Epistolele-Pastorale TIMOTEI TIT EU

Profesor Monahia Dositeia Daniela
Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,

Curs anul IV semestrul I
EPISTOLELE PASTORALE
ale SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
1. CONSIDERAŢII PRELIMINARE:
- din corpul epistolelor pauline, cele două epistole adresate lui Timotei şi cea către Tit
alcătuiesc cel mai omogen grup, atât în plan literar cât şi în plan doctrinar.
- dacă acceptăm în grupa epistolelor pastorale şi epistola către Filimon, aceste epistole
sunt singurele adresate unor persoane anume.
- numele de epistole pastorale le-a fost conferit de către D. N. Berdot, în 1703, pentru
epistolele I-II Timotei şi de către P. Anton, în 1726-1727, care a numit „pastorale” toate cele
trei epistole, denumire ce a devenit tradiţională.
- această denumire corespunde întru totul caracterului epistolelor, acela de scrisori
destinate unor păstori bisericeşti: lui Timotei, episcopului Efesului (I Timotei 1, 3) şi lui Tit
în Creta (Tit 1, 5), cu scopul de a-i ajuta să îşi îndeplinească în mod exemplar atribuţiile lor
pastorale.
- textul epistolelor pastorale este păstrat în mod integral în Codex Sinaiticus, Codex
Alexandrinus şi Codex Epraemi Rescriptus, intrarea epistolelor în lista oficială a Sfintei
Scripturi neîntâmpinând nici o opoziţie.
- epistolele pastorale au fost folosite de către Sfântul Irineu şi de către Clement
Alexandrinul, fiind, de asemenea, consemnate şi în Canonul Muratori, către anul 180, data
ce consfinţeşte recunoaşterea epistolelor şi în Biserica Romei.
- Clement Romanul, Sfântul Policarp al Smirnei, Epistola către Diognet şi Epistola
Sfântului Barnaba au asemănări literare şi preocupări comune cu conţinutul epistolelor
pastorale, fiind totuşi dificilă indicarea unei dependenţe literare concrete între aceste
epistole.
- la începutul secolului 19, J. E. C. Schindt, apoi Schleiermacher, îşi exprimă o serie de
îndoieli referitoare la autenticitatea epistolelor pastorale, îndoieli motivate de argumente
interne, filologice şi istorice.
- Eichorn atribuie epistolele pastorale unui ucenic paulin, pe considerentul că data
compunerii lor nu ar avea loc în bibliografia Sf’ântului Apostol Pavel.
- cele mai violente atacuri împotriva acestui grup de epistole a fost lansat de către P. Chr.
Baur.
- totuşi, după un secol de contestare, autenticitatea paulină a epistolelor pastorale a fost
recunoscută.
2. DESTINATARII EPISTOLEI:
a. Timotei:
- originar din Listra, provincia Licaonia, Timotei era fiul unui grec şi al unei evreice
convertite la creştinism (Fapte 16, 1; II Timotei 1, 5) ce se numea Eunice.
Curs anul IV 1
© Toate drepturile aparţin autorului acestui curs.
- împreună cu Loida, bunica lui Timotei, Eunice a îmbră$işat de timpuriu credinţa
creştină.
- nimic nu ne împiedică să credem că duhul Evangheliei s-a sălăşuit şi în sufletul tatălui
lui Timotei.
- în general, grecii nu erau refractari creştinismului, cu atât mai puţin cu cât, ca soţ al unei
evreice, cunoştea monoteismul şi nădejdile mesianice ale iudeilor.
- faptul că Sfântul Pavel nu îl asociază la omagiile pe care le aduce în II Tim. 1, 5 zelului
creştin al bunicii şi mamei lui Timotei, ne face să credem că tatăl lui Timotei nu era în viaţă
când s-a scris această epistolă.
- convertirea lui Timotei la creştinism s-a făcut în cursul primei călătorii misionare, când
Sfântul Apostol Pavel, împreună cu Barnaba, a predicat în Listra.
- într-adevăr, Sfântul Evanghelist Luca nu menţionează convertirea lui Timotei în referatul
din Fapte 14, 6-20, dar roadele cu care s-a soldat activitatea sa misionară în această cetate ne
încurajează să presupunem că printre ucenicii care l-au ocrotit pe Sfântul Pavel, după
lapidare (Fapte 14, 22) se aflau şi membrii acestei familii.
- în sprijinul acestei supoziţii vine atitudinea Sfântului Pavel, care vorbeşte despre Timotei
ca despre un vechi ucenic, convertit într-o ocazie anterioară.
- educaţia creştinească se datora, în primul rând, mamei sale şi bunicii.
