profectio Pauli ab Urbe ad Spaniam proficiscentis”;
- Fericitul Ieronim, Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul
Epifanie, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Teodoret al Cirului vorbesc
despre călătoria Sfântului Apostol Pavel în Spania ca despre un
fapt istoric îndeobşte recunoscut;
- din Spania, Apostolul a revenit în Răsărit.
- itinerariul parcurs de el nu se poate reconstitui decât cu
aproximaţie.
- cert este faptul că Apostolul a vizitat Bisericile din Corint, Milet (II
Timotei 4, 20), Creta (Tit 1, 5) şi Efes (I Timotei 1, 3).
- apoi, din Efes, Sfântul Pavel a plecat prin Troa (II Timotei 4, 13) în
Macedonia (I Timotei 1, 3), călătorie ce a necesitat oarecare timp.
- aproximativ în anul 65, de undeva din Macedonia, probabil din
Filipi, a scris epistola I Timotei.
- iarna anului 65-66 avea de gând să petreacă la Nicopole, în Epir
(Tit III, 12).
- de aici, Sfântul Apostol Pavel a revenit în Italia şi Roma.
- I Timotei şi Tit tratează aceeaşi temă ca şi cea de-a doua epistolă.
- I Timotei şi Tit nu au fost scrise nici înaintea şi nici în timpul celei
de-a treia călătorii misionare, nici după epistola II Timotei.
- după I Timotei 1, 3, Sfântul Apostol Pavel pleacă în Macedonia şi îl
lasă pe Timotei în Efes, pentru a conduce comunitatea.
4
Migne, P.L., I, col. 220.
7
- este imposibil ca această şedere a lui Timotei la Efes să se situeze
în timpul celei de-a treia călătorii misionare, întrucât Timotei rămâne
în tot acest timp în anturajul imediat al Apostolului Pavel.
- pe de altă parte, păcatele care erau în comunitate, pe care Sfântul
Apostol Pavel le prevăzuse în cuvântarea de despărţire ţinută în faţa
preoţilor din Milet (Fapte 20, 29), lasă să se întrevadă că Biserica
efeseană fusese întemeiată cu mult timp înainte.
- arestat pentru a doua oară şi supus unui regim sever de detenţie în
capitala Imperiului, Sfântul Pavel îi scrie lui Timotei a doua Epistolă,
rugându-l să vină la el, dacă vrea să-l mai afle în viaţă (II Timotei 4,
9, 13, 21).
- în ceea ce priveşte epistola către Tit, ea a fost scrisă curând după I
Timotei.
- locul din care a fost trimisă epistola este greu de stabilit cu
precizie.
- unii comentatori propun Corintul sau alte locuri, localitatea din
Ahaia;
- alţi comentatori propun Efesul sau altă localitate din Asia
Mică;
- cei mai mulţi comentatori propun Filipi sau altă localitate din
Macedonia ori din Epir;
- epistola a fost scrisă în răstimpul dintre prima şi a doua captivitate
romană a Sfântului Apostol Pavel, probabil în toamna anului 65.
- după Tit 1, 5, Sfântul Apostol Pavel îl lasă pe Tit în Creta pentru a
desăvârşi organizarea Bisericii pe care a întemeiat-o aici.
- apoi, îi scrie în timpul ultimei călătorii (Tit 3, 12) şi îi cere să vină la
Nicopole, unde Sfântul Apostol Pavel s-a hotărât să ierneze.
- după aceste date, activitatea misionară a Sfântului Apostol Pavel
trebuia să se situeze între anii 63-67, după prima captivitate
romană, în timpul călătoriei sale în Răsărit şi în timpul celei de-a
doua captivită$i romane.
5. MOTIVUL ŞI SCOPUL SCRIERII EPISTOLELOR I ŞI II TIMOTEI:

- Biserica din Efes era aşezată, geografic, pe „bulevardul” multor
curente filosofice, concepţii de viaţă religioasă absurde, ca şi cele
din religiile de mistere ale Orientului antic, care se încrucişau în Asia
Mică.
- ameninţată de „lupii răpitori” (Fapte 20, 29), Sfântul Pavel, după
eliberarea din prima captivitate romană, îi orânduieşte un
conducător capabil să facă faţă atât primejdiilor din afară, cât şi
8
rătăcirilor dinăuntrul său, care ar fi putut primejdui unitatea,
ortodoxia şi sfinţenia ei.
- alegerea lui s-a oprit asupra lui Timotei.
- destoinic şi încercat, Timotei putea învinge în exercitarea
misiunilor sale orice dificultăţi pastorale.
- ca să le poată face faţă cu succes, Sfântul Apostol Pavel îi dă un
supliment de instrucţiuni în epistola I Timotei.
- această scriere avea să constituie pentru Timotei şi o garanţie
scrisă a autorităţii apostoliceşti, cu care era investit, faţă de cei
înclinaţi să îi refuze autoritatea cuvenită.
- Timotei, ca episcop tânăr, avea nevoie de învăţătură, însă „nu din
aceea pe care o au ucenicii, ci din cea cuvenită dascălului”.
- epistola II Timotei, concepută poate iniţial, doar ca o scrisoare de
invitare a destinatarului la Roma, pentru o ultimă întâlnire cu
mentorul său (II Timotei 4, 9, 13, 21) s-a transformat, sub condeiul
marelui Apostol, într-o epistolă pastorală şi într-un testament al
Sfântului Apostol Pavel, datorită faptului că el nu ştia dacă
locţiitorul său îl va mai afla în viaţă în Efes. – prin urmare, îl
îndeamnă pe Timotei să păstreze credinţa nealterată, să ţină aprins
darul pe care l-a primit şi să îi înfrunte fără şovăire pe rătăciţii care
tulbură pacea şi unitatea Bisericii.
- scopul ambelor epistole este reprezentată de informarea lui
Timotei cu îndemnurile, sfaturile şi învăţăturile necesare împlinirii cu
succes a misiunii sale de episcop în metropola provinciei
proconsulare Asia.
5. MOTIVELE ŞI SCOPUL SCRIERII EPISTOLEI CĂTRE TIT:

- creştinismul a pătruns în insula Creta curând după întemeierea
Bisericii Creştine.
- Sfântul Luca ne informează faptul că la Cincizecime, în anul 30, în
Ierusalim se aflau şi cretani (Fapte 2, 11).
- din cartea Faptelor Apostolilor 27, 6, aflăm că Sfântul Apostol
Pavel a vizitat comunitatea din Creta, în drum spre prima captivitate
romană, pe când se afla arestat, iar din Epistola către Tit 1, 5 aflăm
că Sfântul Pavel a vizitat Biserica Cretei şi într-o altă împrejurare,
împreună cu Tit şi cu alţi ucenici.
- când l-a rânduit pe Tit ca episcop al cretanilor, Sfântul Pavel i-a
încredinţat organizarea şi conducerea Bisericii din insulă.
- caracterul cretanilor, propaganda iudaizanţilor şi unele obiceiuri
locale îi dădeau mult de lucru tânărului episcop.
9
- Sfântului Apostol Pavel cunoaştea nivelul moral scăzut al
locuitorilor insulei, fapt pentru care îi cere lui Tit, când îi scrie, să îşi
sporească zelul misionar în propovăduirea dreptei credinţe, să
combată cu asprime orice erezie şi delăsare morală şi să aşeze
preoţi şi diaconi vrednici în fiecare cetate.
- aşadar, epistola oglindeşte grija marelui Apostol pentru ucenicul
său Tit, pe umerii căruia a aşezat una dintre cele mai grele
răspunderi şi grija pentru mântuirea cretanilor, care erau ameninţaţi
de mari primejdii.
- totodată, Sfântul Apostol Pavel îi scrie lui Tit şi pentru a-l ruga să
vină la el în Nicopole, unde avea de gând să ierneze.
6. CUPRINSUL EPISTOLELOR PASTORALE:
6. 1. I TIMOTEI:
- epistola I Timotei, după obişnuita adresă şi salutare (1, 1-2),
cuprinde partea pastorală propriu-zisă (1, 3 - 3, 16), în care
destinatarul este îndrumat să păstreze învăţătura de credinţă în
toată curăţia ei, faţă de orice potrivnici, să se îngrijească de cultul
divin şi să numească slujitori bisericeşti cât mai destoinici.
1. Anunţarea Evangheliei - 1, 3-20:
a. Falşii învăţători se consideră cunoscători ai Evangheliei (1, 3-
7), însă uită adevăratul rol al Legii (1, 8-11);
b. Mila lui Dumnezeu a făcut din Pavel din persecutor un
Apostol;
- Mântuitorul nostru Iisus Hristos îşi arată iubirea Sa faţă
de toţi (1, 12-17);
c. Timotei este întărit şi de proorocirile care s-au făcut asupra
propriei persoane, el trebuind să lupte lupta cea bună (1, 18-
20);
2. Organizarea cultului - 2, 1-15:
a. Biserica, purtătoarea universală a rugăciunii, doreşte ca toţi
oamenii să se mântuiască (2, 1-4);
- se vorbeşte despre mântuirea obiectivă realizată prin
Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Căci Unul este Dumnezeu,
Unul este şi mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Iisus
Hristos, care s-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi...
(5, 6);
10
b. ţinuta bărbaţilor şi a femeilor la rugăciune, făcându-se
precizarea că numai bărbatul poate să înveţe, femeia
mântuindu-se prin naşterea de prunci (2, 8-15);
3. Episcopii şi diaconii - 3, 1-15:
a. Calităţile necesare episcopului (3, 1-7) şi diaconului (3, 8-15)
sunt aproape identice, calităţi ce se aplică şi soţiilor lor (3,11 –
Romani 16, 1);
b. Sfântul Apostol Pavel speră să-l întâlnească pe Timotei cât
mai curând (3, 14), dorindu-şi ca acesta să ştie să conducă
„casa lui Dumnezeu”, adică Biserica (3, 15);
- capitolul 3 se încheie printr-o laudă adusă credinţei: “Cu
adevărat mare este taina dreptei credinţe; Dumnezeu s-a
arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri,
s-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a
înălţat întru slavă (3, 16);
- a doua parte a epistolei (4, 1 - 6, 19) cuprinde îndemnuri concrete
la luptă împotriva ereticilor şi îndrumări pastorale corespunzătoare
diferitelor categorii de membrii şi comunităţii bisericeşti: bătrâni,
tineri, văduve şi sclavi, îndemnul de a păstra credinţa neîntinată
repetându-se şi în încheiere (6, 20-21).
4. Rolul pastoral al lui Timotei - 4, 1 - 6, 2:
a. împotriva falsului ascetism (refuzul căsătoriei, prescripţiile
alimentare).
- misiunea pastorală a lui Timotei are obligaţia de a aminti