- în a doua călătorie misionară, Sfântul Apostol Pavel l-a luat de acasă ca însoţitor
permanent al său.
- pentru a înlătura toate susceptibilităţile din partea iudeilor, Sfântul Apostol Pavel îl taie
împrejur.
- de aici înainte, Timotei îl va urma pe Sfântul Pavel în majoritatea călătoriilor sale.
- astfel, îl vom întâlni pe Timotei în Macedonia la Atena (Fapte 17, 14-15) la Corint
(Fapte 18, 5), la Efes (Fapte 19, 22) şi ca mandatarul unei colecte pentru săracii din
Ierusalim (Fapte 20, 4).
- Sfântul Apostol Pavel îl asociază persoanei sale de şase ori în adresele epistolei
sale (II Corinteni, Filipeni, Colosen, I-II Tesaloniceni şi Filimon);
- îi adresează lui Timotei două Epistole;
- este amintit de 23 de ori în Noul Testament:
- 17 sunt menţiuni referitoare la ostenelile şi calităţile sale;
- numit de Sfântul Pavel „frate”, „aducătorul-aminte“ de predica Apostolului,
„simţirea Apostolului”;
- în situaţii mai dificile, Sfântul Apostol Pavel i-a încredinţat unele misiuni (I
Tesaloniceni 3, 2-6; I Corinteni 4, 17; 16, 10-11; Filipeni 2, 19-24; Romani 16,
21);
- Eusebiu de Cezareea1 ne informează că Timotei, după moartea martirică a Sfântului
Apostol Pavel, a păstorit în continuare la Efes, fiind primul episcop al acestei Biserici.
- după o veche tradiţie, păstrată de patriarhul Fotie al Constantinopolului 2, Timotei s-a
săvârşit din viaţă în timpul domniei lui Domiţian (81-96), fiind ucis cu un ciomag.
1
Istoria Bisericească,
Bisericească, III, 4.
2
Migne, P.G., IV, col 101.
Curs anul IV 2
- în calendarul Bisericii Ortodoxe, pomenirea lui Timotei se face în 22 ianuarie.
b. Tit:
- nu avem decât puţine date despre Tit.
- Sfântul Luca nu îl aminteşte deloc pe Tit în Faptele Apostolilor.
- Tit este amintit de 12 ori în epistolele pauline, totdeauna la loc de cinste (Galateni 2, 1-3;
II Corinteni 2, 13; 7, 6, 13; 8, 6, 16-23; 12, 18; Tit 1, 4 şi II Timotei 4, 10).
- Tit s-a născut într-o familie „grecească”, adică păgână (Galateni 2, 3), fiind convertit la
creştinism de Sfântul Apostol Pavel (Tit 1, 4), însoţindu-l pe Apostolul neamurilor la
Sinodul Apostolic din Ierusalim (Galateni 2, 1-3).
- Tit nu s-a tăiat împrejur (Galateni 2, 3).
- lucrarea sa a fost decisivă în reglementarea situaţiei din Corint, întorcând situaţia în
favoarea Sfântului Apostol Pavel (II Corinteni 7, 7), făcându-se astfel iubit de corinteni.
- o veche tradiţie răsăriteană, consemnată în sinaxarul vieţii sale (25 august), ne spune că
Tit descindea din neamul lui Min, regele Cretei şi că a fost trimis de unchiul său, antipatorul
Cretei, la Ierusalim unde a cunoscut pe Mântuitorul şi a asistat la Patimile, Moartea, Învierea
şi Înălţarea Sa.
- această tradiţie ne spune, de asemenea, că el s-a numărat printre cei 70, respectiv 72,
ucenici ai Mântuitorului şi că a primit Botezul din mâna apostolilor, în ziua Cincizecimii.
- după aceea, el a devenit colaboratorul Sfântului Apostol Pavel, care l-a hirotonit ca
episcop şi, după eliberarea sa din prima captivitate romană, l-a lăsat ca înlocuitor al său în
insula Creta, cu sarcina de a organiza şi de a conduce Biserica locală.
- din cauza caracterului cretanilor şi a propagandei iudaizanţilor, misiunea lui Tit în Creta
era una dintre cele mai grele şi cerea o voinţă puternică şi o perseverenţă deosebită.
- Tit întrunea toate calităţile cerute de această misiune şi s-a achitat de ea în chipul cel mai
fericit.
- legăturile sale personale cu Sfântul Apostol Pavel n-au fost întrerupte.
- înainte de iarna anului 65-66, Apostolul îl roagă pe Tit să vină la el, în Nicopole, pentru
ca în anul următor îl aflăm lângă dânsul în Roma (II Timotei 4, 10).
- Eusebiu de Cezareea, Teodoret de Cir şi Fericitul Ieronim, făcându-se ecoul unei vechi
tradiţii istorice, ne informează că el a păstorit, ca episcop, Biserica din Creta, a predicat
Evanghelia şi în insulele învecinate, iar sinaxarul din ziua pomenirii sale afirmă că el a murit
în vârstă de 94 de ani, lăsând în insula Creta o comunitate creştină bine organizată.
3. IMPORTANŢA EPISTOLELOR PASTORALE:

- importanţa epistolelor pastorale este considerabilă.
- ceea ce relatează epistolele pastorale cu privire la condiţiile de admisibilitate în cler şi la
conducerea religioasă morală a obştii drept-credincioase, ca şi în chestiunea tratamentului
cuvenit ereticilor, depăşesc limitele epocii în care au fost scrise, rămânând permanent-
valabile pentru toţi slujitorii sfintelor altare, până la sfârşitul veacurilor.
Curs anul IV 3
- însemnătatea epistolelor creşte dacă luăm în considerare faptul că epistolele pastorale
sunt ultimele scrieri ale Apostolului Pavel, iar epistola II Timotei poate fi socotită drept
testamentul său, mai ales pasajul din 4, 6-8.
4. TIMPUL ŞI LOCUL SCRIERII EPISTOLELOR PASTORALE:

- adversarii autenticităţii epistolelor pastorale pretind că ele nu se încadrează în biografia
Apostolului neamurilor, epistolele pastorale datând, în acest sens, moartea Sfântului Pavel în
anul 64, în cursul represiunii organizate de Nero, după incendierea Romei.
- în prezent, această părere nu mai are nici un adept.
- unii aşează data scrierii epistolei I Timotei şi Tit îndată după plecarea Sfântului Apostol
Pavel din Efes în Macedonia, în urma răscoalei provocate de argintarul Dimitrie.
- însă părerea aceasta este dezminţită, printre altele, de faptul că în urma răscoalei lui
Dimitrie, Timotei nu a rămas în Efes (I Timotei 1, 3), ci a plecat împreună cu Sfântul
Apostol Pavel în Macedonia (II Corinteni 1, 1, 19), unde la vremea aceea se afla alături de
Sfântul Apostol Pavel.
- în afară de aceasta, la vremea aceea nu se iviseră „lupii răpitori” în Biserica efeseană.
- asupra apariţiei lor, Sfântul Apostol Pavel îi va preveni pe presbiterii Bisericii din Efes şi
din împrejurimi abia la sfârşitul celei de-a treia călătorii misionare, în cursul întâlnirii de la
Milet (Fapte 20, 29 şi urm.).
- epistolele pastorale au deci în vedere o dată mai târzie, când falşi învăţători încearcă în
chip îngrijorător să tulbure Biserica (I Timotei 4, 3).
- aceste amănunte vorbesc, totodată, şi împotriva aşa-numitei „călătorii intermediare”, pe
care Sfântul Apostol Pavel ar fi făcut-o din Efes în Macedonia, în timpul celor trei ani (55-
57), cât a activat în capitala provinciei Asia şi în cursul căreia se pretinde de către unii
cercetători că ar fi putut scrie epistolele I Timotei şi Tit.
- însă nici această opinie nu are temei în textele sfinte, astfel încât a fost părăsită.
- pentru a data exact aceste două epistole, va trebui să începem cu epistola II Timotei, care
se pare că ne oferă informaţii suplimentare.
- epistola II Timotei pare a fi ultima în ordinea apariţiei dintre Epistolele pastorale.
- Sfântul Apostol Pavel scria că „mi-am săvârşit călătoria” (4, 7).
- această afirmaţie duce la concluzia că epistola II Timotei a fost scrisă înainte de moartea
Apostolului.
- arestat în timpul persecuţiilor lui Nero (64-68), Sfântul Pavel va suferi moarte martirică,
probabil în anul 673.
- aceasta este data la care s-ar putea situa redactarea epistolei II Timotei.
- epistola II Timotei se prezintă ca fiind scrisă la Roma (1, 17), în timpul unei captivităţi
extrem de severe, Sfântul Pavel fiind înlănţuit asemenea unui răufăcător (2, 7).
- această închisoare îmbrăca în ochii săi un caracter infam.
- astfel, în două rânduri îi cere lui Timotei să nu se ruşineze de el (II Timotei 1, 8, 12) şi să
îl imite pe Onisifor, care „nu s-a ruşinat de lanţurile mele” (II Timotei 1, 16), care l-a căutat
cu multă osârdie şi l-a găsit în capitala romană.
3
Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească II, XXV, 5.
Curs anul IV 4
- de altfel Apostolul nu face nici o aluzie la procesul său. ştie că timpul plecării sale este
aproape – „vremea despărţirii mele s-a apropiat” (4, 6).
- Sfântul Pavel se simte realmente singur, toţi l-au părăsit – „numai Luca este cu mine” (4,
10-11).
- la întâia sa apărare, pe care a prezentat-o, nimeni nu i-a venit în ajutor – „toţi m-au
părăsit”.
- Apostolul îl roagă pe Timotei să vină curând la el (4, 9), poate chiar înaintea sosirii iernii
(3, 21).
- în aceste pasaje este vorba despre o captivitate romană.
- totuşi, nu este vorba despre prima captivitate (Fapte 28, 30), dintre anii 61-63, pentru că
atunci Apostolul locuia într-o casă luată de el cu chirie şi îi primea pe toţi care veneau la el,
ci este vorba despre a doua captivitate romană, în timpul căreia a scris epistola, captivitate
despre care nu s-a scris în Faptele Apostolilor.
- iată şi alte indicii favorabile ipotezei referitoare la cea de-a doua captivitate romană:
- Sfântul Apostol Pavel îi cere lui Timotei ca atunci când va veni să îi aducă felonul pe
care l-a lăsat în Troa, la Carp, precum şi cărţile, mai ales pergamentele (4, 13);
- este imposibil să se identifice această şedere în Troa cu cea menţionată în Fapte 21, 5,
întrucât această şedere, conform Fapte 28, 30, este precedată de cinci ani de la sfârşitul
primei captivităţi;
- Sfântul Pavel nu a putut să lase timp de cinci ani felonul său (o haină de iarnă, un fel de
palton) în grija lui Carp;
- Sfântul Apostol Pavel notează că pe „Trofin l-am lăsat bolnav în Milet” (4, 20),
informaţie ce nu se încadrează în contextul celor din Fapte 21, 29, unde se vorbeşte despre
Trofin, de această dată sănătos, care îl însoţea pe Sfântul Pavel la Ierusalim, înaintea primei
captivităţi de la Cezarea Palestinei.
- pentru toate aceste raţiuni nu se poate confunda captivitatea Sfântului Apostol Pavel de
la Roma după II Timotei cu cea despre care vorbeşte Sfântul Luca în Faptele Apostolilor 28,
30.
- epistolele I Timotei şi Tit au fost scrise în timpul unei călătorii pe care Sfântul Apostol
Pavel a întreprins-o în Răsărit, după eliberarea sa din prima captivitate romană.
- din Roma, Apostolul s-a îndreptat mai întâi spre Spania.
- în acest sens, Clement Romanul spune: “Învăţând dreptatea pe toată lumea, a ajuns până
la marginea Apusului”4;
- Fragmentul Muratori afirmă acelaşi lucru, când vorbeşte despre „profectio Pauli ab Urbe
ad Spaniam proficiscentis”;
- Fericitul Ieronim, Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Epifanie, Sfântul Ioan Gură de
Aur şi Teodoret al Cirului vorbesc despre călătoria Sfântului Apostol Pavel în Spania ca
despre un fapt istoric îndeobşte recunoscut;
- din Spania, Apostolul a revenit în Răsărit.
- itinerariul parcurs de el nu se poate reconstitui decât cu aproximaţie.
4
Migne, P.L., I, col. 220.
Curs anul IV 5
- cert este faptul că Apostolul a vizitat Bisericile din Corint, Milet (II Timotei 4, 20), Creta
(Tit 1, 5) şi Efes (I Timotei 1, 3).
- apoi, din Efes, Sfântul Pavel a plecat prin Troa (II Timotei 4, 13) în Macedonia (I
Timotei 1, 3), călătorie ce a necesitat oarecare timp.
- aproximativ în anul 65, de undeva din Macedonia, probabil din Filipi, a scris epistola I
Timotei.
- iarna anului 65-66 avea de gând să petreacă la Nicopole, în Epir (Tit III, 12).
- de aici, Sfântul Apostol Pavel a revenit în Italia şi Roma.
- I Timotei şi Tit tratează aceeaşi temă ca şi cea de-a doua epistolă.
- I Timotei şi Tit nu au fost scrise nici înaintea şi nici în timpul celei de-a treia călătorii
misionare, nici după epistola II Timotei.
- după I Timotei 1, 3, Sfântul Apostol Pavel pleacă în Macedonia şi îl lasă pe Timotei în
Efes, pentru a conduce comunitatea.
- este imposibil ca această şedere a lui Timotei la Efes să se situeze în timpul celei de-a
treia călătorii misionare, întrucât Timotei rămâne în tot acest timp în anturajul imediat al
Apostolului Pavel.
- pe de altă parte, păcatele care erau în comunitate, pe care Sfântul Apostol Pavel le
prevăzuse în cuvântarea de despărţire ţinută în faţa preoţilor din Milet (Fapte 20, 29), lasă să
se întrevadă că Biserica efeseană fusese întemeiată cu mult timp înainte.
- arestat pentru a doua oară şi supus unui regim sever de detenţie în capitala Imperiului,
Sfântul Pavel îi scrie lui Timotei a doua Epistolă, rugându-l să vină la el, dacă vrea să-l mai
afle în viaţă (II Timotei 4, 9, 13, 21).
- în ceea ce priveşte epistola către Tit, ea a fost scrisă curând după I Timotei.
- locul din care a fost trimisă epistola este greu de stabilit cu precizie.
- unii comentatori propun Corintul sau alte locuri, localitatea din Ahaia;
- alţi comentatori propun Efesul sau altă localitate din Asia Mică;
- cei mai mulţi comentatori propun Filipi sau altă localitate din Macedonia ori din
Epir;
- epistola a fost scrisă în răstimpul dintre prima şi a doua captivitate romană a Sfântului
Apostol Pavel, probabil în toamna anului 65.
- după Tit 1, 5, Sfântul Apostol Pavel îl lasă pe Tit în Creta pentru a desăvârşi organizarea
Bisericii pe care a întemeiat-o aici.
- apoi, îi scrie în timpul ultimei călătorii (Tit 3, 12) şi îi cere să vină la Nicopole, unde
Sfântul Apostol Pavel s-a hotărât să ierneze.
- după aceste date, activitatea misionară a Sfântului Apostol Pavel trebuia să se situeze
între anii 63-67, după prima captivitate romană, în timpul călătoriei sale în Răsărit şi în
timpul celei de-a doua captivită$i romane.
5. MOTIVUL ŞI SCOPUL SCRIERII EPISTOLELOR I ŞI II TIMOTEI:

- Biserica din Efes era aşezată, geografic, pe „bulevardul” multor curente filosofice,
concepţii de viaţă religioasă absurde, ca şi cele din religiile de mistere ale Orientului antic,
care se încrucişau în Asia Mică.
Curs anul IV 6
- ameninţată de „lupii răpitori” (Fapte 20, 29), Sfântul Pavel, după eliberarea din prima
captivitate romană, îi orânduieşte un conducător capabil să facă faţă atât primejdiilor din
afară, cât şi rătăcirilor dinăuntrul său, care ar fi putut primejdui unitatea, ortodoxia şi
sfinţenia ei.
- alegerea lui s-a oprit asupra lui Timotei.
- destoinic şi încercat, Timotei putea învinge în exercitarea misiunilor sale orice dificultăţi
pastorale.
- ca să le poată face faţă cu succes, Sfântul Apostol Pavel îi dă un supliment de
instrucţiuni în epistola I Timotei.
- această scriere avea să constituie pentru Timotei şi o garanţie scrisă a autorităţii
apostoliceşti, cu care era investit, faţă de cei înclinaţi să îi refuze autoritatea cuvenită.
- Timotei, ca episcop tânăr, avea nevoie de învăţătură, însă „nu din aceea pe care o au
ucenicii, ci din cea cuvenită dascălului”.
- epistola II Timotei, concepută poate iniţial, doar ca o scrisoare de invitare a
destinatarului la Roma, pentru o ultimă întâlnire cu mentorul său (II Timotei 4, 9, 13, 21) s-a
transformat, sub condeiul marelui Apostol, într-o epistolă pastorală şi într-un testament al
Sfântului Apostol Pavel, datorită faptului că el nu ştia dacă locţiitorul său îl va mai afla în
viaţă în Efes. – prin urmare, îl îndeamnă pe Timotei să păstreze credinţa nealterată, să ţină
aprins darul pe care l-a primit şi să îi înfrunte fără şovăire pe rătăciţii care tulbură pacea şi
unitatea Bisericii.
- scopul ambelor epistole este reprezentată de informarea lui Timotei cu îndemnurile,
sfaturile şi învăţăturile necesare împlinirii cu succes a misiunii sale de episcop în metropola
provinciei proconsulare Asia.
5. MOTIVELE ŞI SCOPUL SCRIERII EPISTOLEI CĂTRE TIT:

- creştinismul a pătruns în insula Creta curând după întemeierea Bisericii Creştine.
- Sfântul Luca ne informează faptul că la Cincizecime, în anul 30, în Ierusalim se aflau şi
cretani (Fapte 2, 11).
- din cartea Faptelor Apostolilor 27, 6, aflăm că Sfântul Apostol Pavel a vizitat
comunitatea din Creta, în drum spre prima captivitate romană, pe când se afla arestat, iar din
Epistola către Tit 1, 5 aflăm că Sfântul Pavel a vizitat Biserica Cretei şi într-o altă
împrejurare, împreună cu Tit şi cu alţi ucenici.
- când l-a rânduit pe Tit ca episcop al cretanilor, Sfântul Pavel i-a încredinţat organizarea
şi conducerea Bisericii din insulă.
- caracterul cretanilor, propaganda iudaizanţilor şi unele obiceiuri locale îi dădeau mult de
lucru tânărului episcop.
- Sfântului Apostol Pavel cunoaştea nivelul moral scăzut al locuitorilor insulei, fapt pentru
care îi cere lui Tit, când îi scrie, să îşi sporească zelul misionar în propovăduirea dreptei
credinţe, să combată cu asprime orice erezie şi delăsare morală şi să aşeze preoţi şi diaconi
vrednici în fiecare cetate.
Curs anul IV 7
- aşadar, epistola oglindeşte grija marelui Apostol pentru ucenicul său Tit, pe umerii
căruia a aşezat una dintre cele mai grele răspunderi şi grija pentru mântuirea cretanilor, care
erau ameninţaţi de mari primejdii.
- totodată, Sfântul Apostol Pavel îi scrie lui Tit şi pentru a-l ruga să vină la el în Nicopole,
unde avea de gând să ierneze.
6. CUPRINSUL EPISTOLELOR PASTORALE:
6. 1. I TIMOTEI:
- epistola I Timotei, după obişnuita adresă şi salutare (1, 1-2), cuprinde partea pastorală
propriu-zisă (1, 3 - 3, 16), în care destinatarul este îndrumat să păstreze învăţătura de
credinţă în toată curăţia ei, faţă de orice potrivnici, să se îngrijească de cultul divin şi să
numească slujitori bisericeşti cât mai destoinici.
1. Anunţarea Evangheliei - 1, 3-20:
a. Falşii învăţători se consideră cunoscători ai Evangheliei (1, 3-7), însă uită
adevăratul rol al Legii (1, 8-11);
b. Mila lui Dumnezeu a făcut din Pavel din persecutor un Apostol;
- Mântuitorul nostru Iisus Hristos îşi arată iubirea Sa faţă de toţi (1, 12-17);
c. Timotei este întărit şi de proorocirile care s-au făcut asupra propriei persoane, el
trebuind să lupte lupta cea bună (1, 18-20);
2. Organizarea cultului - 2, 1-15:
a. Biserica, purtătoarea universală a rugăciunii, doreşte ca toţi oamenii să se
mântuiască (2, 1-4);
- se vorbeşte despre mântuirea obiectivă realizată prin Mântuitorul nostru Iisus
Hristos: „Căci Unul este Dumnezeu, Unul este şi mijlocitorul între Dumnezeu şi
oameni: omul Iisus Hristos, care s-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi... (5,
6);
b. ţinuta bărbaţilor şi a femeilor la rugăciune, făcându-se precizarea că numai
bărbatul poate să înveţe, femeia mântuindu-se prin naşterea de prunci (2, 8-15);
3. Episcopii şi diaconii - 3, 1-15:
a. Calităţile necesare episcopului (3, 1-7) şi diaconului (3, 8-15) sunt aproape identice,
calităţi ce se aplică şi soţiilor lor (3,11 – Romani 16, 1);
b. Sfântul Apostol Pavel speră să-l întâlnească pe Timotei cât mai curând (3, 14),
dorindu-şi ca acesta să ştie să conducă „casa lui Dumnezeu”, adică Biserica (3, 15);
- capitolul 3 se încheie printr-o laudă adusă credinţei: “Cu adevărat mare este
taina dreptei credinţe; Dumnezeu s-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a
fost văzut de îngeri, s-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a
înălţat întru slavă (3, 16);
- a doua parte a epistolei (4, 1 - 6, 19) cuprinde îndemnuri concrete la luptă împotriva
ereticilor şi îndrumări pastorale corespunzătoare diferitelor categorii de membrii şi
comunităţii bisericeşti: bătrâni, tineri, văduve şi sclavi, îndemnul de a păstra credinţa
neîntinată repetându-se şi în încheiere (6, 20-21).
4. Rolul pastoral al lui Timotei - 4, 1 - 6, 2:
Curs anul IV 8
a. împotriva falsului ascetism (refuzul căsătoriei, prescripţiile alimentare).
- misiunea pastorală a lui Timotei are obligaţia de a aminti că întreaga creaţie
divină este bună (4, 1-5);
b. Timotei va fi un bun slujitor al lui Iisus Hristos dacă va urma cuvintele credinţei
şi ale bunei învăţături, ferindu-se de basmele lumeşti şi băbeşti, ocupându-se de
dreapta credinţă, care foloseşte la toate (4, 8-11);
- până la venirea sa, îl îndeamnă pe Timotei să citească, să îndemne şi să înveţe din
Sfânta Scriptură (4, 13), veghiind darului care este în el (4, 14), pe care l-a primit prin
proorocie cu punerea mâinilor mai marilor preoţi;
c. Timotei este îndemnat să acorde o atenţie deosebită diferitelor categorii de
credincioşi (5, 1-2): bătrâni şi tineri, bărbaţi şi femei;
d. Sfaturi cu privire la femeile văduve:
- primirea celor care doresc să se dedice Mântuitorului necesită un mare
discernământ (5, 3-16);