că întreaga creaţie divină este bună (4, 1-5);
b. Timotei va fi un bun slujitor al lui Iisus Hristos dacă va urma
cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, ferindu-se de basmele
lumeşti şi băbeşti, ocupându-se de dreapta credinţă, care
foloseşte la toate (4, 8-11);
- până la venirea sa, îl îndeamnă pe Timotei să citească, să
îndemne şi să înveţe din Sfânta Scriptură (4, 13), veghiind
darului care este în el (4, 14), pe care l-a primit prin
proorocie cu punerea mâinilor mai marilor preoţi;
c. Timotei este îndemnat să acorde o atenţie deosebită
diferitelor categorii de credincioşi (5, 1-2): bătrâni şi tineri,
bărbaţi şi femei;
d. Sfaturi cu privire la femeile văduve:
- primirea celor care doresc să se dedice Mântuitorului necesită
un mare discernământ (5, 3-16);
f. Recomandări date preoţilor (5, 17-23);
11
g. Reguli de viaţă pentru sclavi (5, 24-6, 2);
5. Concluzii: Despre adevărata şi falsa învăţătură:
a. Adevărata credinţă şi falsele învăţături (6, 3-19);
b. Adevărata mărturisire de credinţă a omului lui Dumnezeu (6,
11-16);
c. Mustrări adresate boga$ilor (6, 17-19);
d. Sfaturi finale şi salutare (6, 20-21);
6. 2. II TIMOTEI:
- Adresa (1, 1-4 conţine un rezumat al mesajului paulin: „Robul lui
Dumnezeu şi Apostol al lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui
Dumnezeu... întru nădejdea vieţii mesianice pe care a făgăduit-o mai
înainte de anii vecilor”.
1. Tit organizează Biserica - 1, 5 - 16:
a. Tit trebuie să aşeze preoţi în fiecare cetate (1, 5);
- în versetul 6 sunt aratate calităţile pe care trebuie să le
posede preoţii şi episcopii (7, 9), calităţi ce se aseamănă cu
cele din I Timotei 3, 2-7, unde se vorbeşte despre calităţile
episcopului.
b. Tit trebuie să ia aminte la falsa învăţătură a iudaizanţiilor (1,
10-16);
2. Tit şi regulile de viaţă ale creştinilor - 2, 1 - 3,11:
a. Tit trebuie să se comporte şi să îi înveţe pe cei bătrâni, pe
bărbaţi şi pe femei şi de asemenea şi pe cei tineri (2, 1-5; 6, 8);
- totodată, trebuie să îi sfătuiască şi pe sclavi (2, 9-10);
b. Harul lui Dumnezeu este izvorul mântuirii tuturor, cel care
naşte un nou popor, care aparţine Mântuitorului Iisus Hristos,
Care doreşte să aibă un popor râvnitor după fapte bune (2, 11-
15);
c. Creştinii trebuie să se supună autorităţii lor (3, 1-2);
d. Îndurarea lui Dumnezeu manifestată în Taina Botezului şi în
înnoirea Duhului Sfânt, care a dus la viaţa nouă (3, 3-8);
e. Fugind de întrebările lumeşti şi de omul eretic „după întâia şi
a doua mustrare”, păstorul creştin trebuie să se îndepărteze (3,
9-11);
3. Recomandări practice şi salutări - 6,13-13:
12
- sosirea lui Artemas sau a lui Tihic îi va oferi lui Tit posibilitatea
de a se întâlni cu Sfântul Apostol Pavel la Nicopole, pe Zenas şi
pe Apollo trimiţându-i în prealabil (3, 12-14);
- Salutarea din 3, 15 încheie această epistolă;
6. 3. TIT:
- Adresa (1, 1 - 2), în câteva detalii, aproape că se aseamănă cu I
Timotei.
1. Lucrarea Harului divin - 1, 3-5:
- aici se regăseşte gândirea paulină extrem de intimă, diferind,
într-o oarecare măsură de formulele pauline folosite până
atunci;
2. Lupta şi suferinţa lui Timotei pentru Evanghelie - 1, 6 - 2, 13:
a. Aprinzând harul lui Dumnezeu care este în el, Timotei va găsi
forţa spirituală de a suferi împreună cu Sfântul Apostol Pavel (1,
6-8):
- acest har a fost acordat de Dumnezeu mai înainte de
întemeierea veacurilor, făcându-se vizibil prin arătarea
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a nimicit moartea şi
a adus la lumină viaţa şi nemurirea prin Evanghelie (1, 9-
10);
- Timotei poate să urmeze exemplul Sfântului Apostol Pavel
(1, 11-14);
b. Toţi cei din Asia s-au lepădat de Sfântul Apostol Pavel, numai
Onisifor şi casa lui rămânând aproape de Sfântul Apostol Pavel,
chiar şi în lanţurile de la Roma, vizitându-l adesea (1, 15-18);
c. De la suferinţă la mărire, astfel se arată un bun soldat al lui
Hristos, acesta fiind programul pe care Sfântul Pavel îl face