f. Recomandări date preoţilor (5, 17-23);
g. Reguli de viaţă pentru sclavi (5, 24-6, 2);
5. Concluzii: Despre adevărata şi falsa învăţătură:
a. Adevărata credinţă şi falsele învăţături (6, 3-19);
b. Adevărata mărturisire de credinţă a omului lui Dumnezeu (6, 11-16);
c. Mustrări adresate boga$ilor (6, 17-19);
d. Sfaturi finale şi salutare (6, 20-21);
6. 2. II TIMOTEI:
- Adresa (1, 1-4 conţine un rezumat al mesajului paulin: „Robul lui Dumnezeu şi Apostol
al lui Iisus Hristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezeu... întru nădejdea vieţii mesianice pe
care a făgăduit-o mai înainte de anii vecilor”.
1. Tit organizează Biserica - 1, 5 - 16:
a. Tit trebuie să aşeze preoţi în fiecare cetate (1, 5);
- în versetul 6 sunt aratate calităţile pe care trebuie să le posede preoţii şi
episcopii (7, 9), calităţi ce se aseamănă cu cele din I Timotei 3, 2-7, unde se
vorbeşte despre calităţile episcopului.
b. Tit trebuie să ia aminte la falsa învăţătură a iudaizanţiilor (1, 10-16);
2. Tit şi regulile de viaţă ale creştinilor - 2, 1 - 3,11:
a. Tit trebuie să se comporte şi să îi înveţe pe cei bătrâni, pe bărbaţi şi pe femei şi
de asemenea şi pe cei tineri (2, 1-5; 6, 8);
- totodată, trebuie să îi sfătuiască şi pe sclavi (2, 9-10);
b. Harul lui Dumnezeu este izvorul mântuirii tuturor, cel care naşte un nou popor,
care aparţine Mântuitorului Iisus Hristos, Care doreşte să aibă un popor râvnitor după
fapte bune (2, 11-15);
c. Creştinii trebuie să se supună autorităţii lor (3, 1-2);
d. Îndurarea lui Dumnezeu manifestată în Taina Botezului şi în înnoirea Duhului
Sfânt, care a dus la viaţa nouă (3, 3-8);
Curs anul IV 9
e. Fugind de întrebările lumeşti şi de omul eretic „după întâia şi a doua mustrare”,
păstorul creştin trebuie să se îndepărteze (3, 9-11);
3. Recomandări practice şi salutări - 6,13-13:
- sosirea lui Artemas sau a lui Tihic îi va oferi lui Tit posibilitatea de a se întâlni cu
Sfântul Apostol Pavel la Nicopole, pe Zenas şi pe Apollo trimiţându-i în prealabil (3,
12-14);
- Salutarea din 3, 15 încheie această epistolă;
6. 3. TIT:
- Adresa (1, 1 - 2), în câteva detalii, aproape că se aseamănă cu I Timotei.
1. Lucrarea Harului divin - 1, 3-5:
- aici se regăseşte gândirea paulină extrem de intimă, diferind, într-o oarecare
măsură de formulele pauline folosite până atunci;
2. Lupta şi suferinţa lui Timotei pentru Evanghelie - 1, 6 - 2, 13:
a. Aprinzând harul lui Dumnezeu care este în el, Timotei va găsi forţa spirituală de
a suferi împreună cu Sfântul Apostol Pavel (1, 6-8):
- acest har a fost acordat de Dumnezeu mai înainte de întemeierea veacurilor,
făcându-se vizibil prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a
nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea prin Evanghelie (1, 9-10);
- Timotei poate să urmeze exemplul Sfântului Apostol Pavel (1, 11-14);
b. Toţi cei din Asia s-au lepădat de Sfântul Apostol Pavel, numai Onisifor şi casa lui
rămânând aproape de Sfântul Apostol Pavel, chiar şi în lanţurile de la Roma,
vizitându-l adesea (1, 15-18);
c. De la suferinţă la mărire, astfel se arată un bun soldat al lui Hristos, acesta fiind
programul pe care Sfântul Pavel îl face ucenicului său (2, 1-13)
3. Calităţile unui bun păstor de suflete - 2, 14 - 4, 5:
a. Evitând atitudinile falşilor învăţători, Timotei trebuie să înveţe corect cuvântul
adevărului;
- dintre aceşti falşi învăţători, Sfântul Pavel îi aminteşte de Imeneu şi Filet:
„cuvântul lor va da roade ca o cangrenă” (2, 14-18), care rătăcind de la adevăr,
pretindeau că învierea de obşte a şi avut loc;
b. Casa lui Dumnezeu, adică Sfânta Biserică, ţine totul, pentru că ea are un zid
puternic, în care sunt vase de cinste (2, 19-21);
c. Pentru a fi capabil să înveţe, un slujitor al Domnului trebuie să dovedească
blândeţe faţă de toţi (3, 22-26);
d. Imaginea timpurilor de pe urmă (3, 1-9);
- Timotei va urma exemplul Sfântului Apostol Pavel (3, 10-13), păstrându-şi
convingerea pe care şi-o clădeşte pe Sfintele Scripturi cu care a fost învăţat de
mic copil (3, 14-17);
e. în toate împrejurările vieţii, Timotei trebuie să fie cât se poate de circumspect în
ceea ce priveşte învăţătura, Cuvântul lui Dumnezeu;
- în acest fel, el îşi va îndeplini munca de evanghelist (4, 1-5);
Curs anul IV 10
4. Sfântul Apostol Pavel, la sfârşitul vieţii sale, îi dă lui Timotei ultimele sale sfaturi - 4, 6
– 18:
a. Sfântul Apostol Pavel a luptat lupta cea bună, călătoria a săvârşit-o, credin$a a
păzit-o, de acum înainte fiindu-i pregătită cununa dreptăţii, pe care Domnul i-o va
încredinţa în „ziua aceea” (1-8);
b. în finalul epistolei se regăsesc o serie de scurte recomandări şi veşti (4, 8-18),
Apostolul amintind despre procesul care i s-a făcut (4, 16-18);
- Salutări finale - 4, 19-22.
7. TEOLOGIA EPISTOLELOR PASTORALE:

7. 1. I TIMOTEI:
- epistola I Timotei cuprinde, cu prepoderenţă, învăţături morale şi pastorale şi scurte
învăţături dogmatice.
- dintre învăţăturile dogmatice, remarcăm:
- mântuirea obiectivă oferită lumii prin jertfa Domnului Hristos, care s-a făcut
pentru întreaga omenire (2, 5-6);
- Biserica este deţinătoarea Revelaţiei, iar credincioşii trebuie să asculte cuvântul
Bisericii (3, 15);
- scurt rezumat al hristologiei:
- Întruparea, preamărirea, propovăduirea în lume şi preamărirea Domnului
Iisus Hristos, prin înălţarea Sa la cer (3, 16);
- ierarhia bisericească deţine trei trepte:
- episcopii şi preoţii (3, 1-7);
- diaconii (3, 8-14);
- preoţii sunt deosebiţi de episcopi (5, 17; 19, 22);
- ierarhia este deosebită de restul credincioşilor prin hirotonie (4, 14);
- trebuie să se facă rugăciuni (Sfinte Taine şi ierurgii) pentru toţi oamenii (2, 1-2);
- teologia morală a epistolei I Timotei constă în:
- datoria preoţilor de a duce o viaţă curată şi de a se feri de eretici (1, 3, 6; 4, 3-4);
- îndemnul la pocăinţă dat celor ce greşesc;
- ţinuta la biserică a bărbaţilor şi a femeilor;
- epistola I Timotei reprezintă cel mai frumos manual de pastorală creştină.
7. 2. II TIMOTEI:
- în epistola II Timotei se învaţă că:
- demnitatea ierarhică se primeşte prin hirotonie (1, 6);
- mântuirea oamenilor s-a făcut prin jertfa Mântuitorului, jertfă care a fost plănuită mai
înainte de existenţa lumii (versetul 9);
- Sfânta Tradiţie se transmite prin oameni vrednici;
- Sfânta Scriptură este inspirată de Dumnezeu (3, 1), ea fiind cartea de temelie a
preotului;
Curs anul IV 11
7. 3. TIT:
- în Epistola către Tit se regăseşte o adevărată sinteză histologică, în 2, 1-14, pasaj care
aminteşte de fragmentul hristologic din Filipeni 2, 5-11.
- în Tit 3, 5-7 regăsim un scurt catehism de credinţă, referitor la mântuirea prin taina
Botezului şi a Mirungerii.
Curs anul IV 12

Epistolele-Pastorale TIMOTEI TIT EU

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Epistolele-Pastorale TIMOTEI TIT EU

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Profesor Monahia Dositeia Daniela

Seminarul Teologic Ortodox ,,Sfanta Filofteia,,

3. IMPORTANŢA EPISTOLELOR PASTORALE:

4. TIMPUL ŞI LOCUL SCRIERII EPISTOLELOR PASTORALE:

5. MOTIVUL ŞI SCOPUL SCRIERII EPISTOLELOR I ŞI II TIMOTEI:

5. MOTIVELE ŞI SCOPUL SCRIERII EPISTOLEI CĂTRE TIT:

7. TEOLOGIA EPISTOLELOR PASTORALE:

S-ar putea să vă placă și