ucenicului său (2, 1-13)
3. Calităţile unui bun păstor de suflete - 2, 14 - 4, 5:
a. Evitând atitudinile falşilor învăţători, Timotei trebuie să
înveţe corect cuvântul adevărului;
- dintre aceşti falşi învăţători, Sfântul Pavel îi aminteşte de
Imeneu şi Filet: „cuvântul lor va da roade ca o cangrenă”
(2, 14-18), care rătăcind de la adevăr, pretindeau că
învierea de obşte a şi avut loc;
b. Casa lui Dumnezeu, adică Sfânta Biserică, ţine totul, pentru
că ea are un zid puternic, în care sunt vase de cinste (2, 19-21);
c. Pentru a fi capabil să înveţe, un slujitor al Domnului trebuie
să dovedească blândeţe faţă de toţi (3, 22-26);
13
d. Imaginea timpurilor de pe urmă (3, 1-9);
- Timotei va urma exemplul Sfântului Apostol Pavel (3, 10-
13), păstrându-şi convingerea pe care şi-o clădeşte pe
Sfintele Scripturi cu care a fost învăţat de mic copil (3, 14-
17);
e. în toate împrejurările vieţii, Timotei trebuie să fie cât se
poate de circumspect în ceea ce priveşte învăţătura, Cuvântul
lui Dumnezeu;
- în acest fel, el îşi va îndeplini munca de evanghelist (4, 1-5);
4. Sfântul Apostol Pavel, la sfârşitul vieţii sale, îi dă lui Timotei
ultimele sale sfaturi - 4, 6 – 18:
a. Sfântul Apostol Pavel a luptat lupta cea bună, călătoria a
săvârşit-o, credin$a a păzit-o, de acum înainte fiindu-i pregătită
cununa dreptăţii, pe care Domnul i-o va încredinţa în „ziua
aceea” (1-8);
b. în finalul epistolei se regăsesc o serie de scurte recomandări
şi veşti (4, 8-18), Apostolul amintind despre procesul care i s-a
făcut (4, 16-18);
- Salutări finale - 4, 19-22.
7. TEOLOGIA EPISTOLELOR PASTORALE:
7. 1. I TIMOTEI:
- epistola I Timotei cuprinde, cu prepoderenţă, învăţături morale şi
pastorale şi scurte învăţături dogmatice.
- dintre învăţăturile dogmatice, remarcăm:
- mântuirea obiectivă oferită lumii prin jertfa Domnului Hristos,
care s-a făcut pentru întreaga omenire (2, 5-6);
- Biserica este deţinătoarea Revelaţiei, iar credincioşii trebuie
să asculte cuvântul Bisericii (3, 15);
- scurt rezumat al hristologiei:
- Întruparea, preamărirea, propovăduirea în lume şi
preamărirea Domnului Iisus Hristos, prin înălţarea Sa la cer
(3, 16);
- ierarhia bisericească deţine trei trepte:
- episcopii şi preoţii (3, 1-7);
- diaconii (3, 8-14);
- preoţii sunt deosebiţi de episcopi (5, 17; 19, 22);
- ierarhia este deosebită de restul credincioşilor prin hirotonie
(4, 14);
14
- trebuie să se facă rugăciuni (Sfinte Taine şi ierurgii) pentru
toţi oamenii (2, 1-2);
- teologia morală a epistolei I Timotei constă în:
- datoria preoţilor de a duce o viaţă curată şi de a se feri de
eretici (1, 3, 6; 4, 3-4);
- îndemnul la pocăinţă dat celor ce greşesc;
- ţinuta la biserică a bărbaţilor şi a femeilor;
- epistola I Timotei reprezintă cel mai frumos manual de pastorală
creştină.
7. 2. II TIMOTEI:
- în epistola II Timotei se învaţă că:
- demnitatea ierarhică se primeşte prin hirotonie (1, 6);
- mântuirea oamenilor s-a făcut prin jertfa Mântuitorului, jertfă
care a fost plănuită mai înainte de existenţa lumii (versetul 9);
- Sfânta Tradiţie se transmite prin oameni vrednici;
- Sfânta Scriptură este inspirată de Dumnezeu (3, 1), ea fiind
cartea de temelie a preotului;
7. 3. TIT:
- în Epistola către Tit se regăseşte o adevărată sinteză histologică, în
2, 1-14, pasaj care aminteşte de fragmentul hristologic din Filipeni
2, 5-11.
- în Tit 3, 5-7 regăsim un scurt catehism de credinţă, referitor la
mântuirea prin taina Botezului şi a Mirungerii.
15

9 Epistolele Pastorale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

9 Epistolele Pastorale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STUDIUL 9

3. IMPORTANŢA EPISTOLELOR PASTORALE:

4. TIMPUL ŞI LOCUL SCRIERII EPISTOLELOR PASTORALE:

5. MOTIVUL ŞI SCOPUL SCRIERII EPISTOLELOR I ŞI II TIMOTEI:

5. MOTIVELE ŞI SCOPUL SCRIERII EPISTOLEI CĂTRE TIT:

6. CUPRINSUL EPISTOLELOR PASTORALE:

7. TEOLOGIA EPISTOLELOR PASTORALE:

S-ar putea să vă placă și